România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)

1971-11-26 / nr. 8427

Pagina a 2-a «— 26 noiembrie 1971 PREPOMVREA MMAimiEI ROMÂNEŞTI — La ultima convorbire pe care am avut-o, repertoriul Teatrului „Nottara“ era pre­cizat numai in liniile sale e­­senţiale. Acum, la aproape două luni după­ începerea stagiunii, îndrăznesc să vă întreb, dacă il socotiţi capa­bil să acopere toate compar­timentele necesare unui re­pertoriu de ţinută ?. — Noi considerăm că reper­toriul din anul acesta este bine chibzuit, şi­­ echilibrat­­pe toate compartimentele. Stagiunea s-a deschis cu două piese romă­­neşti : „Omul care...“ şi „Gaiţele“ — Fac succes ? — Fac, sunt foarte bine primi­te de public. Premiera care ur­mează să aibă loc zilele acestea „Bună seara, domnule Wilde“, trebuie considerată tot ca o pro­ducţie românească — De ce, doar este un text de Oscar Wilde ? — In primul rind, pentru câ autorii acestei substanţiale pre­lucrări sunt români şi apoi pen-, tm că au o atitudine activă faţă de text, nemulţumindu-se cu o adaptare pasivă. — Este un­ spectacol mu­zical ? — Da, este un spectacol mu­zical cu care teatrul reia o iniţi­ativă mai veche, fiind vorba de „Cele două orfeline“ de aceiaşi autori, piesă jucată cu cîţiva ani în urmă pe scena noastră. E cunoscut că genul a reuşit­ în lume să-şi creeze o tradiţie, aş­­ cita numai „My fair lady“, „Hel­­­­io Dolly“, „Fantasticii“. Succe­sul de care se bucură genul do­vedeşte că răspundem unor în­clinaţii reale ale publicului care urmăreşte cu interes îmbinarea dificilă dintre muzică şi inter­pretarea actoricească. Un ase­menea spectacol pune probleme" deosebit de complicate actorilor şi este menit să le lărgească con­siderabil gama de expresie şi ex­perienţă artistică. Aş putea spu­ne că acest punct de vedere pe­dagogic, privind formarea ac­torului, contează in optim­-.­a teatrului faţă de un­ asemenea spectacol în egală măsură cu succesul scontat la public. De vorbă cu scriitorul Horia Lovinescu directorul teatrului „C. Nottara“ — Dacă vreţi să ne întoar­cem­ la repertoriu... .— Următoarele premiere vor fi „Sora cea mare“ de Volodin, o piesă reprezentativă pentru dramaturgia sovietică modernă şi ,,Fîntina Blanduziei“'prin care teatrul vrea să aducă un omagiu deosebit marelui înaintaş care a fost Alecsandri. — Am aflat că pregătiţi un recital de poezie. — E­ste vorba de un recital din începuturile poeziei ro­mâneşti pînă la Alecsandri. Mai pregătim un spectacol coupé cu două piese de Ion Băieşu „Vinovatul“ şi „Mama s-a îndră­gostit“. Ţin să subliniez că, în această primă parte a stagiunii, ponderea cea mare o reprezintă producţia românească. — Aproape în totalitate. Reprezentaţiile cu recitalul de poezie vor fi susţinute pe scena teatrului ? . — Recitalul, îl destinăm şi ca­selor de cultură şi şcolilor care se vor dovedi interesate. — Alte proiecte. — Se va mai juca încă o piesă românească într-un act destina­tă, de asemenea, caselor de cul­tură. — Titlul ? — Peste citeva zile vom ho­tărî. — Ştiu că aţi avut contac­te directe cu publicul la­­ lo­cul de muncă... — Pentru stringerea legături­lor directe am avut o consfătu­ire a citorva actori fruntaşi din teatru cu oamenii muncii de la uzinele .„Republica“, „F.M.U.A.B.“, „Progresul“ şi „23 August“. — Cum s-a desfăşurat a­­ceastă intîlnire ? — Mi s-a părut deosebit de vie, de neprotocolară, capabilă să pună bazele unei mai serioase apropieri intre teatrul nostru şi salariaţii acestor întreprinderi. — Preconizaţi deplasarea mai multor spectacole in în­treprinderi ? — Chiar in această săptămînă reprezentăm astfel „O lună la ţară“, în plus, vor fi spectacole date chiar în sala teatrului dar­ destinate unor categorii speci­ale de public cum ar fi munci­tori, şcolari etc. Ca urmare a întîlnirii care a avut loc, teatrul şi-a luat obligaţia să ajute for­maţiile teatrale de amatori din aceste întreprinderi. " — Din păcate, uneori tea­trele acordă sprijin formaţii­lor de amatori