Radio, ianuarie-martie 1929 (Anul 2, nr. 16-28)

1929-01-06 / nr. 16

19 Nro. 24 PAGINI IJ - I­n - " Duminică 6 Ianuarie 1929 Orga» pentru popularizarea radiofoniei TUNGSRAM L 414 P 414 P41S Retracţia şi Administraţia: BUCUREŞTI I, STR. SĂRINDAR, 7-9-11-Telefon 907/69 şi 306/67 puinii leasă frecvenți sau finală IÂNPUE Patru mii In 20 de zile Acesta este numărul de autorizaţii cari au acordat in ultimele trei săptămâni e anului 1925 Până la construirea postului tranzitoriu, existau în România in totul decât circa 000 de autorizaţii, acordate in decursul lor trei ani. de cănii s­a ■■of crai şi la­­ radiofonia Se­dintorp accesUi aparente zinteresare. fn prhc'iF ~7 re reglementează. . jjon\ »i in lard. dar ~n ~ ■‡­tății ce r cari erau ch^muii sa c,.iy -­ Si­cranta, consiliile de război, ți i.uLupara­­l instituit ca să vegheze la liniștea pu­­că. vedeau un spion in oricine trăgea . frr de antenă pe casă- Autoritatea de­­m­ară spre a elibera autorizaţiile, se olipsise de o strdinofobie nejustificată ţi .. iar dacă un minoritar prezenta actele ce­te de repe, era suficient ca numele să nu sune româneşte, pentru ca cererea să fie p­rinsă. Căci maghiarii pe de o parte şi basarabe­­pe de alta, avdnd aparate de recepţie, iţeau asculta vnii conferinţele si cancer­­,’r din budapesta, ce mulţi emisiunile bol­i, a împiedica propaganda arta sau ve­cea comunistă ns,­ că cea mai comoda se­­inviedica pe toată lumea sd ■ tun sunet la radio era găsit cu aparat fără să aibe tzalie — era considerat tot atât de vi­at — ba şi mai grav­ă, decât de-ar fi prins cu bombe, pentru un atentat, purtând fără permisie — un arsenal b­ine. Şi aceasta pentru că bieţii pa­­ni — entuziasmaţi de sublima descope­­a undelor eterice — socoteau că int­ăt­uesc distrăndu-se, fie ţi in mod clar­­,iin r­­ezultatul acestei politici nenorocite a­­ pe lângă numărul mic de amatori, etua- i procetului unei societăţi radiofonice ro­­netti, prin subscripţie publică. Intr'adevăr ie se putea insufleti de ideia unei socie­­’, chiar dacă ştia că aceasta avea să ’ice un post de emisiune, când nici celor­­ subscriseseră acţiuni nu li se da de rte multe ori autorizaţia de instalare a traiului receptor, dea­semeni — şi aceasta e mai dureros — mania a rămas inexistentă in con­tul mişcării radiofonice. Ifid un inven­or român nu fi mirează in lista nesfdr­ă a reprezentanţilor tuturor neamu­­, cari au contribuit la desăvârşirea ma- Invenfiuni. Ne-am­ astupat urechile si am crezut astfel vom putea rămânea in dosul zi­şilor noastre chinezeşti. Asemenea stru­­ni ne-am­ băgat capul in pământ ca să ne vadă nimenea. ■ojgica ar fi cerut insă să începem de­­■e am sfârşit: să construim. — dacă vrem împiedicăm propag­anda comunistă , pe cea ungurească, un post de radio mai puternic, cu un program de emi­re mai interesant şi astfel că concurăm vecinii noştri vicleni, stă­zi suntem in coada cozii, stăm mai­­ decât Letonia, Finlanda, Iugoslavia şi putem asemui numai cu bulgaria '•> 1 ţi bulgaria­­n anul acesta se pare că lucrurile se­ îndrepta. înfiinţarea societăţii de difu­­dg radioteh­minicol înseamnă primul pas ? o normalizare a situaţiei. 