Romînia Liberă, septembrie 1962 (Anul 20, nr. 5562-5587)

1962-09-01 / nr. 5562

Pag. 2-a R­ecent redactorul nostru M. Ra­dian a avut prilejul să discute cu dirijorul formaţiilor artistice ale căminului cultural­­lin Dăbuleni, raionul Corabia, regiunea Oltenia. Cu acest prilej tov. T. Păsculescu, care de curînd a fost numit şi în comisia pentru aşezămintele culturale din Comitetul pentru cultură şi artă al regiunii Oltenia, ne-a răspuns la ur­mătoarele întrebări : — Aţi vrea să ne spuneţi care este contribuţia dv. la munca comi­tetului ? — Mă străduiesc să-mi îndepli­nesc sarcinile cu tot interesul şi grija şi aceasta, pornind chiar de la locul meu de muncă, în comuna noastră, ca şi în multe alte comune, ne-am străduit să îmbunătăţim munca cultural-artistică. Avem di­verse formaţii artistice fapt care ne oferă posibilitatea să prezentăm spectacole mai mari. De asemenea, se ţin regulat concursuri „Cine ştie, cîştigă", seri literare, seri de între­bări şi răspunsuri. Mai întîlneşti însă pe alocuri şi părerea că nu se poate realiza mun­că culturală fiindcă nu-s suficienţi instructori sau că există rezerve în ceea ce priveşte participarea la înjghebarea programelor artistice. Noi cunoaştem din propria expe­rienţă că asemenea afirmaţii ascund de obicei comoditatea. Parcă la noi la Dăbuleni a fost uşor să-i convin­gem pe moş Mihalache Cebuc, moş Fane Turlacu, moş Ion Nicoliţa, toţi oameni în vîrstă, să urce pe scenă sau pe femeile în vîrstă Maria Glă­­van, Niculina Treanţa, Maria Popa? Pentru asta a fost nevoie însă de unirea eforturilor tuturor activişti­lor culturali, a cadrelor didactice, de sprijinul consiliilor celor 3 gospodă­rii colective din sat. Şi oamenii au înţeles şi au participat cu toată dra­gostea. Comitetul de cultură şi artă regional şi cele raionale, trebuie să folosească experienţa bună în aceas­tă direcţie, şi să generalizeze aceas­tă experienţă. Şi eu şi mulţi alţi membri ai comitetului ne vom da contribuţia la această acţiune. Uite, bunăoară, în comuna vecină, Ianca, se simte nevoie de ajutor în munca culturală. Mă gîndesc să-mi fac în aşa fel programul incit să-i pot sprijini. — Cum priviţi problema instruc­torilor ? — Precum bine se ştie, instruc­tori garta formaţi nu cad din cer. E nevoie de o muncă mai intensă din partea noastră, a celor care am că­pătat oarecare experienţă culturală. Practic, lucrul s-ar putea rezolva prin deplasarea instructorilor frun­taşi la formaţiile începătoare. De a­­semenea, prin descoperirea de ele­mente talentate, cărora li s-ar pu­tea încredinţa această sarcină. — Ce părere aveţi despre calita­tea spectacolelor căminelor culturale ? — Personal, cred că aceasta este o chestiune de mare importanţă. Trebuie să facem arta noastră efi­cientă, să treacă rampa scenei, să ajungă la inima oamenilor. Spec­tatorul de astăzi al satelor a ajuns la un stadiu cînd nu­ mulţumeşti cu orice : el alege şi judecă cu pri­cepere ceea ce vede. De aci sarcina importantă pentru noi : să îmbună­tăţim nivelul artistic al spectacole­lor, ridicînd în primul rînd preten­ţiile noastre în privinţa repertoriu­lui. Este o pretenţie cit se poate de justă şi sperăm că va fi luată în consideraţie. Aceasta stă şi în pu­terile noastre, a unităţilor cultu­rale, nu numai a forurilor centrale. La Dăbuleni, bunăoară, s-a format un colectiv de creaţie care inspirîn­­du-se din realitatea satului a reuşit să realizeze texte destul de bune. In concluzie aş vrea să mai