Rampa, august 1928 (Anul 13, nr. 3155-3181)
1928-08-01 / nr. 3155
BorvU T. _ .Domnitorul, Tuturor Borvizelor * Df VÂNZARE PREWrjNDEN/* Uri roman celebru hUNURt de aAL ZAG CURTIZANE... SPLENIOKtLh Sl MIZERIILE VlEfU CUT ZÂNELOR SCENE DIN VIATA PAISIaNA VoL L — Cam iubesc femeile pierdute Câi ti costa pe bătrâni amorul Voi—II. Urmările una pas greșit Cea din urmă întrupare a lui Vautrin A apărut în două volume. Se află de vânzare la toate librăriile şi la Administraţia ziarului „Rampa", care le expediază franco contra sumei de Lei 110.— preţul ambelor volume. A aparut No. 28 REALITATEA Mustrabul CNumăr special de plajă Când artiştii se căsătoresc Actualitatea în Ilustrafiunl Extraordinarele aventuri ala lui Svante Perenius Curiozităţi din toată lumea Fumina, cinematograf, glume, sport, jocuri distractive, ete. ©O Ilustraţiei int 20 pagini mari O lai exemplarul CRONOREMA BIV® REPUTATĂ Pentu onumere atelieruiu de Rochi CAUTĂ. AOMINIACHE Str. Lipscani, 72 Wi son la Hiba iulia Românii din America au lansat o listă de subscripţie în continentul dolarilor pentru ca să ridice o statuie lui Wilson la Alba Iulia. Suntem siguri că aceşti inimoşi compatrioţi vor strânge fonduri şi nu vor mânca statuia. Rar am dori dacă rândurile noastre pot trece peste Ocean, să schimbăm totuşi monumentul cu o şcoală care să poarte numele lui Wilson. Ar fi şi mai folositor — cu iar gloria înţeleptului preşedinte al Statelor Unite nu ar suferi prin aceasta o diminuare. la moartea tragedianel Ellen Terry (Continuare din oaglna (l-a) tistei era să spele rufele nu numai ale, propriilor săi copii ci și acele ale copiilor oamenilor sărmani. Ellen Terry juca adeseori în fața orbilor şi îi întreba apoi de impresia pe care le-a făcut spectacolul. Interesantă e următoarea observaţie pe care a fâcut-o un spectator orb după o reprezentaţie a „Neguţătorul din Veneţia”, în care rolul titular fusese interpretat de celebrul tragedian Irving iar acel al Porziei de Ellen Terry: „Acesta nu e un cămătar — spuse spectatorul despre Irving — omul acesta nu e lacom după banii lui. Altfel n’ar fi spus cu atâta indiferenţă cuvintele „Zece mii de ducaţi...” Mult timp, Ellen Terry a fost Fiartenera preferată a lui Henry Iving. S’au despărţit în 1902 după ce jucaseră 25 de ani laolaltă. De atunci Ellen Terry juca împreună celălalt mare tragedian al vremii : Beerbom-Tree. In ultimul timp interpretase unele dintre eroinele lui și B. Shaw și cucerise adevărate triumfuri în rolul lui Cicely Waynstete din „Convertirea căpitanului Braubounds".La Capitolul cel mai frumos din viața artistei rămâne însă prietenia ei pentru Oscar Wilde. Ea a fost singura fiinţă care a venit să-l viziteze în închisoare. Şi tot, coroana ei, a fost singura podoabă pe sicriul sărăcăcios al genialului poet. filierari in teatru Jurnalistul Paul Vinson a făcut o anchetă personală asupra flueratului în teatru, în continuarea acelei anchete mai vechi, publicată în ziarul „Paris-Midi’. A putut afla astfel că origina flueratului în teatru este din anul de graţie 1080, cu toate că şi înainte de acest an cronicile pomenesc de oarecari bătăi teatrale cu ouă, fructe coapte, şi alte agremente. In vechea Helladă se Ştie că flueratul era frecvent la jocurile olimpice şi Phillipe a fost fluerat la aceste magnifice serbări, cu toate că era de neam regesc, densul cuvântului „fluerat” era acelaş ca şi azi : o „dezaprobare” violentă ; şi tot în acest sens îl întrebuinţează Moliere când pune în gura notarului din „Les femmes Savantes’’ acest vers . Je me ferais siffler de lous mes