Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)

1927-10-14 / nr. 2916

ANUL X­X, NO. 2916 REDACŢIA, ADMINISTRATA SI ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 TELEFON SOI 3» publicitatea concesionata exeluelv Soefet&tic Anonim« Rudolf Mosa« Calea Victoriei, 01 «nund­urile ae prima ap­us toata agenţii!« de publicitate si la administrata ziarului. PAGINI elte clor : 9CARLAT FROOM Turnee fin de Tudor MitţilCieu Dintr’un oraş de provincie ne­căjit nu ar mai avea posibilitate sa frequenteze un spectacol bun, merită îngrijorarea, întâmplarea mai dovedeşte şi prea marea indulgenta a ministe­rului de culte şi arte. Soluţiile practice pentru înlăturarea depli­nă a răului ar trebui drastice, întâi de toate un comitet de lec­tură (aşa cum are teatrul Natio­nal pentru piesele originale) să admită şi să aleagă piesele străi­ne şi localizările care merită să in­tre în repertor de turnee atâ­t pen­tru valoarea lor artistica cât şi pentru textul ce de multe ori Le­cui din generaţii în generaţii a devenit sub o titulatură nouă un fel de lucrare informă. Aceasta pază a limitelor artistice ar fi pri­m­a măsură culturală. Spectacole­le ce nu s’ar conforma acestor dispoziţii intrând in ală catego­rie de impozite şi de neprivile­­gieri. Al doilea, aşa cum în teorie cel puţin, e oprită reprezentarea cu elemente ce nu au făcut conser­vatorul, să existe şi o clasare a actorilor ce pot, şi mai pot să facă turnee, in armata un consi­liu de reformă scutură pe gene­ralii rain­ol HV care un actor zaha­risit nu trebue scos din exhibiţia pe care o necinsteşte numind-o spectacol ? .­­ Actorul de turneu să prezinte garanţii de cinste şi talent spre a nu deveni pacostea provinciei ex­ploatate. Provincia care e silită să aie m­ai puţine spectacole decât ca­pitala, nu trebue să aibă aceste spectacole mai proaste decât capitala. Măcar atât. Sa ne îndepărtăm de mentalitatea speculantă care d­ădea diplome „bune pentru o­­rient” atunci când ridicăm zăga­zul mediocrităţii antiartistice li­berând „artiştii buni pentru pro­vincie”. re­vine ştirea unor spectacole amâ­nate din lipsă de public. După ce oraşul a fost împănat cu afişe, casa abia a strâns trei sute de lei şi marea trupă, a trebuit să plece fără să mai despacheteze din ba­gaje bărbile de cult, toaletele de stambă şi decorurile peticite. „Nu se mai recunoaşte talentul,, sunt refractari provincialii cultu­rii”, au zis cabotinii resuindu-se în vagonul de clasa III-a­„Sa trezit provincia”, răspund oamenii luminaţi — pentru că a­­ceiaşi spectatori care au început să ocolească un spectacol prost fac săli de câte şaptezeci de mii lei când reprezentaţia merită să fie văzută. Exemplul pe care îl aducem mai sus s’a întâmplat la Brăila. Au fost actorii mult prea cunos­cuti şi purtători de proastă repu­taţie — erau şi piesele artistico­­culturale prea răsuflate, destul că nici „Castelana” nici „Umbra baremului” nu au mai izbutit să vadă lumina rampei. Lecţia în amărăciunea ei tre­buie să fie folositoare. Actorii trecuţi peste limitele de vârstă­­şi talent au destule mijloace să îşi petreacă bătrâneţea demnă cu pensia şi ajutoarele câştigate, fără a mai slei provincia de câte­va sutare suplimentare ce epui­zează şi compromit simţul teatral din ţară Trebue oprite turneele în gol, ori de rate ori vina aparţine­ ni­velului subartistic pentru că în­cetul cu încetul linia de interes se va resfrânge şi asum­u­a cotelor bune şi atunci abia