subli­niez un lucru. Mă refer la necesi­tatea axării activităţii cultural-ar­­tistice pe probleme economice ale satelor în aşa fel incit să sprijine mobilizarea oamenilor în îndeplini­rea sarcinilor planului de produc­ţie, la întărirea unităţilor agricole, în acest sens ne străduim să orien­tăm programele formaţiilor noastre. Atît corul cit şi echipele de dan­suri, brigada artistică şi soliştii vo­cali ai căminului nostru cultural au inclus în repertoriu piese legate de aceste preocupări. Aceasta nu con­stituie pentru noi o treabă de sezon, ci o preocupare permanentă. Cred că comitetele de cultură şi artă trebuie să ajute căminele culturale să-şi orienteze în acest fel activitatea. Ar fi bine, de asemenea, să se orga­nizeze schimburi de experienţă cu­ mai multe şi bine pregătite între di­rectorii de cămine culturale, la faţa locului. MANIFESTĂRI CULTURALE DE CALITATE TOT MAI BUNĂ I­­LJ . Premiere cinematografice Săptămîna viitoare vor rula pe ecranele Capitalei următoarele fil­me : „Destăinuiri“ o producţie „Mos­­film” în regia lui Boris Barnet re­unind cîteva povestiri diferite din viaţa unor oameni sovietici. „Soare şi umbră“, o producţie a Studiourilor bulgare distinsă cu me­dalia pentru regie şi premiul Fede­raţiei internaţionale a presei cine­matografice la Festivalul interna­ţional al filmului de la Karlovy Va­ry anul acesta. „Foc în linia a doua“, creaţie a cineaştilor din R. D. Vietnam, zu­grăveşte viaţa unor luptători ai ar­matei de eliberare în anii luptei împotriva trupelor colonialiste. „Tin Tin și misterul „Linei de aur“ este ecranizarea în studiourile franceze a aventurilor lui Tin Tin și Milou după povestirile lui Georges Remi (Hergé). în preajma noii stagiuni teatrale La început de septembrie, s-ar putea spune că ne aflăm aproape de ajunul deschiderii noii stagiuni teatrale, şi intr-adevăr, activita­­tea febrilă ce se desfăşoară acum în toate teatrele ţârii, de la se­cretariatele literare şi, pînă la aten­eie, vorbeşte din Plin despre stagiunea 1962—1963, despre eforturile pe care colectivele teatrale le depun pentru satisfacerea exigenţelor mereu sporite ale spectatori­­lor. Numai teatrele din Bucureşti, de pilda, anunţă pentru primele luni ale stagiunii un număr apreciabil de piese si, evident, de spec­tacole. Astfel, pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale", vom vedea „Febre“ de Horia Lovinescu, „Letopiseţ“ de Mihail Sorbul, „Barbarii“ de Maxim Gorki, „Maria Stuart“ de Schiller, „Nunta lui Figaro“ de Beaumarchais şi o piesă a dramaturgului ceh Jan Drda, „Dracul uitat". Teatrul de Comedie anunţă, pentru deschiderea sta­­giunii, o nouă comedie a lui Al. Mirodan : „Şeful sectorului “ ; Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra" — „O singură viaţă“ de I. Hristea; Teatrul „C. Nottara“ — „Steaua polară" de Sergiu Fărcăşan ; Tea­trul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti — „Corabia cu un singur pasager" de Dan Tărchilă şi „Inel, inel de aur“ de Nicuţă Tănase. La Teatrul Tineretului, vor vedea lumina rampei o comedie intitulată „O felie de lună" de Aurel Stavri, „Mutter Courage“ de Bertolt Brecht şi „Oceanul“ de Al. Stein. Vom mai vedea, de asemenea „Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ şi „Peer Gynt“ de Ibsen la Teatrul „C. Nottara". Din toate aceste febrile pregătiri, am ales cîteva scene pe care vi le prezintă în imagini fotoreporterul nostru A. Constantinescu, în clişeul de sus . La Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" se repetă sub conducerea regizorului Miron Niculescu „Febre“ de Horia Lovi­nescu, avind în rolurile principale pe artiştii emeriţi Marcela Russu şi Septimiu Sever , în clişeul de jos . La Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti, scenografa Sanda Muşatescu, arhitectul teatrului, Pădureţ Petre şi Ionescu Constantin pictor executant, discută decorurile la piesa lui Nicuţă Tănase «Inel, Inel de aur". . Circul chinezesc oblicul nostru s-a familiarizat în ultimii ani cu originalitatea de loc exotică a circului chi­nezesc, nu numai datorită unor turnee, ci şi filmului care a rulat de curînd pe ecrane. Cu toate aces­tea, atracţia pe care o exercită arta sa desăvîrşită, cu tradiţii milenare, este în neîncetată creştere. Artiştii chinezi nu folosesc apa­rate complicate. Instrumentele favo­rite ale evoluţiilor spectaculoase pe care le întreprind în arenă sunt pră­jina de bambus, bicicleta, sîrma în­tinsă sau moale, vesela obişnuită de porţelan, cercul de lemn, mese, sca­une, vaze mari de interior. Nimic din ceea ce capătă, sub ochii noştri, fantastice posibilităţi de susţinere, mişcare, echilibru, nu ne absoarbe interesul. Chiar şi iluzionista care realizează apariţii şi dispariţii uimi­toare nu se bizuie cîtuşi de puţin pe înfăţişarea obiectelor care, even­tual, ar putea distrage atenţia spec­tatorilor. Dar tocmai aici, în simpli­tatea clasică a recuzitei, în folosirea unor obiecte ce stau la îndemîna tuturor, apare trăsătura esenţială a artei lor : mişcări sigure, coordonate fără greş. O interpretă susţine un teanc de farfurii pe cap evoluînd intr-un veritabil balet, care solicită activarea tuturor încheieturilor cor­pului; dar, oricu­m, printr-o prezen­ţă de spirit extraordinară, capul ră­­mîne fix în poziţie verticală de par­că ar fi suspendat în afara oricăror legături cu celelalte membre. La perş, acrobaţii merg vertical cu si­guranţa unui om care păşeşte pe trotuar, glisînd apoi felin pînă a­­proape de pămînt unde brusc se opresc, suspendaţi cu capul în jos. Pe o masă obişnuită sînt aşezate, unul peste altul, scaune tot atît de obişnuite, într-o construcţie naivă şi de loc rezistentă. Şi totuşi, din înălţimea cupolei, un acrobat sfi­dează trepidaţia uşoară a scaunelor ce par că sînt gata să se prăbuşeas­că, provocînd el însuşi prăbuşirea cărămizilor pe care se sprijină la acea înălţime în mîini... Avind un simţ ideal al echilibrului, artiştii chinezi utilizează cu precizie cali­tăţile potenţiale ale obiectelor de a deveni pîrghii. Ei le constituie în sisteme şi construcţii lipsite în fond de risc prin aceea că şi omul, la rîn­­dul său, li se integrează în perfect acord cu legile fizicii, întrebuinţînd cu o fină pricepere şi descoperind neîncetat posibilităţile variate de compoziţie mixtă. Nu putem uita nici podoaba colo­­ristică a acestui spectacol, ea însăşi o admirabilă sursă de delectare, precum nici muzica inspirată contra­­punctînd, cu plăcute ritmuri şi so­norităţi folclorice, numerele din a­­renă. Ansamblul circului din Guan­­dun (conducător artistic : Iui Bo) aduce astfel în viaţa culturală a Capitalei un spectacol de înaltă artă. EUGEN ATANASIU România libera Intr-o încăpere special amenajată de la clubul minerilor din Lupeni au loc zilnic audiţii muzicale la care participă numeroşi muncitori. In clişeu: In timpul unei asemenea audiţii muzicale. Foto : D. NEGULESCU D CARNET PLASTIC Caricaturile lui Nell Cobar este — aşa cum observă şi Gopo In prefaţa catalogului — un mucalit care spune adevărul zîmbind prin desenele sale, precum un scriitor satiric culti­vă snoava, schiţa umoristică biciuitoa­­re. El trece rind pe rind prin incisivi­tatea peniţei sale toate rămăşiţele u­­nor mentalităţi şi concepţii învechite, este mereu prezent in mijlocul vieţii de toate zilele, comentind cele mai felurite aspecte ale cotidianului. Şi face aceasta de pe poziţia artistului dornic să slujească idealurile morale ale societăţii socialiste. De astă dată, Nell Cobar se prezintă publicului in sala din B-dul Bălcescu, ca o selecţie de peste o sută de lu­crări din cele apărute in ultima vre­me în presa, reluate şi amplificate, la unele adăugîndu-se elementul culoare, potrivit cu nevoile de expunere. A­­proape jumătate din caricaturile expu­se, şi poate şi cele mai combative, vi­zează intr-un fel sau altul politica ne­săbuită, primejdioasă, a imperialiştilor aţîţători la un nou război, prăbuşirea colonialismului, discriminările rasiale, şomajul şi întreg cortegiul de racile care însoţesc lumea putredă a capita­lismului. In imagini convingătoare, uşor se­sizabile, întrunind numaidecît adeziu­nea privitorilor, care înţeleg dintr-o dată adresa ironiei autorului. Cobar demască mîrşavele uneltiri împotriva păcii, dezvăluie găunoşenia zgomotoa­sei propagande care se face modului de viaţă occidental, punind faţă in faţă vorbele umflate şi realitatea de nedezminţit a faptelor. In acelaşi timp, chiulangiii, rutinie­rii, nepăsătorii, birocraţii, ipocriţii, bîrfitorii, atiţia şi alifia dintre cei ră­maşi în urmă se văd arătaţi cu dege­tul in caricaturile lui Cobar. Artistul găseşte însă şi resurse pentru a evi­denţia, cu mijloacele artei sale, pe fruntaşii in muncă, pe cei ce pot fi daţi ca exemplu în diferite domenii de activitate. Suntem­ îndreptăţiţi să aşteptăm din partea lui Nell Cobar noi lucrări, care să meargă şi mai direct la ţintă, ima­gini şi mai sugestive şi mai ascuţit critice, care să dezvăluie necruţător, cu indignare, feluritele măşti cu care duşmanii păcii şi ai fericirii popoare­lor încearcă să-şi camufleze odiosul lor chip. Mai este, credem, destul loc pentru o primenire a limbajului, pen­tru o sporire a eficacităţii satirei sale, prin folosirea a tot ceea ce a cîştigat ca experienţă caricatura noastră mi­litantă şi cea progresistă de peste ho­tare. Vrem nu numai să ridem înve­seliţi, ci să şi reflectăm ! MARIN MIHALACHE e multă vreme, numele lui Nell Cobar apare frecvent in presă, in expoziţii, în cărţile ilustrate pentru cei mici. Pline de vervă, cu un desen sintetizat, redus la esenţial, intr-un stil care-i este propriu, cari­caturile sale se deosebesc cu uşurin­ţă de ale confraţilor săi întru cari­catură. Trăsătura caracteristică a de­senelor lui Cobar este umorul. Un umor de bună calitate, direct, uşor sesizabil, bazat de multe ori pe aso­ciaţii de idei, pe surprinderea cu subtilitate a ceea ce stîrneşte tisul. Umorist prin temperament, Cobar M . MINTO Soacra şi nora. 20,15: Teatrul E- E­vreiesc de Stat H­aipnrc (Grădina din str. 8 **IAI­gu Mircea Vodă nr. 1 5) ; Vorba revistei, 8 20,15 : Teatrul satiric-muzical „C.