compagnons (Act. V Sc. II) Iar Boileau justfică flueratul în Arta sa Poetică (III vers 147) : Un auteur n’y fait pas de faciles concuctes. II trouve a le siffler des bouches toujours pretes. Chacun pcut le trailer de ral et d’ignorant Cest un droit qua la porte au achéte en entrant. Cum aceste versuri au fost scrise între 1667 şi 1674, se poate deduce că se fluera încă de pe vremea lui Moliere. Ceea ce e însă iarăş tot aşa de cert este că fluerau numai cei ce „cumpărau acest drept la intrare, deci favorizaţii cu bilete gratuite şi invitaţii nu fluerau... De când însă flueratul a luat o întindere atât de mare ? De când tradiţia flueratului impetuos şi curagios ? — de la piesa „Aspar’’ a bătrânului Fontenelle (care a trait o sută şi unu ani numai scriind). Această piesă a fost cea mai strălucită cădere din ultimii două sute cincizeci de ani în Franţa. După a treia reprezentaţie piesa nu s’a mai reluat din pricina... fluerătorilor. Şi tot din această pricină piesa n’a fost deloc tipărită. Jean Racine care a fost dintre cei cari au atacat piesa şi pe autorul ei, a lăsat memoriei noastre aceste distihuri : Auteur d'Aspar, oeuvre immortelle Par le sifflet qui sortit di cite. Cei mai flueraţi autori ai timpului au fost Pradon, Abatele Boyer și (academicianul) La Chapelle. Epigrama lui Boileau e mărturie : J'approuve que chez vous, messieurs, on examine Qui du pompeux Corneille ou du tendre Racine Excita dans Paris le plus d’applaudissemenls : Qui du fade Boyer ou du sec La Chapelle Excita plus de sifflements. Intr’adevăr Boyer a „excitat” multe fluerături. Piesa sa „Agamemnon” jucată la 12 Martie 1680, câteva zile după „Aspar”, a fost prezentată sub numele unui tânăr gentilom gascon , Fades d’Asseray. Piesa a fost aplaudată iar autorul nemaiputându-şi ţine secitul strigă în sala de teatru • — Parterul aplaudă, şi piesa de mine, cu toate că asta nu place d-lui Racine. — Ba, dar piesa va fi fluera chiar mâine, a răspuns autor lui „Mitridate”. A doua zi piesa a trebuit să scoasă de pe afiş. Fluerătorii , jurul lui Racine nu şi-au tăi maestrul nerăsbunat! Flueratul nu respecta nemeni. Thomas Corneille (frate marelui Pierre Corneille) a fi puţin după aceea fluerat la piera piesei sale „Baron des Ferrieres” (în 1685). Pradon, cu tot succesul ce o ţinuse cu piesa „Phedra şi H- pollythe”, a fost fluerat. Se povesteşte despre el acea anecdotă . La premiera piesei sale „Regus’’, Pradon s’a amestecat şi cu publicul din sală şi şi-a flut piesa. Dar un soldat căruia ii pcuse piesa, neştiind că are onoa, chiar cu autorul ei, începu cu o ceartă teribilă care degenera bătae. Parisul a ştiut a două zi Pradon a fost bătut de un soli căruia îi plăcuse piesa „ReluS*’. La premiera operei „Orphée”, la Opera Mare, scandalul a fost aşa de nepotolit că poliţia a operat numeroase arestări. Printre arestaţii care flueraseră au fost descoperiţi De Boulay şi Lully, autorii lui „Orphée !’*. De atunci datează celebrele versuri cari fac apologia flueratului. Le sifflet défendu, quelle horrible injustice I Quoi done, impunément un poete novice Un musicien fade, un danseur éclopé Attraperont Vargent de tout Paris dupé. Et je ne pourrai pas contender mon caprice ? Ah! si je siffle a tort, je veux quon me punisse Mais siffler a propos ne fut jamais un nee. Non, non, je sifflerai, on ne ma pas coupe Le sifflet. Un garde a mes cotes, plante comme un jocrisse, M’empéche-t-il de voir ces danses d’écrevisse, D’ouir ces sots couplets et ces airs de jubé ?, Dussé-je etre, ma foi, sur le fait atlrapé, Je le ferai jouer, a la