Rampa, aprilie 1923 (Anul 7, nr. 1628-1651)

1923-04-02 / nr. 1629

2 Onorate Doamne şi D-re Vizitaţi cel mai mare şi mai confortabil Salon de coafură şi Institut de înfrumusaţ are Masaj, îngrijirea mâi­nilor, corpului şi bus­tului, cultura părului executate de specialişti „HENQL“ Regina finetu­rilor pentru păr in toate nuanţele dorite. Cutia mi­că lei 35, mare lei 100 EXTRACT DE CaMO- Articole şi preparate MIL deschide părul după speciale pentru intru- dor­iţă până la cel mai auriu, nevătămător chiar pe copii. Sticla 25 şi 40 lei. Părul stricat de alte tincturi se reface cu c­e­a mai mare îngrijire museţare. Măşti şi ban­daje de cauciuc (p. faţă In toate formele) EH GROS SI EN DETAIL ! Cereţi noul catalog Transformaţiuni, Pos­­tiche, Croulette Chig­­none, Mese, ultime creaţiuni pariziene, se găsesc gata şi după comandă NOU NOU -ONDULATIUUl PENSESTE­­Tin garantat 6 luni- Coafuri si aranjamente speciale de mirese.Voal Beteală, Coroniţe, Co­­carde.S­plendide mode­le se dă şi cu chirie MAISONDORTHEIMER BUCUREŞTI. Str. c. a. Rosetti 7 (fis-a-vis ds Pal, Regal) ---------TELEFON 27­35---------­ iwmmmmsi Parfüméria Lua Academies 3. Pe lângă bogatul asortiment de Parfümerie Franceză de la ca­sele Coty Houbigant Guerlain Piver etc. Am înfiinţat un mare f­ragon de încălţăminte din formele cele mai noi pentru Bărbaţi Dame şi Copii, mărcile cele mai renumite. 1 Mare reducere de preturi 4751 Fabrica „La Pălăria de Aur“ Strada Coîţei No. 4 (Alături de Cofetăria Ionescu) Stare asorb­mint ds pălării de paie sosele din Paris Toate formele toate culorile, elegante şi distinse. Primeşte pălării uzate pentru transformaţii si văpsit. Pentru, provinciali in 24 ore. Pentru modiste şi comisionari, rabat 5257 L A I H­­ O D ORINI Fabrică de PălacŞi de Dama initiinţez că am primit un transport de forme, ultimile noutăţi. Se primesc reparaţii după toate modelele, şi de vopsit cu pre­ţuri reduse. Str. Pătraşcu Vodă 21. In dttSlIIOficialei Stări! Civil?, Pîh­îrrj 'L'ifnY 2 ~Är«W T9 23 Tf x \r v s Carnet jnonden însemnări intr’o poșetă gurilor nu este tocmai atât de tngro­zitoare cum o întrevezi tu ! — Dar bine, nu e acelaș lucru, tft felege-te ! mă întrerupe indignată trista mea prietenă... Eu eram ne­bună după rtango"... Imi plăcea să dansez pi fiecare zi un tango cu el... Uite, mai adineauri când legănam în vârful degetelor fumul uşor de ţigară, îmi părea că brațele lui mă inlănfue... că e atât de aproape, Iu cât răsuflarea lui fierbinte îmi res­piră buclele de pe frunte... și-am în­chis ochii... — Da, Ii spun eu râzând, atât n tt­­mai că te am trezit brusc la reali­tate — Cum să nu fiu tristă? zise ea — Ești o nesuferită! conchise prietena mea, și își ascunse ochii umezi în noianul de perne argintii... In penumbra violetă a deliciosu­lui budoar, ne-am culcat ieri după amiază, ca două puicuţe leneşe, pe noianul de perne argintii de pe di­vanul de mătase... Gânditoare, frumoasa mea priete­nă îşi legăna, în teatrul degetelor fine, fumul uşor de ţigară, ce-i es­tompa ciudat şi dulce privirea ochi­lor înşelători şi verzi... Afară un crâmpei de peisaj se în­­trezărea răsleţ în singurătate... — Ce au­ am întrebat-o eu încet... Tu care de obicei eşti atât de vese­lă, de nebunatecă... Ea îşi scutură buclele negre, şi cu căpşorul în mâini zâmbi... Ieri se părea că a fost ultimul ceai dansant ! De aci înainte n’o să mai avem nici o petrecere, nici un bal, nimici Unde o să ne mai întâlnim, unde o să ne mai vedem, unde o să mai stăm de vorbă !