Rampa, octombrie 1931 (Anul 16, nr. 4109-4135)

1931-10-14 / nr. 4120

A­MIL XVI No. 4120 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMIT No. 1 (Hotel Astoria) — Telet. 301/59 BUCUREŞTI Publicitatea concesionaţi exclusiv Societăţii Ano­nime , Rudolf Mosser, Calea Victoriei No. 31.. 4 Pagini3Lei Direcíor: SCARLAT FRODA C. MIERCURI 14 OCTOMBRIE 1951 ABONAMENTE IN ȚARA Trai luni.............................. Șase luni ......... Un an ................................. Cei 3oe. „ 6oo . 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele se plătesc înainte la 1 sau la 15 ale fiecărei luni UN GEST In mijlocul celei mai cum­plite crize pe care — prin for­ja împrejurărilor economice internationale — arta noastră muzicală a cunoscut-o vreoda­tă, un gest al Majestăţii Sale Regelui vine să dea un îndemn nou la muncă atâtor compozi­tori români cuprinşi de desna­­dejde şi aproape hotărâţi să abandoneze cariera căreia prin vocaţie şi pregătire sunt che­maţi să-şi consacre activitatea lor. Intr’adevăr, Suveranul, cu profunda Sa înţelegere şi dra­goste pentru arta noastră na­­jîonală în genere, a primit zi­lele trecute în audienţă pe maeştrii George Enescu şi Nona Ottescu pentru a asculta, ex­puse de doi reprezentativi ex­ponenţi ai mişcării noastre mu­zicale, nevoile care frământă actualmente arta muzicală na­ţionala. Cu acest prilej, între alte a­­tenţii arătate aşezămintelor noastre de învăţământ muzi­cal, Suveranul a făcut o im­portantă donaţiune pentru im­primarea lucrărilor simfonice originale. •Asupra importanţei acestui gest regal este bine să insis­tăm în mod deosebit fiindcă pro­blem­a imprimării compoziţii­lor simfonice constitue de mult una din principalele greutăţi cu cari au avut de luptat până în prezent compozitorii noştri. Mai întâi, este bine să se ştie că imprimarea unei lucrări sim­fonice necesită c­heltueli enor­me şi că marii editori muzi­cali din Apus pentru care pro­blema imprimării partiturilor simfonice se pune sub aspec­tul ei comercial, se hotărăsc foarte greu să ia asupra lor o­­perele compozitorilor străini REGAL de LIVIU ARTEMIE cari încă nu au cucerit faima internaţională. In felul acesta, o întreagă serie de lucrări sim­fonice româneşti de reală va­loare, opere ale celor mai re­marcabile talente din ţară nu­ există decât în manuscris iar execuţiunea lor de către or­hestrele simfonice din străină­tate întâmpină cele mai mari greutăţi. Faptul acesta consti­­tue, de altfel, una din princi­palele cauze ale scăderii vădi­te a numărului lucrărilor sim­fonice originale compuse şi e­­xecutate în ultimii ani. Com­pozitorii noştri, neavând sigu­ranţe şi ne­întrevăzând nici chiar posibilitatea imprimării lucrărilor simfonice, au înce­­put să se dezintereseze de ge­nul simfonic abordând alte ge­nuri cu mai multe şanse de a le vedea imprimate şi de a le asigura o mai mare răspândire în lumea muzicală naţională şi internaţonală. Trebue să recunoaştem că „Societatea compozitorilor ro­mâni” a depus lăudabile efor­turi pentru imprimarea muzi­cii originale şi că acestor efor­turi li se datorează numărul impunător de lucrări româneş­­ti actualmente la dispoziţia cercurilor muzicale cele mai largi. Darul M. S. Regelui deschide noui şi largi posibilităţi de