trimiţind să le instruiască actori care nu şi-au făcut norma, rezumin­­du-se deci la un ajutor mai­­ mult formal. Aşa se va intim- Pla şi la dumneavoastră ? „­­ Noi le-am propus ca la re­petiţiile generale pe care­ le vor avea să deplasăm chiar comi­tetul­ de conducere al teatrului şi am propus, de asemenea, ca un număr de tovarăşi din aces­te întreprinderi, interesaţi in mod deosebit de activitatea tea­trală să fie invitaţi la avanpre­miere şi la unele şedinţe ale co­mitetului nostru de conducere cînd se discută probleme de re­pertoriu. — Din­ literatura clasică u­­niversală ce veţi juca ? , — „Lorenzaceio“ care va fi un spectacol de mare desfăşu­rare, iar din literatura modernă piesa lui Osborne „Epitaf pentru George Dillan“. Ca proiect mai îndepărtat, dar la care se va în­cepe munca încă din cursul a­­cestei stagiuni, avem ,,Hamlet“. Teatrul mai lucrează cu un nu­măr de autori in vederea rea­lizării unor noi piese româ­nești. — Numele lor? — Cu altă ocazie. I. FLORIAN PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „SALTUL“ Sfirşitul de stagiune cinemato­grafică ne-a prilejuit o bucurie absolut neaşteptată prin acest „Salt“ pierdut in mulţimea fil­melor mediocre ce împinzesc ecranele noastre. Mai greu de receptat dată fiind marea sobri­etate a tratării, „Saltul“ lui Christian de Chalonge ar fi tre­buit să beneficieze de un trata­ment publicitar special, era ne­cesar un efort în scopul apro­pierii publicului de operele au­tentice. Ne aflăm în faţa unui film social, de constatare a unei re­alităţi sociale, martorul exis­tenţei imediate în exastă pers­pectivă temporală şi locală. Cu­noaştem o Portugalie de grave inegalităţi, fără să o vedem, doar prin oamenii ce vor să scape cu riscul vieţii chiar (căci au de trecut clandestin două frontiere) din această apăsă­toare mizerie, cunoaştem apoi o Franţă, contrară ghidurilor turistice, ţară în care există sordide barăci pentru emigranţi, amintind de favelele sud-ame­­ricane, cu traficanţi ai braţelor de muncă, cu privaţiuni şi dis­perări. Un tinăr îşi părăseşte pămîntul natal, Portugalia, in­­dreptîndu-se spre un pămînt, al făgăduinţei, Franţa, chemat de un prieten şi asigurat de aces­ta că un servici sigur şi o viaţă omenească îl aşteaptă la capă­tul riscantului „salt“. La fel cu el, trec zilnic alte sute, tineri şi bătrîni, cei dinţii fugind de mizerie şi de un serviciu mili­tar ce îi duce în nedrepte răz­boaie coloniale, cei din urmă do­rind să asigure fiilor o libertate pe care nu o au şi familiei ră­mase, o minimă îndestulare. Dar, pe drumul făgăduinţelor, noţiunile se schimbă. Înainte de plecare, saltul este al speranţei, va deveni apoi salt în necunos­cut şi primejdie, pentru ca rea­litatea să-l traducă în umilinţă şi privaţiune. Promisiunile se dovedesc o banală cursă, priete­nul, de fapt, e traficant, muncă dintre cele mai grele şi mai prost plătite. Şi pe pămîntul îndelung rivnit cea mai frecven­tă urare va fi „curaj“. Căci ai nevoie de curaj pentru a în­frunta indiferenţa din jur, de curaj pentru a nu te scufunda, pentru a munci cu dinţii strînşi ca să plăteşti pe cei care şi-au găsit, contra unui cost, fabulos, de lucru şi acte, şi mizera­bila baracă unde îţi adăpos­teşti trupul ostenit, înfrigurat. Cei care au ajuns înainte ştiu că trebuie să-ţi ureze „curaj Şi din suferinţa comună se naşte o solidaritate discretă. A­­ceşti oameni n-au cu ce să fie darnici. Dar ştiu să dea o fărî­­mă de căldură, o privire înţe­legătoare, un adăpost pentru o noapte. Şi această solidaritate de loc emfatică, va ţine loc de ţară, va ogoi dorul, va realimen­ta speranţa. Filmul instaurează o magie vi­zuală a realului, în care amănun­tul este prins şi tălmăcit, crîmpe­­iul de viaţă citadină umple e­­cranul de atmosferă, iar banda sonoră, melodioasă şi gravă, creează un suport sensibil nara­ţiunii riguroase pînă la uscă­ciune. Film de debut, dar toto­dată de mare profesionalism, „Saltul“ ne duce cu gîndul la marea