va în­cepe adevăratul dezastru. Că un actor care s’a compro­mis repetat înaintea unui public începe să fie ocolit, nu e în acea­stă întâmplare decât o consecin­ță fatală de care nimeni nu are drept să se mai plângă, dar ipo­teza că un asemenea spectator pă­ NuntS de aur Un cunoscut ne povestește urmă­­toare istorioară. „O familie de pensionari, şi.au sdf­­bătorit de curând nunta de aur, adică aniversarea a cincizeci de ani dela oficierea tainei matrimoniale. In aceiași seară, bătrânul, prinse tandru, mâna soliei sale $i zise: __ Vitejie bine la inelul tău de lo. goană... Uită­ le bine la el fiindcă­­ cu începere de azi dimineață, este al tău cu totul. — Cum asta?­­— Bine„ Acum, cine,izeci de ani Ulm cumpărat pe credit «£ a și am plă­tit ultimii douăzeci de lei din datorie, Epitafuri vesele Reproducem două epitafuri, desco­­perite Intr’un cimitir de provincie. Primul e In versuri: Aicea face mama şi sora mea cea mare Nevasta.mea din urmă, alături cu bărbatul Aicea zace tata, bunica, tata mare Mătuşa.mea şi unchiul şi’n fine sub­­semnatul. Al doilea, In proză s­ub această cruce odineşte de veci căsătorit în 1917 mort trei luni după aceea. Ridicat de neconsolata lui soţie Un meiwent de groag. Când s’a întors acasă „ după trei zile de absenţă pricinuite de necesita­­tea unui drum la Craiova, prietenul vostru care este — pe lângă un ga­­zetar de talent — şi tatăl unui băi­eţel de 4 anişori, a avut o clipă de groază. Dacă ar fi suferit de cord nu te ştie dacă in momentul de faţă, nu am fi scris d­in locul acestei indiscreţii un sincer şi îndurerat necrolog. Rar să povestim. Când s'a dat jos din trăsniră, ser­­vitoarea l.a anunţat că ,Doamna nu e acasă”. în kall, i,a eşit înainte, băcţelul. L.a luat tn braţe şi La să­­rutat ‘cu foc. __ Papa!' Ghidi cu cine a dormit, mama, cât ai lipsit tu. Prietenul nostru, era cât pe.aci să sadă. — Cu cine? — Cu minei la gândiţi.vă ce noroc a avut că nu suferea de inimă B­aia iul Pumne- Cu să i­ii bolnavi noi ori dv p e lu­­vru aproape normal. Dar ca bunul și atotputernicul D.zeu să sufere de ră­­zeală gâlc­i, scarlatină, infantilă, tabes, etc, e un lucru la care nimeni nu s’a gândit niciodată afară de micii TUI Geo­rgescu, fiul unui tânăr avocat din București. Iată însă că micul Titi, A. venit de.­unăzi, speriat de tot tn biroul tatălui, sdu. ~ Tăticule, tăticule„ s- Ce este? —Tăticule, Dumnezeu e bolnav râu. Tatăl a făcut ochii mări și curios să știe ce se petrece tn mintea odraslei sale. Uz întrebat: De unde știi tu? «- A citit ftănicauri, mămica­, in jurnal,,, — Ce ai citit? „ A citit că nenea, doctorul ăla bă­­trăpul care mă badijona pe mine în gât, s’a dus lângă Dumnezeu și dacă Dumnezeu n’ar fi bolnav, ce zor ar avea să cheme pe nenea Doctorul? Pin casca snih­iirrii Maxim Gorki a fermizat o nouă dramă Maxim Gorki suferind de o ast­mă serioasă nu poate părăsi deo­camdată climatul Italiei meridio­nale. De curând a terminat de scris o dramă intitulată „Piesa false” pe care Max Reinhardt o va unta la Berlin. MAXIM GORKI canfl­adorn scriu piese... Aristofan, primul actor-autor. — Goethe actor.