Patria, noiembrie 1931 (Anul 13, nr. 238-260)

1931-11-26 / nr. 257

Almi arxm-lea No. 257 BEDACTIA «i ADHmiSniATU cint, strada Ragiaa Maxia ’ll. U. ___(Dlreoțlunwi > . . U-M fi Admla. U-« direcția POLmcAi. Comitetul de picai al pai Udalal ■ [UNK]țînnal-tdrineae, secția Ardealalat abonament ANuALi profesiant libera — — Les 800 fanetionaxl 700 AatoritAțl |1 iutltatlnBl la itrálaAtata dabla. Lel 3 TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR Na. m7B/l­l2f 1600^ArTDTA^ a B^jrm­ Jwiiiilliif JErw­aeLw­­i Mif jfoi 25 NoPinvrIe l93l Liberalilor, cari fac opoziție, șeful guvernului le-a amintit de comisii interimare". 9. Cum e turcul și pistolul Răspunderile Să nu uităm nici un moment de cei cari poartă răspunderea pentru guvernarea ți­nerii naționale. Că­ndi va bate ceasul și sperăm că nu este departe, toți vor fi tra­duși în fața barierei. Toți, fără nici o excepție, fără nici o milă. Mari și mici, naivi și mișei, partide și fracțiuni sau „personalități“. Odată, în anul 1928, i-am iertat dintr’un sentiment de indulgență creștinească sau am făcut. Pentru că lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Abia după câteva luni toți încurca­ lume criticau guvernarea național-țârănistă in numele com­­petenței, toți tâlharii declamau de purificare și toți călăii presei porneau în cruciadă pentru apărarea liber­­tății. Partidul liberal de sub șefia dlui Duca s’a săturat să mai împin­gă carul guvernului. Dar oare cine este vinovat, că acest car a pornit peste tot la drum?! Carul țicnelii se răsturna îndată la început, în cursul alegerilor generale, dacă nu­­ împingeau liberalii dlui Duca. Carul se împotmolea în mocirlă și până acum era de mult ruptă osia și roa­tele desfăcute. Dar liberalii sunt de vină, că l-au ajutat să treacă hopul. Caii buieștrii au pornit în goană ne­bună și vizitiul este beat De vină sunt liberalii. Fiindcă și după ale­geri ei au consimțit să gireze afa­cerile regimului la primării și ju­dețe. Panamiștii lor au primit sal­­vus conductus și în schimb presa lor înjură mereu, neobosită, opoziția... Băncile lor au fost salvate cu pre­țul de transacțiuni lașe, a unei opo­ziții mituite. Scrie „Viitorul“ că partidul na­țional-țărănesc este „inexistent în parlament“. Cum poate fi existent când i-ați furat voturile în alegeri? Partidul liberal e mai „existent“, dar îndată­ ce ar da semne de o existență mai elocventă, se ridică de lorga și face destăinuiri compromi­țătoare și jenante. Și se aruncă în față cuvântul ingratitudinei. Și libe­ralii se mișcă îndată mai greu, fiindcă vedeți conaștile au plumb la picior. Dar să nu uităm nici de scumpii noștri sași.­­Nu este un adjectiv mai potrivit decât „scumpi“?) Sașii au un reprezentant în guvern pe d. Rudolf Brandsch. Sașii au figurat pe listele guvernului în alegeri. Sașii fac parte pretutindenea din comisiile interimare numite de gu­vern. Iar acum, când corabia se scufundă vor să părăsească bordul pe diferite găuri. Apoi așa nu ne jucăm scumpilor. Dacă i-a plăcut jupânului brandsch să șcadă un fo­toliu ministerial și celorlalți comi­­tagii să meargă în parlament cu mandate furate, acum să poftească să miroase până la urmă brânza. Mitgefangen — mitgehangen. Și firește nu vom uita nici de numeroșii biaconieri politici, cari au vânat după pradă fără permis. Colo un profesor de Universitate, colo un director de bancă, profesor, ad­vocat etc., cari s’au „aranjat“ și puțin le-a păsat de Țară, de par­tide, de tagma lor și de prietenii de ieri. Aceștia toți sunt purtați în evidență și toți vor fi scoși de urechi din cuibșoarele lor și țintuiți la stâlpul rușinei. Și alături de ei, magistrații, funcționarii și toți cari au călcat legile pentru o mai­­ ra­pidă avansare“. Toți aceștia vor fi trași la răspundere. Nu vom admite intervenții in numele tovărășiei oculte sau a lașărilor oportune. Nu vom accepta scuze, că „n’am știut“ și „ce era să fac“. Toți fără nici o ex­cepție au să ispășească păcatele lor. Dr. George Ohăbeanu. D. Dar a pus sub sole la BUCUREȘTI. 