­­ Tănase“ (Grădina Boema) ; Spec­ii tacolul circului chinezesc, 20 : Cir- 8 cui de Stat. 8 8 8 O viaţă: Patria, Bucureşti, Al. Sa­­hia ; 713 cere ate­rizarea: G. Coşbuc,­­ Mioriţa; Acord fi­nal: Republica: E­­lena Pavel; Drumul serii; Cocoşul­­ sperie moartea: I. C. Frimu. Ma- 8 gheru; 49 de zile în Pacific: 8 12 Mai, Volga, Gh. Doja ; Auster- 8 litz : Lumina ; Lingă prăpastia S abruptă (Vînătoarea de lupi) ; Ti­­g­neretului ; Muntele : Victoria ; 8 Planeta furtunilor: Central. V. 8 Roaită, Aurel Vlaicu ; Program 8 pentru copii : dimineaţa, Vîrstă de­­ aur a comediei: 13 Septembrie,­­ V. Alecsandri, 8 Martie. 23 August; 8 Cecilia — Spărgătorul de gheaţă , atomic — Povestea cîinelui — Cam- 8 pionatele mondiale de skl — Zmeur­a şi praştia — Ştiinţa şi tehnica 8 nr. 6/962 : Timpuri Noi ; Cînd co­­- media era rege : Maxim Gorki ; 1Valea vulturilor: înfrăţirea în- 8 tre popoare, Flacăra. Libertăţii ! 1 Omul amfibie : Cultural; Vîrstă a dragostei : Alex. Popov ; Muzican­­tul orb : Griviţa ; Frumoasa ame-­­ ricana: Olga Bancic. Munca; Nu- i mai o glumă: C-tin David; în-­­ vierea : ambele serii Unirea' Rai- 8 dul vărgat:­­ Vladimirescu ; § Mongolii : Popular, M. Eminescu. ; B. Delavraftcea ; Lacrimi tirzii : Arta; Fantomele din Spessart:­­ Moşilor ; Toată lumea unde, i cîntă şi dansează : Donca Si­­mo ; Scrisoare de la o necunos­cută : I. pintilie ; Fiul haiducului:­­ 8 Mai ; Revista de la miezul nopţii: 16 Februarie. Floreasca. I 30 Decembrie : Lăsarea nopţii : | Luceafărul ; Sentinţa se va da joi: 8 G. Bacovia ; Albă ca zăpada : g Olga Bancic. g _____ 88 In jurul orei : 17,00 Transmisie 8 de la Stadionul 8 miram« STLi. “So­nală a spartachia­­g­dei de vară a tineretului ; 19,00 8 Jurnalul televiziunii ; 19,20 Emisi- 8 m­ea pentru copii : „Albă ca ză- 8 pada“, adaptare de Eugenia Di­­g­mitriu. Interpretează Teatrul de­­ păpuşi din Botoşani ; 19,55 în faţa 8 hărţii : 20,05 Filmul artistic „Tot 8 aurul din lume“ — o coproducţie 8 a studiourilor franco-italiene :­­ 21,35 Transmisiune de la Restau­ g­rantul „Lido“, în încheiere : Ulti- 88 mele ştiri. NEGRU pe ALB «NEGRU pe ALB «NEGRU pe ALB «NEGRU pe ALB Pentru îmbunătă­ţirea literaturii de popularizare ştiinţifică Cu promptitudine şi cu o justă înţelegere a criticilor aduse în­ zia­­rul nostru nr. 5546 unei lucrări de popularizare apărută recent în colec­ţia „Medicina pentru toţi“ a răspuns zilele trecute Editura medi­cală. Cităm : „Redacţia noastră de popularizare — se spune în adresa de răspuns — a studiat atent materialul publi­cat în ziarul „Romînia liberă" şi a discutat o serie de aspecte legate de modul in care tre­buie concepută litera­tura de popularizare a medicinei şi modul său de prezentare. Anali­­zîndu se retrospectiv o serie de lucrări publi­cate în colecţia „Medi­cina pentru toţi“, s-au găsit de asemenea scăpări în ceea ce pri­veşte folosirea unor ter­meni tehnici, a căror înţelegere depăşeşte pregătirea de bază a marelui public cititor. Aceasta a dovedit că redactorii noştri mai au încă de muncit pentru a reuşi să redea adevă­rurile ştiinţifice într-o formă corespunzătoare fără a folosi expresii prea tehnice şi în ace­laşi timp fără a cădea în vulgarizări ştiinţi­fice..." In ceea ce priveşte dorinţa editurii de a i se sugera teme pentru colecţie, ea poate foarte bine constitui obiectul unor consfă­tuiri şi consultări cu cititorii cărţii medicale, cu medici şi cu alţi lucrători ai reţelei sa­nitare. In orice caz, ar fi bine ca, asigurîndu-se o apariţie periodică a colecţiei „Medicina pentru toţi“ (aşa cum se realizează cu unele colecţii literare) să se urmărească cuprinderea preocupărilor medicale de sezon, a maladiilor mai răspîndite şi a mij­loacelor de prevenire a lor ajutînd astfel, prin cunoştinţele­­ pe care le pune la înde­mîna publicului larg, eforturile reţelei me­dicale de a combate îndeosebi bolile infec­­ţioase. Aşteptăm, cu interes roadele unei activităţi tot mai bo­­gate şi mai buna orien­tare a Interesantei co­lecţii „Medicina pentru toţi". Satira în actualitate „Jurnalul de actuali­tăţi.