Realitatea Ilustrată, 1931 (Anul 5, nr. 206-230)
1931-06-11 / nr. 228
o CU O ORA IX ANĂ la 15 Mai ceasornicele noastre mergeau normal, diferenţa între timpul Bucureştilor ţii al Vienei fiind de o oră, iar între Bucureşti şi Paris două ore. Franţa şi-a dat timpul cu o oră înainte, iar România cu o oră înapoi. De la Nistru până la Oceanul Atlantic avem deci acelaş orar. N r ■•'T" ASTRONOMII Şl SCHIMBAREA OREI Schimbarea orei n’a fost executată din iniţiativa astronomilor, cum greşit cred unii. O astfel de crimă nu putea fi înfăptuită de oamenii ştiinţei. Ideia adoptării orei centrale aparţine C. F. R. Comitetul naţional astronomic a fost principiul contra schimbării timpului, dar având în vedere cererea insistentă a direcţiunei generale C. F. R. savanţii noştri au admis moţiunea d-lui prof. Vâlcovici, prin care n'au mai luat în consideraţie fictivele fusuri orare ale americanului Allen, nici chiar meridianele noastre geografice, timpul fiind la urma urmei relativ, conform teoriilor lui Einstein. C. F. R. ŞI TEORIA RELATIVITĂŢII — „Ce ar fi dacă în loc de Bucureşti, Capitala ţării noastre ar fi Aradul?" — „Şi ce ar fi dacă Lembergul ar fi Capitala Poloniei în loc de Varşovia?” Cu aceste două argumente C. F. R. ne-au convins că soarele poate trece la meridian şi la ora 11 iar la Cetatea Albă nu e nici o primejdie că se înoptează vara la orele 6 şi jumătate, probabil pentru că ,majoritatea basarabenilor n’au ceasornice. C. F. R. ne-au aplicat teoria relativităţii. Timpul e relativ şi convenţional. Publicul bunăoară nu vine la teatru la ora 9 ci la 10; e preferabil dar a da ceasornicele cu o oră înapoi şi 9 devine astfel 10. Pentru a justifica retrogradarea timpului C. F. R. au făcut apel la astronomi. MOŢIUNEA ASTRONOMILOR Iată textul moţiunei propusă de d. prof. V. Vâlcovici, actualul ministru al Comunicaţiilor şi care a fost adoptată cu unanimitate: „Comitetul naţional român de astronomie întrunindu-se în ziua de 4 Aprilie 1931 sub preşedinţia d-lui prof. N. Coculescu, constată că faţă de schimbarea orariului, preconizată de direcţiunea generală a C. F. R. ştiinţa nu poate avea nici o atitudine. Totuşi crede că o astfel de schimbare ar implica importante repercusiuni în viaţa socială şi economică a ţării şi că prin urmare, înainte de a fi înfăptuită, ea ar merita să fie discutată în mod amplu, în sânul unei adunări mai largi, în care să fie reprezentate toate categoriile sociale şi economice mai importante“. ★ Grafie acestei moţiuni oraşul Bucureşti a fost plasat, bineînţeles numai în timp, nu şi în spaţiu, pe acelaş meridian cu Viena şi Paris. După lămuririle date de specialiştii C. F. R. este îndeobşte cunoscut că pământul în mişcarea sa de rotaţie, dela Vest la Est perindează cele 360 grade de longitudine sau meridiane ale sale prin punctul de culminaţie a Soarelui, în timp de 24 ore. Această trecere pentru 15° are loc într’o oră, iar dela un grad la altul în 4, ceea ce înseamnă că pentru două localităţi distanțate cu 15° timpul lor de amiază sau timpul solar, diferă cu o oră. Fiecare localitate are deci timpul său, ora sa solară, conducătoare pentru viată şi relaţiile ei. Se naşte in felul acesta o diversitate de ore, după numărul localităţilor, care poate provoca neplăceri şi nedumeriri în calcularea timpului de îndată ce localităţile stabilesc legături şi relaţii comune. Pentru a putea determina spre exemplu, după ora solară, timpul exact de sosire al unui tren expres, care ar circula de la Est la Vest, cu o viteză de distanţă dintre două grade pe oră, ar trebui ca la timpul de mers, adică după fiecare oră, să adăugăm câte 4'— şi să facem operaţie inversă pentru trenurile circulând de la Vest la Est. Calculul în sine, dacă pentru sosirile şi plecările trenurilor poate fi înfăptuit pentru public, el apare ca o imposibilitate pentru serviciul interior de cale ferată, în stabilirea legăturilor, a crucişărilorşi trecerilor înaintea trenurilor. Istoricul drumurilor de fer ne arată cum din cauza acestor inconveniente, reţelele au simţit nevoia unei simplificări, a unei ore unitare de conducere. Şi întrucât ora solară guverna fiecare localitate, căile ferate au făcut mult timp uz de două orarii: unul de serviciu, indicat de timpul solar al celei mai importante gări sau al Capitalei, şi altul de staţie, care indica sosirile şi plecările trenurilor după oră localităţii respective. Ceasornicele din sălile de aşteptare ale gărilor arătau ora localităţii, pe când cele din biurourile de serviciu arătau ora unitară a regiunei. CELE 24 FUSURI ALE GLOBULUI Revoluţia timpul ceasornicelor a fost făcută la 1883 de renumitul specialist de cale ferată W. F. Allen, secretarul lui „Railway Time Convention", după care întreg globul pământesc se împărţi în 24 de zone, care variază între ele cu ore întregi, în timp ce minutele şi secundele rămân în acelaş loc. Bunăoară în momentul când scriu aceste rânduri e după noul orar 7 h. şi 10 m. Or, conform convenţiei lui Allen minutarul e în acest moment pe globul la 10 minute, dar acul mic e înainte sau înapoi. Astfel la Sofia e 8 şi 10 minute, la Paris e 7 şi 10, la Londra e 6 şi 10, în estul Groenlandei 5 şi 10, la Ierusalim 9 şi 10, etc. etc. Fiecare din cele 24 zone denumite și fusuri, au o întindere longitudinală de 15°. In interiorul fiecărei zone se aplică timpul meridianului care străbate mijlocul ei. Ca punct de plecare pentru timpul zonal s’a luat meridianul din Greenwich. VARIAȚIA ORARIILOR ORA UNITARĂ IN ACTUALITATE APOI 1 FUS IN EUROPA. 5 FUSURI IN AMERICA In timp ce Europa (afară de Rusia) are acum un singur fus orar, după zona centrală, America își păstrează cele 5 fusuri Allen, având și azi următoarele zone de timp: 1) Intercontinental Time. 2) Eastern Time. 3) Central Time. 4) Mountain Time. 5) Pacific Time. In Europa e acum o adevărată anarhie a timpului, deoarece în afară de ora unitară centrală, mai avem: 1) Ora de Vest în Anglia şi Portugalia. 2) Ora de Est în Bulgaria, Turcia şi Grecia. 3) Ora Olandei. 4) Ora Rusiei. Cel dintâi care în România văzu chestiunea în toată claritatea ei fu d. general de divizie Mihail Ionescu, directorul general al căilor ferate, după îndemnul căruia şi pe bază de argumente feroviare, la care se ceru şi consensul ştiinţific al Observatorului nostru Naţional de Astronomie, guvernul Mironescu prin jurnalul No. 348 din 30 Martie 1931 hotărî adoptarea orei Europei centrale. Iată deci un guvern care şi-a pregătit singur căderea cu o oră înainte prin faptul că a dat ora înapoi. ARGUMENTELE DIRECŢIUNII C. F. R. Articolul acesta, ca toate cronicele ştiinţifice publicate în „Realilitatea Ilustrată” fiind bogat documentat, îl vom încheia cu un citat din expunerea d-lui inginer-şef I. Macovei, directorul mişcării C. F. R„ unul din autorii introducerii orei centrale în ţara noastă. „Chestiunea puiului aşa cum a fost pusă de d. W. Allen a fost privită nu atât din punctul de vedere pur teoretic (ştiinţific) cât mai ales din cel practic, deci convenţional. Principiul emis mai apoi ca o ţară să adopte ora indicată de fusul în care cade meridianul Capitalei sale, este după noi, de natură pur convenţională şi uneori poate chiar injust. Căci dacă Polonia, spre exemplu, care a adoptat ora centrală, deși cea mai mare parte a teritoriului său cade în fusul oriental, ar avea drept Capitala Lwow sau Wilno, ar trebui să ia ora orientală. Dacă la România ar fi fost încorporată și Ungaria, al cărei teritoriu cade în fusul central, ar fi trebuit să ia ora orientală adică cea a Capitalei noastre Bucureşti, iar dacă Capitala noastră s’ar muta la Arad toată ţara ar lua ora centrală. De altfel ţinuturile alipite României, ca: Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, au avut înainte de încorporare ora centrală. Un caz tipic de nedreptate ne oferă Grecia care deşi are tot teritoriul său în fusul central, din cauză că Athena cu meridianul său 23° 40', cade numai cu 10’ în fusul oriental, a adoptat ora orientală. Nu toate statele însă au respectat această convenţie căci iată Li-tuania a cărei Capitală (meridianul 24) cade în fusul oriental, totuşi a luat ora occidentală, iar Rusia Europeană a cărui teritoriu se întinde pe două fusuri, se conduce — nu cum face America după mai multe ore — ci numai după o oră. De altfel ce poate însemna ora de vară (l’heure d’été) în Franța, (Continuare în pag. 7) REALITATEA ILUSTRATA 11 Iunie 1931