răspândire a muzicii simfonice româneşti, în ţară şi peste ho­tare. Compozitorii români şi­­ alături de ei întreaga noastră lume muzicală apreciază nu numai valoarea materială a a­­cestui dar regesc ci văd în ges­tul Suveranului — al adevăra­tului Voevod al Culturii — un înalt îndemn pentru propăşi­rea şi răspândirea creaţiilor ar­tistice româneşti. Din cuşca sufleorului IYA SPUS TOCMAI O MIN­CflUNA î „El“ o aşteaptă înfrigurat. A curtat.O­­două luni, a sperat, a disperat, iar a sperat, iar a disperat şi însfărşit, „ea“ a consimţit să vie in garsonie­­ra lui . — Ah, cu câtă nerăbdare le aştep­­lam ! — Mă iubeşti? Din moment ce sunt aici? — Ah, scumpo, ce drăguţ din par­­tea ta! Dar ce ai spus bărbatului tău — Că mă du­c la o probă!. CONCURS DE ANECDOTE SCOŢIENE ,­ La­ repetiţia generală de eri după a­­miază cu „Lu", intr’o pauză, s’a orga­­nizat un concurs de anecdote, privind apariţia scoţienilor. Au participat : L’eny Caler, Sylvia Dumitrescu, Geor­ge Vraca și G. Timică. Juriul,­­for­­mat din scriitorul acestor rânduri, a decernat premiul­­ lui Leny Caler pentru anecdota , întitulată: „Scoția, nul la băi“ pe care o voiu povesti în­­t­r’un număr viitor. Astăzi public pe aceea a lui George Vraca, a II.a clasificată Un mare bogătaș din Londra și­ a cumpărat un radio cu­­ lămpi, cu ca ■re putea prinde toate posturile din lume intr’o bună zi se decide să „agate“ un post scolian. Degeaba! "Zadarnic manevra butonul, postul scoțian nu voia deloc să răspundă. "In acel moment un prieten intră în casă. — Ce te shaft? ! — Vreau, să prind un­ post scoţian ■fi, mi-e imposibil, deşi am radio cu­­ lămpi! — Curios! Dar am eu remediu! ş­i prietenul începu, să sune buzunarul in care avea nişte penny. Imediat se auzi : — Adi radio .Edimb­urg! LA PREMIERA LUT ..BONSOIR ALHAMBRA”: O MICA DI­FERENŢA! Sâmbătă seara am­­fost la premie­­ra lui „Bonsoir Alhambra“, care, fă­­râ îndoială, este una din cele mai bune­ reviste ce s’au scris în ultimii ani. Sala arhiplină, dar, — ca la pre­­mieră, — mai ales cu actori, gazetari şi alte profesiuni care nu ştiu că mai există şi bilete la cassă, încât, când un spectator, uluit de nume­­roasa asistentă care inundase sală teatrului Alhambra, a­ rostit, admira­­tiv: — TU,­Doamne, dacă ar face în fiecare seară aceiaș reteta' Confratele Nicon a intervenit e­­nergic­­. — Ba să ne ferească Dumnezeu! După actul 1, in foyer, lumea co­­mentează elogios revista, o mare par­te a sufragiilor revenind unei noui „stele", Lulu Nicolau, care a obţinut un mare succes in scena leagănu­­lui“. Intr'un colt surprind o conversaţie * a delicioasei Elena Zamora cu o doamnă pe care nu o cunosc. Discutau, — curios nu? — în aceas­­tă atmosferă de veselie, despre... ma­tematici. Doamna aceea lăuda teribil acest coșmar al orelor de liceu. — Trebue să -ti spun că, faimosul Pascal, când îl durea capul, lupta contra durerilor de cap, lucrând pro­­bleme de matematică! — In ce mă­ privește, luptam contra matematicilor, spunând că am dure­­ri de cap!... Johann Strauss la Paris Compozitorul Johann Strauss, autorul a numeroase operete şi care se anunţă ca nepotul celebrului Johann Strauss va da un concert la Paris cu o orchestră de valsuri vieneze. --------0X0-------­ Emerich Kalmann, celebrul compozitor de operete, a debutat în film sonor Filmai­an poate înlocui teatral.