lecţie de realism a lui Visconti din „La terra trema“ şi ne gindim cu respect la pro­fesor, dar şi la discipol. FLORICA ICHIM­ IH TE ÎNTOARCE“ , întregul film are tonul impe­rativ al titlului. Armele paraşu­tate dintr-un misterios avion trebuie transportate la detaşa­mentul de partizani. Cei trei băr­baţi care au această misiune trebuie să evite cursele întinse de­ jandarmi, ei trebuie să se comporte vitejeşte cu un adver­sar supranumeric. Regizorul Liudmil Kirkov, apăsat probabil de prestigiul atîtor filme bulga­re despre rezistenţa împotriva fascismului, a preferat să se li­miteze la ciocnirile armate in care violenţa, duritatea au un rol esenţial în menţinerea drama­tismului filmului. Fantezia sa creează momente de tensiune, a­­propiate de western, dintre care cel mai izbutit este acela cînd cei trei partizani aflaţi faţă in faţă cu duşmanii, ştiind că a­­ceştia au primit ordin să-i prin­dă vii şi nevătămaţi, se retrag cu un calm mai ucigător decit glonţul. Rafalele de mitralieră răsună tot timpul filmului. In această încleştare pe viaţă şi pe moarte dintre partizanii încolţiţi şi ad­versarii lor dezlănţuiţi, marea absenţă este dimensiunea uma­nă a personajelor. Violenţa dusă pînă la paroxism — uneori aproa­pe de cruzime - avea nevoie de o încărcătură morală, nu numai de o încărcătură de gloanţe, de o motivaţie, de o justificare psi­hologică. Paradoxal, singurul portret veridic este al căpitanu­lui de jandarmi, caricatură a prostiei şi îngîmfării. In schimb, personajele principale ale filmu­lui se comportă ca nişte meca­nisme automate, perfecte maşini fără suflet, care nu tresar nici atunci cînd tovarăşul lor de lup­tă cade ucis la datorie. Ceea ce umanizează filmul este leit-mo­­tivul unei melodii sprinţare şi nostalgice, care răsună stingher în acest deşert al îngheţului uman. ION MIHAILEANU UNA PE ZI de MATTY — îngrozitor ! ! ! ...se făcea că juca Răducanu... că primise 3 minge și ca, apoi, ușurel, ...cu mina... Navele sanitare la datorie O mare parte din suprafaţa judeţului Tulcea este în stăpini­­rea permanentă a apelor şi deci singura cale de acces in multe puncte populate din Delta Du­nării este apa. în această situa­ţie, prezenţa stafiei de salvare din judeţul respectiv, atunci cînd este cazul, se face simţită prin navete sanitare. Două nave dotate cu aparatura medicală necesară şi trei şalupe rapide stau zi şi noapte la datorie. Dacă am răsfoi jurnalele de bord ale acestor ambarcaţiuni vom găsi consemnate numeroase curse pe drumurile de apă ale Deltei, care înseamnă tot atitea vieţi salvate. In acest sens, sunt semnificative citeva cazuri pe­trecute în ultimele zile. în comuna Partizani a fost adus şi internat la spital, unde a primit îngrijirea necesară, copilul Dumitru Lungu­, care suferise un grav accident. La apelul telefonic primit din lo­calitatea Chilia Veche, a fost transportată de urgenţă cetă­­ţeană Ec­aterina Leon, care născuse prematur doi gemeni, fiindu-i viaţa în pericol. Dom­­nica Smolei din Chilia Veche, Dumitru Neaga din Sf. Gheor­ghe, Frusina Suhov din Crişani, Maria Faculta, din Maliuc, iată alţi cîţiva locuitori , ai Deltei, care au beneficiat de ajutorul navelor salvării, puse la dispo­ziţia populaţiei din acest colţ de ţară. (I. POPOVICI — co­­resp. R. I.). De la o lună la alta, doar promisiuni La 30 august anul acesta, gălăţenii urmau să dispună de o carte nouă de telefon. Un deziderat impus de dezvoltarea oraşului, şi aşteptat de locuitorii lui. Dar cartea, de telefon nu a apărut la data amintită. între­prinderea poligrafică din locali­tate, care urmează să execute această lucrare s-a scuzat că a avut alte lucrări mai urgente, dar în mod sigur , la 30 septem­brie va fi gata. Data de 30 sep­tembrie a trecut și întreprinde­rea poligrafică s-a scuzat din nou decalind termenul de livra­re a comenzii cu o lună. La 30 octombrie, cînd tovarășii de la poștă s-au dus să ridice noua carte de telefon, întreprinderea poligrafică le-a