Patria, noiembrie 1931 (Anul 13, nr. 238-260)
1931-11-26 / nr. 257
Almi arxm-lea No. 257 BEDACTIA «i ADHmiSniATU cint, strada Ragiaa Maxia ’ll. U. ___(Dlreoțlunwi > . . U-M fi Admla. U-« direcția POLmcAi. Comitetul de picai al pai Udalal ■ [UNK]țînnal-tdrineae, secția Ardealalat abonament ANuALi profesiant libera — — Les 800 fanetionaxl 700 AatoritAțl |1 iutltatlnBl la itrálaAtata dabla. Lel 3 TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR Na. m7B/ll2f 1600^ArTDTA^ a B^jrm Jwiiiilliif JErwaeLwi Mif jfoi 25 NoPinvrIe l93l Liberalilor, cari fac opoziție, șeful guvernului le-a amintit de comisii interimare". 9. Cum e turcul și pistolul Răspunderile Să nu uităm nici un moment de cei cari poartă răspunderea pentru guvernarea ținerii naționale. Căndi va bate ceasul și sperăm că nu este departe, toți vor fi traduși în fața barierei. Toți, fără nici o excepție, fără nici o milă. Mari și mici, naivi și mișei, partide și fracțiuni sau „personalități“. Odată, în anul 1928, i-am iertat dintr’un sentiment de indulgență creștinească sau am făcut. Pentru că lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Abia după câteva luni toți încurca lume criticau guvernarea național-țârănistă in numele competenței, toți tâlharii declamau de purificare și toți călăii presei porneau în cruciadă pentru apărarea libertății. Partidul liberal de sub șefia dlui Duca s’a săturat să mai împingă carul guvernului. Dar oare cine este vinovat, că acest car a pornit peste tot la drum?! Carul țicnelii se răsturna îndată la început, în cursul alegerilor generale, dacă nu împingeau liberalii dlui Duca. Carul se împotmolea în mocirlă și până acum era de mult ruptă osia și roatele desfăcute. Dar liberalii sunt de vină, că l-au ajutat să treacă hopul. Caii buieștrii au pornit în goană nebună și vizitiul este beat De vină sunt liberalii. Fiindcă și după alegeri ei au consimțit să gireze afacerile regimului la primării și județe. Panamiștii lor au primit salvus conductus și în schimb presa lor înjură mereu, neobosită, opoziția... Băncile lor au fost salvate cu prețul de transacțiuni lașe, a unei opoziții mituite. Scrie „Viitorul“ că partidul național-țărănesc este „inexistent în parlament“. Cum poate fi existent când i-ați furat voturile în alegeri? Partidul liberal e mai „existent“, dar îndată ce ar da semne de o existență mai elocventă, se ridică de lorga și face destăinuiri compromițătoare și jenante. Și se aruncă în față cuvântul ingratitudinei. Și liberalii se mișcă îndată mai greu, fiindcă vedeți conaștile au plumb la picior. Dar să nu uităm nici de scumpii noștri sași.Nu este un adjectiv mai potrivit decât „scumpi“?) Sașii au un reprezentant în guvern pe d. Rudolf Brandsch. Sașii au figurat pe listele guvernului în alegeri. Sașii fac parte pretutindenea din comisiile interimare numite de guvern. Iar acum, când corabia se scufundă vor să părăsească bordul pe diferite găuri. Apoi așa nu ne jucăm scumpilor. Dacă i-a plăcut jupânului brandsch să șcadă un fotoliu ministerial și celorlalți comitagii să meargă în parlament cu mandate furate, acum să poftească să miroase până la urmă brânza. Mitgefangen — mitgehangen. Și firește nu vom uita nici de numeroșii biaconieri politici, cari au vânat după pradă fără permis. Colo un profesor de Universitate, colo un director de bancă, profesor, advocat etc., cari s’au „aranjat“ și puțin le-a păsat de Țară, de partide, de tagma lor și de prietenii de ieri. Aceștia toți sunt purtați în evidență și toți vor fi scoși de urechi din cuibșoarele lor și țintuiți la stâlpul rușinei. Și alături de ei, magistrații, funcționarii și toți cari au călcat legile pentru o mai rapidă avansare“. Toți aceștia vor fi trași la răspundere. Nu vom admite intervenții in numele tovărășiei oculte sau a lașărilor oportune. Nu vom accepta scuze, că „n’am știut“ și „ce era să fac“. Toți fără nici o excepție au să ispășească păcatele lor. Dr. George Ohăbeanu. D. Dar a pus sub sole la BUCUREȘTI. 