Rampa, martie 1923 (Anul 7, nr. 1601-1627)
1923-03-21 / nr. 1618
ANUL VII No. 1618 S ... Miercuri 21 Martie 1923 Rampa APARE ZILNIC , Director M. FAUST MOHR ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luniAbonamentele se plătesc inainte n n s n Manuscrisele nepublicate se distrug a a Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate IN TOATA TARA Lei 500Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700Lei 400Lei 200 Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter —Telefon 1/59 MEMENTO MUHARIM 8 PAGINI L182 Protecţionism sau tinerul"Soluțiile? Apar curioase, evident, în cadrul unui ziar cu preocupări strict intelectuale, cuvintele acestea. Totuşi, cuvintele acestea surprinzătoare pentru cititorii noştrii, ne-au provocat şi nouă o egală mirare, când le-am citit tipărite in fruntea unui articol-ancheta, apărut în coloanele confratelui parizian „Lompedia” Luând ca prilej, faptul că trei teatre pariziene de avant-gardă au înscris în acelaş timp piese străine in repertoriul lor, d-nul André Rivoire, cronicarul dramatic al marelui cotidian „Le Temps”, atrage atenţia directorilor de teatre pariziene, asupra situaţiei dificile în care se găsesc tinerii autori dramatici francezi, cari nu-şi pot vedea jucate lucrările acum, situaţie care se va ingreuna şi mai mult prin admiterea pieselor străine pe scenele pariziene. Cum era şi firesc, notiţa d-lui Rivoire a provocat o vie mişcare in cercurile intelectualefranţuzeşti. Şi văzându-se acuzat de „xenofobie intelectuală”, d-nui Rivoire publică o lămurire, in care arată că acuzaţia carte i se aruncă este absolut neîntemeiată. La aceasta s’a născut insă o vie discuţie în jurul chestiunei „teatrului străin” în Franţa, canalizată prin coloanele confratelui „Lompedia” şi care e departe de a fi sfârşită, cu atât mai mult cu cât d. Rivoire promite că-şi va spune ultimul cuvânt în chestiune, abea la sfârşitul stagiunei, când va putea face bilanţul lucrărilor originale şi străine reprezintate pe scenele pariziene. Din mulţimea părerilor — pro şi contra — emise în jurul acestei chestiuni, se relevă două elemente de argumentare: „protecţioniştii (în majoritate anonimi) îşi sprijină teza pe faptul că publicul francez trebue să-şi dea obolul mai întâi, pentru încurajarea artei naţionale, încurajând şi dând posibilitate celor tineri să se manifeste. (Vom vorbi cândva in ziarul nostru de chestiunea acestor „tineri”). Lîber-schîmbijul, printre cari cu o admirabilă argumentare se găseşte Heni Lenormand, afirmă că teatrul francez fiind jucat în largă măsură, mai ales în ţările de origină latină, Franţa trebue să faca ceva în schimb pentru literatura acestor ţări, reprezentând de pildă capodoperile lor dramatice. Justeţea acestui argument este de o incontestată evidenţă. Şi fără îndoială că în lupta încinsă in jurul problemei teatrului străin în Franţa, liber-schimbiştii vor învinge, vor trebui să învingă. Ei semnalează de altfel pericolul, la care literatura franceză s’ar expune, în cazul când principiul protecţionismului aplicându-se în Franţa, naţiunile străine ie-ar aplica şi ele — ca o justă reacţie — în ţările lor. Chestiunea teatrului străin în Franţa, deschide insă şi anumite foarte interesante probleme pentru viaţa teatrală românească. lpi voi îngădui să le ridic intr’un articol viitor. S. K. In cercurile „mondene" face senzaţie cazul unui cunoscut „om din lumea mare“, care a fost prins trişând la un club. In legătură cu acest incident, cineva povestea că individul e in recidivă. Mai fusese prins odată cu mâţa, în sac, dar atunci scandalul se potolise, graţie partenerului său de joc, care era un om de spirit. „ Iată cum s’au întâmplat lucrurile atunci: „ „Omul din lumea mare“ — săi zicem X, — juca piquet cu un membru al clubului, să-i zicem Z. La un moment dat, Z atrage atenţia lui X că însemnase pe hârtie S5, când el nu avea de cât 44. — Scuzâ-mă, d-le, X, m’am înșelat. ,,, „ — Pardon! răspunse Y. Nu pe d-ta te-ai înşelat, ci pe mine. Jocul se sfârşi, şi scandalul fu evitat. 