oferit: in *rh*mh alte, promisiuni. Clnd se va epuiza stocul de promisiuni al Întreprinderii poligrafice ? (V. CHIURTU — coresp. R. I.). Peştera Vîntului mai deţine taine O echipă de speologi amatori din Cluj şi Oradea au pătruns zilele acestea în etajele su­perioare ale Peşterii Vîntului, formaţiune carstică ce deţine recordul de lungime în ţara noastră. Cu acest prilej, partici­panţii la expediţie au descoperit in apropierea punctului de­numit „coridorul roşu“ mai multe galerii necunoscute pînă in prezent. Potrivit celor de­clarate de speologii amatori, aceste galerii depăşesc în fru­museţe tot ceea ce se cunoştea pină acum prin părţile locului. Noile galerii, in lungime totală de aproximativ 2 kilometri şi jumătate, fac ca astăzi Peştera Vîntului să măsoare ÎS kilo­metri. Descoperirea întăreşte convingerea că splendida peş­teră a Vîntului mai deține încă numeroase taine. (AL. K­SS — core cu R. 1.). DIMENSIUNEA REALĂ A ŞANTIERULUI în vara aceasta de aici s-a strins lucerna. în vara viitoare va fi un timp de sticlă, patru, hectare de sticlă, sub care se vor îngropa primele răsaduri de roşii. Peste drum sunt 13 hectare de sere construite mai demult. Ambiţia de a face să răsară pe un timp de lucerna un car­tier de sticlă nu e nici nouă, nici neobişnuită. E la fel de o­­bişnuită ca Înălţarea unui baraj, sfredelirea unui munte, con­struirea unei căi ferate sau a unui drum. Ea poate mai obiş­nuită. Comparând cu marile o­­biective industriale asemenea construcţii nu mai impresionea­­ză. Şi totuşi, acest şantier a că­pătat în ochii bucureştenilor semnificaţia unui act patriotic de primă mărime, în aceeaşi ca­tegorie cu toate celelalte şantie­re de muncă patriotică vechi sau noi. Diferă doar dimensiunile. De la capătul autobuzului 72 mergi circa 100 de metri şi intri în şantier : o baracă, noroi, câ­teva buldozere, citeva autoca­mioane, nişte stilpi de beton înalţi cu capetele trapezoida­le — hala de sortare — un schelet metalic cu călcătura de un hec­tar, un timp de răsaduri ciu­date — stilpişorii de beton din care va răsări precis, aşa m-a asigurat şeful şantierului, o nouă seră, şi încă două, în total pa­tru. Şi pe urmă oameni, mulţi oameni. Ba nu pe urmă ci, mai întîi. Inginerul Alexandru Neacşu — şeful şantierului este de la I.C.P.T.L., inginerul Silviu Ciubo­taru­, locţiitorul, de la T.P.I.M.C., inginerul Niculescu, ce! ,care răspunde de racordul termic, de la Energoconstrucţia. Aceasta ar fi conducerea şantierului. Tova­răşul Emil Vlad, activist de par­tid la sectorul 1 şi Petre Şerb­î­­nescu, secretar de partid la Consiliul popular al sectorului 2, ţin legătura cu întreprinderile. — Dar cine execută, de fapt, lucrarea ? — îl întreb pe ingi­nerul Neacşu. — Cum cine ? Se execută cu muncă patriotică de către toate unităţile din cele două sectoare ale Capitalei, (sectorul 1 şi 2) care, participă cu manoperă şi contribuţie materială. Lucrul efectiv a început la 15 septem­brie şi în primăvară va fi gata. — Să scriu aşa ? — Da, scrieţi. Inginerul Neacşu nu e con­structor ci proiectant, inginerul Ciubotaru, tot proiectant. Gheorghe Arizan e stivuitor la C.I.A., aici conduce o brigadă, Gheorghe Andrei de la C.I.L. Pipera e tîmplar de binale, Gheorghe Granzulea muncitor la Fabrica de săpun „Stela“. — Aţi mai lucrat vreodată la fundaţii, tovarăşe Granzulea? — Da de unde. — Vă descurcaţi ? — Ce nu învaţă omul dacă vrea ! Am crezut că n-am să pot. Aşa i-am spus şi lui nea Gică Primescu, atunci cînd mi-a zis să vin încoa’. „Da mă pri­cep eu, nea Primescule ?“ Şi uite că mă pricep. Ce zici, mă pricep, tovarăşe Ferentz ? Maistrul Sasz Ferentz de la Trustul de construcţii „Carpaţi" a venit cu o echipă de dul­gheri, specializaţi in astfel de lucr­ări. Tot ei au lucrat şi la ce­le 13 hectare de seră de peste drum. De 30 de ani lucrează dul­­gherie Ferentz baci. Studioul Buftea, Calea Victoriei-blocuri, Uzinele ..23 August“-interior hale. Sala Congreselor, litoralul, spitalul de la Miercurea Ciuc. El l-a învățat cum să lucreze și pe Gheorghe Granzulea. — Te pricepi sigur, că doar nu e mare filozofie. Cum zi­ceai : doar să vrei. — Dar dumneata tovarăşe ? — mă adresez tinărului care s-a apropiat. — Valentin Alexandrescu de la U.R.A.