­ Amtigiu­s operetei ci aimatografice.­ La ce lucrează Em. Kalman La sfârșitul săptămânei trecute a avut loc la Viena premiera ver­siunei cinematografice a cele­brei operete ..Zâna Carnavalu­lui’’ de Em. Kalman, o lucrare care s’a cântat de mai bine de 6000 de ori la Viena şi în Germa­nia. Autorul acestei operete este Em. Kalman care şi-a m­ent cu această premieră cinematografică debutul în filmul sonor. In preajma premierei, Em Kal­man a primit în locuinţa sa din Viena pe un redactor al ziarului ..Neues ’W­iener Journal’’, care l-a intervievat asupra proectelor sa­le pentru viitor. Kaiman lucrează actualmente concomitent la două partituri. U­­na este aceia a nouei sale operete Călăreţul flăcărilor” iar a doua a filmului sonor ,Ronny”. Casa de filme pentru care compune Em. Raiman este atât de grăbita încât îi cere compozitorului să îi comunice zilnic la Berlin progre­sele făcute şi să transmită prin telefon noile melodii compuse în ultimele 24 de ore. De­ altfel, se pare însă că cine­­matografiştii sunt foarte satisfă­cuţi de activitatea lui Kalman în domeniul filmului sonor, de­oare­ce s’a început acum câteva zile şi realizarea versiunei cinematogra­fice a celei mai celebre dintre­­­­peretele lui Kalman „Contesa Ma­rata”. Asupra nouei sale activităţi, Kalman a făcut următoarele de­claraţii: — „A fost o vreme când se cre­dea că filmul sonor va înlocui cu desăvârşire opereta teatrala. As­ta era însă pe vremea când fil­mul sonor îşi făcuse apariţia triumfală ca o forţă elementară şi când toată lumea alerga la ci­nematograf ca sa asculte muzica transmisă prin acest nou­ mijloc de reproducţiune. De îndată ce a­­ trecut această epocă de mare avânt s’a arătat însă că publicul este dornic de a auzi şi muzică vie cântată de artişti ,,în carne şi oase”. Trebuie insă să mărturisim ca filmul sonor are un mare avantaj în comparaţie cu teatrul: inter­pretarea rămâne întotdeauna la nivelul înalt al premierei. Artiş­tii nu obosesc niciodată, decoru­rile nu învechesc iar distribuţia rămâne aceiaş. Situaţia compozitorului de o­­perete faţă de filmul sonor­ este­ cu totul specială. Filmul sonor îi dă, fără îndoială, posibilitatea să facă cunoscută muzica sa în col­țurile cele mai îndepărtate ale lu­mii, ceea ce nu-i posibil în teatru. In felul acesta, filmul sonor devi­ne pentru compozitor un mijloc excelent de popularizare. De altă parte, filmul are și li­nele dezavm­air­i. După ce sa reprezentat timp de câteva luni, filmul este scos din circulaţie şi este foarte problematic dacă pes­te câţiva anii, filmul-operetă va mai fi înfăţişat publicului, chiar dacă a obţinut un mare succes. Opereta teatrală are însă o soar­tă mai frumoasă. Lucrare care a plăcut odată publicului poate fi oricând reluată, cu acelaş succes ca şi la premieră. In felul acesta, o operetă bună îl însoţeşte pe compozitor în tot cursul vieţii sale. Un exemplu tipic este, în aceas­­tă privinţă ,„Zâna Carnavalului”, care s’a reprezentat pentru pri­ma dată la Viena acum 14 ani. Ei bine, de atunci, această operetă n a mai dispărut din repertoriu şi s’a cântat, pe scenele germane, de nu mai puţin de 6000 de ori iar în curând ea se va reprezenta şi