25. — Ziarul „Cu­vântul“ af­irmă că conducerea parti­dului liberal a pus sub tutelă pe d. Duca, deoarece s’au convins ți că șe­ful partidului nu procedează întot­deauna întocmai cu vederile comite­tului, și duce o politică de duplicita­te. Acestui fapt i se datorește că nu d. Duca, care a făcut unele promisi­uni dlui Argetoianu, a rostit discur­sul prin care partidul liberal decla­ră războiu guvernuluL Această sar­cină a fost dată dlui Guță Tătărescu care deține deplina încredere a bă­trânilor partidului. fratafirele Lupu Argeloianu BUCUREȘTI, 25. — Ziarele afirmă că tratativele dintre d. Argetoianu și dr. Lupu, n’au dus la nici un rezultat, pentru că d. ministru de interne a gă­sit că pretențile dr.­lui Lupu sunt cam ’ exagerate și aportul său politic nu va­lorează cât un portofoliu ministerial. —000— Doleanțele partidul național d. lorda BUCUREȘTI. 25. — Ieri s’a consti­­tuit grupul parlamentar al partidului național de sub prezidenția dlui Iorga. Președinte al grupului a fost ales d. Topa. S’a hotărât ca­ o delegație con­dusă de­­­ subsecretar de stat Muntea­­nu Râmnic să sa prezinte la d. lor­ga și să ceară ca doleanțele partidu­lui național să fie luate în considerare când se va proceda la refacerea cabi­netului. cadereaTate^olala a Arei con­tinua Londra. 25. — Căderea cursului li­rei sterline n’a putut fi oprită. As­tăzi lira a valorat 92.75 franci fran­cezi și 18.72 franci elvețieni. Cercu­rile bancare din City sunt alarmate și cer sprijinu­l grabnic al guvernului pentru a opri căderea lirei Deaseme­­nea au căzut și hârtiile de stat -----------00X00----------­ nesojat $1 Liga Vlad Tepeș BUCURESTI. 25. — In legătură cu discursul dlui Pulbere rostit ieri în Cameră ziarul Epoca constată că Li­ga Vlad Tepeș, mai bine zis partidul conservator va vota răspunsul la me­saj. Dacă însă guvernul nu va renun­ța la proiectul conversiunii datorilor agricole și totuși îl va aduce în discu­ția Camerei, țepiștii vor vota contra proiectului. ■'' O­YO­—■* o noua acțiune a de­­ponerilior Dancii Blank BUCUREȘTI. 25. — Deponenții băn­cii Marmorosch, Blank au ținut azi o nouă întrunire la care au hotărât să ceară toți debitorii băncii să achite în timpul cel mai scurt sumele ce da­torează. In caz contrar deponenții vor da publicității numele tuturor acelora cari datorează băncii. Se crede că în urma împrejurării că printre debitori se află mai mulți politiciani de sea­mă, acțiunea deponenților va reuși, banca putându-și înca­sa creanțele. j­1­J­J _. ; ^ .1 Dacă ar fi noi, d­ in ultimele alegeri au fost procla­mați aleși 75 deputați liberali bu­­‘ciști 31 național-țărănești, 12 geor­­giști, 11 maghiari, 11 germani, 10 a­­verescani, 8 cuziști, 8 lupîști, 7 so­­cial democrați, 7 independenți și evrei Aceștia toți aparținând opozi­­­ției și 203 deputați aparținând gru­părilor guvernamentale. Dar de aici trebuie acum scăzut cei 15 deputați țepiști și cei 10, aparținând grupului Manoilescu. Guvernul dispune deci actualmente de 177 deputați, față de 210 deputați ai opoziției. Este limpede că în acest moment guvernul se găsește în minoritate. Guvernul nu poate să obțină majori­tăți, decât sau recâștigând vr’o gru­pare, care l-a părăsit, sau reușind să încheie