25. — Ziarul „Cuvântul“ afirmă că conducerea partidului liberal a pus sub tutelă pe d. Duca, deoarece s’au convins ți că șeful partidului nu procedează întotdeauna întocmai cu vederile comitetului, și duce o politică de duplicitate. Acestui fapt i se datorește că nu d. Duca, care a făcut unele promisiuni dlui Argetoianu, a rostit discursul prin care partidul liberal declară războiu guvernuluL Această sarcină a fost dată dlui Guță Tătărescu care deține deplina încredere a bătrânilor partidului. fratafirele Lupu Argeloianu BUCUREȘTI, 25. — Ziarele afirmă că tratativele dintre d. Argetoianu și dr. Lupu, n’au dus la nici un rezultat, pentru că d. ministru de interne a găsit că pretențile dr.lui Lupu sunt cam ’ exagerate și aportul său politic nu valorează cât un portofoliu ministerial. —000— Doleanțele partidul național d. lorda BUCUREȘTI. 25. — Ieri s’a constituit grupul parlamentar al partidului național de sub prezidenția dlui Iorga. Președinte al grupului a fost ales d. Topa. S’a hotărât ca o delegație condusă de subsecretar de stat Munteanu Râmnic să sa prezinte la d. lorga și să ceară ca doleanțele partidului național să fie luate în considerare când se va proceda la refacerea cabinetului. cadereaTate^olala a Arei continua Londra. 25. — Căderea cursului lirei sterline n’a putut fi oprită. Astăzi lira a valorat 92.75 franci francezi și 18.72 franci elvețieni. Cercurile bancare din City sunt alarmate și cer sprijinul grabnic al guvernului pentru a opri căderea lirei Deasemenea au căzut și hârtiile de stat -----------00X00---------- nesojat $1 Liga Vlad Tepeș BUCURESTI. 25. — In legătură cu discursul dlui Pulbere rostit ieri în Cameră ziarul Epoca constată că Liga Vlad Tepeș, mai bine zis partidul conservator va vota răspunsul la mesaj. Dacă însă guvernul nu va renunța la proiectul conversiunii datorilor agricole și totuși îl va aduce în discuția Camerei, țepiștii vor vota contra proiectului. ■'' OYO—■* o noua acțiune a deponerilior Dancii Blank BUCUREȘTI. 25. — Deponenții băncii Marmorosch, Blank au ținut azi o nouă întrunire la care au hotărât să ceară toți debitorii băncii să achite în timpul cel mai scurt sumele ce datorează. In caz contrar deponenții vor da publicității numele tuturor acelora cari datorează băncii. Se crede că în urma împrejurării că printre debitori se află mai mulți politiciani de seamă, acțiunea deponenților va reuși, banca putându-și încasa creanțele. j1JJ _. ; ^ .1 Dacă ar fi noi, d in ultimele alegeri au fost proclamați aleși 75 deputați liberali bu‘ciști 31 național-țărănești, 12 georgiști, 11 maghiari, 11 germani, 10 averescani, 8 cuziști, 8 lupîști, 7 social democrați, 7 independenți și evrei Aceștia toți aparținând opoziției și 203 deputați aparținând grupărilor guvernamentale. Dar de aici trebuie acum scăzut cei 15 deputați țepiști și cei 10, aparținând grupului Manoilescu. Guvernul dispune deci actualmente de 177 deputați, față de 210 deputați ai opoziției. Este limpede că în acest moment guvernul se găsește în minoritate. Guvernul nu poate să obțină majorități, decât sau recâștigând vr’o grupare, care l-a părăsit, sau reușind