la Garte Lyrique din Paris, în versiunea franceză, în montarea directorului Chatriel care-şi des­chide stagiunea cu „Sylvia”. ■ Activitatea compozitorului în domeniul filmului sonor este cât se poate de interesantă. Diferenţa între această activi­tate şi aceea teatrală este enor­mă dacă ne gândim că i se impută compozitorului, în teatru, multe greşeli care nu-i aparţin, cum sunt de pildă, regia, interpretarea, montarea etc. Cu totul alta e si­tuaţia în film. Aci, răspunderea ■ întreagă este atribuită regisoru­­lui şi­ producătorului. Compozitorul nu mai este de­cât un colaborator a cărui răs­pundere este limitată numai asu­pra muzicii”. Premiera filmului „Zâna Car­navalului” a avut loc la Viena, concomitent în mai multe cinema­tografe şi a obţinut un mare suc Emerich­ Kalmann Bietul Leonard o­ cazia reluării la­ Operă, a „Vno­vodului ţiganilor“, am trăit, la­olaltă cu ceilalţi spectatori, câte­va clipe reconfortante pentru ză­dărnicia cumplită a acestei vieţi care-ţi oferă momente lucide în care poţi să-ţi dai seama de i­o­­­tilitatea oricărui efort. Degeaba, în viaţă ochii cari nu se văd se uită iar în teatru, nu­ trebue să fii dus la cimitir, ca să te uite toată lumea : e dea­­juns să nu joci îndr'o singură stagiune. Când Barinkay a intrat in, sce­nă, ochii celor mai mulţi dintre spectatori sau umplut de lacră­­mi ■, sufletul lui Leonard plutea în sală. Momentul a fost cu atât mai impresionant cu cât senti­mentul unanim a fost mai spon­tan. A fost cel mai splendid oma­giu adus bietului Leonard, a cărui glorie a fost tot atât de efemeră ca a tuturor celor cari, se dedica scenei. Foarte curioasă această iubire de a unsprezecea zi după Scriptură care i-a fost arătată lui Leonard, întins în mijlocul bisericii Tabacu. Cu câteva luni înainte l-am întâlnit într un res­taurant obscur din Piteşti, neras şi amarni că, pentru reprezentaţia cu „Obraznicul“ care trebuia să aibe loc în seara aceea, nu se vânduse decât vre­o câteva bilete. Şi totuş Leonard a, fost ultimul beneficiar al unei glorii, de care nu se mai bucură astăzi nici un actor. Desigur că şi astăzi mai sunt fete care-şi­ comprimă cu greu fecioria, adorând în taină pe cine ştie ce actor, desigur că şi astăzi mai sunt elevi de liceu cari poar­tă, la piept fotografia vre­unei ac­triţe, care nu-i lasă somnul lin. Leonard însă şi cu a alţi actori din generaţia lui, au a­vut epoca­ lor. O vorbă de duh spusă ele ei pe scenă, era, lansată de a doua, zi şi ucenicul din Lipscani, când, mătura prăvălia de dimineaţă fredona : „Suzana mea, de te-aş putea,’vedea“ sau ...Din Spania viu, ca un bidiviu“ ! Fetele dormeau cu fotografia lui Leonard sub pernă­ şi după, terminarea spectacolului, gangul Teatrului Lyric se umplea de ad­miratori entuziaşti care voiau „să-l mai vadă odată“. Şi astăzi sluji­torii scenei sunt înconjuraţi de o aureolă specială în societate. Spectatorii sunt mai grăbiţi însă. Ce-i drept a dispărut şi vremea actorului romantic, vremea lui „ascundeţi vistarul că vin acto­rii“. Astăzi şi slujitorii scenei s’au mai burghezit şi gestul fiu­lui de cantonier care „făcea cin­ste“ la toată trupa sau înţolea din cap până’n picioare vre’un nenorocit de cabotin, nu prea se mai vede. Leonard, a fost o apariţie cu to­tul