vre-un cartel cu una din grupările opoziționiste. Dar până a­­tunci? Situația trebuie lămurită intr’un sens sau altul. Azistăm zilnic la re­zultatele votului, unde față de o mi­­­­noritate infimă se remarcă o majori­­­­tate mare a voturilor. Din una, sau partidele opoziționiste votează cu guvernul, sau se falsifică rezultatul votului. La Senat de președinte Sa­do­veanu a surprins o asemenea falsi­ficare a rezultatului și a luat măsur. Dar nu vroim să afirmăm că n’am avea de a face cu un caz izolat. To­tuși vigilența nu strică. In orice caz, nu poate fi vorba de o viață parlamentară normală acolo, unde cu toată situația precisă a ra­porturilor de forță, nici guvernul și nici opoziția nu caută să tragă con­secințele firești, cel puțin să clarifice situația. Iata pentru ce noi credem, că în proximele ședințe ale parlamentului trebuie acum scăzuți cei 15 deputați ne de neîncredere în guvern. Și da­ca se poate, o moțiune cu votare no­minală pe față. Trebuie să se știe o­­dată cine sunt aceia, cari in fața o­piniei publice se erijează de opozi­­ționiști și ân dos caută să mențină starea haotică de azi, din interese pur politicianiste. Atunci s’ar vedea cât de sinceră este atitudinea­­ unor partide, cari declamă patetic împo­triva guvernului și când este vorba să treacă la fapte, se ascund după formule. Sftupfla mai cxista parlamentarism guvernul or trcbul să fie CnilSlOHaÎ la­­ amorâ guvernu­l nu are majorități - rala ŰC 210 de palali opozitionati »uni 170 depuiati duicinaaicatal 11 Decemvrie 1918 Scris despre Maniu care e om întreg. La noi ceartă pentru formarea unui cabinet national. 1 Ianuarie 1919 Criticat Maniu și Consiliul Dirigent fiindcă v­or să ia Universitatea dela unguri. 15 August 1919 Lăudat Maniu pentru votarea refor­mei agrare. 28 August 1919 Criticat Maniu, care este oportunist și face concesii politicianismului din București. 1 Noemvrie 1919 Lăudat Maniu, face guvern de fede­rație. 2 Decemvrie 1919 Înjurat Maniu, nu mă vrea de pre­ședintele Camerei. 15 Decemvrie 1919 Maniu om de stat cu perspective largi. 25 Aprilie 1920 înjurat Maniu, nu vrea fuziune cu mine. 1 Noemvrie 1921 Vorbu­ Brătianu. L-am înjurat pen­tru că s’a despărțit de Maniu. Făcut greșeală enormă. 6 Martie 1922 Înjurat Maniu, care face cartel cu țărăniștii. 7 Noemvrie 1922 Lăudat Maniu, fiindcă nu vrea fu­ziunea cu Stere. 15 Decemvrie 1922 Criticat aspru pe Maniu, care face fuziune cu tachiștii și nu cu mine. 5 Iunie 1924 Înjurat și lăudat Maniu, fiindcă a făcut totuși fuziune cu țărăniștii, dar fiindcă pe urmă s’a denunțat fuziunea. 6 Februarie 1925 Maniu cel mai mare om de stat în Europa (după mine). Făcut însfârșit fuziunea cu el. Papat Argetoianu. En­tuziasm de nedescris. Piața indepen­denței. (De la data aceasta laudele și critici­­le se variează cu celeritate prea mare, pentru că să poată fi înregistrate). Extrase de: ARAL CHAZI PARODTA ZU­.El Spicuiri din memoriile dlui Iorga 0 D8Dâ conTeolle nf ll­­lara a »oYiticior cu Mongolia LONDRR 25. — O telegramă pri­mită din Riga anunță ziarului Mor­­ningpost că de curând s-a semnat la Moscova o nouă convențiune militară între Rusia sovietică și republica mon­golă. Noua convențiune lărgește mult cadrele vechei convențiuni încheiată acum cinci ani, asigurând Rusiei mare înrâurire militară în Mongolia. « Convențiunea prevede în cazul unui conflict armat intrarea în războiu a Mongoliei alături de Rusia. »«»#»* ^Trib­ula Moiiric­ului I­n­lci­it DittU L 20 NoviBur:« Valentinian, primul împărat roman cu acaal nume, era fiul unui ofițer superior și s'a născut In Cibala (­Panonia). Intrând în armată, înaintează