să încheie vre-un cartel cu una din grupările opoziționiste. Dar până atunci? Situația trebuie lămurită intr’un sens sau altul. Azistăm zilnic la rezultatele votului, unde față de o minoritate infimă se remarcă o majoritate mare a voturilor. Din una, sau partidele opoziționiste votează cu guvernul, sau se falsifică rezultatul votului. La Senat de președinte Sadoveanu a surprins o asemenea falsificare a rezultatului și a luat măsur. Dar nu vroim să afirmăm că n’am avea de a face cu un caz izolat. Totuși vigilența nu strică. In orice caz, nu poate fi vorba de o viață parlamentară normală acolo, unde cu toată situația precisă a raporturilor de forță, nici guvernul și nici opoziția nu caută să tragă consecințele firești, cel puțin să clarifice situația. Iata pentru ce noi credem, că în proximele ședințe ale parlamentului trebuie acum scăzuți cei 15 deputați ne de neîncredere în guvern. Și daca se poate, o moțiune cu votare nominală pe față. Trebuie să se știe odată cine sunt aceia, cari in fața opiniei publice se erijează de opoziționiști și ân dos caută să mențină starea haotică de azi, din interese pur politicianiste. Atunci s’ar vedea cât de sinceră este atitudinea unor partide, cari declamă patetic împotriva guvernului și când este vorba să treacă la fapte, se ascund după formule. Sftupfla mai cxista parlamentarism guvernul or trcbul să fie CnilSlOHaÎ la amorâ guvernul nu are majorități - rala ŰC 210 de palali opozitionati »uni 170 depuiati duicinaaicatal 11 Decemvrie 1918 Scris despre Maniu care e om întreg. La noi ceartă pentru formarea unui cabinet national. 1 Ianuarie 1919 Criticat Maniu și Consiliul Dirigent fiindcă vor să ia Universitatea dela unguri. 15 August 1919 Lăudat Maniu pentru votarea reformei agrare. 28 August 1919 Criticat Maniu, care este oportunist și face concesii politicianismului din București. 1 Noemvrie 1919 Lăudat Maniu, face guvern de federație. 2 Decemvrie 1919 Înjurat Maniu, nu mă vrea de președintele Camerei. 15 Decemvrie 1919 Maniu om de stat cu perspective largi. 25 Aprilie 1920 înjurat Maniu, nu vrea fuziune cu mine. 1 Noemvrie 1921 Vorbu Brătianu. L-am înjurat pentru că s’a despărțit de Maniu. Făcut greșeală enormă. 6 Martie 1922 Înjurat Maniu, care face cartel cu țărăniștii. 7 Noemvrie 1922 Lăudat Maniu, fiindcă nu vrea fuziunea cu Stere. 15 Decemvrie 1922 Criticat aspru pe Maniu, care face fuziune cu tachiștii și nu cu mine. 5 Iunie 1924 Înjurat și lăudat Maniu, fiindcă a făcut totuși fuziune cu țărăniștii, dar fiindcă pe urmă s’a denunțat fuziunea. 6 Februarie 1925 Maniu cel mai mare om de stat în Europa (după mine). Făcut însfârșit fuziunea cu el. Papat Argetoianu. Entuziasm de nedescris. Piața independenței. (De la data aceasta laudele și criticile se variează cu celeritate prea mare, pentru că să poată fi înregistrate). Extrase de: ARAL CHAZI PARODTA ZU.El Spicuiri din memoriile dlui Iorga 0 D8Dâ conTeolle nf lllara a »oYiticior cu Mongolia LONDRR 25. — O telegramă primită din Riga anunță ziarului Morningpost că de curând s-a semnat la Moscova o nouă convențiune militară între Rusia sovietică și republica mongolă. Noua convențiune lărgește mult cadrele vechei convențiuni încheiată acum cinci ani, asigurând Rusiei mare înrâurire militară în Mongolia. « Convențiunea prevede în cazul unui conflict armat intrarea în războiu a Mongoliei alături de Rusia. »«»#»* ^Tribula Moiiricului Inlciit DittU L 20 NoviBur:« Valentinian, primul împărat roman cu acaal nume, era fiul unui ofițer superior și s'a născut In Cibala (Panonia). Intrând