« Shakespeare fi­gurant •• Noel Coward, Louis Ver­néül!, Frank Wedekind pe scenă Sa pune din când în pli­ologia modernă și în estetica Dil uterna relațiunei între artistul picator și interpret. Cu reprezentarea piesii d-lui P. Ciprian „Omul cu mârţoaga la Teatrul Naţional, problema de­vine din nou de actualitate, după­ ce Alexandru Davila i-a statorni­cit în trecut un strălucit început De altă parte putem cita ?i ca­zuri nu mai puţin interesante în care actorii urcă treptele scenei pentru a apare ca interpreţi ai operelor lor ...... Relevăm din trecutul apropiat e­ariţia d-lui Victor Eftimiu în­­tr’unul din rolurile principale d­in „Thebaida". Intre actorii autori nu poate lipşi nici numele d-Ior Orendy (Lumină din lum­ni), Sandu Te­­leajen şi Adrian Pascu (Cuiburi sfărâmate). Succesul strălucit al piesei d-lui L­. Ciprian ne evoacâ amintirea marilor actori-autori­ ai istoriei laeraturei dramatice, clasice și inuden­­ - ■ , ARISTOFAN Şl CEILALŢI 1 Se afirmă că Aristofan a stator­nicit în antichitate primul exem­plu al autorului actor interpre­tând în faţa amicilor săi roluri în piesele sale „Norii” şi „Pasă­rile”.­­ Profesiunea de actor fiind dis­preţuită în antichitate este expli­cabil faptul că exemplul lui A­­iristofan a rămas izolat în istoria teatrului. De abia în evul mediu apare marele actor-autor William Sha­kespeare care înainte de-a scrie celebrele lui tragedii a profesat imp îndelungat îndeletnicirea de tor. După studiile recente se _ *B că talentul dramatic al ma­­relui Will era mai mic decât s’ar­­biinui. Chiar atunci când Shakes­peare conducea marele Globe Theatre, el nu se încumenta să atace rolurile principale nici C­iar în piesele sale. Cronica te­ahală londoneză a e­­pocei lui Shakespeare este o nefericire foarte redusa. Se ştie numai că Shakespeare a apărut în rolul fantomei din „Hamlet” şi al lui Adam în „Cum vti voi”. Modest şi conştient de propria-i valoare Shakespeare încredinţa, ilustrului său coleg Burbage, ma­rele tragedian al vremii rolurile principale din piesele pe care le monta pe scena de la Globe. Cel mai însemnat interpret­­antor al vremurilor a fost Mo­­li­re, pe care moartea La sur­prins ca şi Shakespeare la apo­geul activității sale creatoare. Autorul „Avarului" era însă un foarte talentat actor si cucerea in interpretarea rolurilor princi­pale in piesele sale succese tri­umfale. In rolurile de caracter Jean Baptiste Poquelin era neîn­­­trecut. Azi încă se continuă pe scena „Comediei franceze” tradi­­țiunea statornicită de actorul Mo­­niorc in interpretarea pieselor sale GOETHE ACTOR Goethe, olimpianul poet a înc­eercat în anii tinereţii sale, în timpul şederii la Weimar talentul sâu dramatic apărând pe scena cartei princiare, cu prilejul ma­­rilor festivităţi artistice ce se or­ganizau în acel celebru centru in­telectual. In rolul lui Orest, ma­rele poet a cucerit chiar succese remarcabile în interpretarea tra­gediei sale „Ifigenia”, alături de o pleiadă de actori distinşi ca Prinţul Constantin, consilierul Knebel şi secretarul Seidler. In urma succesului cucerit la debut, Goethe a apărut câteva zile mai târziu pentru a doua oară în ace­­­laş rol. Ducele de Weimar a ii­cier german. O explicabilă sen­­zaţiune a provocat apariţia lui Goethe în rolul unui vânzător ambulant în piesa „Iarmarocul «le la Plundersweilen”, într’un cos­tum bizar. Autorul lui „Faust” nu a apă­rut însă numai în propriile sale piese ci a interpretat , şi roluri principale în parodiile lui Ein­siedel la piesele autorilor la modă. Ca, director de teatru, Goethe a utilizat m­ult târziu cu succes ex­perienţa dobândită ca interpret, şi a dat actorilor săi preţioase in­­dicaţiuni pentru întruparea per­sonagiilor sale. EXEMPLE MAI RECENTE Istoria teatrului german cu­prinde numeroase exemple