România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)
1971-11-26 / nr. 8427
Pagina a 2-a «— 26 noiembrie 1971 PREPOMVREA MMAimiEI ROMÂNEŞTI — La ultima convorbire pe care am avut-o, repertoriul Teatrului „Nottara“ era precizat numai in liniile sale esenţiale. Acum, la aproape două luni după începerea stagiunii, îndrăznesc să vă întreb, dacă il socotiţi capabil să acopere toate compartimentele necesare unui repertoriu de ţinută ?. — Noi considerăm că repertoriul din anul acesta este bine chibzuit, şi echilibratpe toate compartimentele. Stagiunea s-a deschis cu două piese romăneşti : „Omul care...“ şi „Gaiţele“ — Fac succes ? — Fac, sunt foarte bine primite de public. Premiera care urmează să aibă loc zilele acestea „Bună seara, domnule Wilde“, trebuie considerată tot ca o producţie românească — De ce, doar este un text de Oscar Wilde ? — In primul rind, pentru câ autorii acestei substanţiale prelucrări sunt români şi apoi pen-, tm că au o atitudine activă faţă de text, nemulţumindu-se cu o adaptare pasivă. — Este un spectacol muzical ? — Da, este un spectacol muzical cu care teatrul reia o iniţiativă mai veche, fiind vorba de „Cele două orfeline“ de aceiaşi autori, piesă jucată cu cîţiva ani în urmă pe scena noastră. E cunoscut că genul a reuşit în lume să-şi creeze o tradiţie, aş cita numai „My fair lady“, „Helio Dolly“, „Fantasticii“. Succesul de care se bucură genul dovedeşte că răspundem unor înclinaţii reale ale publicului care urmăreşte cu interes îmbinarea dificilă dintre muzică şi interpretarea actoricească. Un asemenea spectacol pune probleme" deosebit de complicate actorilor şi este menit să le lărgească considerabil gama de expresie şi experienţă artistică. Aş putea spune că acest punct de vedere pedagogic, privind formarea actorului, contează in optim-.a teatrului faţă de un asemenea spectacol în egală măsură cu succesul scontat la public. De vorbă cu scriitorul Horia Lovinescu directorul teatrului „C. Nottara“ — Dacă vreţi să ne întoarcem la repertoriu... .— Următoarele premiere vor fi „Sora cea mare“ de Volodin, o piesă reprezentativă pentru dramaturgia sovietică modernă şi ,,Fîntina Blanduziei“'prin care teatrul vrea să aducă un omagiu deosebit marelui înaintaş care a fost Alecsandri. — Am aflat că pregătiţi un recital de poezie. — Este vorba de un recital din începuturile poeziei româneşti pînă la Alecsandri. Mai pregătim un spectacol coupé cu două piese de Ion Băieşu „Vinovatul“ şi „Mama s-a îndrăgostit“. Ţin să subliniez că, în această primă parte a stagiunii, ponderea cea mare o reprezintă producţia românească. — Aproape în totalitate. Reprezentaţiile cu recitalul de poezie vor fi susţinute pe scena teatrului ? . — Recitalul, îl destinăm şi caselor de cultură şi şcolilor care se vor dovedi interesate. — Alte proiecte. — Se va mai juca încă o piesă românească într-un act destinată, de asemenea, caselor de cultură. — Titlul ? — Peste citeva zile vom hotărî. — Ştiu că aţi avut contacte directe cu publicul la locul de muncă... — Pentru stringerea legăturilor directe am avut o consfătuire a citorva actori fruntaşi din teatru cu oamenii muncii de la uzinele .„Republica“, „F.M.U.A.B.