Radio şi Radiofonia, aprilie-iunie 1929 (Anul 2, nr. 29-41)

1929-04-07 / nr. 29

Anul ##. — No. 29 24 PAGINI duminică 7 Aprilie 1929 IO L E I Director: Ing. E. PETRAŞCU Abonamente: Lei 400 pe 1 an. Lei 200 pe 6 luni Administraţia : BUCUREŞTI I, Str. Sărindar, 7-9-U-Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia : BUCUREŞTI Str. Sărndar, 7-9/11 şi Str. General Berthelot, 60 Aportul statului în desvoltarea radiofoniei româneşti Campania pe care unele publicaţiuni de seamă o duc contra Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, e dată la lumină de către persoane cari probabil n'au avut ocazie să vină un contact mai intim cu toată com­plexitatea chestiunilor radiofonice ţi cari a­­similează manifestările difuziunii cu cele teatrale judecând după modul cum pun chestiunea. Când vrei să ataci un teatru şi pe directorul său, ce susţii în special? Că programele sunt proaste, de­oarece nu re­prezintă tot ce e mai artistic, îu această direcţie şi că interpretarea lasă de dorit, deoarece s'au angajat elemente submedio­cre, nu dauna elementelor de prima calitate care au fost date la o parte. Şi când aceste Instituţii depind de Stat, se mai adaugă ceva: când Statul a făcut atâtea sacrificii * pentru a întreţine TM etc. etc. datoria sa este să intervină... etc. Cam de acest calibru sunt si acuzările care ise aduc şi Societăţii de Difuziune Lă­săm in seama acesteia grija de a răspunde sau polemiza cu cei nemulţumiţi. Jurnalul nostru, chiar dacă ar avea căderea să o facă, nu ar începe discuţia asupra radiote­­lefoniei cu persoane lipsite de orice expe­rienţă, in aceasta direcţie, rezultatul prac­tic find condamnat dinainte. Un lucru am avea insă de relevat, din aceste acuzaţii : a­­firmaţia marilor sacrificii făcute de Stat faţă de care actualele rezultate in radiofo­nie nu sunt la înălţime. Vom pune in lumi­nă adevărată sacrificiile făcute de Stat, in această chestiune, căci aceasta interesează radiofonia românească in general. Mai intăiu Statul a dăruit radiofoniei ro­mâneşti o lege , o lege faimoasă după care pentru a deveni radiofonist, trebue să pro­­cedezi ca şi cum ai fi fost acuzat de activi­tate contra siguranţei României Mari, să furnizezi certificate de naţionalitate, de bu­nă purtare, de moralitate, să treci prin an­chete discrete, sau câte­odată indiscrete ale Siguranţei Generale, ele Apoi Statul, câteva luni după aceasta, a­­dăruit radiofoniei româneşti o lege a sterei d­e asediu după care nu aproape jumătate din ţară nici cu formalităţile de mai sus nu mai obţineai nimic. Pe urmă Statul a aşteptat în liniile timp de 2 ani fructele înţeleptelor sale măsuri. După 2 ani s'au recoltat cam tot atâţia ra­­ţi­diofonişti câţi dobândea Germania în 3 zile, adică vre-o 7.000. Statul mirat de puţina mişcare radiofonică de la noi, s'a gândit că chestiunea ar lua avântul dorit dacă s'ar pune la dispoziţia cetăţenilor un post de emisie puternic, care să permită recepţii bune pe aparate eftine şi atunci s’a gân­dit să lanseze Societatea de Difuziune. — Dar, şi-au zis guvernanţii, de pe acea vreme, in marea lor solicitudine pentru ra­diofonie, Statul trbue să intervie şi el, la conducerea acestei instituţii de cultură, de propagandă naţională, de deşteptare a gus­tului artistic, de... etc. etc. Ba încă trebue să-şi aibă un cuvânt hotărâtor, deci trebue să-şi asigure majoritatea în Consiliul de Administraţie şi nu Adunarea Generală. Pentru aceasta trebue să intervină cu ma­joritatea