de ac­­tori-autori celebri, (filau I, cele­brul autor şi actor, care a insti­tuit cunoscutul premiu care-i poartă numele şi care se dece­de întotdeauna celui mai mare actor al Germaniei, a fost el însuşi actor. Tot din capitolul actorilor-au­­tori cităm nume celebre ca acele ale unui Son­nent­hale, Josef Ka­inz, Ferdinand Raimund, Ne­st­roy. Dintre autorii contimporani cari şi-au cucerit renume şi ca actori îl relevăm în primul rând Louis Verneuil, pe care bucureş­­tenii au avut prilejul să-l aplau­de pe scena ,,Eforiei” în propriile sale piese, alături de Elvira Po­­pescu. Sacha Guitry este cunos­cut în lumea întreagă nu numai ca mare actor ci şi ca autor al co­mediilor de mare succes. Noel Coward a cărui comedie ,.Familia Bliss (Weekend)' se re­prezintă actualmente pe scena teatrului „Regina Maria” este te­nul dintre actorii cei mai popu­lari ai Angliei. Dintre lucrările sale mai cunoscute sunt „Spleen” şi „îngeri căzuţi”. Frank Wedekind, marele autor dramatic german decedat în tim­pul războiului mondial este mai celebru ca autor decât ca inter­pret al pieselor sale, deși a fost timp îndelungat membru al unui asamblu dramatic din München. La Viena, scriitorul Hans Mül­­e­r apare pe scena „Teatrului po­lar” în rolul lui Galileu în ul­­'ti sa piesă , Storr”” (St 'M. Deși incom­plecta festa de mai us ne îngăd­ue o privire edifica­toare în capitolul vast al istoriei actorilor-autori, când in­terpretat de astă dată rolul lui Pyladea. Doisprezece, ani mai înainte tânărul Goethe „debuta­se” la Bipsca în „Minna von Barnhelm” de Lessing. încurajat de succesele sale teatrale Goethe a continuat să apară ca interpret al pieselor sale „Complicii”, „Ru­dele” având ca partener pe Kot­­zebne, celebrul scriitor și roman­ .din­ ISOLIERE Aspecte pariziene Prin fecBial frontiliarbre Cabaretul Rapine Agile**1.'« Vechea Boemă E după miezul nopţii. .Orfan se odihnea după aventu-Urcăm cu greu panta dealului I roasele-i escapade marine iar pe care se profilează în noapte,­­ Franci» Carco îşi declama strofe­voluptuoasă şi neverosimilă, silu- 1---- J—-------- -'■*——­ eta Sncré-Couer-ului. Străzile înguste, cu colturi mis­terioase din cari te aştepţi la fie­care moment să apară vre-o um­bra ameninţătoare, încadrează li­niştea şi întunericul. Vreau sa vedem cuibul boemi­lor, poruncise capricioasă tova­răşa noastră care acum se făcea din ce în ce mai mică şi regreta maşina părăsită în vale. Suntem în centrul republicei li­bere a Montmartre-ului Trecătorii rari, ce se furişează dealungul caselor poartă pel­ete ■ cu falduri largi şi pălării cu bor­duri semeţ­e. Casele, cufundate în întuneric, par neprietenoase în nuditatea lor sărăcăcioasă. Aci era centrul boemei de odi­nioară. Pe strada Ravmnan, U­­th­ilo picta sub cerul liber. Mag­le sprintene, după ce-și săturase foamea cu laptele furat de pe la ușile oamenilor. O prietenie adâncă îi unea pe toți cei ce dau asalt vieţei, la vârsta de douăzeci de ani Entuziasmul îi făcea să uite lip­surile materiale şi să se compla­ci în splendida lor sărăcie. Tar oamenii în jurul cărora boe­mii de odinioară duceau o viaţă dot­ hin­sotescu îi priveau cu sim­­'-•■’rie şi voe bună. Erau doar po­enica republicei lor libere . Şi tot evocând amintirile aces­tea proaspete ce nu sunt încă să­pate în pietre comemorative, ci trăiesc în atmosfera acestui mi­nunat colţ din Paris ajungem în Place de Terhes­ Faţada împestriţată de culori a cabaretului „Mere