“ »Dar de mai multă vreme în efer­vescenţa căutării unor procedee tot mai atrac­tive pentru a consemna aspecte cotidiene, a debutat recent (în nu­mărul 29) cu o nouă formă de satiră pe teme de interes larg cetăţenesc, cu partici­parea reuşitului cuplu comic al teatrului „C. Tănase“ alcătuit din Ciupi Rădulescu şi Ho­ria Căciulescu. „Dumi­nica bucureşteanului“ — aşa se intitula pri­mul instantaneu critic dintr-o serie pe care o sperăm bogată — a scos la iveală unele condiţii nesatisfăcătoare din cîteva ştranduri în ceea ce priveşte servi­rea la vestiare şi bău­turile răcoritoare, în „Jurnalul“ nr. 33, spec­tatorii s-au reîntîlnit cu cei doi artişti comici aflaţi de astă dată în ipostaza de... motocicli­­şti. Instantaneul „Aten­ţie, motociclişti !“ este o spirituală pledoa­rie adresată condu­cătorilor de vehicule cu două roţi şi... cu multe şanse de accidentare, pentru a purta căşti de metal puse la dispoziţia lor în cantităţi sufici­ente, în magazinele cu articole de sport. Dat fiind faptul că încă de pe acum aceste „momente“ satirico-e­­ducative s-au impus publicului care le pri­meşte cu vădită satis­facţie, credem că pre­zenţa lor săptămînală în „Jurnalul de actua­lităţi“ este pe deplin justificată şi utilă. O tematică cuprinzătoare, variată ar spori efica­citatea criticii în dife­rite domenii de activi­tate obştească, contri­buind totodată la mobilizarea cetăţenilor pentru lichidarea unor lipsuri şi neajunsuri pe care, înainte de a le vedea satirizate pe ecran, le întîlnesc la locul lor de muncă. Restaurant cu... muzică După o zi călduroasă, o dată cu­ răcoarea se­rii, numeroşi ploieşteni populează grădinile res­taurantelor. Grădina restaurantului „Bule­vard“ din Ploieşti în­truneşte toate condiţiile pentru o reconfortare plăcută: multă ver­deaţă intre mese, ospă­tari binevoitori, mesele întreţinute curat. Toate ar fi bune, dacă n-ar interveni... muzica. La acest capitol, lu­crurile se complică. O orchestră formată din ciţiva tineri încearcă să intretină antrenul. Un solist vocal — George Ispirescu — care se acompaniază cu o chi­tară încearcă Întregul registru vocal, pornind curajos de la tonalită­ţile baritonului profund şi avîntîndu-se pînă la acutele Imei Sumak. Fiind tînăr băiatul, gîndeşti că chiar dacă nu ştie mai mult şi nu prea are măsură în ceea ce emite, poate, cu timpul o să se „şlefuiască". Numai că constatările unor cetăţeni de la o masă alăturată (erau orele 22,30) a­trag aten­ţia : — Băiatul ăsta nu ştie şi ceva muzică uşoară rominească ? Se tot bîl­­bîie în toate felurile, de nu alegi mai nimic... Aflăm că în toată seara orchestra con­dusă de Mihai Ispire­scu, fratele, încearcă să bată un record : şi-a propus să consume toată muzica uşoară italienească, sud-ameri­­cană etc., interpretată sub orice nivel. Cit despre muzica uşoară românească ori popu­lară rominească, nici vorbă. Ca şi cum n-ar exista. Cu cît i s-a explicat lui Mihai Ispi­rescu că un asemenea program muzical este necorespunzător alcătu­it şi nu place ascultă­torilor, acesta n-a vrut să înţeleagă. Aşa şi numai aşa e bine ! — o ţinea intr-una. Credem că Trustul alimentaţiei publice