izolată, nu numai în teatrul românesc, dar în opereta, de pre­tutindeni. Mai rar exemplar care să întrunească laolaltă toate cali­tăţile cerute de un „prinţ al o­­peretei“. Cu ocazia reluării renumitei o­­perete care e „Voevod­ul ţigani­lor“, publicul a adus cel mai pios omagiu memoriei lui Leo­nard.. In, Bucureştii atâtor orori arhi­tecturale, monument­ul lui Leo­nard, ridicat prin subscripţie pu­blică, aşteaptă de doi, ani să fie instalat, — Municipalitatea ne­­convenind încă să dea un loc demn pentru imortalizarea în pia­tră a acelui care a fost Prințul Operetei. Bietul Leonard ! IOAN MASSOFF Cronica plastică de IONEL JIANU Expoziţia retrospectivă de artă românească Nu numai în alegerea operelor din trecut sau dovedit pricepuţi organizatorii acestei expoziţii, ci şi în rezumarea pilduitoare a stadiului actual în care se află arta plastică românească. Dacă unii artişti nu sunt re­prezentaţi prin operele lor cele mai realizate, de vină e faptul că oficialitatea nu a ştiut să reţină din vreme aceste opere pentru muzeele sale şi că ele se află răs­pândite în colecţii uneori inac­cesibile. Dar reunirea la un loc a unor pânze datorite unui G. Petraşcu, Palladi, Şirato, Marius Bunescu, Tser­ Tonitza, Teodorescu Sion, Ştefan Popescu Steriadi, pentru a nu cita decât câţiva din marii noştri maeştri*, e o sărbătoare pentru amatorul bucureştean, a­­tât de însetat de artă. Trebuie să însemnăm cu bucu­rie abandonarea oficială a unor prejudecăţi, cari acordau locurile de frunte unor pictori de mâna doua pentru simplul motiv că a­­ceştia cunoscuseră cândva favoa­rea publicului, determinat de cu­rente de „modă1*. Absenţa unui Verona, Vermont, Strâmbu, Costin Petrescu şi alţi pictori de aceeaş valoare— din­tre cari unii au avut şi pretenţii la premiul naţional — o consi­derăm ca perfect legitimă şi în­dreptăţită. Ea dovedeşte •curajul şi­ conştiinţa artistică a organiza­torilor acestei expoziţii. E însă evident­­că această mă­­sură de rigurozitate a criteriului estetic ar fi trebuit • să se aplice nu" nurţial­ asupra trecutului, ci şi asupra celor cari reprezintă vi­itorul. Printre artiştii tineri s’au strecurat şi câţiva necunoscuţi, a căror prezenţă în această expozi­ţie nu e întru nimic justificată. Cei tineri sunt bine reprezen­taţi, în genere, nelipsind nici li­nul din talentele mai de seamă, de la Torgulescu Vor, Elena Pope­­ea, Lucian Grigorescu şi până la Ionescu Sin, T. Papatriandafil, Tache Soroceanu, Lucia D­emetri­­ade Bălăcescu, Rodica Maniu, Olga Greceanu, Merica Râmni­­ceanu, Maria Brateş Pillat, De­­mian, Micaela Eleutheria­de şi Cornelii­ Michailescu. • Expoziţia e metodic împărţită în patru secţiuni : pictură, acua­rele şi „gouache”, alb şi negru (desen, gravură, litografie, xylo­­grafie, etc.) şi sculptură. In prima secţiune pe lângă pânzele de Tătărescu, Aman, Gri­gorescu, Andreescu, Luchian şi Sabin Pop, de cari eram ocupat în primul articol consacrat aces­tei expoziţii, găsim câteva largi peisagii ,,plein-air-iste” de Ştefan Popescu şi vreo trei pânze impre­sioniste de Steriadi, cari împre­ună cu cele semnate de Darăscu şi Mutzner formează un gh­iţi de impresionişti. Urmează o serie de tablouri semnate de G. Petraşcu, acest admirabil mânuitor al pastei grele de materie şi luciri, dintre cari remarcăm câteva interioare — cu lumina grea, tulburătoare şi­ cu reflexe stranii de umbră şi culori închise — şi nişte flori minunate. La­­ Teodor Pallady, poate ca ei sau ales cele mai bune, şi mai expresive pânze. 