Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)

1923-03-01 / nr. 1601

Teatrul Regina iaria Comp. dramatică ..italaruica" Miercuri 28 Februarie CAPCANA 'Joi 1 Martie K3KI Vineri 2 Martie CAPCANA Sâmbătă 3 Mart­e Matineu cu preţuri reduse CADAVRU!, VIU ii PP Miercuri 28 Februarie BOEMA Joi 1 Martie 'AIDA Vineri 2 Martie WERTHER Sâmbătă 3 Martie CÂRMEI Duminică 4 Marti Matineu LARME Seara WERTHER Biletele la Agenţia Jean Feder Turneul companiei dramatice Marioara Voiculescu cu MESSUINA tragedie în 5 acte de A. Wild­­brandt în rolul ,,MESSALI­­NEI“ d-na MARIOARA VOI­­CULESCU, în celelalte roluri d-nii VASILE LEONESCU, ALEX. ECONOMU, N. DI­­MITRIU, ST. DECU, CAS­­SIAN, D. IONESCU, etc. d-ra M. VARVOREANU şi d-na R. DECU. Decoruri şi costume noui, ITINER­ARIUL, proprii. 28 Febr. Piatra Neamţ.­­ Martie Roman. Turnt ui Vesel C, linage Care va străbate tot cuprinsul ţărei cu un repertor a­­m­uzant şi o trupă compusă din elementele cele mai valoroase. Repertoriul: MiNONIGA în 3 acte de P. Gavault tradusă de E. D. Fagure. Artiștii prin­cipali sunt: Tănase, Protopope­scu, Pizone, Gh. Popescu, D. Demetrescu, Șerbănescu, d-nele Natalia Pavelescu, Virginia Tă­nase, Virginia Gheorghiu, Eli­za Dobrescu. CHAIAGNOL comedie în 3 acte de Feydeau Si­­rade cu lacrămi. Se cântă cuplete duete. ITINERARIUL: T, 2 Martie, Caracal. 3 Martie, T.­Măgurele. 4 Martie, Piteşti. 5, 6 Martie, Tg.-Jiu. 7, 8 Martie, T. Severin 0 Martie, Calafat. to. ii Martie, Craiova. ia Martie, Târgovişte. 13 Martie Călăraşi. 14 Martie, Cernavodă. 15, 14 Martie, Bazargic. Şcoala căzniciei El: 40 de ani, bine conservat, ge­­j den.„ Dar eu n- am luat masa decât p­­les ca dom­ Othello laolaltă.­­ singură dată cu... Şi fără desert". | Ea: 27 de ani, fermecătoare, zbur-(Tare): „Nu înţeleg, draga mea...“ darnică, mondenă, etc.­­ Ea (aparte): „Spune „draga mea“..­­Doamna se întoarce din oraş. Ora ! Va­să cică cedează!" (Tare). „Nu ! 7 seara,­­ înţelegi? Vrei să mă forţezi poate ! Sprâncenele lui sunt încruntate, ai ’ să-ţi dau detalii?’’­t­mosfera încărcată. Doamna scoate mantoul, pălăria, fără cea mai mică agitaţie, şi oftează apoi profund.­­ Ea: Sunt atât de obosită... El:.... Ea: „Por’că u mi’ar fi bătut cineva... Zău aţa!..“ El:... Ea: „Tu ce faci dragă?" El:... Ea: (fără să-și peardă cumpătul): Sper că-ți m­erge bine. (Drăgăstoasă) Nu ai să-i spui nimic micuței tale, când se întoarce în cuibuşorul tău?“ El: (măsurat, plin de mândrie) : Te rog, nu juca teatru! Ea: (ironic) : O, nu ţi-a priit poa­te masa? Ţi-am spus că mănânci­­ prea mult în ultima vreme“.­­ El: „Nu mă scoate din fire Attino,­­ nu mă scoate din fire". Ea: :'Anina? Nu mai sunt micuţa ta Nineta?" El: „Ajunge. Falsitatea ta întrece toate marginile, îndrăzneala asta, si­tuaţia asta... Nu găsesc cuvinte..“ Ea: „Nemaiauzit... nemaiauzit... El: „Taci, femeie neruşinată! De unde vii? Unde ţi-a­ petrecut după amiaza? Cu cine?