din Ploieşti ar trebui să se intereseze mai îndea­proape de ceea ce se întîmplă seară de seară in grădina acestui res­taurant cu... muzică. Sîmbătă 1 septembrie 1962 nr. 5562 Prilejul unei con­vorbiri cu marele regizor sovietic Mi­­hail Ilici Romm, ne-a apărut dea­­bia după cîteva zile de solicitări, directe şi prin te­lefon, la hotelul Athenée Palace şi la studiourile de la Buftea, în orele dimineţii sau tîrziu, după amiază. A­­ceasta pentru că, cu excepţia puţinu­lui timp petrecut pe litoral şi pe Va­lea Prahovei, zilele de la Bucureşti au fost pentru întreaga delegaţie de cineaşti sovietici, prin excelenţă „pline“. Convorbirile cu colegii de breaslă vizionările de filme, s-au trans­format în rodnice întîlniri în care atît M. I. Romm, cit şi colegii săi S. Rostoţki şi L. Safarov au abordat un vast teren de discuţii. — Aşa­dar, un nou interviu — surîde Mihail Ilici Romm, cînd pu­tem beneficia, în sfîrşit, de clipele de răgaz făgăduite. Despre proble­mele cinematografiei am mai vorbit. — Să ne înfăţişaţi impresiile dv. asupra locurilor şi oamenilor pe care i-aţi cunoscut în ţara noastră. — Intr-adevăr. Este o întrebare care vine tn întîmpinarea propriei mele dorinţe. Şi deşi unele lucruri le-am mai spus, îmi face plăcere să revin cu de-amănuntul Dorinţa de a vizita Romînia stăruia în mine de foarte multă vreme , a­­ceasta mai ales fiindcă numeroşii prieteni romîni, cit şi compatrioţii noştri care vă vizitează ne-au trezit dorinţa vie de a vă cunoaşte acasă. Şi iată că acum, ceea ce era numai o dorinţă, a devenit realitate, deşi în puţinul timp cît l-am avut la dispo­ziţie am vizitat doar cîteva oraşe : Bucureştii, litoralul, Sinaia, Braşov, Ploieşti. Cred însă, că oraşele amintite, la care aş putea adău­ga şi localităţile parcurse în fuga maşinii, permit oaspetelui, aflat la prima sa vizită, să creadă că a văzut multe. Este cu neputinţă, la o trecere oricît de fugară, să nu ob­servi anumite lucruri care alcătu­iesc, din cite îmi dau seama, datele esenţiale ale noului peisaj romînesc. Să luăm, bunăoară, aspectul oraşe­lor. Ansamblurile arhitectonice pe care le-am întîlnit sînt, de bună sea­mă, o mărturie a dezvoltării econo­mice impetuoase a Romîniei socia­liste. Este o realitate care nu poate scăpa nici unui ochi, oricît de „străin" ar fi el. Dar mai e și altceva. Pretutindeni în aceste ansambluri — mă refer îndeosebi la blocurile de locuințe — am întîlnit ceva care mie mi se pare foarte semnificativ. O strădanie neabătută de a-i face pe oameni să se simtă bine. Deşi clă­dite pe scară mare şi cu o repeziciu­ne uimitoare, aceste locuinţe n-au nimic din ceea ce ar putea să le facă să pară construite „în serie“; totul este intim, apro­piat, original, într-o arhitectonică plă­cută, frumoasă. La fel sînt şi marile edificii publice pe care le-am văzut: circul, Sala Palatu­lui, Pavilionul ex­poziţiei, hotelurile de pe litoral. Spuneam că toate a­­cestea sînt semne ale bunei stări şi progresului economic. Dar nu numai atît. Cu o curiozitate profesională, de om crescut în spiritul respectului pentru detaliul semnificativ şi eloc­vent, m-am oprit adesea pe drum, în orăşele şi sate, am intrat în maga­zine, în restaurante, am vrut să văd ce cumpără oamenii, m-am oprit în locurile unde se ţineau tîrguri ca să-mi dau seama cu ce vin colecti­viştii la oraş şi cu ce se întorc ; ei bine, toate acestea lasă o impresie excelentă de îndestulare şi propăşire, un sentiment tonic de perpetuă