Rampa, octombrie 1923 (Anul 7, nr. 1779-1804)

1923-10-14 / nr. 1790

ANUL 111 No. 1790MUHAR IN 8 PAGINI: 2 LEI 1 ABONAMENTELE Un an sase luni Trai luni­ ­ IN TOATA TARA Lei $00 Lei 300 Lai ISO f IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 200 Lai 200 Desmien­că 14 Octombrie 1923 IMN­T Director» «U FAUST MOHR Abonamentele se plătesc Înainte n n 8 «t Manuscrisele nepublicate se distrug 8 . Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3birourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, . Telefon 1/59 i împrumutul de actori O ştire, ce este drept, neofi­cială anunţa — şi direcţia ge­nerală a teatrelor nu a des­­m­inţit — că împrumutul de actori, pe care Teatrul Naţio­nal l-a făcut şi-l face compa­niilor particulare, va fi supri­mat cu începere de la 1 ianua­rie 1924. Nu ştim întrucât această şti­re corespunde realităţii. Fără îndoială însă, este ve­rosimilă: împrumutul de ac­tori, iniţiat sub direcţia d-lui Victor Eftimiu, a stârnit, în­să de pe atunci, vii şi nume­roase nemulţumiri. Erau nemulţumiţi, în pri­mul rând, actorii din trupele particulare, deoarece îşi cre­deau interesele lezate, de ac­torii teatrelor subvenţionate, care deşi au leafă de la State­vin să le ocupe locul pe scene particulare. Erau nemulţumiţi actorii­ Teatrelor Naţionale, cari nu e­­rau solicitaţi în împrumut de către companiile particulare, fiindcă vedeau cu ochi răi ace­laş câştig suplimentar al ca-­ marazilor lor. S’a mai spus la un moment dat că aceste împrumuturi, descomplectând cadrele Tea­­tru’ui Nar­'nai, împiedică, de multe ori, prima noastră sce­nă, să procedeze la schimbări repezi de afiş, sau de distri­buţie. S’a spus — în sfârşit — că sistemul împrumutului acor­dă prea multe avantagii direc­torilor trupelor particulare, fără ca aceştia să ofere vre­unul Teatrului Naţional. Această din urmă obiecţie cade însă de la sine, când a­­mintim enormele taxe, pe ca­re teatrele particulare le plă­tesc şi din care se scoate consi­derabila subvenţie, ce se ser­­veşte anual Teatrelor Naţio­nale. Cât despre celelalte argu­mente împotriva împrumutu­lui de actori, ne permitem să observăm că ele nu sunt de loc în proporţie cu realul fo­los, pe care acest împrumut îl aduce teatrului românesc. In adevăr, propăşirea artei dramatice române nu poate fi lăsată numai în sarcina, în grija Teatrului Naţional. E­­xistenţa mai multor teatre particulare trebue să fie con­siderată ca un simptom de îm­bucurătoare înălţare a nivelu­lui nostru cultural. E un pas mare spre cultură, acela de a fi atras publicul spre teatru. Datoria actualilor conducă­tor ai teatrului românesc, es­te să reţină acest public, să-i în­trefle dragostea lui pentru teatru, să-i crească afluenţa spre sălile de spectacol. Ori, aceasta nu se poate iz­bândi, şi trecuta stagiune ne oferă ori­când dureroase pil­de — decât cu un repertoriu­­ bun, şi, mai ales cu distribuţii­­ bu­pe. O distribuţie ireproşabilă, sau măcar acceptabilă, nu se poete obţine fără punar­e în­ainte a trei, patru actori de valoare. Nu există însă destui, în teatrul particular, pentru a deservi trupele exis­te, înseamnă că teatrul particu Iar trebuie să moară ? Nu. Fiindcă Teatrul Naţional, ca­re este un generator de ener­gie, pentru întreaga noastră mişcare teatrală, ii pune la dispoziţie actorii lui, prin sis-­ temul împrumutului. De aceea considerăm supri- ’ marea împrumutului de ac­ton drept o măsură an­ticul. ■v raia, şi nădăjduim că — da-­j că s a luat — se va reveni la I tii.jp asupra ei. ‘ V. Rd. &«=. Ţara minunilor din rangul de ţară a tuturor bi­zareriilor, fiindcă avem şi noi una. Du E Basarabia. Cele ce se petrec în Basarabia sunt în ade^&r, pur, şi simpla extraordinare. Un tânăr, părăsit în ajunul­­ căsătoriei, de logodnica sa îşi găseşte o alta, şi în ziua fixată pentru nuntă, izbuteşte să nu lipsească din faţa altarului. Comori se găsesc la fiecare pas. Milionarii sugrumă văduve bătrâne. Bandiţii de toate nuanţele po­litice — parfumează atmosfera provinciei dintre Nistru şi Prut cu o inefabilă savoare roman­tică.­ Prin peşteri se găsesc schelete înlănţuite. Femeile recurg la mijloace ra­dicale, pentru a curma posibili­tăţile de infidelitate ale soţilor-iar acum în urmă o fată a­­morezându-se de un tânăr şi lo­­godimdu-se, cu el constată că a­­morezul e fată. Adică — drept vorbind — nu constatase dânsa ci dânsul — care de fapt, era tot dânsa — s’a crezut dator — mai exact, da­toare — să avizeze pe socrii. Dacă puteţi spune că toate acestea sunt lucruri banale... Ku. Relatam acum câteva vreme acci­­dentul întâmplat unui artist al unei companii de reviste. Voind si spună : ..Bate şeaua ca să priceapă iapa !“ actorul emoţionat a declarat foarte sentenţios : ..Bate sapa să priceapă iapa". Incidentul a trecut fără consecinţe pentru cei de pe scenă, şi aproape I neobservat pentru cei din sală. Nu aşa s’a petrecut însă înainte de I război, la teatrul Modern, într'o com­­­­panie particulară, dirijată de un fost director al teatrului Naţional. Directorul companiei juca şi el. Şi. Într’o seară, directorul intrând în scenă, începu: — pus iapa pe șea !" Pe scenă a izbucnit un râs ome­­ric. Abia cu chiu, cu vai, scena a putut fi dusă până la sfârşit. * O altă bâlbâială celebră a fost la Teatrul Național, in ,,Messalina", ----- 1 când, în mijlocul unei tăceri mor-Credeți că e vorba de Ameri-' mintale, unul de actori a rostit so.­ca? Nu " I ’«mn. _ . Am mai spus ‘odată. America ^c mnoroire ! , este ameninţată cu detronarea ! Acelaşi actor, la premiera „Deter­­­atului" ordona febril: — ..Hermann, stai de poartă, la paza grădinei!" Aceasta ne aminteşte de faimosul Miroase a poştă, cale de o pu­cioasă !"­te mult banii și ăsta ar fi singurul lui I Revenim la «Ateneul păcat. E 0 veche simpatie a noastră * I așa cum e o veche piedică în ca­— La un moment dat, într’o piesă lea pictorilor, cari sunt puși să interpreta o sceră in cursul căreia în­tindea partenerului său câteva bilete de câte o mie de lei. La teatru bancnotele sunt false și cele câteva mii de lei nu făceau nici câteva sute de mii de mărci germane. Totuşi artistul in chestiune se des­părţea de cele câteva bilete cu un vi­­zibil regret. -xxxx­ «HAI!» LA «EFORIE» » * M'-...... Desen de b­anid Keops —xxxx---­ Un harpagon risipitor. E unul din comicii noştri apreciaţi.­­ Când e vorba însă de afaceri băneşti­­ nu mai e comic de loc şi figura lui ia cu totul altă expresie, li plac foar- 1 ea ■ J 1 ----»---- «• OOOXO Angalat într’o frumoasă stapâne balneară din Italia şi-a făcut nu de mult apa­riţia o femice, de-o remarcabilă fru­museţe şi de un lux uluitor. De dimineaţă până seară, doamna aceasta nu i îmbrăcată decât în blă­nuri de chinchila şi în toalete miro­bolante. Dar şi frumuseţea şi toaletele, sunt întrecute de-o abundenţă de bijuterii de-o valoare enormă. Cum era şi firesc, un american s’a îndrăgostit de senzaţionala femeie. Dar urmărind’o, observă că un tip de-o înfăţişare modestă, se ţine de ea, pas cu pas. Evident, americanul îl a­cordă îrn­­tr’o zi şi-i spuse:­­ — Ascultă d-le, fă bine şi nu te mai ţine de d-na aceasta, i luda ! Cea mai complectă gazetă de sport este „RflHPfl -SPORT" care publică, în fiecare zi, cele mai bune şi recente ştiri interesând întreaga viaţă sportivă de la noi şi din străinătate. Totul e relată­v ROX •îcS. War î.