capitalului. Pentru cumpărarea unui post, primele cheltueli de investiţie erau evaluate la vre­o milioane lei. Natural era deci ca Statul să intervină cu 60 la sută din acest capital. El a preferat însă o altă soluţie: nu scoate nici un ban, dar va întrece suma depusă de particulari, cedând diverse avan­­tajii Acestea trebuiau numai­decât eva­luate la 30.000.000 lei Dacă sunteţi curioşi , aflaţi cam care erau aceste avantagii, pe care le oferta Statul, iată-le: a) dreptul pentru Societatea de Difuziune­­de a se agăţa cu antena de unul din pilonii serviciului de exploatare Radiotelegrafică lagăiarea celuilalt cap o privia);­­ b) o baterie de acumulatori uzată şi... descuamată ; c) o serie de posturi, construite acum 10 ani, pentru a servi in telegrafia fără fir, şi care erau împrumutate câteva ore pe zi, in speranţa că vor putea fi transformate in posturi de broadcasting, astfel încât câteva ore pe zi vor telegrafia şi câteva ore vor fi date Societăţii, care va transmite concerte. d­ in fine­­ posturi de telegrafie, fiecare având o putinţă pe sfert decăt postul cel mic actual al Societăţii de Difuziune; a­­cestea erau cedate complect Darurile enumărate trebuiau evaluate la 10.000.000 lei. Aportul acesta a fost insă in­tegral refuzat de către Societatea de Difu­ziune, încă din luna Aprilie 1928, ca impo­sibil de utilizat, nici măcar in cea mai mică măsură. Venia apoi dreptul regalian al Statului, adică dreptul tău a• •' fmusa iot- 1 maiorii de radio, de la amatorii pi el­ii boicota prin legea ce votase, prin starea de asediu şi prin dispoziţiile vamale care făceau inaccesibil preţul aparatelor de ra­dio. Acest drept trebuia evaluat la 20.000.000 lei. Şi astfel s’a împlinit proporţia de 60 la sută din capitalul Societăţii de Difuziune. In rezumat, sacrificiile făcute de Stat pentru înfăptuirea difuziunei româneşti sunt până acum o operă negativă. Chestiunea nu e nouă, dar dacă o relevăm este pentru că se caută să se creeze atmos­feră pe tema marilor sacrificii făcute de Stat şi pentru că ele continuă să atârne ca plumbul în aripile Difuziunei româneşti şi vor continua încă să atârne greu, atâta timp cât nu se vor rezolva. Desigur că radiofonia ar fi căpătat o am­ploare incomparabil mai mare, dacă Statul nu s'ar fi amestecat deloc în această ches­tiune, păstrând faţă de ea neutralitatea şi un contrai superior, care să nu-i fi împie­dicat întru nimic desvoltarea. Deasemenea ar fi fost mult mai bine, dacă în formarea societăţii de difuziune, Societate care pentru a putea fi culturală, de propagandă naţională, etc. etc. este îna­inte de toate, comercială, Statul nu s'ar fi amestecat absolut deloc, cel puţin la în­ceput. Dar, in fine, ce s'a îndeplinit l'a is­prăvit. Ce rămâne acum ie făcut in faţa situaţiei creiate? Trebue ca Statul să ajute efectiv radio­fonia românească. Trebue ca are o sumă fictivă de 10.000JOOO ! • să fie transformată •- -» i­nt .! ■' • . » .it-Saslă.",amd. Ar fi o sumă incomparabil mai mică decăt aceea cu care subvenţionează atâtea instituţii culturale, ce nu mai sunt la începutul lor. Apoi trebue să dea dreptului său regalian valoarea la care l-a preţuit şi aceasta nu o poate face decăt printr'o serie de dispoziţii liberale, cu modificarea după un model oc­cidental al legii de radio şi o reducere se­rioasă a tarifelor vamale. După ce aceste chestiuni vor fi rezolvate, dacă totuşi nu s’ar putea vorbi de marile sacrificii, cel puţin s'ar putea vorbi de un sprijin serios, dat de Stat