barbe du suisse, Le sifflet. Bineînţeles, s’a fluerat şi în secolul al XVIII-lea. Se întipărise tradiţia, dar flueratul devenise acum o armă primejdioasă între autorii intriganţi şi vindicativi . Aceste răzbunări se făceau însă numai în paguba teatrelor. Chiar la Comedia Franceză s’au produs scandaluri. In 1726 „Ines de Castro”, piesa lui La Motte dădu loc la scandaluri, polemici şi articole critice în „Mercure de France”. Această piesă ar fi avut succes. Era forte emoţionantă, dar puterile cabalei împotriva autorului erau mai năpraznice. Se povestește că în timp ce piesa se juca, un domn foarte respectabil s'a adresat vecinului său cu vorbele : — Flueră, te rog, dumneata pentru mine, că eu sunt moleșit de plâns. In numărul nostru de mâine vom urmări această istorie a flueratului în teatru. v HUMPA mBSSamk'mmmmIhm Cu surâsul... „Cu surâsul pe buze trebuie să trăeşti, dacă vrei să fii fericit’’ spune un bătrân percept japonez acelora care vor să-l asculte. Şi, desigur, femeile din ţara crisantemelor îl ascultă adesea, căci filosofia lor asupra vieţii e din cele mai cuminţi, din cele mai frumoase. Filozofia !.. Ce vorbă adâncă pentru micile noastre decepţii, necazuri sau dureroase încercări ! Ce vorbă mare pentru secretul unor lucruşoare de cele mai multe ori atât de simple, atât de puţin complicate ! Firea noastră însă, obişnuită întotdeauna să nu raţioneze din punct de vedere al propriei lor valori, ei în raport cu neplăcerea ce ne pricinueşte, e gata sâ le dea alte proporţii decât cele adevărate. E gata să ne transforme, la fiecare ocazie, în victimă şi în martir, să ne facă să ţipăm şi să vociferăm, ca şi când n’ar mai exista alt mijloc să aranjem lucrurile. Alt mijloc ?! mă veţi întreba, poate nedumerite... Parcă cineva dintre noi a căutat vreodată unul ! Observaţie foarte justă, asupra căreia îmi atrăgea acum câteva zile atenţia un tânăr american. Eram în „ball-ul’’ unui hotel, unde avusese loc un ceai dansant. O lume imensă se îmbulzea şi se grămădea... Fiecare nu făcea decât să invectiveze şi să se certe cu oamenii de serviciu sau cu vecinii. Cu figurile posomorâte şi furioase, de-ai fi zis că existenţa le stă în joc în câteva minute de întârziere, trepidau enervaţi şi nerăbdători. Prietenul meu „americanul” sta liniştit într’un colţ, se uita la ei şi zâmbea... Apoi, ridicând un deget, îmi zise liniştit :e „Keep on smiling(Să păstrăm surâsul)... — Ba, d-tă, continuă el, să păstrăm surâsul !.. N’ai idee ce minuni știe să facă ! Te miră ? Nu ! Cu atât mai bine, căci noi în America avem în fiecare an o săptămână care se numeşte „Săptămâna surâsului”... Un grup de optimişti au luat această originală iniţiativă, făcând apel printre toţi cetăţenii să o respecte. Să o respecte... adică să-şi păstreze în această săptămână, surâsul, orice s’ar întâmpla ! O ceartă familiară : surâs; o afacere proastă : surâs; ai pierdut trenul : surâs; n’ai comunicaţia la telefon : surâs ; te îmbrânceşte cineva pe stradă : surâs ; pierzi la cărţi : surâs; te înşală bucătăreasa : surâs ; ţi-a întârziat curierul : surâs mosafiri neastâmpăraţi: surâs; primeşti foaia de impozitesurâs ; ai bubuliţă pe nas : surâs ; o înghesuială la gerderobă : surâs; nu găseşti trăsură afară şi înoţi prin bălţi: surâs; Surâs şi iar surâs î — Ei, scumpă Miss, nu e practic ? închee americanul, iau este o soluţie de a nu te agita şi supăra degeaba la fiece ocazie ! — Negreşit! i-am spus eu. Şi este o lecţie bună mai ales pentru femei... Ele, care ştiu, când vor, să zâmbească atât de atrăgător, n’o fac tocmai când trebue ! Mă