Rampa, aprilie 1923 (Anul 7, nr. 1628-1651)
1923-04-02 / nr. 1629
2 Onorate Doamne şi D-re Vizitaţi cel mai mare şi mai confortabil Salon de coafură şi Institut de înfrumusaţ are Masaj, îngrijirea mâinilor, corpului şi bustului, cultura părului executate de specialişti „HENQL“ Regina fineturilor pentru păr in toate nuanţele dorite. Cutia mică lei 35, mare lei 100 EXTRACT DE CaMO- Articole şi preparate MIL deschide părul după speciale pentru intru- doriţă până la cel mai auriu, nevătămător chiar pe copii. Sticla 25 şi 40 lei. Părul stricat de alte tincturi se reface cu cea mai mare îngrijire museţare. Măşti şi bandaje de cauciuc (p. faţă In toate formele) EH GROS SI EN DETAIL ! Cereţi noul catalog Transformaţiuni, Postiche, Croulette Chignone, Mese, ultime creaţiuni pariziene, se găsesc gata şi după comandă NOU NOU -ONDULATIUUl PENSESTETin garantat 6 luni- Coafuri si aranjamente speciale de mirese.Voal Beteală, Coroniţe, Cocarde.Splendide modele se dă şi cu chirie MAISONDORTHEIMER BUCUREŞTI. Str. c. a. Rosetti 7 (fis-a-vis ds Pal, Regal) ---------TELEFON 2735--------- iwmmmmsi Parfüméria Lua Academies 3. Pe lângă bogatul asortiment de Parfümerie Franceză de la casele Coty Houbigant Guerlain Piver etc. Am înfiinţat un mare fragon de încălţăminte din formele cele mai noi pentru Bărbaţi Dame şi Copii, mărcile cele mai renumite. 1 Mare reducere de preturi 4751 Fabrica „La Pălăria de Aur“ Strada Coîţei No. 4 (Alături de Cofetăria Ionescu) Stare asorbmint ds pălării de paie sosele din Paris Toate formele toate culorile, elegante şi distinse. Primeşte pălării uzate pentru transformaţii si văpsit. Pentru, provinciali in 24 ore. Pentru modiste şi comisionari, rabat 5257 L A I H O D ORINI Fabrică de PălacŞi de Dama initiinţez că am primit un transport de forme, ultimile noutăţi. Se primesc reparaţii după toate modelele, şi de vopsit cu preţuri reduse. Str. Pătraşcu Vodă 21. In dttSlIIOficialei Stări! Civil?, Pîhîrrj 'L'ifnY 2 ~Är«W T9 23 Tf x \r v s Carnet jnonden însemnări intr’o poșetă gurilor nu este tocmai atât de tngrozitoare cum o întrevezi tu ! — Dar bine, nu e acelaș lucru, tft felege-te ! mă întrerupe indignată trista mea prietenă... Eu eram nebună după rtango"... Imi plăcea să dansez pi fiecare zi un tango cu el... Uite, mai adineauri când legănam în vârful degetelor fumul uşor de ţigară, îmi părea că brațele lui mă inlănfue... că e atât de aproape, Iu cât răsuflarea lui fierbinte îmi respiră buclele de pe frunte... și-am închis ochii... — Da, Ii spun eu râzând, atât n ttmai că te am trezit brusc la realitate — Cum să nu fiu tristă? zise ea — Ești o nesuferită! conchise prietena mea, și își ascunse ochii umezi în noianul de perne argintii... In penumbra violetă a deliciosului budoar, ne-am culcat ieri după amiază, ca două puicuţe leneşe, pe noianul de perne argintii de pe divanul de mătase... Gânditoare, frumoasa mea prietenă îşi legăna, în teatrul degetelor fine, fumul uşor de ţigară, ce-i estompa ciudat şi dulce privirea ochilor înşelători şi verzi... Afară un crâmpei de peisaj se întrezărea răsleţ în singurătate... — Ce au am întrebat-o eu încet... Tu care de obicei eşti atât de veselă, de nebunatecă... Ea îşi scutură buclele negre, şi cu căpşorul în mâini zâmbi... Ieri se părea că a fost ultimul ceai dansant ! De aci înainte n’o să mai avem nici o petrecere, nici un bal, nimici Unde o să ne mai întâlnim, unde o să ne mai vedem, unde o să mai stăm de vorbă ! — Aha ! îi zic eu râzând... erai îndrăgostită, și nu spuneai nimic ! Ei done ! Dar, amica mea dezolată, tu ai fi se vede că dacă no să mai avem dancinguri, o să avem în schimb plimbări la Șosea, escapade cu mașina pe înserat la Hierăstrău, cavalcade pline de farmec pe potăcuţele înverzite din vâlcelele de la Băneasa, curse şi