“, „Progresul“ şi „23 August“. — Cum s-a desfăşurat această intîlnire ? — Mi s-a părut deosebit de vie, de neprotocolară, capabilă să pună bazele unei mai serioase apropieri intre teatrul nostru şi salariaţii acestor întreprinderi. — Preconizaţi deplasarea mai multor spectacole in întreprinderi ? — Chiar in această săptămînă reprezentăm astfel „O lună la ţară“, în plus, vor fi spectacole date chiar în sala teatrului dar destinate unor categorii speciale de public cum ar fi muncitori, şcolari etc. Ca urmare a întîlnirii care a avut loc, teatrul şi-a luat obligaţia să ajute formaţiile teatrale de amatori din aceste întreprinderi. " — Din păcate, uneori teatrele acordă sprijin formaţiilor de amatori trimiţind să le instruiască actori care nu şi-au făcut norma, rezumindu-se deci la un ajutor mai mult formal. Aşa se va intim- Pla şi la dumneavoastră ? „ Noi le-am propus ca la repetiţiile generale pe care le vor avea să deplasăm chiar comitetul de conducere al teatrului şi am propus, de asemenea, ca un număr de tovarăşi din aceste întreprinderi, interesaţi in mod deosebit de activitatea teatrală să fie invitaţi la avanpremiere şi la unele şedinţe ale comitetului nostru de conducere cînd se discută probleme de repertoriu. — Din literatura clasică universală ce veţi juca ? , — „Lorenzaceio“ care va fi un spectacol de mare desfăşurare, iar din literatura modernă piesa lui Osborne „Epitaf pentru George Dillan“. Ca proiect mai îndepărtat, dar la care se va începe munca încă din cursul acestei stagiuni, avem ,,Hamlet“. Teatrul mai lucrează cu un număr de autori in vederea realizării unor noi piese românești. — Numele lor? — Cu altă ocazie. I. FLORIAN PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „SALTUL“ Sfirşitul de stagiune cinematografică ne-a prilejuit o bucurie absolut neaşteptată prin acest „Salt“ pierdut in mulţimea filmelor mediocre ce împinzesc ecranele noastre. Mai greu de receptat dată fiind marea sobrietate a tratării, „Saltul“ lui Christian de Chalonge ar fi trebuit să beneficieze de un tratament publicitar special, era necesar un efort în scopul apropierii publicului de operele autentice. Ne aflăm în faţa unui film social, de constatare a unei realităţi sociale, martorul existenţei imediate în exastă perspectivă temporală şi locală. Cunoaştem o Portugalie de grave inegalităţi, fără să o vedem, doar prin oamenii ce vor să scape cu riscul vieţii chiar (căci au de trecut clandestin două frontiere) din această apăsătoare mizerie, cunoaştem apoi o Franţă, contrară ghidurilor turistice, ţară în care există sordide barăci pentru emigranţi, amintind de favelele sud-americane, cu traficanţi ai braţelor de muncă, cu privaţiuni şi disperări. Un tinăr îşi părăseşte pămîntul natal, Portugalia, indreptîndu-se spre un pămînt, al făgăduinţei, Franţa, chemat de un prieten şi asigurat de acesta că un servici sigur şi o viaţă omenească îl aşteaptă la capătul riscantului „salt“. La fel cu el, trec zilnic alte sute, tineri şi bătrîni, cei dinţii fugind de mizerie şi de un serviciu militar ce îi duce în nedrepte războaie coloniale, cei din urmă dorind să asigure fiilor o libertate pe care nu o au şi familiei rămase, o minimă îndestulare. Dar, pe drumul făgăduinţelor, noţiunile se schimbă. Înainte de plecare, saltul este al speranţei, va deveni apoi salt în necunoscut şi primejdie, pentru ca realitatea să-l traducă în umilinţă şi privaţiune. Promisiunile se dovedesc o banală cursă, prietenul, de fapt, e traficant, muncă dintre cele mai grele şi mai prost plătite. Şi pe pămîntul îndelung rivnit cea mai frecventă urare va fi „curaj“. Căci ai nevoie de curaj pentru a înfrunta indiferenţa din jur, de curaj pentru a nu te scufunda, pentru a munci cu dinţii strînşi ca să plăteşti pe cei care şi-au găsit, contra unui cost, fabulos, de lucru şi acte, şi mizerabila baracă unde îţi adăposteşti trupul ostenit, înfrigurat. Cei care au ajuns înainte ştiu că trebuie să-ţi ureze „curaj Şi din suferinţa comună se naşte o solidaritate discretă. Aceşti oameni n-au cu ce să fie darnici. Dar ştiu să dea o fărîmă de căldură, o privire înţelegătoare, un adăpost pentru o noapte. Şi această