'Amicul nostru Gicău— de sigur că-l ştiţi şi dv. — nu poate suferi pe şofeuri. De câte ori are ocazia, caută să le joace câte o farsă. Astfel, deunăzi, se sui grăbit intr’un automobil şi spuse şofeurului : — Şofeur, du-mi în Calea Victoriei 180. Ajuns la adresa indicată, Gică întreabă pe şofeur: — Cât am să-ţi dau, şofeur ? — Patru polii răspunse acesta, flegmatic. — Atunci du-mă înapoi, ca să n’am să-ţi dau decât doi poli, ci n’am mai mult la mine! replică Gică tot aşa de flegmatic. După un timp îndelungat, doi prieteni din copilărie se întâlnesc întâmplător, in cursul unei călătorii cu trenul, şi începsă-şi povestească necazurile. Unul din ei se însurase intre timp. Cum celălalt ii cere imformaţii mai precise asupra împrejurărilor în care se petrecuse acest eveniment, primul începu să explice : — Am cunoscut-o pe soţia mea la incendiul cel mare de la fabrica „Motor“. — Vezi — îi întrerupse amicul — îţi spuneam eu întotdeauna să te astâmperi, să nu te mai înghesui peste tot, că o să ţi se întâmple ceva Anunţuri din ziua de azi? CAUT schimb : Se dă un teren pentru lawn-tennis contra unui câmp cultivat cu varză. * S’A JIERDUT un pachet cu carne. Cine-l va găsi și-l va aduce în strada Georgescu al II-lea, va fi invitat la masă. ——xxxx---- ZCU/UA Confuzie La ultimele alegeri parţiale, a candidat Intre alţii un individ, care avusese de-a face pe vremuri cu justiţia, fiind acuzat C’a încercat sa pătrundă noaptea într’o casă, cu chei false. In timpul campaniei electorale, acest individ nu se jena să ţină întruniri la cari acuza de imoralitate pe contracandidaţii lui. Lucrurile merseră astfel câtva timp, până când un contracandidat înfuriindu-se, asistă la o întrunire a individului, cerând discuţie contradictorie. Dându-i-se cuvântul, oratorul spuse: — „Domnilor, „Domnul care a vorbit înaintea mea face o mică confuzie. D-sa își închipuie că poate intra în Cameră, cum a încercat odinioară sa intre noaptea într’o casă străină, prin chei false !“ Efectul a fost fulgerător. @OX Autonomie Intr’un cerc de astronomi amatori, se discuta zilele trecute influenţa celorlalte planete asupra manifestărilor atmosferei pământului. Cu acest prilej, se făcu o îndelungată teorie a elementelor cari determină apariţia „babelor” la începutul primăverei. La discuţie asista însă şi un profan, care-şi manifesta nemulţumirea faţă de „babe”. —Ori, care-ar fi explicaţia pe care le-o daţi dv. spuse el, ăsta nu mă împedică să afirm că a-şi prefera să avem în locul lor zile frumoase, oricât prin aceasta dv. aţi fi avut o teorie astronomică în minus. — Lasă, frate, îi răspunse unul din astronomii-amatori, nu te mai plânge ; de îndată ce va apare luna nouă, vine și vremea frumoasă. — Mă rog, îl întrerupse profanul, fiindcă veni vorba de luna nouă. Dar cu cele vechi ce se face ?, Juda Duminică la amiază eram poftit într’o familie. Ca de obicei, când sunt invitat la masă, m’am gândit din vreme să-mi procur flori, o jerbă simplă, spirituală de flori, pe care să o ofer amfitrioanei, cu un gest graţios, îu clipa când îmi scot galoşii. Pe la 11, am luat deci o trăsură şi am pornit spre Piaţa de flori, fiindcă pe calea Victoriei şi la magazinele de flori, violetele au ajuns mai de preţ ca cea mai preţioasă Orchidee, culeasă pe un colţ de stâncă din munţii Kimalaiei. Poarte senini, atât eu, cât şi birjarul meu, priveam veseli la dimineaţa primăvăratecă de Martie, care scosese pe Calea Victoriei stoluri întregi de fetiţe nostime, impozante grupuri familiare, sau cârduri ciripitoare de copii, întoarserăm colţul pe strada Carol şi deodată — surpriză ! — în dosul poştei două pompe sub presiune, cu pompieri, ţinând ţevile tulumbelor din mână, gata de atac.rdea poşta . Nu ! Un sergent mi-a explicat : — „Vine rivuluţia !