întreb câteodată, când văd căpşoarele lor posomorite şi triste, ce catastrofe au survenit. Ce nenorociri grozave s’au abătut pe fericirea lor ? Un fleculeţ de nimica toată ! Nici una nu vrea să admită obstacole în calea ei, nici una nu vrea să vadă un nor pe cerul senin, nici o umbră în lumină . Ca şi când ar fi cu putinţă o asemena existenţă ! Şi când te gândeşti că, într’o bună zi, adversitatea se însărcinează să te înveţe ce este o nenorocire, să te înveţe să nu o mai confuzi cu orice mizerie imaginară ! Dar până atunci... până atunci, de ce să nu ne gândim puţin la perceptul cuminte al japonezelor şi la săptămâna veselă a Americanilor . Haidem, fetelor, o mică sforţare ! Avem şi noi buze destul de frumoase pentru aşa ceva ! PRIMEROSE Cronica femeii Legitimaţii pentru cerşetori in Polonia Consiliul voevodatului Vilna a luat o dispoziţie prin care toţi cerşetorii din acest voevodat sunt obligaţi a se înregistra la biroul ocrotirilor sociale şi a-şi scoate legitimaţii cu fotografii. Această înregistrare are de scop acordarea de ajutoare regulate cerşetorilor şi internarea celor bătâni în instituţiile de binefacere. Reia sindicatul artiştilor dramatci şi lirici Sindicatul artiştilordramatici lirici, şi lirici, în urma nenumăratelor reclamaţii de excrocheriile comise de un anume Jean Matache şi Angela Gorgos, ce se dau drept administratori de turnee, compromiţând grav demnitatea instituţiilor profesionale artistice, aduce la cunoştinţa atât a membrilor cât şi a agenţilor teatrali, să nu-i angajeze pentru nici un fel de afaceri de spectacole, cunoscând că în caz de abatere, toate excrocheriile ce le-ar mai comite, vor cădea direct asupra celor ce nu vor voi să ţină seama de această înştiinţare. • Comisiunea de arbitri a Sindicatului artiştilor dramatici şi lirici, urmând a se întruni Vineri 3 August 1928 ora 8 seara, citează pe d-ra Titi Agemolu şi d-nii Fepe Georgescu şi N. Chiriş, artişti dramatici ca la data şi ora fixată să fie prezenţi la sediu, cunoscând că în caz contrar, vor fi judecați în lipsă. ■■ xpx ■ In vivel gremedde 1000 dolari pentru o lucrare de muzici de cameri Secţiunea muzicală a bibliotecii parlamentului din Washington a instituit un, premiu de 1000 dolari „Elisabeth Sprague Coolidge pentru o lucrare de muzică de cameră pentru cinci instrumente de suflat (flaut, oboe, clarinet, fagot şi corn) sau pentru pian patru sau cinci instrumente de cânt. Concursul este deschis pentru compozitori de orice naţionalitate. Juriul este alcătuit de Georges Barrbre, Ph. Hale, Ernest Schelling, Leopold Stokowski şi Karl Engel. Concursul se închide la 15 Aprilie 1929. Manunscrisele (partitură şi părţi) se vor trimite anonim (numele şi adresa se vor adăuga în plic închis) -xox.n. XOX ALTA CRIZA! Nu se mai găsesc ţigări O. D- N S'au terminat ! Prin urmare o criză supliment ! Ziarele se alarmează şi fumătorii nu scapă ocazia de a ridica R. M. S.-ului cel mai aspru rechizitoriu. Că erau, spun specialiştii, singurele ţigări bune. Toată ţara va fi în curând alarmată că în România poţi injura guvernul, poţi lansa manifeste incendiare, poţi ţine oricâte discursuri, nimeni nu se mişcă. Popor bun. Neam de visători! Dar când e vorba să ni se ia şi ţigările (cari ţin loc de foame, de sete şi de altele) mai va. La revoluţia fumătorilor, fără deosebire de partid, Se raliază şi femeile. Guvernanţii noştri vor pesemne să vadă şi acest măreţ spectacol al defilării fumătorilor pe Calea Victoriei (şi ăştia scuipă, nu glumă!). Delicioasele noastre fumătoare se ştie că nu prea stau cu cartea in