-Obor. — Acolo cu ce vă ocupaţi ? — Muncitor necalificat. — Cum aşa ? Ce virsta aveţi ? — Nouăsprezece ani împliniţi de curînd. Ştiţi, am terminat liceul la „Nicolae­ Bălcescu“, am dat la fizică, dar... — N-aţi reuşit ? — Nu. Am obţinut media 7 şi s-a intrat cu 7.33. Acum ur­mez la seral Facultatea ,de tran­sporturi, secţia de subingineri. — E unul dintre cei mai har­nici, îl laudă şeful de şantier. Şi se pricepe. Tînărul zimbeşte stingherit şi dă să plece. — Bunicul era dulgher, de aia... — Tu stai puţin. Ce ziceai dumneata că te preocupă mai mult in particular ? Inginerul Neacşu îmi face cu ochiul, că adică să iau aminte. — Astronautica. — Aţi auzit ? Astronautica. Nu-i frumos ? — Ba este. Şi altceva ? De pildă presa ? — Bineînţeles. — Ce eveniment intern v-a reţinut atenţia d­in ultima vreme ? — Plenara din 3—5 noiembrie. Şi mai ales, dacă vreţi să ştiţi, mai ales capitolul în care tova­răşul Ceauşescu vorbeşte despre calităţile comunistului.­­— Sînteţi comunist ? — Da. — Măi Valentine spui min­ciuni. E doar utecist tovarășe, intervine cineva. — Ba nu mint. Sunt comunist. Nu sunt membru de partid, dar sunt comunist. Cred că avea dreptate utecistul Valentin Alexandrescu.. Avea sigur dreptate. Merg pe aleea de be..on din viitoarea seră, acum doar un schelet metalic, şi geometria strictă a armăturilor mă ajută să refac un raţiona­ment, care adineaori mi-a scă­pat : absolvent de liceu , n-a reuşit la facultate (ar fi putut să mai aştepte un an, nu?), s-a încadrat ca muncitor necalificat, s-a înscris la seral, a venit pe acest şantier de muncă patrio­tică. .. ii preocupă astronautica. Şi cînd te gindeşti că adineaori credeam, că toate astea nu se leagă una de alta. Ba da, se leagă, ca armăturile unei con­strucţii temeinice. Dacă traduc, spun aşa : dorinţă de a-şi ridica nivelul de pregătire, nevoia de a fi util, sentimente patriotice puternice, preocupat de descope­ririle ştiinţifice şi tehnice. Am exagerat ? Nu cred. La 19 ani poţi fi un buh comunist. M-am oprit întâmplător la un om. Intre cei 20 000 de oameni care au prestat pe acest şantier cele 160 000 de ore de muncă patriotică, cîţi comunişti minu­naţi n-aş putea găsi. „Comu­nistul de omenie“ este omul de omenie din totdeauna. Cîţi oa­meni de omenie, membri sau nemembri de partid, aş găsi printre cei 20 000. — Să nu vă închipuiţi că me­ritul aparţine doar celor care lu­crează efectiv pe şantier — imi continuă fără veste gindul ingi­nerul Neacşu. Ar fi nedrept şi neadevărat. Vedeţi, racordul termic urmează­­să se efectueze peste două căi ferate, peste o şosea. Lucrare grea, de mare răspundere. Proiectul este făcut tot prin muncă patriotică, de către I.S.P.E., ca şi proiectul se­relor, executat de Institutul de studii, cercetări şi proiectări agrozootehnice. Şi asta incă nu-i totul. întreprinderea de foraje şi lucrări geologice speciale, tri­mite oameni şi utilaje pentru forarea puţurilor de apă, între­prinderea de lucrări hidroener­getice speciale, pentru casa de pompe şi şanţuri pluviale I.U.C.T. — Otopeni trimite oameni, utilaje şi materiale, „Energo­­construcţia“ şi „Energomonta­­jul“ execută racordul termic şi hala de sortare, cu oameni de cea mai înaltă specializare , cei care au construit termocentrala de la Brăila, staţia Bucureşti— Vest, Grozăveşti, şi multe altele. I.C.S.I.M., C.I.L. Pipera vă rog aici o menţiune specială pentru directorul Aurel Rizea — „Elec­tronica“, A.M.I.T., U.R.A. Obor, I. P.I.L., Quadrat. Fiecare vine cu oamenii şi contribuţia sa directă. — Există şi o contribuţie ma­terială indirectă ? — Vedeţi... toţi salariaţii celor două sectoare, toate întreprinde­rile preiau cite o părticică din efortul ridicării acestor sere. 50 000 