solidaritate de loc emfatică, va ţine loc de ţară, va ogoi dorul, va realimenta speranţa. Filmul instaurează o magie vizuală a realului, în care amănuntul este prins şi tălmăcit, crîmpeiul de viaţă citadină umple ecranul de atmosferă, iar banda sonoră, melodioasă şi gravă, creează un suport sensibil naraţiunii riguroase pînă la uscăciune. Film de debut, dar totodată de mare profesionalism, „Saltul“ ne duce cu gîndul la marea lecţie de realism a lui Visconti din „La terra trema“ şi ne gindim cu respect la profesor, dar şi la discipol. FLORICA ICHIM IH TE ÎNTOARCE“ , întregul film are tonul imperativ al titlului. Armele paraşutate dintr-un misterios avion trebuie transportate la detaşamentul de partizani. Cei trei bărbaţi care au această misiune trebuie să evite cursele întinse de jandarmi, ei trebuie să se comporte vitejeşte cu un adversar supranumeric. Regizorul Liudmil Kirkov, apăsat probabil de prestigiul atîtor filme bulgare despre rezistenţa împotriva fascismului, a preferat să se limiteze la ciocnirile armate in care violenţa, duritatea au un rol esenţial în menţinerea dramatismului filmului. Fantezia sa creează momente de tensiune, apropiate de western, dintre care cel mai izbutit este acela cînd cei trei partizani aflaţi faţă in faţă cu duşmanii, ştiind că aceştia au primit ordin să-i prindă vii şi nevătămaţi, se retrag cu un calm mai ucigător decit glonţul. Rafalele de mitralieră răsună tot timpul filmului. In această încleştare pe viaţă şi pe moarte dintre partizanii încolţiţi şi adversarii lor dezlănţuiţi, marea absenţă este dimensiunea umană a personajelor. Violenţa dusă pînă la paroxism — uneori aproape de cruzime - avea nevoie de o încărcătură morală, nu numai de o încărcătură de gloanţe, de o motivaţie, de o justificare psihologică. Paradoxal, singurul portret veridic este al căpitanului de jandarmi, caricatură a prostiei şi îngîmfării. In schimb, personajele principale ale filmului se comportă ca nişte mecanisme automate, perfecte maşini fără suflet, care nu tresar nici atunci cînd tovarăşul lor de luptă cade ucis la datorie. Ceea ce umanizează filmul este leit-motivul unei melodii sprinţare şi nostalgice, care răsună stingher în acest deşert al îngheţului uman. ION MIHAILEANU UNA PE ZI de MATTY — îngrozitor ! ! ! ...se făcea că juca Răducanu... că primise 3 minge și ca, apoi, ușurel, ...cu mina... Navele sanitare la datorie O mare parte din suprafaţa judeţului Tulcea este în stăpinirea permanentă a apelor şi deci singura cale de acces in multe puncte populate din Delta Dunării este apa. în această situaţie, prezenţa stafiei de salvare din judeţul respectiv, atunci cînd este cazul, se face simţită prin navete sanitare. Două nave dotate cu aparatura medicală necesară şi trei şalupe rapide stau zi şi noapte la datorie. Dacă am răsfoi jurnalele de bord ale acestor ambarcaţiuni vom găsi consemnate numeroase curse pe drumurile de apă ale Deltei, care înseamnă tot atitea vieţi salvate. In acest sens, sunt semnificative citeva cazuri petrecute în ultimele zile. în comuna Partizani a fost adus şi internat la spital, unde a primit îngrijirea necesară, copilul Dumitru Lungu, care suferise un grav accident. La apelul telefonic primit din localitatea Chilia Veche, a fost transportată de urgenţă cetăţeană Ecaterina Leon, care născuse prematur doi gemeni, fiindu-i viaţa în pericol. Domnica Smolei din Chilia Veche, Dumitru Neaga din Sf. Gheorghe, Frusina Suhov din Crişani, Maria Faculta, din Maliuc, iată alţi cîţiva locuitori , ai Deltei, care au beneficiat de ajutorul navelor salvării, puse la dispoziţia populaţiei din acest colţ de ţară. (I. POPOVICI — coresp. R. I.). De la o lună la