repede, iar la vârsta de 36 ani a­­junge co­omandant al gardei personale imperia­­le. In ziua de 26 Februarie 361, după moartea lui lovinian armata din Nicea II proclamă îm­părat, iar el primește înalta demnitate, inau­­gurăndu-și încă în aceeași zi, domnia. După o lună își dă seama, că imperiul e prea vast pentru un singur domnitor, de­ aceea. In ziua «I« 2S Martie a aceluiaș an numește pe fratele său Valfens de împărat al Răsăritului, răm­ănănd el numai al Apusului; în opera de consolidare a imperiului rom­in de Vest împăratul Valentinian își câștigă meri­te reale. El întărește încă odată, cu sprijinul lui Theodosius, granițele ciopârțite ale imperiu­lui. După lupte grele învinge pe Mauri, iar In anii 366—368 pe Alemani. Legile aduse de el sunt bune și utile, iar unele dintre acestea trec mai târziu In codul Iustinian. Dealtfel, aproa­pe toate zilele domniei sale sunt zile de răz­boiu. Intr'o luptă cu Sarmatii. In ziua de 26 Noemvrie anul 375 cade și el, împreună cu mulți alți viteji. Soldații II deplâng și II în­groapă în Brigatio, un orășel aparținător pro­vinciei Panonia-OiM Mesr Citiți în pagina 4-a : D. Ar £e­p­ana crede ca laranii an mentalifafca bani berlior lalifl ­oartea anului cícol al Romaniei Zilele acestea a tircetat­ din Ca­pitala Franței, Louis Loucheur fost de mul­­te ori ministru In perioada de după război Cu moartea lui dispare nu numai unul din­tre economiștii reputați ai lumii, ca­re a pre­­văzut criza economică actuală aproape în toate detaliile ei, ci și unul dintre prietenii cei mai de valoare pe care i-a avut România în Apus. Louis Loucher a fost un mare pro­pagator al ideei de pace a cărei realizare în­să și el ca multi alti francezi ce ocupă po­ziții înalte în politica sau economia tării lor, n’o credea posibilă decât prin o înțele­­gere franco-germană La conferința de la Gonnes la care d. Briand și-­a schițat liniile fundamentale ale politicei sale internaționa­le și de federalizare a statelor europene, Louis Loucheur a avut­­ un rol preponderant. Giuvernul însă din care au făcut parte doi. Briand și Loucheur, a fost răsturnat de către opoziția violentă de dreapta care vedea un pericol în principiile de antantă franco­­germană. Intr’adevăr Louis Loucher a fost acela care a insistat mai mult pentru o re­glementare a reparațiilor și a datoriilor de război­iprevăzute în tratatul de la Versailles. Partidele de dreapta Iusă vedeau mai mult o abdicare politică și o concesiune econo­­mico-financiarâ pe care Franța o făcea Ger­maniei. Cu toate acestea, ideile de pacificare a Eu­ropei propovăduite cu atâta elan și cu atâta îndărătnicie de către cei doi adversari îm­­placabili ai războiului s’au concretizat în: planul Young,, acordurile de la Haga, acordu­rile de la Paris, moratoriul Hoover cât și a acceptării principiului de revizuire a dato­riilor de război. Louis Loucheur a fost și un prieten, devo­tat al țarei noastre și dispariția lui ne in­­tristează cu atât mai mult, cu cât simpatiile ce le-a avut pentru România au depășit do­meniul teoretic pentru a se transforma d­in protecție fățișe de câte ori menținerea echi­librului economic și politic al Europei avea șanse de realizare prin satisfacerea interese­lor juste ale României. Astfel dsa a contri­buit în mare măsură la reglementarea difi­cilă a problemei aptanților unguri care ame­nința să se perpetueze de ordinea de zi a po­liticei internaționale. Louis Loucheur ne-a vizitat în Maiu 1930 și la noi acasă,, pentru a-și manifesta într’un fel și mai elocvent sen­­timentele ce le-a nutrit față de țara noastră și pentru a se convinge de posibilitatea