“ Ea: „Aha! Va să zică asta el O­­bişnuita scenă de gelozie ce mi-o faci la fiecare 14 zile... Dar ascultă-mă, iubitule! îmi pare că te înşeli­­de va­ra aceasta! Ultima scenă mi ai fă­cut-o de-abia Marţia trecută!... El: „Fleacuri!... Poveşti mincinoa­se ale vărului tău, care era necăjit că a fost respins de o femeie". Ea (aparte): „Aşa­dar şi domnul vărul meu, care mă iubeşte ca un ne­bun, are ochi şi pentru alte femei?! Acum un ceas îmi jura cu totul alt­ceva“. (Tare), ,Noi lăsăm subiectul acesta. Mi se pare că amândurora ne e neplăcut. Ar putea ieşi lucruri foarte dezagreabile la lumina zilei". El (împăciuitor): „Cum doreşti iu­bita mea, dar eu te asigur că am­­ conştiinţa împăcată şi te asigm\„" Ea (Sărind de la masă, ca o pan­­­­teră): „O, va să zică tot mai negi? ■ Neruşinatel Şi eu să permit aşa ] ceva? Nu, o nu! De o mie de ori nu T‘ El (sttpus): ,'J Dar bine, Ninette, Dulcea mea Ninettă, era vorba să nu mai vorbim de asta!“ Ea: ,,Ia uitaţi-vă, vă rog, la soţul model ! Mă înşeală cu cea dintâi creatură luată de pe stradă, şi mai are curajul ,cănd mă întorc iubitoa­re şi drăgăstoasă acasă, să mă mur­dărească cu bănuiala im!“ (Plân­gând): „Mă întorc acasă, la manta! Chiar mâine“. El: (disperat): ,,Ninetto, scumpa mea Ninettă, buna mea Ninettă, ier­­tătoarea mea Ninettă, linişteşte-te, usucă-ţi lacrimile de care sunt ne­demn. Nu­­mă lăsa nemângâiat!" Ea: „O, mamă, mamă, de ce m’cm El: „Glumeşte doamnă, glumeşte! A făcut vinovată, ea să sufăr atâta?“ Mie nu-mi arde de glumă. Nici nu-i mai roşeşti măcar..." Ea: „Economiseşte-fi tenul patetic, domnul meu. Economiseşte-l. Vei fi­vea nevoie de el pentru prietenii, pen­tru prietenele dumital­e“. El: (neliniştit): „Prietenele mele­? Ce vrei să spui cu asta?" Ea: „Nimic, din ce n’ar ştie toată lumea. Vorbesc de micile dumitale prietene de la magazinul M... din Lips­cani. Vei mai nega și acum?" El (aparte): „Să fi aflat vre­una Las. El: ,,E îngrozitor! Sunt un mizera­ba, sunt im criminal... Iartă-mă co­moara mea, spune-mi ci mă ierţi, sau de nu mă arunc pe fereastră! O, ce idiot sunt! Gelozia m-a orbit, eram nebun, iresponsabil..." Ea (oftând): „Da, da, ai dreptate. Ești un idiot. Scenele astea mă în­­bolnăvesc(Se ridică, merge clă­­tinându-se spre odaia ei). „Data vii­toare, nu mai vin acasă nici la masa de seară." flata b­ucureşteană Ceaiul Noua Maternitate Sâmbătă după amiază a avut loc în saloanele Liedertafel al treilea ceai dansant organizat de comitetul Soc. Noua Maternitate, pentru a veni în ajutorul lăuzelor sărace şi a crea un dispensar în folosul unei mari opere umanitare de puericultură. Ştim foarte bine că asemenea aşe­zăminte lipsesc cu desăvârşire la noi în ţară, unde majoritatea copiilor lip­siţi de îngrijiri mor în faşe. De aceea, societatea, sub harnica cârmuire a câtorva medici distinşi şi a d-nei Therese Baby, se strădueşte să realizeze lucruri mărinimoase, dem­ne de toată lauda. La festivalul de Sâmbătă, sala era absolut lipsită de căldură şi publicul cu paltoanele pe el a tremurat de la orele 4 juni. până la 6 juni. când de abia s-a început conferinţa d-nei dr. Nadia Hornstein. Despre această distinsă sociologă, care ne-a vorbit cu însufleţire şi profunde cunoştinţe p­­hologice de „Copiii în literatură", de aceste­ ­ micuţe şi gingaşe făpturi — de-a lun­gul poeziei sufleteşti a atâtor