alta, doar promisiuni La 30 august anul acesta, gălăţenii urmau să dispună de o carte nouă de telefon. Un deziderat impus de dezvoltarea oraşului, şi aşteptat de locuitorii lui. Dar cartea, de telefon nu a apărut la data amintită. întreprinderea poligrafică din localitate, care urmează să execute această lucrare s-a scuzat că a avut alte lucrări mai urgente, dar în mod sigur , la 30 septembrie va fi gata. Data de 30 septembrie a trecut și întreprinderea poligrafică s-a scuzat din nou decalind termenul de livrare a comenzii cu o lună. La 30 octombrie, cînd tovarășii de la poștă s-au dus să ridice noua carte de telefon, întreprinderea poligrafică le-a oferit: in *rh*mh alte, promisiuni. Clnd se va epuiza stocul de promisiuni al Întreprinderii poligrafice ? (V. CHIURTU — coresp. R. I.). Peştera Vîntului mai deţine taine O echipă de speologi amatori din Cluj şi Oradea au pătruns zilele acestea în etajele superioare ale Peşterii Vîntului, formaţiune carstică ce deţine recordul de lungime în ţara noastră. Cu acest prilej, participanţii la expediţie au descoperit in apropierea punctului denumit „coridorul roşu“ mai multe galerii necunoscute pînă in prezent. Potrivit celor declarate de speologii amatori, aceste galerii depăşesc în frumuseţe tot ceea ce se cunoştea pină acum prin părţile locului. Noile galerii, in lungime totală de aproximativ 2 kilometri şi jumătate, fac ca astăzi Peştera Vîntului să măsoare ÎS kilometri. Descoperirea întăreşte convingerea că splendida peşteră a Vîntului mai deține încă numeroase taine. (AL. KSS — core cu R. 1.). DIMENSIUNEA REALĂ A ŞANTIERULUI în vara aceasta de aici s-a strins lucerna. în vara viitoare va fi un timp de sticlă, patru, hectare de sticlă, sub care se vor îngropa primele răsaduri de roşii. Peste drum sunt 13 hectare de sere construite mai demult. Ambiţia de a face să răsară pe un timp de lucerna un cartier de sticlă nu e nici nouă, nici neobişnuită. E la fel de obişnuită ca Înălţarea unui baraj, sfredelirea unui munte, construirea unei căi ferate sau a unui drum. Ea poate mai obişnuită. Comparând cu marile obiective industriale asemenea construcţii nu mai impresionează. Şi totuşi, acest şantier a căpătat în ochii bucureştenilor semnificaţia unui act patriotic de primă mărime, în aceeaşi categorie cu toate celelalte şantiere de muncă patriotică vechi sau noi. Diferă doar dimensiunile. De la capătul autobuzului 72 mergi circa 100 de metri şi intri în şantier : o baracă, noroi, câteva buldozere, citeva autocamioane, nişte stilpi de beton înalţi cu capetele trapezoidale — hala de sortare — un schelet metalic cu călcătura de un hectar, un timp de răsaduri ciudate — stilpişorii de beton din care va răsări precis, aşa m-a asigurat şeful şantierului, o nouă seră, şi încă două, în total patru. Şi pe urmă oameni, mulţi oameni. Ba nu pe urmă ci, mai întîi. Inginerul Alexandru Neacşu — şeful şantierului este de la I.C.P.T.L., inginerul Silviu Ciubotaru, locţiitorul, de la T.P.I.M.C., inginerul Niculescu, ce! ,care răspunde de racordul termic, de la Energoconstrucţia. Aceasta ar fi conducerea şantierului. Tovarăşul Emil Vlad, activist de partid la sectorul 1 şi Petre Şerbînescu, secretar de partid la Consiliul popular al sectorului 2, ţin legătura cu întreprinderile. — Dar cine execută, de fapt, lucrarea ? — îl întreb pe inginerul Neacşu. — Cum cine ? Se execută cu muncă patriotică de către toate unităţile din cele două sectoare ale Capitalei, (sectorul 1 şi 2) care, participă cu manoperă şi contribuţie materială. Lucrul efectiv a început la 15 septembrie şi în primăvară va fi gata. — Să scriu aşa ? — Da, scrieţi. Inginerul Neacşu nu e constructor ci proiectant, inginerul Ciubotaru, tot proiectant. Gheorghe Arizan e stivuitor la C.I.A., aici conduce o brigadă, Gheorghe Andrei de la C.I.L. Pipera e tîmplar de binale, Gheorghe Granzulea muncitor la Fabrica de săpun „Stela“. — Aţi mai lucrat vreodată la fundaţii, tovarăşe Granzulea? — Da de unde. — Vă descurcaţi ? — Ce nu învaţă omul dacă vrea ! Am crezut că n-am să pot. Aşa i-am spus şi lui nea Gică Primescu, atunci cînd mi-a zis să vin încoa’. „Da mă pricep eu, nea Primescule ?