1! regăsim to­­tuş în bizara armonie de gris­uri, verde şi galben descompus, în a­­cea irizare a luminii şi minunată învăluire de lumină. Realist. Camil Ressu expune­­o compoziţie masaiva, iar Ştefani Dumitrescu are câteva pânze în cari se manifestă desenatorul so­bru şi sigur de sine, cu discreta învăluire de lumină. Marius Bunescu se arată ace­laş admirabil creator de atmos­feră, mânuind pasta cu îndemâna­re, însufleţind materia şi dând o expresie specială peisagiilor sale atât ele cuprinzătoare ca fond su­fletesc. , Şirato apare cu o pânză din vechea lui formă — întoarcerea de la târg — şi cu altele în care acest desăvârşit maestru al cu­lorii a ajuns la acel grad de spi­ritualitate­ care îl înalţă printre fruntaşi. Dacă Iser — viguros şi impu­nător — nu e reprezentat prin cele mai de seamă pânze, în schimb Teodorescu Sion s’a bu­curat de o alegere mai fericita­. în cari pânzele construite în ritm epic, în­ blocuri de lumină­ şi cu­lori, descriu epopeia ţăranului şi a pământului strămoşesc. Rafinat, N. Tonitza figurează­­ cu vreo câteva lucrări în, cari sensibilitatea morbidă a acestui artist se realizează valoros. D-na Cutzescu­­Stork, prin pei­­sagiile sale, justifică locul de frunte , pe care-l ocupă în plasti­ca română. Elena Popeea expune câteva din pânzele cu farmec bizar, vi­guros construite, cu acea lumină specială, pe cari. Te­ preţuisem în expoziţiile din anii trecuţi. Nina Arbore, Rodica Maniu, Iorgulescu, Tor, D. Chintă, Luci­an G­ri­gorescu, Soroceanu, Mira­­ela Lieut­heriade, Ionescu Sin, Papatriandafil, Olga Greceanu şi Meri­ca R­âmniceanîi­­ complec­­tează această secţiune cu opere de seamă, nu din cele mai expre­sive, dar figurând cu cinste în acest ansamblu valoros. Moderniştii sunt reprezentaţi de Marcel lăncu­­ţ ar fi fost pre­ferabil să se aleagă unul din Continuarea în pagina ll-a. cd­­­­w.nd­p V si ATI ios Repertoriul Operei comice din Paris pentru noua stagiune Premiere şi reluări După cum s’a mai anunţat­­ contractul de concesiune al O­­perei comice din Paris a fosti reinoit şi în consecinţă aceas- t tă instituţie rămâne mai depar­te sub conducerea d-lui Louis Masson. Repertoriul anunţat este cât se poate de eclectic. Se vor cânta opere noui de maeştri re­putaţi şi se vor relua câteva din lucrările cari au făcut pe vremuri gloria acestui teatru. Stagiunea propriu zisă a în­ceput, la 10 octombrie cu „Că­sătoria secretă” de Cimarosa, operă cântată în trecuta sta­giune şi la noi. Apoi dintre operile din vea­cul al XVIII-lea se vor monta: „Pelerini la Meca ’ de Glück, „Nunta lui Figaro” de Mo­zart cu d-na Ritter Ciampi, „Les Voi lures versées” de Dalayrac, „Carmen” de Bizet intr’o montare nouă. Apoi pentru spectacole cu abonament: „Pescuitorii de perle” de Bi­zet; „La Habanere” de Paul Lazarre; „Mireasa vânduta’ de Smetana; „Cantegril’ de Ro­ger Ducasse; „La Hulla” de Marcel Samuel Rousseau. Se va mai relua celebra operă a lui Herold „Pre aux eteves”. Se mai anunţă o reluare a operei „Peleas şi Melissanda ’ de