metri cubi de geam, 400 tone confecţii metalice, 400 tone conducte termice, 2 000 metri cubi betoane, 20 tone chit plastic, 800 metri cubi cherestea, 4 000 stîlpişori prefabricaţi din beton. O lucrare de circa 20 mi­lioane lei. Iarna viitoare vor ieşi de aici, numai intr-un ciclu, 300 000 kilograme de roşii. Cifrele îşi pierd semnificaţia. Cifrele ne spun ce şi cu­. Nu ne spun cum. Şi acest cum­ are pentru noi semnificaţia gestului patriotic. Nu 20 000, cifra ne în­şeală, şi nu doar salariaţii din cele două sectoare ale Capitalei. „Metalica“ e în sectorul 5, dar ea a furnizat confecţiile metalice. Tovarăşul Viziru, directorul s-a ocupat personal. ..Să-i mulţumim lui Ion Dumitrache, şeful staţiei de betoane Floreasca, tovarăşu­lui director Cornel Bîla“ Aşa spun cei de aici. Dar I.P.A.C. şi Staţia de betoane Floreasca sint nici în sectorul 1 nici in sectorul 2. Cifrele ne înşeală adesea. Fan­tele omeneşti demne de laudă sint dincolo de ele. Nu ştiu de ce cînd scriu aceste rinduri am senzaţia că nu fac doar un re­portaj de pe un şantier de la capătul maşinii 72 ci caut să descopăr dacă şi eu, cetăţean al Bucureştiului am preluat ,sau nu ceva din efortul de înălţare pe un timp de lucerna a unui car­tier de sticlă, dacă pot sta ală­turi de Valentin Alexandrescu, de ing. Neacşu, de cei 20 000 şi de ceilalţi necuprinşi în statis­tica şantierului, alături de atâţia oameni, comunişti de omenie. ANTON NICU Omul­­ __ (Urmare din pag. 1) dreptul prozaic. Este OMUL CARE VISEAZA LA UN MAR. Nu-i o parabolă, e realitatea însăşi, aşa cum am cunoscut-o în satul Tim­povi­­ţean aşezat pe cea de a treia treaptă a Câmpiei Ro­mâne, in bunul submontan, la Voineşti. E o staţiune de experienţe pomicole acolo şi visul despre care aduc vor­ba, inginerul agronom Gheorghe Moraru, ştie ă viseze la măr. Zic ŞTIE deoarece visul pe care îl practică este, sub toate as­pectele atribut al ştiinţei, vis copleşitor de real, cu ma­terie şi trup,­re transmite instantaneu in simnele reali­tăţilor agrare ale ţării. A visa la un măr înseamnă a lua necunoscutul în cifră, a munci cu ruptul, persuasiv, răbdător, cu o credinţă cii­­nească, a nu avea linişte cu anii. E o exagerare de poet ! va spune sceptic cel în recu­noştinţă de cauză. Visătorul de la Voineşti ne va demons­tra­ contrariul. Un sol eminamente nou de măr, bunăoară, este exem­plar de excepţie­ comparabil — la scară umană — cu ge­niul: atît primul eşantion de viaţă cit şi cel de al doilea se obţine în dimensiunea duratei, prin neistovit efort, de selecţie a speciilor, prin lungi tatonări, decantări, şi succesive treceri ale calităţi­lor în alte calităţi, pînă se atinge plenitudinea, armoni­cul, perfecţiunea însăşi. .,Frum­osul de Voineşti“ este un măr astfel obţinut, de no­torietate internaţională, spe­cificat ca Valoare de sine, marcă şi patent românesc în cataloagele de specialitate. Un ocean de trudă, de izbînzi şi eşecuri se concentrează (veţi vedea) in fructul nepe­reche. Un ocean de vis. Un ocean de timp. Timpul ingi­nerului de fabrică se mă­soară, ştie-se, cu producţia ritmată pe calendar, în vre­me ce al agronomului are dependenţa culturilor de timp, se exprimă în ciclurile de vegetaţie. Dar timpul po­­micultorului ? Care-i ciclul său ? Anul ? Secunda ? Tre­buie invocat Einstein, ca al său „timp asimetric“ deoare­ce relativismul duratei se aplică aici din plin. Omul care visează la măr porneşte de la grăuntele infinitezimal­ele polen, de la stigmatul li­nei flori, ca să ajungă, unde ? la copacul care incorporează un întreg destin vegetal, îl ridică amplu, mare şi fe­cund, ca dintr-o retortă. Un an nu spune mai nimic, cel mult că pomul, visatul, a făcut o promenadă, o singu­ră promenadă (de revoluţie) în jurul soarelui. E o zi din viaţa unui pom şi, totodată, o zi din viaţa răbdării şi per­severenţei visătorulSV'~' o oră. E legea calităţii, inlăun­­trul căreia verbele a tatona, a produce, a educa, a conso­lida, a selecta, a ame­liora, a