mari­­ scriitori streini — nu putem spune , de­cât bine. In sfârşit pe la orele 8, un balet de copii a înviorat cu nota lui de drăgălăşie, atmosfera. S’au remarcat într’un dans polonez mica Mignon Aisiman şi tânărul De­gen, de asemenea drăguţa, şi cocheta Dolly Franco, Judith Walter, Lydia Degen­, Yvette Steinberg, Eugene Cohn, Melanie Bernard. In asistenţi, notez: d-na T. Baily, Lagerbru­ck, Gold, Segaler, Garten­­­berg, Glaubes, Hertz, Haimovici, Cohn, d-na şi d. Goldstein, d-na şi d-na Shor, dr. Kohl, d-na şi d. Fran­co, d-na şi d. Walter, d-na şi d. ing. Steinberg, d-na Ascher Kandel, De­gen, Aisiman, etc. D-rele José Abramovici, Jenny Bru­no, Hilda Schweitzer, Lola Herşco­­vici, Verona Cohen, d-ra Goldstein, T. Abramovici, Diamond­, Rosenberg, d-nii Blume Held, Ioncovici, Streit­­man, Vexler, etc. MON CALEPÍN 1 Reminiscenţele.3 3 Te-am aşteptat şi eui şi azi, micuţii şi fragilă Aline. In umbra liniştită a serii, în­­Ambra în care focul murea a­lene în sobă cu tainice şi ciuda­te şoptiri, fotoliul tău a rămas singuratec... Mă uitam la el, ca şi când mi-ar fi vorbit de tine, de obrăjorul tău palid, obişnuit să se r­azime în mânuţa ca de păpuşe. Te-am aşteptat... şi totuşi mai bine că n'ai venit, ca să-mi vor­beşti din nou de el, ca să-ţi chi­nui sufletul zadarnic după ne­bune năluciri, căci dragostea ta nu e decât aceiaşi goană după o întunecată tortură, aceleaşi cuvinte ce până mai ieri vibrau In liniştea odăii mele... ...,,Vezi tu, nu ştiu, nu pot să pricep ce se petrece în sufletul lui şi îndoiala asta mă omoară... A fost de la început atât de dră­guţ, cu mine, ne-a legat atâtea luni cea mai afectuoasă şi caldă prietenie, în­cât îmi dau seama «de fiecare zi ce trece, că nu mai pot să trăesc fără el... Mi-a spus că îi sunt dragă şi totuşi, deşi nu e nici o piedică între noi, n’a făcut nici odată vreo aluzie la căsătoria noas­tră... Din contră, m’a lăsat să înţeleg că nu poate să se însoare că nu vrea pentru nimic în lu­me să facă acest pas... Şi eu, eu il iubesc, şi nu pot să mă mărit la rândul meu cu altul... Aşi vrea, Cady, să-l întrebi tu, ce are?... Să-ţi spue ţie măcar, ce poveste neînţeleasă ii con­damnă voinţa, ce face imposi­bilă fericirea noastră... ce?“ Şi glasul tău tărăgănat se stin­gea odată cu primele lacrimi pe mânuţa ta de păpuşe... Şi zilele au trecut fără să-l întâlnesc. Dar astăzi, în umbra liniştită­­ a serii, în care focul murea a­lene cu tainice şoptiri, a venit el singur la mine... cu acelaş su­flet neliniştit ca al tău... — Am auzit că Alina-i bol­navă... mi-a şoptit el, n’am vă­zut-o de câteva săptămâni... Nu mai iese pe nicăeri, nu mai vrea să-mi scrie, de ce?. Ce i-am făcut? Şi aceiaşi privire senină mi-a scrutat gândirea, cu insistenţa cinică a unui condamnat fără de vină... Apoi plecându-şi ca­pul, şi-a trecut degetele palide pe frunte şi m-a întrebat incet: — Crezi că o iubesc pe Alina? Ei bine, nu... N’o iubesc cum visaţi voi fetele să fiţi iubite... Mi-e camaradă, prietenă, dacă vrei, bună şi drăguţă, îmi dau seama de tot ce se petrece în sufletul ei, mi-e­ milă de ea, dar nu pot s’o iubesc cu patimă, cu