­fraji pe o temă veche plătească cincisprezece mii de lei pentru a expune timp de trei săptămâni într’o sală ume­dă şi întunecoasă, sau în calea muzicanţilor cari plătesc pen­tru o seară intre opt şi două­sprezece mii de lei chirie. Nu ne gândim să protestăm— Unul din prietenii săi, un prieten fiindcă nu știm cui vom putea bun, care îl cunoaște bine, spunea a­­preciindu-i jocul de scenă : — Cât trebue să sufere , fi redus la limite lor. Autonomia Ateneului nu e un cuvânt ca nimeni să nu se ocupe­ de ceea ce se face acolo. Dacă cheltuelile Ateneului sunt într’adevăr atât de mari, să i se acorde o subvenţie. Toate sa­crificiile vor fi prea mici, ca să se pună la îndemână artiştilor o sală spaţioasă pe un preţ ome­nesc. Vrem să sperăm că membrii Ateneului se vor gândi la acest să adresăm protestul nostru: Ateneul e autonom. Se conduce singur — adică după normele pe care le stabilesc de acord cei o sută, nu ştim mai câţi­va dispuşi să înţeleasă odată că Ateneul nu trebue să fie o sală de speculă, ci un sprijinitor al evoluţiei noastre artistice. Ştim însă că «Ateneul» s’a construit din banii publici, din acel umil «un leu pentru Ate­neu» pe care l’a strâns Exarcu. ( Ştim deci că e o sală publică şi ne întrebăm dacă e atât de greu să se găsească soluţia trezirei la sentimente umane a celor cari schimbându-i rostul şi me­nirea au prefăcut palatul din calea Victoriei într’o cetate fe­recată, în care pătrunzi numai plătind scump, foarte scump. Suntem dispuşi să concedăm că întreţinerea sălei e costisi­toare; că — acum mai ales — necesităţile financiare ale ad­ministraţie cresc; într’un cu­vânt nu respingem nimic din ce ar putea servi ca argument pentru ne­permis­a spoliare a ar­tiştilor. Dar toate acestea nu justifică sumele enorme cari se cer. Nu putem crede că bugetul Atene­ului e încărcat în măsura taxe­lor fixate. Şi simpla vanitate de a mări averea instituţiei nu îndreptăţeşte atmosfera uricioa­să care planează, firesc, în ju­rul Ateneului. Credem de altfel că ar avea Frumoasa actriţă... frumoasă de mulţi ani, eşi din restaurantul unui mare hotel. Intrând în hali, un murmur de ad­miraţie se ridică în jurul ei. Intr’un grup de oameni, cari comod de spus un cuvânt în chestin instalaţi in­confortabile, fumau pre- nea aceasta şi ministerul arte­ tioase ţigări, un financiar important exclamă cu un aer neglijent: — Frumoasă fată încă. Apoi scuturând cu vârful unghiei maniculate scrumul ţigărei, continuă: ■ Şi totuşi m’a costat vreo 70000 de­ lei, într'o lună. — Pe mine, îl întrerupse un cu­­noscut scriitor care era şi d­in grup, nu m'a costat decât 70 de lei. — Bine, tu.„, spuse financiarul dis­preţuitor. . • , „ „ „„ . .. lucru, și că încă din anul ace­ipuL dacă n’aşi fi fost special an-! ~ ^devărat «rmâ scriitorul, că . ^ cedând insistenţelor pe cari I tipul, dacă n’aşi fi fost special garjat pentru aceasta de bijutierul care i-a închiriat bijuteriile ș­i pe atunci frumoasa actriță avea 20 vor depune cei interesați, am mai putut... Gentilii «tariful» va normale.

Next