mână. Ele nau citit ghicitoarea bătrânului Hajdeu Sus fum, Jos scuipat, Iar la mijloc e... (Ghici ghicitoarea mea). Ele fumează pentru că le plac toate obiectele fusiforme, deci şi ţigara şi ciomagul. A nu se juca cu răbdarea fumătorilor. Micromegas D’ANNUNZIO ŞI DE PINEDO In cursul acestei toamne Gabrielle d’Annuunzio va face să apară un roman de aventuri aeriene, scris în colaborare cu De Pinedo, aviatorul care a traversat, cu atâtea riscuri şi chinuri. Atlanticul. NUMĂRUL BĂRBAŢILOR E MAI MARE CU 4 MILIOANE DECÂT AL FEMEILOR IN AMERICA Faţă de Europa, care are un surplus de 25 milioane femei, în Statele Unite numărul bărbaţilor este cu 4 mii, mai mare decât cel al femeilor. Cauza acestui surplus de bărbaţi în America este de căutat în faptul, că această ţară absoarbe foarte mulţi emigranţi. America are azi o populaţie de 115 milioane faţă de 105 mii. în 1920 şi 97 mii. în 1910. Numărul imigranţilor oscilează anual între 150.000 şi 300.000, cel al naşterilor a fost în 1927 de 2,6 mii. şi cel al deceselor de 1,3 mii. Actualmente se află în Statele Unite 35 mii. bărbaţi în varaceiaşi vârstă. CAT SE CHELTUEŞTE CU FUMATUL După datele statistice de curând publicate veniturile statului german dela tutun s’au ridicat în anul 1927 la 690 milioane mărci, adică 27 miliarde lei. In primul pătrar al anului 1928 veniturile statului german dela tutun au fost de 183 mii. mărci sau 7 miliarde 300 mii. și se presupune că veniturile statului german depe urma tutunului se vor cifra în curând la un miliard mărci (40 miliarde lei) anual. Aceste cifre sunt destul de elocvente pentru a se vedea cât se cheltueşte cu fumatul. CENZURAREA DRAGOSTEI IN JAPONIA In urma măsurilor luate de poliţia japoneză nu se tolerează o sărutare nici pe scenă, nici în film, din motivul că ea s’ar contrazice cu bunele moravuri. Din această pricină oficiul de cenzură japonez are foarte mult de lucru cu filmele străine, din cari sunt înlăturate toate tablourile de îmbrăţişare. In decursul anului 1927 acest oficiu a tăiat din filmele străine 200.000 m., revenind aproape 600 m. pe zi. REGELE SPANIEI JOACA POLO De curând regele Alphons al treisprezecilea al Spaniei a primit un cadou de la o organizaţie sportivă : trei mânji din cea mai rară specie cavalină. — Cu aceşti cai voi lua cel puţin un campionat de polo Şi dacă nu voiu lua acest campionat, nu voiu avea nici o scuză, dragii mei—le-a spus el Să fie oare un avertisment şi o solicitare ? CUM IŞI FACE RECLAMA PAUL MORAND Cartea «Magia neagră» a lui Paul Morand, apărută recent îşi datoreşte în bună parte succesul reclamei eficace pe care autorul i-o întreţine. Pentru reclama cărţii s’au imprimat câteva discuri de pathefon, care rulează continuu în vitrina cărţii. Aceste discuri, unele recomandă cititorilor cartea cu citate din criticile d-lor. Paul Sonday, Albert Thibaudet şi Edmn. Jaloux, sau oferă cititorilor lectura agreabilă a unei pagini din carte, sau însuş autorul vorbeşte despre «succesul său mondial». UN ZIAR IMPRIMAT PE PIELE DE FOCA Ziarul francez l’Informatîn a publicat în facsimil curios. El reprezintă un ziar, ce de altfel se tipăreşte într’un singur exemplar tipărit pe o piele de focă. Este ziarul Eschimoşilor cari-l citesc cu mult interes trecându-l din mână în mână. UN RAID ÎNTRERUPT D-ra călăreaţă care a tulburat atât de mult pe intelectualii şi cârmuitorii noştri, prin faptul că a venit de la Paris la Bucureşti, e găsit la noi pe un june din lumea atât de bună, ea a hotărât să o acompagneze până la Varşovia. Dar ajunşi la Râmnicul-Sărat calul tânărului