tennis, canotaj şi înot... Pe urmă, de Paşti, avem reuniuni mondene la denii... In Vinerea mare, pofi — în Ioc să ocoleşti de trei ori biserica cu o lumănărică aprinsă — să ocoleşti pe întuneric cartierul cu un mic flirt... Iată dar că perspectiva desființărei dancin-In penumbra violetă a deliciosului budoar, o dâră de lumină se întindea ca un văl ușor pe ereastră... Afară, un crâmpei de peisaj se întrezărea răsleț în singurătate... Caudine ! Aflăm că de mai multă vreme d-ra Eliza lonescu studentă, locuind în strada Dănciulescu al 2-lea bis s’ar intitula colaboratoarea ziarului nostru sub pseudonimele „CADY“, şi „CLAUDINE” . Ne vedem dar obligaţi să anunţăm că d-ra sus numită n’a colaborat niciodată la „RAMPA“, şi n’are absolut nici o legătură cu persoana celor două pseudonime, care a avut din pricina aceasta o mulțime de neplăceri. Fentezii femenine Diletantele Le-am văzut din nou acum câteva zile cu acelaş entuziasm juvenil sgomotos ca în seara premierei, sărind din limuzine elegante la scara teatrului, ajustându-şi pe marginea trotuarului pălărioarele de mătase, în vreme ce ultimele recomandaţii materne se pierdeau în sgomotul asurzitor al străzei: — Sols bien sage! Et prends garde de ne pas te retroidir! Le-am văzut apoi străbătând preocupate culisele, sau măsurând cu o strâmbătură de dispreț pe mașiniștii cari îndrăzneau să măture când veneau „ele”. — Oh ! ma chiere cast degoutant ! In urma lor, subreta ţanţoşe, transportând în evidenţă valiza „artistei”, se împiedeca la fiecare pas de câte o trapă, cât pe aci să-şi rupă nasul într’un decor. In cabinele ameţitoare de căldură şi parfum, luminile se revărsau bogat... Un „frou-frou“, nervos de rochii şi dessous-uri sbura de colo până colo, pe deasupra măsuţelor de toaletă pline de cutioare, de farduri, de peruci, de sute de lucruşoare care de care mai inutile şi mai gingaşe... Una câte una, diletantele au invadat micuţele sanctuare, în care ciripitul lor aprins răsună ca într’o colivie... O fetiţă în culoţi distribue bonboane... O alta şi-a aprins o ţigară... Şi din când în cândun „toc-toc”, discret se auzea un uşe: — „Peut-on entrer ?“ Dar strigătele de spaimă dinăuntru, urmate bine înţeles de hohote de râs, descurajează pe „intrus“, care la apariţia unei doamne respectabile din comitet s’a făcut nevăzut... Intr’un colţ de recuzită, o pereche nostimă flirtează... Puţin mai departe o fetiţă blondă duelează aprins cu doi snobineţi: — Astâmpăraţi-vă că mă vede tanti, şi iar mă spună lui papa ! Pe coridorul lojilor un grup de prietene bârfesc: — Ai văzut, ma chére, pe X. A fost execrabil la premieră! — Dar d-ra V.! după ce are picioare oribile și-a mai făcut și costumul până peste genuchi! Mie nu mi-a plăcut de fel cum* s’a jucat !... Ții minte când am jucat noi acum 2 ani ? Era admirabil!... Ăștia habar n’au ! O diletantă, învăluită într'o mantie albă, îşi face apariţia... E drag... In urma ei o doamnă din „high-life“ le „toazează“ din inalta-i importanţă... — Ah! quel plaisir! Voi aci! Nici nu ne aşteptam să vă vedem ! Strângeri de mână, efuziune, expansiune... — Oh! dragă, am fost atât de „ocupată“! Toată ziua eram la repetiție, de abea aveam vreme să răsuflăm ! — V’a plăcut ? întreabă doamna, ceva mai amabilă... — Deli.ios! Foarte nostim! Vous avez été une „merveille“ 1 Pe scara întunecoasă care duce jos, se profilează trei siluete vaporoase... —■ Ți-a spus ceva d-na Z ?..., șoptește intrigată una din ele... — Da, ma chăre, închipue-ţî, mi-a făcut observație că prea ridic piciorul sus când dansezi... Și e minciună... fiindcă numai alaltăeri l’am ridicat, știi când era Buby în banca întâia... — Și pe mine au început să mă cam plictisească tevaturile astea ! zise cealaltă. — Ce spui, dragă ? o întrerupse mirată cea de a treia. E mult mai