Radiofoniei Ro­mânești. R. R. Lucrările marelui post românesc Stadiul lor actual Postul de emisiune de la Băneasa, în apropiere de Otopeni, este termi­nat. Au rămas de montat maşinile, întregul material a sosit, iar doi in­gineri ai casei Marconi şi-au anunţat sosirea în ţară, pentru data de 14 A­­prilie. Conform contractului încheiat cu casa Marconi, aceasta este datoare ca, în timpul maxim de 15 săptămâni de la începerea lucrărilor, să pună în funcţiune postul românesc. Pe casa Marconi o priveşte exclusiv montajul, lucrările exterioare căzând în sarci­na so­ietăţii de difuziune radiotele­fonică. Aceste lucrări de altminteri sunt în cea mai mare parte terminate. Astfel sunt complet isprăvite monta­jele celor doi piloni de 90 metri înăl­ţime. Se lucrează la şanţurile pentru aşezarea cablului şi la instalarea transformatorului, pentru înaltă ten­siune. A sosit la ţară şi cablul special co­mandat la firma Siemens din Berlin, intru legarea studioului din str. Ge­neral Bertheiot cu postul de emisiu­ne de pe şoseaua Băneasa—Otopeni Acest cablu, care e format din 7 pe­rechi de circuite, va fi complet insta­lat în timp de o lună.­­ va trece din str. Gen. Bertherot în str. Gen. Budiş­­teanu, str. Mărăşti, Calea Victoriei şi de aci prin canalul de cablu, până la capul Podului. De aci pe şoseaua Jianu, până la satul Herăstrău. Ca­blul va trece apoi peste podul dela Băneasa, până în şoseaua Băneasa, spre a ajunge la post. S’a urmat acest traseu spre a se evita pe cât posibil linia tramvaiului electric, întrucât apropierea de această linie produce mari perturbări în transmisie. Trebuie să nădăjduim că la înce­putul lunei iunie vor începe emisiu­nile de încercare ale marelui post, iar la 15 ale acestei luni în toată ţara şi departe peste graniţe se va putea auzi cuvântul într’aripat şi muzica românească. Recepţia de către societate se va face deabia 3 luni după ce postul îşi va începe emisiunile. In tot acest timp postul emite sub conducerea şi în comptul societăţii Marconi, care îl instalează. „Mai bine mai târziu decât nicio­dată”, şi dacă postul românesc va fi unul dintre cele din urmă în Europa, avem cel puţin satisfacţia că, în sfâr­­şit, ne apropiem de momentul reali­zării lui. Postul de emisiune „Radio Barce­lona” a înfiinţat un serviciu numit „Serviciul Public S. O. S”, pentru ca­zuri grave de boala, dispariții, che­mări urgente, etc. Din 1500 cazuri, în care s’a apelat la acest serviciu, 600 și-au ajuns scopul. Cei cari ce vorbesc la microfon ---------«и Лодв»--------­Sumarul acestui număr PARTEA REDACŢIONALĂ ŞI IN­­FORMATIVA Aportul statului .­ Lucrările marelui post românesc. Adunarea generală a soc. de difuziune ra­­diotelef­onică. Radiofonia în Germania. Concursul nostru umoristic. Conferinţă internaţională din Praga. Muzica romă­nească în toată Europa. Ştiri de pretutindeni. Criticile radio-amatorilor. PARTEA TEC UNIC­A Despre redresori. încărcarea acumulatorilor anodici pe sector. T. F. F. pe înţelesul tuturor. Antenele îi perturbaţiile recepţiei. Construiţi­ vă singuri aparatul radiofonic. Un receptor puternic cu două lămpi. ISTORICUL RADIOFONIEI Revista revistelor Un nou procedeu de televiziune. E posibilă o comunicaţie cu Martel Dispozitiv practic de verificare a lămpilor de radio. De vorbă cu cititorii. PROGRAMUL detailat al postului Bucureşti şi al tuturor posturilor europene. Note în mingunea programului românesc. i­. Zarifopol D. Victor D. Bumbeşti (regizor al Teatrului Naţional)

Next