“ Şi uite că mă pricep. Ce zici, mă pricep, tovarăşe Ferentz ? Maistrul Sasz Ferentz de la Trustul de construcţii „Carpaţi" a venit cu o echipă de dulgheri, specializaţi in astfel de lucrări. Tot ei au lucrat şi la cele 13 hectare de seră de peste drum. De 30 de ani lucrează dulgherie Ferentz baci. Studioul Buftea, Calea Victoriei-blocuri, Uzinele ..23 August“-interior hale. Sala Congreselor, litoralul, spitalul de la Miercurea Ciuc. El l-a învățat cum să lucreze și pe Gheorghe Granzulea. — Te pricepi sigur, că doar nu e mare filozofie. Cum ziceai : doar să vrei. — Dar dumneata tovarăşe ? — mă adresez tinărului care s-a apropiat. — Valentin Alexandrescu de la U.R.A.-Obor. — Acolo cu ce vă ocupaţi ? — Muncitor necalificat. — Cum aşa ? Ce virsta aveţi ? — Nouăsprezece ani împliniţi de curînd. Ştiţi, am terminat liceul la „Nicolae Bălcescu“, am dat la fizică, dar... — N-aţi reuşit ? — Nu. Am obţinut media 7 şi s-a intrat cu 7.33. Acum urmez la seral Facultatea ,de transporturi, secţia de subingineri. — E unul dintre cei mai harnici, îl laudă şeful de şantier. Şi se pricepe. Tînărul zimbeşte stingherit şi dă să plece. — Bunicul era dulgher, de aia... — Tu stai puţin. Ce ziceai dumneata că te preocupă mai mult in particular ? Inginerul Neacşu îmi face cu ochiul, că adică să iau aminte. — Astronautica. — Aţi auzit ? Astronautica. Nu-i frumos ? — Ba este. Şi altceva ? De pildă presa ? — Bineînţeles. — Ce eveniment intern v-a reţinut atenţia din ultima vreme ? — Plenara din 3—5 noiembrie. Şi mai ales, dacă vreţi să ştiţi, mai ales capitolul în care tovarăşul Ceauşescu vorbeşte despre calităţile comunistului.— Sînteţi comunist ? — Da. — Măi Valentine spui minciuni. E doar utecist tovarășe, intervine cineva. — Ba nu mint. Sunt comunist. Nu sunt membru de partid, dar sunt comunist. Cred că avea dreptate utecistul Valentin Alexandrescu.. Avea sigur dreptate. Merg pe aleea de be..on din viitoarea seră, acum doar un schelet metalic, şi geometria strictă a armăturilor mă ajută să refac un raţionament, care adineaori mi-a scăpat : absolvent de liceu , n-a reuşit la facultate (ar fi putut să mai aştepte un an, nu?), s-a încadrat ca muncitor necalificat, s-a înscris la seral, a venit pe acest şantier de muncă patriotică. .. ii preocupă astronautica. Şi cînd te gindeşti că adineaori credeam, că toate astea nu se leagă una de alta. Ba da, se leagă, ca armăturile unei construcţii temeinice. Dacă traduc, spun aşa : dorinţă de a-şi ridica nivelul de pregătire, nevoia de a fi util, sentimente patriotice puternice, preocupat de descoperirile ştiinţifice şi tehnice. Am exagerat ? Nu cred. La 19 ani poţi fi un buh comunist. M-am oprit întâmplător la un om. Intre cei 20 000 de oameni care au prestat pe acest şantier cele 160 000 de ore de muncă patriotică, cîţi comunişti minunaţi n-aş putea găsi. „Comunistul de omenie“ este omul de omenie din totdeauna. Cîţi oameni de omenie, membri sau nemembri de partid, aş găsi printre cei 20 000. — Să nu vă închipuiţi că meritul aparţine doar celor care lucrează efectiv pe şantier — imi continuă fără veste gindul inginerul Neacşu. Ar fi nedrept şi neadevărat. Vedeţi, racordul termic urmeazăsă se