“. Şi, un adevăr, de îndată ce ajunsei in dreptul străzei Smârdan, o pădure de baionete îmi închise drumul. Am luat pe la dreapta, pe la stânga, nimic ! Cordoane puternice barau toate drumurile, ce duceau la piaţa de flori. Ca cetăţean imparţial, independent ca Românul, cu toate guvernele, dar gură-cască, am rămas şi eu să pri vesc. Ca intr’un cinematograf viu, scenele se succedau una după alta la scurte intervale. Regimente după regimente, umpleau piaţa, indiguind clocotirea năvalnică a mulţimei, care căuta să pătrundă spre oraş. Pompele nu au intervenit ; totuşi, după două ore de frământare entuziasmul s’a răcit. Ce s’a întâmplat după aceea, nu aş putea preciza. Luat de un grup de demonstranţi, m’am trezit in mijlocul unei adevărate demenţe colective. Grupuri de cetăţeni alergau desmetici pe străzi, agitând pălăriile şi strigând : „Ura Companii de jandarmi şi soldaţi goneau după ei, evacuându-i de după toate colţurile. De la balcoanele şi ferestrele clubului din Calea Victoriei, de pe acoperişurile caselor învecinate, oratorii „opoziţiei unite“ harangau mulţimea. Agăţat de un colţ de fereastră Mihalache vorbea lumei de pe strada Regală. In balconul din faţă, d-rul Lupu vorbea poporului din Calea Victoriei. Şi „ura!“ şi „huol" şi „jos!” şi „sus“ şi „trăiască !“. Insfărşit, pe la 3 luni,, după o salvă în aer, trasă pe Sf. Ionică, Calea Victoriei s’a golit. De la Capsa la Ateneu, numai şi numai trupe înşiruite. Centrul Ca*•’. talei se transformase intr’un vas* lagăr militar. De la balconul clubului, se vorbea mereu. O ceată de trompeţi încep să sune din trâmbiţe, pentru a acoperi vocea oratorilor. Dar opoziţia e inventivă. Diverşi fruntaşi apar în balcon cu jumătăţi de lămâi şi încep să le stoarcă în văzul trâmbiţaşilor, cărora li se umplea gura de apă, şi nu mai puteau sufla.» Asediul clubului continuă până seară. Strada Academiei a înlocuit Calea Victoriei. E un vaet-vient de trăsuri maşini şi pietoni în solemnă eleganţă domictieală, aşa cum n’a cunoscut niciodată strada, purtând numele instituţiei, aşezată la 3 km, de ea. Pe la orele 9, cordoanele dispar, încetul cu încetul. Calea Victoriei se repopulează. Grupul de hetaire din str. Academiei, desnădăjduite că pierd o seară de Duminică, sbucnesc pe Calea Victoriei. ActualiEagi, actualităţi „Rivuluţia“ Şi,„ aşa a trecut ,,rivuluţia“! Skhig. XXXX Ca chestie Stilul e omuL Un mare cotidian de dimineaţa, ocupându-se de drama din Calea Moşilor, încearcă să-i deslege misterul, ceea ce prilejueşte reporterului respectiv următoarele deducţiuni psihologice şi mai ales următoarele flori stilistice: Misterul în tragica moarte a doctorului Karnioi, perde din inpenetrabilitatea lui, dacă-l examinăm mai de aproape. „Intradevăr, din ce Elemente se compune acest mister ? „Mai întâi şi întâi, se compune în primul rând din faptul că nu se cunoaşte numele şi adresa criminalului. Dar sunt rare crimele în care ucigaşii îşi lasă carta de vizită". Şi reportargiul continuă în felul acesta pe trei lungi coloane. Noi ne abţinem însă să reproducem restul, mai întâi şi întâi pentru că în primul rând nu ne îngăduie spaţiul. Trebuie să mărturisim însă,, că frumuseţea literară a pasagiului reprodus mai sus, merită să atragă atenţia lumei asupra autorului lui, căci el trebuia să fie de o vârstă foarte fragedă. Intriadevăr, numai prin şcoalele primare se pot citi compoziţii ca acestea : „Ce este casa? — Mai întâi şi întâi casa are în primul rând patru pereţi". Şi fără îndoială că, ajungând la maturitate, reporterul marelui cotidian de dimineaţă, va putea scrie — imitând oratoria acestui faimos politician român—: „Ambele aceste trei fracţiuni, fiind desbinate, uită că unirea face puterea“. b©- ------------xxxx-----------