în armată, înaintează repede, iar la vârsta de 36 ani ajunge coomandant al gardei personale imperiale. In ziua de 26 Februarie 361, după moartea lui lovinian armata din Nicea II proclamă împărat, iar el primește înalta demnitate, inaugurăndu-și încă în aceeași zi, domnia. După o lună își dă seama, că imperiul e prea vast pentru un singur domnitor, de aceea. In ziua «I« 2S Martie a aceluiaș an numește pe fratele său Valfens de împărat al Răsăritului, rămănănd el numai al Apusului; în opera de consolidare a imperiului romin de Vest împăratul Valentinian își câștigă merite reale. El întărește încă odată, cu sprijinul lui Theodosius, granițele ciopârțite ale imperiului. După lupte grele învinge pe Mauri, iar In anii 366—368 pe Alemani. Legile aduse de el sunt bune și utile, iar unele dintre acestea trec mai târziu In codul Iustinian. Dealtfel, aproape toate zilele domniei sale sunt zile de războiu. Intr'o luptă cu Sarmatii. In ziua de 26 Noemvrie anul 375 cade și el, împreună cu mulți alți viteji. Soldații II deplâng și II îngroapă în Brigatio, un orășel aparținător provinciei Panonia-OiM Mesr Citiți în pagina 4-a : D. Ar £epana crede ca laranii an mentalifafca bani berlior lalifl oartea anului cícol al Romaniei Zilele acestea a tircetat din Capitala Franței, Louis Loucheur fost de multe ori ministru In perioada de după război Cu moartea lui dispare nu numai unul dintre economiștii reputați ai lumii, care a prevăzut criza economică actuală aproape în toate detaliile ei, ci și unul dintre prietenii cei mai de valoare pe care i-a avut România în Apus. Louis Loucher a fost un mare propagator al ideei de pace a cărei realizare însă și el ca multi alti francezi ce ocupă poziții înalte în politica sau economia tării lor, n’o credea posibilă decât prin o înțelegere franco-germană La conferința de la Gonnes la care d. Briand și-a schițat liniile fundamentale ale politicei sale internaționale și de federalizare a statelor europene, Louis Loucheur a avut un rol preponderant. Giuvernul însă din care au făcut parte doi. Briand și Loucheur, a fost răsturnat de către opoziția violentă de dreapta care vedea un pericol în principiile de antantă francogermană. Intr’adevăr Louis Loucher a fost acela care a insistat mai mult pentru o reglementare a reparațiilor și a datoriilor de războiiprevăzute în tratatul de la Versailles. Partidele de dreapta Iusă vedeau mai mult o abdicare politică și o concesiune economico-financiarâ pe care Franța o făcea Germaniei. Cu toate acestea, ideile de pacificare a Europei propovăduite cu atâta elan și cu atâta îndărătnicie de către cei doi adversari împlacabili ai războiului s’au concretizat în: planul Young,, acordurile de la Haga, acordurile de la Paris, moratoriul Hoover cât și a acceptării principiului de revizuire a datoriilor de război. Louis Loucheur a fost și un prieten, devotat al țarei noastre și dispariția lui ne intristează cu atât mai mult, cu cât simpatiile ce le-a avut pentru România au depășit domeniul teoretic pentru a se transforma din protecție fățișe de câte ori menținerea echilibrului economic și politic al Europei avea șanse de realizare prin satisfacerea intereselor juste ale României. Astfel dsa a contribuit în mare măsură la reglementarea dificilă a problemei aptanților unguri care amenința să se perpetueze de ordinea de zi a politicei internaționale. Louis Loucheur ne-a vizitat în Maiu 1930 și la noi acasă,, pentru a-și manifesta într’un fel și mai elocvent sentimentele ce le-a nutrit față de țara noastră și pentru a se convinge de