efectueze peste două căi ferate, peste o şosea. Lucrare grea, de mare răspundere. Proiectul este făcut tot prin muncă patriotică, de către I.S.P.E., ca şi proiectul serelor, executat de Institutul de studii, cercetări şi proiectări agrozootehnice. Şi asta incă nu-i totul. întreprinderea de foraje şi lucrări geologice speciale, trimite oameni şi utilaje pentru forarea puţurilor de apă, întreprinderea de lucrări hidroenergetice speciale, pentru casa de pompe şi şanţuri pluviale I.U.C.T. — Otopeni trimite oameni, utilaje şi materiale, „Energoconstrucţia“ şi „Energomontajul“ execută racordul termic şi hala de sortare, cu oameni de cea mai înaltă specializare , cei care au construit termocentrala de la Brăila, staţia Bucureşti— Vest, Grozăveşti, şi multe altele. I.C.S.I.M., C.I.L. Pipera vă rog aici o menţiune specială pentru directorul Aurel Rizea — „Electronica“, A.M.I.T., U.R.A. Obor, I. P.I.L., Quadrat. Fiecare vine cu oamenii şi contribuţia sa directă. — Există şi o contribuţie materială indirectă ? — Vedeţi... toţi salariaţii celor două sectoare, toate întreprinderile preiau cite o părticică din efortul ridicării acestor sere. 50 000 metri cubi de geam, 400 tone confecţii metalice, 400 tone conducte termice, 2 000 metri cubi betoane, 20 tone chit plastic, 800 metri cubi cherestea, 4 000 stîlpişori prefabricaţi din beton. O lucrare de circa 20 milioane lei. Iarna viitoare vor ieşi de aici, numai intr-un ciclu, 300 000 kilograme de roşii. Cifrele îşi pierd semnificaţia. Cifrele ne spun ce şi cu. Nu ne spun cum. Şi acest cum are pentru noi semnificaţia gestului patriotic. Nu 20 000, cifra ne înşeală, şi nu doar salariaţii din cele două sectoare ale Capitalei. „Metalica“ e în sectorul 5, dar ea a furnizat confecţiile metalice. Tovarăşul Viziru, directorul s-a ocupat personal. ..Să-i mulţumim lui Ion Dumitrache, şeful staţiei de betoane Floreasca, tovarăşului director Cornel Bîla“ Aşa spun cei de aici. Dar I.P.A.C. şi Staţia de betoane Floreasca sint nici în sectorul 1 nici in sectorul 2. Cifrele ne înşeală adesea. Fantele omeneşti demne de laudă sint dincolo de ele. Nu ştiu de ce cînd scriu aceste rinduri am senzaţia că nu fac doar un reportaj de pe un şantier de la capătul maşinii 72 ci caut să descopăr dacă şi eu, cetăţean al Bucureştiului am preluat ,sau nu ceva din efortul de înălţare pe un timp de lucerna a unui cartier de sticlă, dacă pot sta alături de Valentin Alexandrescu, de ing. Neacşu, de cei 20 000 şi de ceilalţi necuprinşi în statistica şantierului, alături de atâţia oameni, comunişti de omenie. ANTON NICU Omul __ (Urmare din pag. 1) dreptul prozaic. Este OMUL CARE VISEAZA LA UN MAR. Nu-i o parabolă, e realitatea însăşi, aşa cum am cunoscut-o în satul Timpoviţean aşezat pe cea de a treia treaptă a Câmpiei Române, in bunul submontan, la Voineşti. E o staţiune de experienţe pomicole acolo şi visul despre care aduc vorba, inginerul agronom Gheorghe Moraru, ştie ă viseze la măr. Zic ŞTIE deoarece visul pe care îl practică este, sub toate aspectele atribut al ştiinţei, vis copleşitor de real, cu materie şi trup,re transmite instantaneu in simnele realităţilor agrare ale ţării. A visa la un măr înseamnă a lua necunoscutul în cifră, a munci cu ruptul, persuasiv, răbdător, cu o credinţă ciinească, a nu avea linişte cu anii. E o exagerare de poet ! va spune sceptic cel în recunoştinţă de cauză. Visătorul de la Voineşti ne va demonstra contrariul. Un sol eminamente nou de măr, bunăoară, este exemplar de excepţie comparabil — la scară umană — cu geniul: atît primul eşantion de viaţă cit şi cel de al doilea se obţine în dimensiunea duratei, prin neistovit efort, de selecţie a