unei colaborări economice între țările agricole, ca astfel să se restabilească în oarecare măsu­­ră echilibrul de producțiune și de consuma­ție, pentru a se evita eventuale comoțiuni so­ciale puternice în această parte a Europei. Poporul românesc știa câtă recunoștință o datorește prietenului său. Și de aceea primi­rea ce a avut-o atât la București cât și la Cluj, s’a transformat spontan totr’o grandioa­să sărbătorire. Ne dispare încă iun prieten pretic» pe ca­­re-l deplângem cu multă întristare. Ne con­solăm însă cu ideea, că Parisul care a emis atâtea principii și a desvoltat atâtea acțiuni diiplomaice pentru renașterea națională și politică a României, mai numără atâția alți prieteni cari în momente de criză, vor ști să ne aprecieze și să ne ajutoreze așa după cum reclamă interesele naționale ale țării noastre și principiile de pacificare ale Europei Amiciția franco-română pierde un puter­nic stâlp, dar ideea intereselor comune și afinităților spirituale și de rasă va fortifica și de aci înainte această prietenie care tra­duc să fie Inepuizabilă în susținători fer­venți, cum Inepuizabil este însuși geniul ra­sei latine. CREDINȚA ȘI ȘTIINȚA ~ DIN CUVÂNTAREA ADRESATĂ TINERIMEI DE D. PROF. ALEX. BORZA CU OCAZIA CON­­UESULUI DE LA ORADEA AL „ACRULUI“ — Suntem în plăcuta situație de­ a publica une­le crâmpeie din frumoasa conferință a dlui pro­­fesor Ștesandru Bona, ținută la festivalul so­cietăților religioase ale tinerimei școlare din Oradea. A fost o conferință, despre care sun­tem adânc convinși, că a pătruns în toate su­fletele tinere, unul dintre punctele culminante ale celor două zile de praznic creștinesc și ro­mânesc din orașul de la granița de vest a țării. După ce distinsul conferențiar a arătat uriașa importantă a credinței, cu aceeaș dragoste pă­rintească atrage ,atenția tineretului asupra pri­mejdiilor ce amenință credințele lor. Aceste pri­­mejdii sunt: indiferența religioasă propovădui­tă cu graiul, pilda­rea a societății și necredin­ța profesată cu o condamnabilă inconștientă de cei mari. „­Trăiți în vârsta, când spiritul­­ critic se deșteaptă în voi, — spunea între altele con­­ferențkine, — ducându-vă lla îndoială și ne­credință ușor alimentată de conștiința vre­unui păcat” Un tânăr care abia a început să cunoască tainele universului și să se orienteze prin­tre făpturile naturii, care abia a citit ceva din elementele filosofiei, ușor se lasă, răpit I de pornirea naivă a neisprăvitului,,, care-și închipue că știe tot, că, are soluții pentru­­ toate problemele științei. Ușor se lasă ispitit­ă să creadă, că se poate debarasa de precep­tele religiei, de dogmele credinței, de tot ce-i supranatural. De mimuinnat refugiu sunt pentru aceste epoci de încercare trecătoare a credinței aso­ciațiile, reuniunile voastre! Aici, prin prac­­tica vieții creștine, atotbiruitoare, izbutiți să puneți ordine în h­aosul minții de adoles­­­cent, separând știința de ceea ce o credință. Fatală este însă intriga ce-o vâră între credință și știință tocmai­ reaua credință,, ne­știința, iar uneori chiar tembelismu­l dascăl­­ilor. Crearea lumii,, originea vieții, doctrina evoluției, crearea omului, sunt pietrele de încercare ale profesorului de religie și ale ce­lui de științe naturale, sunt stânca de care se isbește corabia credinței multora ,și nau­­fragiază. Știința nu se poate substitui credinței. Știința nu-și bate capul cu Dumnezeu, dar nici nu are căderea să se pronunțe împotriva lui­ Știința, chiar lărgindu-i hotarele„ dela Biologie la Fizică și de acolo în domeniul Fi­­losofiei și a Metafizicei, nu poate nega ne­murirea