'чИсиГеа măsurilor restrictive ţi mai a­­schimbarea mentalităţii membrilor din ț­ară care acordă autorizaţiile, au deler­­at această schimbare. Aşa se face că in trei săptămâni comi­­a putut acorda aproape 1000 de au to­ţii, si s'a făcut astfel dovada că publi­­nostru nu e lipsit de avânt pentru ace e nou, frumos ţi inuit. Daţi liberi de deplină radiofoniei ţi Ro­­ria va ocupa locul pe care-l merită, ăte 7ё0 Ш cât se încasează de fiecare aparat instalat înseamnă mai bine de 3 milioane venit lunar şi din cota parte de bună seama că ţi societatea de difuziune va putea trăi ţi statul işi va putea creia venituri noui. Iar România iţi va relua locu­l care i se cuvine, printre statele civilizate. NIC. CONSTANTIN шйЫе radio-cititorilor REVELIONUL LA „RADIO - BUCUREŞTI”: „OPT ŞI CU A BRÂNZEI NOUA" Acestea au fost cuvintele clasice, cu care „Radio-Bucureşti” a sărbătorit apariţia nou­lui an, după ce gongul meteorologic a ves­tit — cu glasul lui sonor— ultimele 12 clipe ale anului 1928. „Radio-Bucureşti d­ă­­păşit pragul noului an incontestabil cu piciorul stâng. Deviza şi leit-motivul­ acestei staţiuni pe 1929 vor fi „opt şi cu a brânzei nouă", după ce şi bilanţul pe anul trecut s'a încheiat cu acel ftş activ, adică tot cu „oiU şi cu ft brân­zea nouă” _ -• ,o ыГ,;,лн. — ai Г (tu luai ca această so­lemnă ocazie clopotele celor mai vestite bi­serici, fanfare, coruri, muzică aleasă şi dis­cursuri ocazionale bine inspirate. S-au de­plasat chiar şi directorii staţiunilor străine în faţa microfonului, pentru a aduce v­oiul lor auditorilor. Numai „Radio-Bucureşti" a găs viinţă să ne distreze cu un spirit­­ cu o muzică de lăutari. S'a dovedit din nou că pe unda 402 to se face la voia întâmplării şi că bunul sin şi respectul pentru marele public sunt no­ţiuni necunoscute în str. Berthelot. Dar până când­­­. M. 24 PAGINI Abonamente: Lei 350 pe lan Lei 175 pe 6 luni Un exemplar­e Lei Avem două posturi de emis­une în Bucureşti ...dar amândouă slabe Din săptămâna trecută transmisiu­nile societăţii radiotelefonice Bucu­reşti se fac prin două posturi de emi­siune: prin postul transitoriu din str. general Berthelot No. 60 pe lungimea de undă 402,8 m. şi prin postul de T. F. F. al poştei, dela Herăstrău, pe lun­gimea de undă 536 m. Acest post cu care s’au făcut primele emisiuni româneşti şi care a transmis în anul trecut şi câteva reprezentaţii de operă, a fost transformat în post ra­diofonic, dintr’un post vechiu de te­legrafie fără fir. Putinţa acestuia era de 2 km, dar prin transformare ea a scăzut mult. Postul de la Herăstrău a fost legat prin cablu de studioul din > . t­ '-erai Гс :bekat. Aia s'a mai in­­taiat un ‘miere on şi un amplificator premodulator. Programele se execută în faţa el'or două microfoane şi ama­tori* adio pot prinde emisiunile de pe două lungimi de undă ,am să ne comunice calitatea •ilor lor. ni se pare că — din motive pe n i-am putut preciza — emi­­vechiului post dela Herăstrău. limea de undă 536, sunt mai pe slabe decât cele ale postului transito­­riu din str. General Berthelot. Poate că modularea se face greşit Tot la postul cel mare, care-şi va începe emisiunile de încercare în Mar­tie, ne e nădejdea. Opera, Teatrul, Filarmonica? -------urybO ...... ■ încă de la înfiinţarea postului pro­vizoriu, Societatea de radiodifuziune a făgăduit că în curând va transmite reprezentaţii de la operă, de la tea­tru, de la ateneu, etc. Beleul cu opera este construit, dar emisiunile întârzie. In programul său de activitate, d. George Silviu, noul director al pro­gramelor , a lansat formula „Opera, Teatrul, Filarmonica", formulă care conţine ea însă­şi un program întreg: stăruinţa pe lângă guvern să înfrângă recalcitranţa Operei, Teatrului Naţio­nal şi Filarmonicei, în ce priveşte e­­misiunea prin radio a producţiunilor lor. In toate ţările din lume astfel de e­­misiuni au devenit sinonime cu ra­diofonia naţională. Nu se poate conce­pe un program serios, fără colabora­rea Operei, Teatrului Naţional şi Fi­larmonicei. In Franţa se transmit intens piese de teatru şi aceste emisiuni sunt foar­te bogate