Catherine” e acum luminată de stridente be­curi electrice In vale, miile de lumini ale ma­relui oraş formează o splendidă panoramă. Şi cerul, reflectând vâl­toarea­ vieţii din vale, pare presă­rat cu o pulbere de aur. Americanii au început să inva­deze şi acest colţ pitoresc al ve­chiului Montmartre, Ii vezi în cârduri sgomotoase, conduşi de u­­niversala competing a unui ghid ce Ie povesteşte întâmplări şi a­­venturi fantastice ieşite din boga­ta lui imaginaţie. —­ Dar apaşi nu sunt pe aci ? întreabă o americană blondă şi neastâmpărată. — îndată, îndată, răspunde ghi­dul îndatoritor ce-şi împlineşte al o sută unu­lea tur de „Paris by night” şi îşi cunoaşte deci bine clienţii. Din fericire năvala străină s’a oprit în această „Place de Ter­hes” In cealaltă parte a dealului, pe povârnişul dinspre Vilette mai există, ascunse curiozităţii vul­gare, ultimele cuiburi ale boemei de odinioară.­­Ne îndreptăm spre „Lapin A­­gipe” coborând vestita „rue des Saules”. Şi iată, deodată, în faţa noas­tră la marginea drumului, o că­suţă ce se piteşte la umbra unui plop şi al cărei aspect aminteşte coliba vrăjitoarei din poveste ce voia să atragă cu pereţii ei de cio­colată pe copiii porniţi în lume. Fereastra mică, de sticlă colo­rata, te cheamă ca o taina pe care trebuie s’o pătrunzi Aci domneşte bătrânul „pare Fenet” prietenul lui Baudelaire, al Im­perlaine şi al atâtor gene­raţii de poeţi şi artişti ce au tre­cut prin cârciuma lui. Barba albă şi mauă, căciula ţu­guiată ce-i intră până peşte u­­rechi şi cizmele înalte în cari dispare aproape întreg, precum şi bluza roşie îi dau o înfăţişare de pitic mânuitor de vrăji ascunse­. Poft­iţi, mă rog, aceste foto­lii confortabile, ne invită Bel­­hoquet arătându-ne câteva jumă­tăţi de scaune fără spătar. Odaia înecată în fum e plini de veselie hohotitoare. O corpă ro­şie, aruncată pe lampa, filtrează lumina şi contribuie la crearea atmosferei. In fund, ţintuit de perete, un Christ de carton, în mărime na­turală, ieşit par’că din bun ta­blou de Grünewald îşi pleacă tru­pul chinuit. Iar deasupra căminuluî — im­­pasibil şî sini-t­ru — un craniu rânjeşte ca poinții scoşi. Un talliau de Picasso alături de o pânză de Modighiani pe lângă multe alte tablouri îngrămădite pe pereţi — sunt mărturii ale unui minunat trecut. Fernande recită cu vocea pasio­na­ta un poem de Baudelaire. Și în vocea ei caldă, imaginile de­vin mai sensuale, mai puternice, mai stăpânitoare. Un cântec vechiu din alte vre­muri evocă dragostea nenorocită a unei sărmane marchize și ghi­tara plânge in surdină ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Intr’un târziu, bătrânul „pâre Fenet” suit pe un scaun, schiţea­ză o teorie estetică cu violenţa u­­nui autodidact Şi apoi ritmul u­­nui cântec vesel risipeşte melan­colia de o clipă. Aci, în cabaretul lui pere Fenet se reunea boema de odinioară în faţa unui „demi­stier” sau a unui ,,vieux-masc”. Aci şi-au recitat primele ver­suri poeţii ce strălucesc acum pe firmamentul literaturii şi tot aci şi-au înfiripat îndrasneţele teorii artia cari au pornit vestita mişca­re a „fauvist­lor”. Au trecut cu tofii însemnân­­du-şi sărăcia pe îngăd­itoarea tă­bliţă de datorii a bunului pere ’’('net. Şi Jocul lor I’e­u luat alţi tineri, ce nutresc în fâlfâierea a­celoraşi lavaliere şi nepăsarea a-­­celeiaşi tinereţi, un vis nebun de arii.