sufletului, nici posibilitatea revela­­țiunii,­ nici dogmelor, nici principiul minu­nii, fiindcă toate aceste probleme nu-i apar­țin, toate trec de raza de acțiune a price­perii noastre, a­ noțiunii și a experienței științifice. Știința își are problemele ei proprii, de care trebue să se ocupe. Ar fi cu neputință să le enumerăm pe toate. Vom aminti doar câteva din problemele propriu zise ale știin­ței, cari la părere ar atinge domeniul cre­dinței, și cari cu toate acestea știința nu le-a soluționat, nevoită fiind să recu­noascâ cinstit, că i­ se par tot mai neînțelese. Originea lumilor nenumărate ce sr­ălu­­cesc pe bolta înstelată, crearea tuturor, tai­na existenței, nici o lege fizică ori mecani­că, nici o teorie n’a izbutt să le explice, da­că nu admite o cauză primă, o Ființă Nece­sară. Începutul vieții pe pământ, ființa și destinul vieții sunt probleme complect de­schise. Este un abis intre corpurile brute și ființele viețuitoare, și tot astfel între inte­ligența omului și între animale. Doctrina evoluțiunii este azi acceptată de toți naturaliștii. Dar credeți că putem ex­plica măcar în parte cauzele ace­stui trans­­formism lent; credeți că-i cunoa­ștem căile? Darwinismul a dat faliment complett și doar abia neolamarckismul ne mai ajută în bezna ce ne inclunjoază. Problema și ființa eredi­tății, care stă la baza evoluțiunii, este încă absolut c 6 pătmnză, deși cercetările experi­mentale au acumulat cantități uimitoare de cunoștințe relativ la tehnica transmisiunii cuar­acterelor din neam în neam. Știința nu poate explica la fond și­­ cauzal, nici măcar desvoltarea dintr’o singură celu­lă inițială, din tolola­ ou, a ființelor adulte: animal, om, plantă, cari sunt compuse după un plan bine stabillit,, neîntrecut de perfect din miliarde de celule minunat diferențiate, ingenios grupate în organe și cari funcțio­nând atât de armonios ascultând de porunca tainică a firii, moștenită cu acurateță de la înaintași. Dar poate invarsa credința, religia va fi având chemarea să soluționeze problemele științei, întrebările mari și capitale ale filo­­sofiei? Religia nu se amestecă în chestiuni de știință. Căci ce ne învață credința relativ la crearea lumii, relativ la viață și a originei ei pe pământ? Ne impune credința vre­o d­og­­mă în această privință? Iată ce răspunde la această întrebare unn mare apologet: ,v­ictrina revelată afirmă numai atât: lumea și tot ce se găsește In­trânsa, au fost focoase del­umnezeu din ni­­mica­ originea, cauza primă a vieții, se coo­­fundă cu originea, cu cauza primă a tutuor lucrurilor. Dar viața, este ea datorită unu­i act de creațiune imediată, unei intervențiuni direc­­te și­­ speciale a lui Dzeu ? Ori poate cste rezultatul unei stări inițiale, efectul unor legi stabilite de la început, producându-se între împrejurări favorabile­, determinate prin Greater? Răspunsul bisericii este: Credința, nu prescrie nimic în această privință- Dog­ma creștină a creațiunii este pe cât de sim­plă, pe atât de hotărâtă și cuprinzătoare, lăsând un va­st câmp pentru c­­rcetările uma­ne, pentru investigații biologice, pentru Geo­logie, Paleontologie, fizică . Învățătura bisericii se poate reforma așar dar la principiul: Dumnezeu a creat lumea din* nimica,. Dumnezeu a creat și pe om. Dogma nu este nici pentru și nică contra generațiunii spontanee, nici contra și nici pentru darvinism, lamarekism și în genere evoluționism. Misterul vieții, taina eredității, enigma ev­oluțiunii așteaptă destegarea lor în dome­niul științific și nu în cel religios. Credința și știință se împacă foarte ușor, căci n’au nimic <te împârțiț ; .

Next