posibilitatea unei colaborări economice între țările agricole, ca astfel să se restabilească în oarecare măsură echilibrul de producțiune și de consumație, pentru a se evita eventuale comoțiuni sociale puternice în această parte a Europei. Poporul românesc știa câtă recunoștință o datorește prietenului său. Și de aceea primirea ce a avut-o atât la București cât și la Cluj, s’a transformat spontan totr’o grandioasă sărbătorire. Ne dispare încă iun prieten pretic» pe care-l deplângem cu multă întristare. Ne consolăm însă cu ideea, că Parisul care a emis atâtea principii și a desvoltat atâtea acțiuni diiplomaice pentru renașterea națională și politică a României, mai numără atâția alți prieteni cari în momente de criză, vor ști să ne aprecieze și să ne ajutoreze așa după cum reclamă interesele naționale ale țării noastre și principiile de pacificare ale Europei Amiciția franco-română pierde un puternic stâlp, dar ideea intereselor comune și afinităților spirituale și de rasă va fortifica și de aci înainte această prietenie care traduc să fie Inepuizabilă în susținători fervenți, cum Inepuizabil este însuși geniul rasei latine. CREDINȚA ȘI ȘTIINȚA ~ DIN CUVÂNTAREA ADRESATĂ TINERIMEI DE D. PROF. ALEX. BORZA CU OCAZIA CONUESULUI DE LA ORADEA AL „ACRULUI“ — Suntem în plăcuta situație de a publica unele crâmpeie din frumoasa conferință a dlui profesor Ștesandru Bona, ținută la festivalul societăților religioase ale tinerimei școlare din Oradea. A fost o conferință, despre care suntem adânc convinși, că a pătruns în toate sufletele tinere, unul dintre punctele culminante ale celor două zile de praznic creștinesc și românesc din orașul de la granița de vest a țării. După ce distinsul conferențiar a arătat uriașa importantă a credinței, cu aceeaș dragoste părintească atrage ,atenția tineretului asupra primejdiilor ce amenință credințele lor. Aceste primejdii sunt: indiferența religioasă propovăduită cu graiul, pildarea a societății și necredința profesată cu o condamnabilă inconștientă de cei mari. „Trăiți în vârsta, când spiritul critic se deșteaptă în voi, — spunea între altele conferențkine, — ducându-vă lla îndoială și necredință ușor alimentată de conștiința vreunui păcat” Un tânăr care abia a început să cunoască tainele universului și să se orienteze printre făpturile naturii, care abia a citit ceva din elementele filosofiei, ușor se lasă, răpit I de pornirea naivă a neisprăvitului,,, care-și închipue că știe tot, că, are soluții pentru toate problemele științei. Ușor se lasă ispitită să creadă, că se poate debarasa de preceptele religiei, de dogmele credinței, de tot ce-i supranatural. De mimuinnat refugiu sunt pentru aceste epoci de încercare trecătoare a credinței asociațiile, reuniunile voastre! Aici, prin practica vieții creștine, atotbiruitoare, izbutiți să puneți ordine în haosul minții de adolescent, separând știința de ceea ce o credință. Fatală este însă intriga ce-o vâră între credință și știință tocmai reaua credință,, neștiința, iar uneori chiar tembelismul dascălilor. Crearea lumii,, originea vieții, doctrina evoluției, crearea omului, sunt pietrele de încercare ale profesorului de religie și ale celui de științe naturale, sunt stânca de care se isbește corabia credinței multora ,și naufragiază. Știința nu se poate substitui credinței. Știința nu-și bate capul cu Dumnezeu, dar nici nu are căderea să se pronunțe împotriva lui Știința, chiar lărgindu-i hotarele„ dela Biologie la Fizică și de acolo în domeniul Filosofiei și a Metafizicei, nu poate nega nemurirea