săr­bătoare, deşi aşa cum ştiu prea bine şi cum am văzut, toţi oamenii sunt angrenaţi într-o muncă tenace. ...Mihail Ilici Romm pune în tot ceea ce spune multă pasiune. Ar fi în stare să vorbească ore în şir ofe­rind interlocutorului plăcerea unică de a-i asculta vorbele de duh, repli­cile de o rară mobilitate spirituală. Iţi dai seama, în tovărăşia lui, de ce ultimul său film „Nouă zile din­­tr-un an“, premiat cu marele premiu, anul acesta la Karlovy Vary, este atît de contemporan în fondul şi în expresia sa­­ pentru că regizorul dis­pune de o rară putere de receptivi­tate, pentru că în ciuda tîmplelor că­runte este sensibil la tot ce e nou, la tot ce aparţine timpului nostru... ...Discutăm în continuare despre București, despre litoral, despre sculpturile descoperite acolo recent. — Nu știu dacă cunoști un amă­nunt — îmi spune M 1 Romer La origină sunt sculptor de profesie. Mi-a plăcut întotdeauna să mă ocup de sculptură, de istoria artei. Cred că „șarpele" descoperit recent în Do­­brogea este o piesă absolut unicată. N-am văzut niciodată ceva atît de grandios... — V-am ruga, Mihail Ilici, să an­ticipați, în măsura în care puteți, dorința spectatorilor noștri de a vă remulni pe ecran... — Primul prilej se va ivi, pe cît se pare, atunci cînd va rula pe ecra­nele romîneşti filmul „Nouă zile dintr-un an“. Nu îmi îngădui să merg mai de­parte cu anticipaţia, fiindcă pentru viitorul apropiat nu mai am nimic „pe şantier". Dar in anul ce urmează voi avea negreşit... BORIS BUZILA „O IMPRESIE EXCELENTĂ“... De vorbă cu Mihail Romm, despre vizita sa în țara noastră 8pjooooooooooooooooooooooooooocooooooooooooooocecoooog Muzeul de Isto­­­rie a Partidului­­ Muncitoresc Ro­­g min. Sos Kiselef 8 8 MîIX'P.jP ar 3. Deschis în- 8 tre orele 9—19. S 8 Muzeul de istorie a orașului Bucu-­g g rești. B-dul 1848 nr 2. Deschis în- 8 8 tre orele 11—20 Muzeul Marx, En- 8 8 gels, Lenin Şoseaua Kiselef nr 3­­­8 Deschis Intre orele 9—19. Muzeul g o de artă al R.P Romíne. Calea 8 g Victoriei nr 53 Deschis intre orele 8 8 11—18. Muzeul de artă populară ° 8 al R.P. Roraine. Calea Victoriei nr g * 107 Deschis între orele 11—20 g g Muzeul satului Şoseaua Kiselef 8 g nr 20 Deschis între orele 10—14 8 8 şi 16—20 Duminică 10 12 Muzeul 1 8Româno-Rus Strada Fundaţiei nr 8 11 Deschis între orele 9 13 şi 8 8 16—19 Muzeul Th­uman. Str 8 o G A. Rosetti nr 6 Deschis între g g orele 10-13 şi 16 -20 Muzeul C 8 8 Medrea. Str G1 Budisteanu nr g 8 16. Deschis între orele 10—13 şi 8 0 17—20 Muzeul Zambaccian Str 8 g Zambaccian nr 21 Deschis între § 8 orele 10-16 Muzeul de istorie na î . turală Gr. Antipa. Soseaua Kiselef g s nr 1 Deschis intre orele 10—19 8 1 Muzeul memorial uictor Gh Tafta­­­g rescu. Str Domnita Anastasia nr I 8 7 Deschis între orele 10 13 si g 8 16—20. Muzeul George Enescu g Calea Victoriei nr. 141 Deschis în­ 8 tre orele 10 13 și 18­ 19. Muzeul­­ de artă populară Dr. Nîcolae Mi­­­novici. Str. Minovici nr 3 Des- g chis între orele 10—13 și 16—18 8 Muzeul de artă feudală Minovici­­ al Academiei R.P Romíne Str 8 g Minovici nr 3 Deschis între orele o 8 10 13 şi 16—18 Muzeul Militar 8 8 Central. Str Izvor r.r 137 Deschis 8 8 intre orele 10-19. Muzeul ştiinţe­l­e lor experimentale. B-dul Ana Ipă­ § 8 tescu nr 21. Deschis între orele o 8 17—21 Muzeul Cecilia şi Frederic § 8 Stork. Str Vasile Alecsandri nr 8 — 16 Deschis între orele 10—13 și 8 o 16- -20. 8 9 8 jooooo ’’OooacooooassoeoooaoooooocaaaoooooooaoixicS

Next