amuzant ca lecţiile stupide de la pension! Unde mai e rost, pe urmă, să pleci de trei ori pe zi de acasă la „repetiție“, să te învârtești de „pedicura“, de „maniculă“, de ondulat, de pudră „Coty“, de roșu de buze... de creion de sprâncene ? — Da, ai dreptate! suspină cea mai mică din ele. Numai că o să ni le ia mâine „Fraulein" toate Înapoi și n’o să ne alegem cu nimici Cady ■■■ A apărut Oglinda Sumeite p. 13 Cruci in ruine Din scrisorile unui nebun Frate întrupat din sânge străin, dar prăvălit în sângele meu... Mi-a spus un călugăr c’ai venit să mă vezi: era noaptea. Cerul legat la ochiu cu un tulpan de sineală. Țintele de aramă, bătute pe umerii lui, turnau pămâtului dungi sclipitoare... Șopârlele eşiau din crăpăturile în care clocesc ouă de vultur, şi târându-ne pe pântece, ca nişte rame flămânde, năvăleau spre paturile noastre... Când ai venit tu, noi dormeam; poate nu dormeam, dar ne prinsesem la vorbă cu stafiile nopţii: au şi ele auz, pricepere, glas, dar dacă nu-ţi răspund când le vorbeşti... Asta nu ţi-o pot spune eu... Un moşneag cu capul de cârtiţă, le sună mereu dintr’un clopot, şi hâdele întrupări încrucişează mâna sa ani întregi. La câte un an abia, mai poţi braţele, le duc la frunte şi răvorbi cu ele... La câte un an din anii noştri nu seamănă cu ai tăi, anii tăi, sunt împletiţi din ceasuri, zile, săptămâni şi luni, anii noştri au numai clipe, şi-o clipă de ţi se spulberă din gând golul gândului se lărgeşte tot mai mult... Şi’n golul gândului fără de sfârşit se opresc nomazi. Şatrele lor sunt învăluite cu piele de crocodil, de ploie şi valurile apei, mânate de pe luciul lor alunecă mărgele de umerii vântului, îngloadă popasul minţii noastre, otrăvită până la marginea cealaltă. Frate bun cu umbra sufletului meu, să nu mai vii să mă vezi noaptea: în ograda mânăstirii sunt morminte. Vezi tu ce norocoşi suntem noi ăştia de la ospiciu ? Cum se desparte unul dintre noi se desparte pentru că vreael, şi vrea el, pentru că nevrând, e silit să vrea... Ş ’atunci când vrea nu se mai dă alarmă in ţară, nu mai plâng clopotele, nu mai ard lumânările şi nici nu cântă preoţii, cel ce a tnchis ochii, nu-i lăsat nici o clipă să-i frângă ciolanele pe rogojina patului de sârmă ruginită. I se pregăteşte groapa, şi cât ai clipi, ţărâna amestecată cu râme, spintecate de hârleţ, îi astupă guraj fără clopot, fără plâns, fără tămâie... Şi vorbesc mormintele din ograda mănăstiri noastre... Ele n’au glas, au însă inimă, şi in fundul inimei lor se întinde împărăţia verzuilor. * 1 Vermii şi-au tocmit un lăutar, şi în puterea nopţii, când pănântul fiu mai simte pe pântecele lui rosătura tălpilor bătătorite, ei inoadă sclipirile ochilor şi dansează cadrilul, în arşiţa cântecelor de criminali... Să vii în zori de zi, când boabele de rouă spală frunza florilor, când soarele îmbrobodeşte cu tulpan da beteală fruntea stâncilor. Atunci, în zorii zilei, vei găsi lângă patul meu, crescută până peste căpătâi, floarea dragostelor; zâmbetele ei îţi vor doborî truda, aroma ei Iţi va desnoda cântecul nădejdelor înmormântate; petalele ei îţi vor mângăia ochii plânşi; şi îmbătat de farmecul vieţuirei, fără de durere şi fără de păcat, frate bun cu sufletul meu, te vei hotărâ să rămâi deapururi lângă mine... In ziua când vei veni la mine, frate, desnodat din ţâşnitura sângelui meu, să vii însoţit şi de femeea cu numele de Cybela pe care am cunoscut-o pe ogorul lui Saturn. Aci nu va întâlni criminali ce sug sângele pruncilor, va da mâna cu oameni paşnici, şi cel întâi prunc născut din trupul ei, va fi împăratul omenirii întregi. Să vii în zori de zi, eu vei fi treaz de mult, nu voi lăsa să doarmă de cât gândurile mele, la ce le-aşi mai trezi, când sunt sfădit cu Întunericul ce s’a prăbuşit în inima lor... I George Nu Izescu V