sufletului, nici posibilitatea revelațiunii, nici dogmelor, nici principiul minunii, fiindcă toate aceste probleme nu-i aparțin, toate trec de raza de acțiune a priceperii noastre, a noțiunii și a experienței științifice. Știința își are problemele ei proprii, de care trebue să se ocupe. Ar fi cu neputință să le enumerăm pe toate. Vom aminti doar câteva din problemele propriu zise ale științei, cari la părere ar atinge domeniul credinței, și cari cu toate acestea știința nu le-a soluționat, nevoită fiind să recunoascâ cinstit, că i se par tot mai neînțelese. Originea lumilor nenumărate ce srălucesc pe bolta înstelată, crearea tuturor, taina existenței, nici o lege fizică ori mecanică, nici o teorie n’a izbutt să le explice, dacă nu admite o cauză primă, o Ființă Necesară. Începutul vieții pe pământ, ființa și destinul vieții sunt probleme complect deschise. Este un abis intre corpurile brute și ființele viețuitoare, și tot astfel între inteligența omului și între animale. Doctrina evoluțiunii este azi acceptată de toți naturaliștii. Dar credeți că putem explica măcar în parte cauzele acestui transformism lent; credeți că-i cunoaștem căile? Darwinismul a dat faliment complett și doar abia neolamarckismul ne mai ajută în bezna ce ne inclunjoază. Problema și ființa eredității, care stă la baza evoluțiunii, este încă absolut c 6 pătmnză, deși cercetările experimentale au acumulat cantități uimitoare de cunoștințe relativ la tehnica transmisiunii cuaracterelor din neam în neam. Știința nu poate explica la fond și cauzal, nici măcar desvoltarea dintr’o singură celulă inițială, din tolola ou, a ființelor adulte: animal, om, plantă, cari sunt compuse după un plan bine stabillit,, neîntrecut de perfect din miliarde de celule minunat diferențiate, ingenios grupate în organe și cari funcționând atât de armonios ascultând de porunca tainică a firii, moștenită cu acurateță de la înaintași. Dar poate invarsa credința, religia va fi având chemarea să soluționeze problemele științei, întrebările mari și capitale ale filosofiei? Religia nu se amestecă în chestiuni de știință. Căci ce ne învață credința relativ la crearea lumii, relativ la viață și a originei ei pe pământ? Ne impune credința vreo dogmă în această privință? Iată ce răspunde la această întrebare unn mare apologet: ,victrina revelată afirmă numai atât: lumea și tot ce se găsește Intrânsa, au fost focoase delumnezeu din nimica originea, cauza primă a vieții, se coofundă cu originea, cu cauza primă a tutuor lucrurilor. Dar viața, este ea datorită unui act de creațiune imediată, unei intervențiuni directe și speciale a lui Dzeu ? Ori poate cste rezultatul unei stări inițiale, efectul unor legi stabilite de la început, producându-se între împrejurări favorabile, determinate prin Greater? Răspunsul bisericii este: Credința, nu prescrie nimic în această privință- Dogma creștină a creațiunii este pe cât de simplă, pe atât de hotărâtă și cuprinzătoare, lăsând un vast câmp pentru crcetările umane, pentru investigații biologice, pentru Geologie, Paleontologie, fizică . Învățătura bisericii se poate reforma așar dar la principiul: Dumnezeu a creat lumea din* nimica,. Dumnezeu a creat și pe om. Dogma nu este nici pentru și nică contra generațiunii spontanee, nici contra și nici pentru darvinism, lamarekism și în genere evoluționism. Misterul vieții, taina eredității, enigma evoluțiunii așteaptă destegarea lor în domeniul științific și nu în cel religios. Credința și știință se împacă foarte ușor, căci n’au nimic <te împârțiț ; .