a dispărut săturat de a fi bătătorit mai departe pentru scopul cultural. Şi călăreaţa gentilă a făgăduit că aşteaptă reîntoarcerea calului. Râmnicul e fericit. Din toot ol D’Annunzio CHALIAPIN CANTA LA VICHY O corespondenţă scurtă ne anunţă că marele bas rus Feodor Chaliapin, a încheiat un angajament cu o mare companie artistică, cu obligaţia de a cânta la cazinoul din Vichy. Chaliapin este anturat la Vichy de prinţul de Monaco şi de curând a putut cunoaşte pe împăratul Annamului care i-a dăruit un colier de pietre de mare, roşii, montat în platină. DESCOPERIREA UNEI NOUI BOLI SEXUALE La al şaselea congres al medicilor şi al naturaliştilor care s-a ţinut la Praga cu participarea multor delegaţi străini, preşedintele secţiunei dermatologice a spitalului din Jililava (Moravia), dr. A. Giapek, a prezentat o importantă lucrare asupra unei boli sexulae. Printr’o metodă specială de colorare el a descoperit în secreţiunea canalului urinar masculin un microorganism care a fost recunoscut drept provocatorul unei noui boli sexuale. Descoperirea a stârnit un interes deosebit printre participanții con- ■ gresului. Criminalitatea in Rusia Sovietică Ziarul „Krasnaia Gazeta”, care apare la Leningrad, a consacrat zilele acestea un lung articol intitulat „Faţa criminalităţii” în Rusia sovietică, caracterizării criminalităţii ce s’a desvoltat sub actualul regim. Articolul începe: „Ştie cineva, că numai închisorile Rusiei proprii, fără Ucraina, Belorrusia şi celelalte republici sovietice, se află 30.000 condamnaţi pentru furt şi peste 15.000 pentru huliganism ? Ştie cineva cât de mare este numărul defraudanţilor, conrupatorilor şi asasinilor ? Cunoaşte opinia publică adevărată faţă a criminalităţii actuale ?” Şi „Krasnaia Gazeta” continuă: „27 la sută din condamnaţii tribunalelor sovietice s’au făcut vinovaţi pentru furt, excrocherie şi banditisme, 16 la sută pentru huliganism, 10 la sută pentru crimă, 5 la sută pentru atentat la pudoare, 10 la sută pentru diferite contravenţii faţă de persoane oficiale, etc. In ultimul an a crescut numărul ultrajelor precum şi numărul celor condamnaţi pentru huliganism. La studierea chestiunii asupra repetării crimei s-a constatat, că 26 la sută dintre arestanţi şi 33 la sută dintre arestante sunt recidivişti. Analizarea criminalităţii la femei a arătat că femeia cu greu apucă calea crimelor, dar odată ce a luat această cale nu o paraseşte aşa uşor. In general însă femeia participă relativ foarte puţin la crime. Statistica crimelor arată mai departe că în Rusia sovietică numărul crimelor săvârşite de minori, ba chiar de copii, a crescut spăimântător „Krasnaia Gazeta” consideră acest fenomen ca un „simptom alarmant" şi atrage atenţia opiniei publice asupra acestei realităţi, insistând asupra copiilor deoarece tocmai copiii nesupraveghiaţi sporesc cadrul micilor criminali. Legătura dintre creşterea criminalităţii şi creşterea alcoolismului, constată ziarul, este mare Paralel cu înmulţirea cârciumelor s-au înmulţit şi crimele. Aceste sunt numai câteva trăsături ale crimalităţii actuale din Rusia sovietică. Presa din Leningrad atrage atenţia cititorilor că să nu uite că sub procentele indicate se ascund cifrele absolute : 10 la sută din criminali înseamnă de fapt aproape 9000 şi că îndărătul asasinilor se află un număr tot atât de mare şi chiar mai mare de victime. De aceia c chestiunea luptei contrar criminalității este considerată în Rusia sovietica ca cea mai arzătoare, ba chiar una din cele mai urgente chestiuni ale actualități sovietice. -----------—XOX———*1-