­­ — Aha ! îi zic eu râzând... erai­­ îndrăgostită, și nu spuneai nimic ! Ei done ! Dar, amica mea dezolată, tu ai fi se vede că dacă no să mai avem dancinguri, o să avem în schimb plimbări la Șosea, escapade cu mașina pe înserat la Hierăstrău, cavalcade pline de farmec pe potă­­cuţele înverzite din vâlcelele de la Băneasa, curse şi tennis, canotaj şi înot... Pe urmă, de Paşti, avem reu­niuni mondene la denii... In Vine­rea mare, pofi — în Ioc să ocoleşti de trei ori biserica cu o lumănărică aprinsă — să ocoleşti pe întuneric cartierul cu un mic flirt... Iată dar că perspectiva desființărei dancin-In penumbra violetă a deliciosu­lui budoar, o dâră de lumină se în­tindea ca un văl ușor pe ereastră... Afară, un crâmpei de peisaj se întrezărea răsleț în singurătate... Caudine ! Aflăm că de mai multă vreme d-ra Eliza lonescu studentă, locu­ind în strada Dănciulescu al 2-lea bis s’ar intitula colaboratoarea zia­rului nostru sub pseudonimele „CA­­DY“, şi „CLAUDINE” . Ne ve­dem dar obligaţi să anunţăm că d-ra sus numită n’a colaborat ni­ciodată la „RAMPA“, şi n’are ab­solut nici o legătură cu persoana celor două pseudonime, care a avut din pricina aceasta o mulțime de neplăceri. Fentezii femenine Diletantele Le-am văzut din nou acum câteva zile cu acelaş entuziasm juvenil sgo­­motos ca în seara premierei, sărind din limuzine elegante la scara tea­trului, ajustându-şi pe marginea trotuarului pălărioarele de mătase, în vreme ce ultimele recomandaţii­­ materne se pierdeau în sgomotul a­surzitor al străzei: — Sols bien sa­ge! Et prends garde de ne pas te retroidir! Le-am văzut apoi străbătând preo­cupate culisele, sau măsurând cu o strâmbătură de dispreț pe ma­­șiniștii cari îndrăzneau să măture când veneau „ele”. — Oh ! ma chiere cast degoutant ! In urma lor, subreta ţanţoşe, transportând în evidenţă valiza „ar­tistei”, se împiedeca la fiecare pas de câte o trapă, cât pe aci să-şi rupă nasul într’un decor.­ In cabinele ameţitoare de căldură şi parfum, luminile se revărsau bo­gat... Un „frou-frou“, nervos de rochii şi dessous-uri sbura de colo până colo, pe deasupra măsuţelor de toaletă pline de cutioare, de far­duri, de peruci, de sute de lucru­­şoare care de care mai inutile şi mai gingaşe... Una câte una, diletan­tele au invadat micuţele sanctuare, în care ciripitul lor aprins răsună ca într’o colivie... O fetiţă în culoţi distribue bon­­boane... O alta şi-a aprins o ţi­gară... Şi din când în când­­un „toc-toc”, discret se auzea un uşe: — „Peut-on entrer ?“ Dar strigătele de spaimă dinăun­tru, urmate bine înţeles de hohote de râs, descurajează pe „intrus“, care la apariţia unei doamne res­pectabile din comitet s’a făcut ne­văzut... Intr’un colţ de recuzită, o pere­che nostimă flirtează... Puţin mai departe o fetiţă blondă duelează aprins cu doi snobineţi: — Astâmpăraţi-vă că mă vede tanti, şi iar mă spună lui papa ! Pe coridorul lojilor un grup de prietene bârfesc: — Ai văzut, ma chére, pe X. A fost execrabil la premieră! — Dar d-ra V.! după ce are picioare oribile și-a mai făcut și costumul până peste genuchi! Mie nu mi-a plăcut de fel cum* s’a ju­cat !... Ții minte când am jucat noi acum 2 ani ? Era admirabil!... Ăștia habar n’au ! O diletantă, învăluită într'o man­tie albă, îşi face apariţia... E d­ra­g... In urma ei o doamnă din „high-life“ le „toazează“ din inalta-i importanţă... — Ah! quel plaisir! Voi aci! Nici nu ne aşteptam să vă ve­dem ! Strângeri de mână, efuziune, ex­pansiune... — Oh! dragă, am fost atât de „ocupată“! Toată ziua eram la re­petiție, de abea aveam vreme să răsuflăm ! — V’a plăcut ? întreabă doamna, ceva mai amabilă... — Deli.ios! Foarte nostim! Vous avez été une „merveille“ 1 Pe scara întunecoasă care duce jos, se profilează trei siluete va­poroase... —■ Ți-a spus ceva d-na Z ?..., șoptește intrigată una din ele... — Da, ma chăre, închipue-ţî, mi-a făcut observație că prea ridic piciorul sus când dansez­i... Și e minciună... fiindcă numai alaltăeri l’am ridicat, știi când era Buby în banca întâia... — Și pe mine au început să mă cam plictisească tevaturile astea ! zi­se cealaltă. — Ce spui, dragă ? o întrerupse mirată cea de a treia. E mult mai