­­Măgarul lui Pare Fenet a pic­tat vestitul „Apus de soare pe O­­cean” cu coada sa muiată în vop­sele Tabloul a fost primit la Sa­lonul independenţilor şi s’a bucu­rat de măgulitoarele aprecieri ale criticilor, şi de hilaritatea gene­rală. I arsele de odinioară... nopţii© de altădată... Fere Fenet e melancolic. — încă o vişinată ? Ou sont-ils, Ies jours d’au­­tan... ?! Şi din desagul amintirilor înce­pe să se depene uşor, un nou si­mţ. Ţi-e greu să pleci. Lapin Agile e un coif nitoresc în care se adăpostesc ultimele vestigii ale boemei de odinioară. II pândeşte însă acelaş spectru: invazia americanilor şi a jazz­­bandului. Şi în curând poate f­ace un cuib de amintiri va deveni şi el o a­mi­n­ti­re. «Bewe.«B!r«waiw.­»uw«u'wuiiw. imujm immu MÂIWI3 . Ksx lumea celor si ftpiSstiiltl: TjrjfoouîeiSe — Let péti*» ţC is©** miére IONEL JMNU Pierre In curând v» apare li Paria o carte foarte curioasă datorită lui Pierre Louys. Este o culegere de bucăţi alese a căror prezintare e foarte originală, prin aceea că a­ceste „Pagini” — acesta e titlul volumului — sunt într’adevăr pu­se in ordine de autor. Coperta va cuprinde chiar un fac­simil re­producând planul de aranjament al autorului. ■■ -'-’S—“O' S!3Pi"ea-. -. IgpÉF^ £ St-'''' k .; ţ- -.-■■■ . 'd ' • PIERRE LOÜYH , Cwrenicrarca ! lui 2ela la sorßosa In­zipa de 7 Octombrie car­ a avut loc în amfiteatrul cel mare al Socleonei serbarea oficială pen­tru comemorarea a un sfert de se­col de la moartea lui Emile Zola. Societa­ea literară a prietenilor lui Zola, Societăţile scriitoriceşti şi Guvernul au celebrat în mod demn această aniversare- A asis­­tat un public numeros, o mulţime care era quim esenţa întregului Paris . . intelectualii şi muncitorii steteau cot la cot într’o pioasă re­­culegere.. In vastul amfiteatru n’a mai rămas un singur loc liber ; afară în stradă, mulţimea celor cari n’au putut pătrunde, forma­­ mare de capete. Primul a luat cuvântul d. Leon Riotor, în numele Consiliului mu­nicipal al oraşului. D-sa a studiat raportul care exi­să între romancierul Parisului şi oraş. In numele „Prietenilor lui Zo­la a luat cuvântul d. Bauilliet ca­re evoacă într’o frescă vie, perso­nalitatea comemoratului, pe care-l numeşte „un mare clasîc‘®. Ii urmează d. Edouard Harriot, ministrul Instrucţiunii care face un documentat tablou al lui Zola. D. Léon Bernard a citit panea­giricul pe care Anatele France l-a scris la moartea lui Zola. D-na Segoud Weber a atit pa­gina finală din , ,Doctorul Pascal“ VINERI , OCTOMBRIE 19?? " Antologie garanta Culese Intra Palat şi Capşa Ceasul dela palat şi cel dela fun­­­daţie, de comun acord 7 jumătate.­­ Mergând spre bulevard pe stânga.1 Un domn lângă Piunet De pi­cioruş 1 Doi băeţi de liceu : Crăiasa din poveşti ! Un căpitan dela antiaeriană : Uite Lindbergh !... Lângă farmacia „Cerbul“ un arup blazat % Cară des pe Calea Victoriei !... Un tânăr eu monoclu : Tiens ! L» double de Tout An Kamen * Un domn corpolent: Dacă vă jenează umbreluţa, să vo ţiu eu- Un provincial foarte elegant : Sunteţi din... Bucureşti ! Traversând regula: A, Bon s-o­­r îmi daţi voe... Pe trotuarul celălalt .: Ce ga­zetă ! Pe lângă trotuar: Să nu-ţi stro­­nească picioruţele. La Gioconda s Ah, ce frumoase diamante negre ! La R’egler : „Enfin îa voila ! La Régim': Albastrul meu fa­vorit 1 La Dortheimer : Păpuşă ! La Imobiliara: Nu vrei deloc să te uiţi puţin ?