nebunie, cum n’am iubit de­cât odată in viaţa mea... Mi-ai spus de ţi-aminteşti, când m­’am întors anul trecut din străinătate, că m'am schim­bat... Mi-ai spus că mi-am pier­dut veselia, că am uitat să râd... Dar în schimb învăţasem să su­făr.. învăţasem să iubesc pentru prima dată, şi dragostea asta a mea, adâncă şi dureroasa, mi-a săpat in inimă urme pe care viaţa nu le poate şterge... Şi ridicând­u-şi privirea rece asupra mea, glasul începu să-i tremure... ...„Am cunoscut-o la un pries­ten de şcoală, înttr’o vară la Fon­taineblau... E uşor să-ţi închipui ce înseamnă o idilă delicioasă, cu aceleaşi ore pline de farmec, cu aceeaşi cuvinte ameţitoare.— Intr’o noapte, mi-amintesc ca şi când ar fi acum... A sărit­ pe fereastra vilei în braţele mele, în parc... şi ne-am dus să ne plimbăm de-a lungul râuleţu­lui din vale... Barca aluneca neagră şi tăcu­tă pe unda palidă, în magia ar­­gintie a razelor de lună, in par­fumul florilor sălbatece, în cân­tecul greerilor... In zare, un sunet de clopot îndepărtat și ușor... ai fi zis, o zână ce își resfiră mărgele in­tr’o cupă de cristal... Ne-am să­rutat toată noaptea... A fost! noaptea celor din urmă săru­tări... A doua zi, când m’am dus s’o văd, am aflat că e bolnavă... Răcise din plimbarea noastră cu barca... Am crezut că n‘o să fie nimic și m’am întors liniștit la Paris... Dar după câteva săptămâni am auzit că e mai rău... Sănătatea i se alterase cu desăvârșire... Credeam că înebunesc de dure­re... In toamnă m’am dus s’o văd... Aici veşnica batistă pe buzele palide, pătate adesea de sânge!.. Chipul livid ce in fiecare zi pă­rea că îşi pierde expresia... O­­chii care, nedesluşiţi, începuse­ră să privească departe... Şi braţele tremurătoare strânse de gâtul meu, ca şi când ar fi vrut să reţină viaţa!... In Noembrie, pe când ultime­le frunze de aur se desprindeau in apusul rece al parcului, m’a chemat lângă ea, în vila lor de la Fontaineblau... Era în agonie, şi totuşi mai evoca iluzia vinde­­cărei, iluzia fericirei noastre de mai târziu... A murit în braţeie mele, la fereastra pe care­ sărise drăgăstoasă într’o noapte de va­ră... La fereastra de unde am pri­vi­t-o pentru ultima dată când a trecut prin parc, pe brancar­­dul de flori, nn rochiţa-i albă de muselin... Am văzut-o dis­părând la cotitura aleei, şi am auzit în zare un cântec de clo­pot îndepărtat şi uşor, ca in noaptea când ne-am plimbat cu barca şi mi-a şoptit: „E zâna care îşi resfiră mărgele în cupa de cristal..." A doua zi am plecat la Paris cu desăvârşire sdrobit. Nu mai vream să ştiu de nimic... Mi-am uitat prietenii, petrecerile, tot, şi m’am pus pe învăţătură... In primăvară, după ce m’am dus să-i revăd încă odată mormântul la Fontaineblau, m’am reîntors în ţară... Realul îl ştii... Prietenia mea cu Alina, dragostea ei... Spune-i te rog că n’am uitat... că mi-e sufletul încă plin de cealaltă... şi că în amintirea ei nu-i pot încredinţa nimic... Peste vre­un an sau doi, cine ştie? Şi prietenul meu tă­u un gest vag, puţin obosit... ţin gest în­cărcat de parfumul reminiscen­ţelor şi totuşi... de puţină spe­ranţă... Cady ­Joi, 1 Martie

Next