amuzant ca lecţiile stupide de la pen­sion! Unde mai e rost, pe urmă, să pleci de trei ori pe zi de acasă la „repetiție“, să te învârtești de „pedicura“, de „maniculă“, de on­dulat, de pudră „Coty“, de roșu de buze... de creion de sprâncene ? — Da, ai dreptate! suspină cea mai mică din ele. Numai că o să ni le ia mâine „Fraulein" toate Înapoi și n’o să ne alegem cu nimici Cady ■■■ A apărut Oglinda Sumei­te p. 13 Cruci in ruine Din scrisorile unui nebun Frate întrupat din sânge străin, dar prăvălit în sângele meu... Mi-a spus un călugăr c’ai venit să mă vezi: era noaptea. Cerul legat la ochiu cu un tulpan de sineală. Țin­tele de aramă, bătute pe umerii lui, turnau pămâtului dungi sclipi­toare... Șopârlele eşiau din crăpă­­turile în care clocesc ouă de vul­­tur, şi târându-ne pe pântece, ca nişte rame flămânde, năvăleau spre paturile noastre... Când ai venit tu, noi dormeam; poate nu dormeam, dar ne prinsesem la vorbă cu sta­fiile nopţii: au şi ele auz, pricepere, glas, dar dacă nu-ţi răspund când le vorbeşti... Asta nu ţi-o pot spune eu... Un moşneag cu capul de câr­tiţă, le sună mereu dintr’un clo­pot, şi hâdele întrupări încrucişează mân­a sa ani întregi. La câte un an abia, mai poţi braţele, le duc la frunte şi ră­­vorbi cu ele... La câte un an din anii noştri nu seamănă cu ai tăi, anii tăi, sunt împletiţi din ceasuri, zile, săptămâni şi luni, anii noştri au numai clipe, şi-o clipă de ţi­ se spulberă din gând golul gândului se lărgeşte tot mai mult... Şi’n golul gândului fără de sfâr­şit se opresc nomazi. Şatrele lor sunt învăluite cu piele de crocodil, de ploie şi valurile apei, mânate de pe luciul lor alunecă mărgele de umerii vântului, îngloadă popasul minţii noastre, otrăvită până la mar­ginea cealaltă. Frate bun cu umbra sufletului meu, să nu mai vii să mă vezi noaptea: în ograda mânăstirii sunt morminte. Vezi tu ce norocoşi sun­tem noi ăştia de la ospiciu ? Cum se desparte unul dintre noi se des­parte pentru că vrea­­el, şi vrea el, pentru că nevrând, e silit să vrea...­­ Ş ’atunci când vrea nu se mai dă alarmă in ţară, nu mai plâng clopotele, nu mai ard lumânările şi nici nu cântă preoţii, cel ce a tnchis ochii, nu-i l­ăsat nici o clipă să-i frângă ciolanele pe rogojina patului de sârmă ruginită. I se pregăteşte groapa, şi cât ai clipi, ţărâna amestecată cu râme, spin­tecate de hârleţ, îi astupă guraj fără clopot, fără plâns, fără tă­mâie... Şi vorbesc mormintele din ograda mănăstiri noastre... Ele n’au glas, au însă inimă, şi in fundul inimei lor se întinde împărăţia ver­zuilor. * 1 Vermii şi-au tocmit un lăutar, şi în puterea nopţii, când pănântul fiu mai simte pe pântecele lui ro­­sătura tălpilor bătătorite, ei inoadă sclipirile ochilor şi dansează cadri­lul, în arşiţa cântecelor de crimi­nali... Să vii în zori de zi, când boabele de rouă spală frunza florilor, când soarele îmbrobodeşte cu tulpan da beteală fruntea stâncilor. Atunci, în zorii zilei, vei găsi lângă patul meu, crescută până peste căpătâi, floa­rea dragostelor; zâmbetele ei îţi vor doborî truda, aroma ei Iţi va desnoda cântecul nădejdelor înmor­mântate; petalele ei îţi vor mângăia ochii plânşi; şi îmbătat de far­mecul vieţuirei, fără de durere şi fără de păcat, frate bun cu su­­fletul meu, te vei hotărâ să ră­mâi deapururi lângă mine... In ziua când vei veni la mine, frate, desnodat din ţâşnitura sân­gelui meu, să vii însoţit şi de fe­­meea cu numele de Cybela pe care am cunoscut-o pe ogorul lui Saturn. Aci nu va întâlni criminali ce sug sângele pruncilor, va da mâna cu oameni paşnici, şi cel întâi prunc născut din trupul ei, va fi împăratul omenirii întregi. Să vii în zori de zi, eu vei fi treaz de mult, nu voi lăsa să doarmă de cât gândurile mele, la ce le-aşi mai trezi, când sunt sfă­dit cu Întunericul ce s’a prăbuşit în inima lor... I George Nu Ize­scu V

Next