­­ La Select : Ah ! ambrassez moi vite ! La Filipescu: Să luăm un autoîi La Mozart s Las’o mon eher, e de piatră ! Băiatul unui literat defunct f . Salom­ee modernă. La Feder s Raquel Meller â Bu* ca rest ! La Mercur : Ah e fausee- mau qre mon eher. La Frascatti, 8 fără un sfert. Un demn care ese dela Degen, Valencia... La Capsa: Ah, voilà not­re mom­e! ('ine e dragă? Traversând Edgar Quinst : O, o... Vis-à-vis : Nu vezi mă cine tre­­ce ? Un Hp distins s La femme au masque. Sprijinind o vitrină cu a*m@ un grup obişnuit ! La vra'e, pa* risienne, quoi ! Aproape de coif ! Scuzaţi din pricina înghesuelii... Lâmnă, şandrama : A, e cronica feminină. . In colţ : Iţi pierzi timpul mon cher, e absentă. Ceasul la Boulevard, 8. In fine —L­ una Podul mascat Misteriosul Pătru Ciunga, cântâreţ naţional al Ceho­slovacilor Praga sărbătoreşte zilele aces- acum 28 de ani, de atunci zadar­­iete cei şaizeci de­ ani împliniţi de nie au încercat toţi curioşii sa poetul Petr Bezruc, poet naţional descopere autorul — Poet, apo atât de iubit şi atât de ciudat! Teatrul naţional i-a consacrat un matineu în al cărui program toţi actorii au recitat din opera maestrului, iar­ telegrafia fără fir a răspândit un ceas întreg în un­de aeriene peste întreaga lume versurile lui­ Totuşi ani de zile nimeni nu a cunoscut la faţa pe autorul versurilor „Cântece din Silezm”, care se ascundea sub raţiun şi ţinea în anonimat spre a apăra pr­in vers mai liber ţara lui sub­­îndată. Versurile lui au apărut num­e funcţionar poştal într’un oficiu îndepărtat rămase un ne­cunoscut până mai eri. Versurile lui epuizate în librărie erau co­piate de cei dornici să le aibă, şi până în sate multi îi le ştiau pa dinafară. Odată era să fie recu­noscut dacă un prieten care din întâmplare ghicise în el pe autor nu ar fi furat sa păstreze taina şi . . . u­nii s’ar­ fi tinut de cuvânt. Acum Bezruc­a­di­ poetul trăeşte retras in munţii­­. Şi care se raten- rării sale. Reproduce#! tradii« un fragment din poate cel mai fru­mos poem pe care l’a scris acest riginal talent. Poezie de Pătru Ciungul Eu, Patru ciunga, ciung de la Tesîn Viorîst drum­ar — şi lăutar nebun Cântareţ beat, învrăjbit, scrântit — vă spun Bufnita piază rea pe turn I de la Tesin, Cânt şî joc pe când răsună ciocanele In Vitkovice, Fridlaut şi Lipinia. Trec bogătani cu altă credinţă de­cât a mea, (Patru ciungu — cum îi mai iubeşti !) Oameni cu boerii şi ranguri sforăitoare Măreţi ca Domnul, şi mândri ca stelele (Pătru ciungu, cine ţi-a pustiit satul ?) Trec cucoane în mătase şi catifea Trec oameni încruntaţi şi puternici­ , Puternici în oraşul de aur de Dunăre. Trec poeţii de pe ţărmii Vltavei care iubesc femeile după moda Parisului Atunci coarda tremură, desnădejde sub arcuş -- Răsuflet greu al celor şaptezeci de mii — Cânt pentru pietre şi joc ?Pentru stânci Joc şi cânt — îmi daţi un ban pomană ? Sunt întâiul din tot poporul de la Tesin întâiul dintre cântăreţii care a vorbit. Sclavii din ocne, merg după plugul străin Sleiţi până ce din vine lapte şi apă asudă Toţi an nu cer un Dumnezeu sfânt, şi altul mai mare pe pământ. In biserică plătesc bir celui de sus Celuilalt prinosul braţelor şi al sângelui au adus­ Cel de sus a dat pâinea hai­nini , Pentru fluture floarea, şi Do­ira ca onoara adâncul cedrului Tie care ai crescut în munţii Beskizilor Ţi-a dat ţinutul rodit de izvor­­ Ţi-a dăruit păduri şi colnice şi pământ Şi mireasma adusă de vânt Cellalt totul dintro dată a luat Aleargă în biserică şi te roagă îngeimnemat Inchină-te Domnului si supus celor de El statorite Astfel roadele bune vor îi pregătite.

Next