însănătoşi, a di­versifica, a perfecta lu­crează cu nuanţe si legă­turi mirobolante. Cam 1 000 de soiuri au intrat, in ulti­mul sfert de veac, în studiul celor de ln Voineşti, efort tradus in peste 10 000 de hi­brizi, care au fost emiţi li­berei competiţii in livezile ţării, operind pe largi terito­rii o continuă infuzie de ca­litate. Un soi bun, născut­­crescut la Voineşti sau aiu­rea, îşi etalează virtuţile in progresie astronomică : doar pe Dîmboviţa în sus, în veci­nătatea centrului de experi­enţe, se întinde un bazin al mărului de peste 1 500 000 de pomi riguroşi in dezlănţuită rodire. Sunt consecinţele unui vis mărunt, nespectaculos, anonim, lipsit de orgoliu. Vis de toate zilele. „Noi suntem­ constructori de livezi şi nu de pomi", îmi spune visătorul de fruct. ..Ce construieşti la ora de faţă ?“ îl întreb. „Construiesc Un păr cu fructe sferice, pal­orange, precum portocala, cu frunză ca de liliac, îmi spune om­ul­­vis ; e vorba de pirus seroti­­na, exemplar sălbatic, adus de la frig, din extremul asi­atic, pe care il dresez, il educ, prelungindu-l in va­luri de încrucişări ,in fibra şi siegele unor soiuri locale. Fructu­l-minune se rotun­jeşte, e colea, ne incită, ţara va mușca din el curind-cu­­rind“. „De cînd îl elaborezi, vi­­sindu-l neîntrerupt ?“ „De patrusprezece ani“. A visa un măr. A visa un păr. „Románia libera“ FANNY : Teatrul Naţional Ii Caragiale" — sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi PARINJII TERIBILI : sala Studio (15 15 53), ora 20; PRINŢESA­ CIRCULUI : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30; LEONCE ŞI LENA : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bu­­landra" — sala Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 şi IUBIRE PENTRU IUBIRE , la sala Studio (12 44 16), ora 20 ; INTERESUL GENERAL : Teatrul de Comedie (1664 60), ora 20 ; OMUL CARE... ; Teatrul ,,C. I. Net­tara" (15 93 02), ora 19.30 și GAIŢELE, ora 20 la sala Studio ; ANTIGONA - PREMIERĂ : Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; FREDDY : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19.30; CARA­GIALE, O SOACRĂ $1... ALŢII , ora 9.30 și COCOŞELUL NEASCULTĂTOR , ora 16 Teatrul ,,Ion Creangă* (12 85 56); BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 și VOX BOEMA, ora 19.30 la sala Victoria (15 04 18) ; MINI-JAZZ CU MAXI-HAZ : Teatrul „I. Vasiles­­cu" (12 27 45), ora 19,30; CONCERT DE MUZICĂ POPULARĂ ROM­NEASCA : Ansamblul ,,Rapsodia Ro­mână" (13 1300), ora 19,30; PARA­DA RÎSULUI: Circul Globus (110120), ora 19,30 ; CONCERT DAT DE OR­CHESTRA DE CAMERĂ ,,BUCUREȘTI", Ateneul Român, ora 20 ; CONCERT CORAL : Conservatorul .,Ciprian Po­rumbescu" în sala ,,G. Enescu", ora 20. TEATRE OLIVER: Patria (11 86 25), orele 13 - 16.30 - 20 ; Capitol (16 29 17), orele 10 — 13.30 — 16.45 ; La ora 20 : Gala filmului albanez ECOUL DE PE COASTA: Modern (23 71 01), orele 9.30 - 12.30 - 16.30 - 19.30 ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE­­ Scala (11 03 72), orele 9.30 - 13 -16.30 - 20; Festival (15 63 84), orele 8.30 - 11,30 - 14,30 - 17,30 - 20,30 : MIHAIL STROGOFF , București (15 61 54), orele 8,30- 11 - 13,30- 15 - 18,30 - 21 : Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30 : Feroviar (16 22 73), orele 8,45 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : SALTUL: Luceafărul (158767), ta­rele 9- 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; Sola Paietului, orele 17,15 — 20.15 ; NU TE ÎNTOARCE : Central (14 12 24), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20.15 ; MARELE PREMIU: Lumina (16 23 35), orele 9,30 - 19.30 în continuare ; Excelsior (18 10 88), orele 9,30 — 13 — 16.30 - 20; Melodia (12 06 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 , CASTANELE SUNT BUNE : Gloria (22 44 01), orele 9 -­11 ,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20.30 Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; Tomis (21 49 56), orele 9 -11,15 - 13,30 - 16 - 