şi varidle. Şi totuşi, sunt sta­ţiuni străine, care întrec programul teatral al celor franceze. Ca să vorbim de vecinii noştri,­­ staţiunea de la Varşovia a instalat microfoane in toate teatrele din oraş, asigurând astfel retransmisiuni de drame şi comedii de mai multe ori pe săptămână. Nu mai vorbim de staţiunea Barce­lona, care emite de trei ori pe săptă­mână­ spectacolele de la operă şi ma­rele Teatru Liceu. In Franţa, Radio Toulouse a înscris ZILNIC în programul său transmi­siuni de acest fel. Lille a obţinut auto­rizaţia primăriei, de a difuza un nu­măr de reprezentaţii de la Grande Théâtre. In ce priveşte releul cu Opera şi cu Filarmonica, s’ar remedia prin acea­sta cea mai mare scădere a programe­lor: lipsa de solişti însemnaţi şi a unei orhestre superioare. Opera, Teatrele şi Filarmonica se opun la difuzarea lor, de teamă ca radio să nu le scadă numărul specta­torilor. E mare eroare, am arătat în repetate rânduri că, din potrivă, nu e­­xistă reclamă mai bună pentru un teatru, o operă sau o orhestră, decât difuzarea prin radio. E la mijloc şi o nerecunoaştere a situaţiei. Nu se ştie de pildă că nu e vorba de transmite­rea unei opere întregi, ci de părţile şi vocile radiogene. De altă parte, ele­mentul spectaculos vizual este nul la radio. Şi, nu numai la teatru, dar şi la concerte, trei sferturi din sală se duc ca să privească şi mai ales ca să fie priviţi. Toate experienţele făcute în străi­nătate, au dovedit ca transmiterea li­nei piese, sporeşte numărul spectato­rilor, fiind o reclamă excelentă. De altfel, ministerul artelor, care subvenţionează opera şi Filarmonica, are datoria să se impună colaborarea cu radio .■ krtra Mofasi Politica la radio GERMANIA INTRODUCE CONFERINŢE POLITICE Comisarul german pentru radiofonie, dr. Bredow, a rostit de curând un discurs, care a făcut zgomot. El a expus părerile sale cu privire la utilizarea radiofoniei în scopuri pontice şi a declarat că crede ca a sosit cea­sul ,de a se aduce in faţa microfonului, ma­rile probleme ale actualităţii, chiar când ele au un caracter politic, cu condiţia ca a­­ceste chestiuni să £?c tbu.tțp tn mod^obiecti-Este cert -;ă­ci ruV'tîî 'ficW a vorniOa nr.« mnd­e guvernul­­ germai, in adevăr, staţiu­nea naţiona'ă dela Koenigswuslerhausen a şi fost autorizată, să înscrie în programul ei conferinţa asupra marilor probleme po­litice ale zilei, sub rubrica „Ideile zilei“ („Gedanken zur Zeit“) şi în cursul lunei ia­nuarie vor începe. Arătam într’un număr trecut, cât de fo­lositoare ar fi întrebuinţarea radiofoniei pentru propaganda românească peste hota­re. In ce priveşte politica internă, chestiu­nea ar fi mai dificilă. In adevăr, societatea de radiodifuziune dela noi poate că s'ar o­­pune la introducerea în program a unor conferinţe cu caracter politic intern. Direcţia technică de sub conducerea d-Lui ing. Carnu- Munteanu, credem a şti că este contra unei astfel de inovaţiiuni. Totuşi, ar fi o chestiune de educaţie cetă­­ţenească, dacă s­-.г introduce în program, catiserii asupra proi­­er­­elor însemnate dela ordinea zilei. Dacă germanii nu se tem da expunerea chestiunilor politice prin radio de ce să ne temem noi? Fi­niște, nu ar fi vorba de a transforma postul de radio într'un oficios guvernamen­tal, nici de transmis polemicile dintre par­tide. A lămuri însă marelui public proble­mele externe și interne, în mod obiectiv, a­r fi o operă de educaţie cetăţenească i.cima ioned­er, remim., a artistă de с.ич-»ю, e o înflăcărată amatoare de rad­o şi posedă cel mci mic aparat de recepţie, cu lămpi, din lume. Fotografia artistei este imprimată la aparat

Next