Debussy cu d-na Modrakov­ska în rolul Melisandei. OPERE NOI Vor fi reprezentate pentru prima oară anul acesta: „La Belle de Ilaguenay” mu­zică de Maurice Fouret. „Eros Vainqueur” de Pierre de Breville. „Le Diable amotireux de Ro land Manuel. „La Femme nue” de Henri Fevrier după Bataille. „Le Roi bossu” de Lisa Bur­­raine. Fu, plus se vor reprezenta și următoarele balete d­­ ’canto . ..Reflets” de Florent Sch­midt. Fi­aggi. „Scenes venitiennes’ de Del­­vincourt. ..Banquet” de Larmanjat­ Toate aceste opere se vor cânta sub conducerea muzica­lă a d-lor Louis Masson, Albert Wolff, Maurice Frigara, Geor­ges Lauweryns, ifourestier și Cohen. ..Contes d’Asie ’ de Hector Moartea marelui scriitor cehoslovac Antal Staşek Zilele acestea a râu­jit cel mai bătrân scriitor cehoslovac, Antal Staşek, în vârstă d© 88 de ani. An­tal Staşek a supravieţuit câteva generaţii literare, şi astăzi a re­prezentat în literatura cehoslova­că o şcoală veche, dar cu toate acestea operile sale n’au pierdut interesul, iar persoana sa puplari­tatea. In romanele sale, Antal Stasek a prins în special viaţa unei sin­gure regiuni, cea dela poalele Munţilor Krkonos din Nord-Es­­tul Cehiei, care sunt locuite încă din timpurile de demult de ţesă­tori, sticlari şi şlefuitori de pie­tre scumpe. Locuitorii din Mun­ţii Kolkono­s au fost cunoscuţi prin desvoltarea lor sufletească şi la ei s’a menţinut cel mai mult religia protestantă, dar şi naţiona­litatea cehă. Cehia de Nord-Est formează aproape singura regiu­ne unde Germanii n’au pătruns şi aci populaţia cehă se întinde până dincolo de graniţă în Sile­­zia Prusiana. Această regiune de „spirituali”, cum au fost numiţi locuitorii săi, a fost redată cu pe­nel neobişnuit de artistic de Sta­sek in marile sale romane .,Cu­­treerătorii­ munţilor noştri , „In vârtej”, „Piatra de hotar”, „Bo­găţia”. Toate aceste opere au şi o valoare documentară şi sunt o dovadă a idealismului nobil al au­torului. In aceste lucrări se re­simte adânc şi lupta elementului ceh pentru menţinerea sa naţiona­lă şi lupta împotriva opresiunii sociale dinainte. Antal Staşek n’a fost însă mi­mat un scriitor de talent, dar şi un om, care sa interesat până in ultimul­­moment de întreaga via­ţă publică. A urmărit cu toată vârsta sa înaintată, toate eveni­mentele din Statul cehoslovac e­­liberat şi a fost foarte apropiat spiritualiceşte de preşedintele Ma­saryk şi de ideile sale. In ultimii ani ai vieței sale Staşek și-a scris memoriile. Fiul său, deasemenea scriitor, care scrie sub numele de Ivan Olbracht, a ajuns în litera­tura modernă cehoslovaca, dease­menea la un loc foarte onorabil. Antal Stasek sa născut la­­2 iulie 1843 și a depășit deci în vi­nul acesta, vârsta ele 88 de ani. Studiile secundare le-a făcut la Rein, în Nord-Estul Cehiei şi în Cracovia, und­e a plecat pentru a cunoaşte naţiunea­ poloneză. S a consacrat la început, avocaturii, apoi profesiunii ele învăţător. A făcut şi călătorii în străinătate, unde căuta sprijin pentru națiu­­biea sa. In anii 1889—95 a fost de­putat al Dietei regatului ceh, iar în 1919—20 deputat al Adunării Naţionale Cehoslovace. Prin moartea sa Cehoslovacia , pierde un eminent, scriitor­­ şi­ un mare luptător pentru elesrobirea cultu­rală şi naţională. Î

Next