13,15 - 20.30 . POVESTIRILE PITICULUI BIMBO ! Timpuri Noi (15 61 10), orele 9—17 în continuare PROGRAM DE DOCUMENTARE: Timpuri Noi, orele 18,45 — 20,15 în continuare UN AMANET CIUDAT : Doina (16 35 38) orele 11,30 - 13,45 - 1« - 18,15 - 20,30 ; Program pentru coon : ora 10 : PIAŢA ROSIE: Buzeşti (15 62 79), orele 16— 19,15 ; MIHAI VITEAZUL: Moşilor (12 52 93), orele 15 - 19 ; VINOVATUL ESTE IN CASA : Giu­­lesti (17 55 46), orele 15.30 - 18 -20.15 FLOARE DE CACTUS : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20.30 ; Volga (11 91 26), orele 11,15 - 13,30 - 18,15 - 20.30 ; TUNELUL : Volga, orele 9 - 15 ; ASTEPTAREA : Pacea (31 31 52), o­­rele 13.45 - 18 - 20 ; STEAUA DE TINICHEA : Bucegi (17 05 47) orele 15,45 - 18 - 20,15 : BRIGADA DIVERSE IN ALERTA : Unirea (17 10 21), orele 18 - 20,15; EVOCARI : Unirea, orele 9 — 15 : B.D INTRA ÎN ACTIUNE ; BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA : Munca (21 50 97) orele 15.15 - 19 ; AEROPORTUL : Drumul Sării (3128 13), orele 19.30; Popular (35 15 17), orele 16 - 19 ; SCOATE-TI PALARIA CIND SĂRUŢI : Arta (21 31 86) orele 18 - 20.30 ; STRĂZILE AU AMINTIRI : Arta, ore­le 9 - 15 ; TICK, TICK, TICK : Cringaşi (17 38 81) orele 15.30 - 18 - 20.15 ; COLUMNA : Drumul Sării, orele 9 - 15 ; VIS DE DRAGOSTE : Mioriţa (14 27 14), ora 19.30 ; N-AM CVITAT NICIODATĂ PENTRU TATA : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,30 . SUBTERANUL : Mioriţa, orele 9 - 15 ; SOARELE ALB AL PUSTIULUI­­ Înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; HELLO, DOLLY: Viitorul (11 48 03), ora 19 ; Rahova (23 91 00) ,orele 15,30 - 19 ; FRAȚII : Viitorul, orele 9 — 15 ; VOI SARI DIN NOU PESTE BĂL­TOACE : Cosmos (35 19 15), orei® 15.30 - 18 - 20,15 RITMURI SPANIOLE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11.15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20,15; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20 30 FACEREA LUMII: Flacăra (21 35 40), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; ASEDIUL : Progresul orele 9 — 15; SUNETUL MUZICII : Progresul (23 94 10), ora 19 ; TIMPUL BERZELOR : Vitan (21 39 82), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; O FLOAJIE ȘI DOI GRĂDINARI : Lira (31 71 71), orele 15.30 - 19 ; TERMEN: Ferentari (23 17 50), o­­rele 15.30 - 17.45 - 20 ; ARTICOLUL 420 : Laromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 12 - 15,30 - 18,30 ; Cinemateca sala­­nion (13 49 04) NICHOLAS NICKLEBY, orele 10 - 12 - 14,15 ; LA STRADA, orele 16,30 -18,45 ; SHERLOCK JUNIOR ; GENE­RALUL, ora 21 ; VINERI 26 NOIEMBRIE 18 : Căminul ; 18.50 : Lumea co­piilor. Povestea bătrinului cedru ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejur­nalul ; 20 : Cronica politică interna de Eugen Mândrie­, 20.15 : Intermez­­zo muzical cu orchestra Valenţiu Gri­­gorescu. Solist Ion Ulmeanu , 20.25 : Film artistic : Nemurire. O producţia a studiourilor Albania Nouă. 1970. Regia Viktor Ghika ; 22.05 : Panora­mic ştiinţific ; 22.35 : Telejurnalul. SÎMBATA 27 NOIEMBRIE 16.15 : Emisiune în limba germană ] 18 : Buna seara, fete ! Bună seara, băieţi ! ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul ; 20 : Săptămînă Interna­ţională ; 20.15 : Tele-enciclopedia ; 21 : Film serial : Invadatorii (I), în rolul principal Roy Thim­es . 21.50 : Teledivertisment. Dicţionar muzical­­distractiv : Litera „G". Ediţie speci­ală de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu. Cu : Miluţă Gheorghiu, Al. Giugaru, N. Gărdescu, Elvira Go­­deanu, Nineta Gusti, Ion Popescu Gopo, Emil Gavriş, Valeria Gagialov, Monica Ghiuţă, Aurel Giurumia. Gîgă, Ruxandra Gheaţă, Gabriel Gheor­ghiu, Dan Gherasim, Aurel Girovea­­nu, Juliette Greco, Tudor Gheorghe, George Gershwin. Prezintă Angel, Ce­zar şi George Grigoriu . 22.50 : Tele­jurnalul. Sport ; 23.05 : Un cîntec de demult. Seară de romanţe cu Doina Badea, Ileana Săvaroiu, Nicolae Ni­­ţescu. Conducerea muzeală Nicuşor Predescu. CINEMATOGRAFE

Next