speciilor, prin lungi tatonări, decantări, şi succesive treceri ale calităţilor în alte calităţi, pînă se atinge plenitudinea, armonicul, perfecţiunea însăşi. .,Frumosul de Voineşti“ este un măr astfel obţinut, de notorietate internaţională, specificat ca Valoare de sine, marcă şi patent românesc în cataloagele de specialitate. Un ocean de trudă, de izbînzi şi eşecuri se concentrează (veţi vedea) in fructul nepereche. Un ocean de vis. Un ocean de timp. Timpul inginerului de fabrică se măsoară, ştie-se, cu producţia ritmată pe calendar, în vreme ce al agronomului are dependenţa culturilor de timp, se exprimă în ciclurile de vegetaţie. Dar timpul pomicultorului ? Care-i ciclul său ? Anul ? Secunda ? Trebuie invocat Einstein, ca al său „timp asimetric“ deoarece relativismul duratei se aplică aici din plin. Omul care visează la măr porneşte de la grăuntele infinitezimalele polen, de la stigmatul linei flori, ca să ajungă, unde ? la copacul care incorporează un întreg destin vegetal, îl ridică amplu, mare şi fecund, ca dintr-o retortă. Un an nu spune mai nimic, cel mult că pomul, visatul, a făcut o promenadă, o singură promenadă (de revoluţie) în jurul soarelui. E o zi din viaţa unui pom şi, totodată, o zi din viaţa răbdării şi perseverenţei visătorulSV'~' o oră. E legea calităţii, inlăuntrul căreia verbele a tatona, a produce, a educa, a consolida, a selecta, a ameliora, a însănătoşi, a diversifica, a perfecta lucrează cu nuanţe si legături mirobolante. Cam 1 000 de soiuri au intrat, in ultimul sfert de veac, în studiul celor de ln Voineşti, efort tradus in peste 10 000 de hibrizi, care au fost emiţi liberei competiţii in livezile ţării, operind pe largi teritorii o continuă infuzie de calitate. Un soi bun, născutcrescut la Voineşti sau aiurea, îşi etalează virtuţile in progresie astronomică : doar pe Dîmboviţa în sus, în vecinătatea centrului de experienţe, se întinde un bazin al mărului de peste 1 500 000 de pomi riguroşi in dezlănţuită rodire. Sunt consecinţele unui vis mărunt, nespectaculos, anonim, lipsit de orgoliu. Vis de toate zilele. „Noi suntem constructori de livezi şi nu de pomi", îmi spune visătorul de fruct. ..Ce construieşti la ora de faţă ?“ îl întreb. „Construiesc Un păr cu fructe sferice, palorange, precum portocala, cu frunză ca de liliac, îmi spune omulvis ; e vorba de pirus serotina, exemplar sălbatic, adus de la frig, din extremul asiatic, pe care il dresez, il educ, prelungindu-l in valuri de încrucişări ,in fibra şi siegele unor soiuri locale. Fructul-minune se rotunjeşte, e colea, ne incită, ţara va mușca din el curind-curind“. „De cînd îl elaborezi, visindu-l neîntrerupt ?“ „De patrusprezece ani“. A visa un măr. A visa un păr. „Románia libera“ FANNY : Teatrul Naţional Ii Caragiale" — sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi PARINJII TERIBILI : sala Studio (15 15 53), ora 20; PRINŢESA CIRCULUI : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30; LEONCE ŞI LENA : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra" — sala Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 şi IUBIRE PENTRU IUBIRE , la sala Studio (12 44 16), ora 20 ; INTERESUL GENERAL : Teatrul de Comedie (1664 60), ora 20 ; OMUL CARE... ; Teatrul ,,C. I. Nettara" (15 93 02), ora 19.30 și GAIŢELE, ora 20 la sala Studio ; ANTIGONA - PREMIERĂ : Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; FREDDY : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19.30; CARAGIALE, O SOACRĂ $1... ALŢII , ora 9.30 și COCOŞELUL NEASCULTĂTOR , ora 16 Teatrul ,,Ion Creangă* (12 85 56); BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 și VOX BOEMA, ora 19.30 la sala Victoria (15 04 18) ; MINI-JAZZ CU MAXI-HAZ : Teatrul „I. Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; CONCERT DE MUZICĂ POPULARĂ ROMÂNEASCA : Ansamblul ,,Rapsodia Română" (13 1300), ora 19,30; PARADA RÎSULUI: Circul Globus (110120), ora 19,30 ; CONCERT DAT DE ORCHESTRA DE CAMERĂ ,,BUCUREȘTI", Ateneul Român, ora 20 ; CONCERT CORAL : Conservatorul .,Ciprian Porumbescu" în sala ,,G. Enescu", ora 20. TEATRE OLIVER: Patria (11 86 25), orele 13 - 16.30 - 20 ; Capitol (16 29 17), orele 10 — 13.30 — 16.45 ; La ora 20 : Gala filmului albanez ECOUL DE PE COASTA: Modern (23 71 01), orele 9.30 - 12.30 - 16.30 - 19.30 ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE Scala (11 03 72), orele 9.30 - 13 -16.30 - 20; Festival (15 63 84), orele 8.30 - 11,30 - 14,30 - 17,30 - 20,30 : MIHAIL STROGOFF , București (15 61 54), orele 8,30- 11 - 13,30- 15 - 18,30 - 21 : Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30 : Feroviar (16 22 73), orele 8,45 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : SALTUL: Luceafărul (158767), tarele 9- 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; Sola Paietului, orele 17,15 — 20.15 ; NU TE ÎNTOARCE : Central (14 12 24), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20.15 ; MARELE PREMIU: Lumina (16 23 35), orele 9,30 - 19.30 în continuare ; Excelsior (18 10 88), orele 9,30 — 13 — 16.30 - 20; Melodia (12 06 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 , CASTANELE SUNT BUNE : Gloria (22 44 01), orele 9 -11 ,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20.30 Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; Tomis (21 49 56), orele 9 -11,15 - 13,30 - 16 - 13,15 - 20.30 . POVESTIRILE PITICULUI BIMBO ! Timpuri Noi (15 61 10), orele 9—17 în continuare PROGRAM DE DOCUMENTARE: Timpuri Noi, orele 18,45 — 20,15 în continuare UN AMANET CIUDAT : Doina (16 35 38) orele 11,30 - 13,45 - 1« - 18,15 - 20,30 ; Program pentru coon : ora 10 : PIAŢA ROSIE: Buzeşti (15 62 79), orele 16— 19,15 ; MIHAI VITEAZUL: Moşilor (12 52 93), orele 15 - 19 ; VINOVATUL ESTE IN CASA : Giulesti (17 55 46), orele 15.30 - 18 -20.15 FLOARE DE CACTUS : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20.30 ; Volga (11 91 26), orele 11,15 - 13,30 - 18,15 - 20.30 ; TUNELUL : Volga, orele 9 - 15 ; ASTEPTAREA : Pacea (31 31 52), orele 13.45 - 18 - 20 ; STEAUA DE TINICHEA : Bucegi (17 05 47) orele 15,45 - 18 - 20,15 : BRIGADA DIVERSE IN ALERTA : Unirea (17 10 21), orele 18 - 20,15; EVOCARI : Unirea, orele 9 — 15 : B.D INTRA ÎN ACTIUNE ; BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA : Munca (21 50 97) orele 15.15 - 19 ; AEROPORTUL : Drumul Sării (3128 13), orele 19.30; Popular (35 15 17), orele 16 - 19 ; SCOATE-TI PALARIA CIND SĂRUŢI : Arta (21 31 86) orele 18 - 20.30 ; STRĂZILE AU AMINTIRI : Arta, orele 9 - 15 ; TICK, TICK, TICK : Cringaşi (17 38 81) orele 15.30 - 18 - 20.15 ; COLUMNA : Drumul Sării, orele 9 - 15 ; VIS DE DRAGOSTE : Mioriţa (14 27 14), ora 19.30 ; N-AM CVITAT NICIODATĂ PENTRU TATA : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,30 . SUBTERANUL : Mioriţa, orele 9 - 15 ; SOARELE ALB AL PUSTIULUI Înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; HELLO, DOLLY: Viitorul (11 48 03), ora 19 ; Rahova (23 91 00) ,orele 15,30 - 19 ; FRAȚII : Viitorul, orele 9 — 15 ; VOI SARI DIN NOU PESTE BĂLTOACE : Cosmos (35 19 15), orei® 15.30 - 18 - 20,15 RITMURI SPANIOLE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11.15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20,15; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20 30 FACEREA LUMII: Flacăra (21 35 40), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; ASEDIUL : Progresul orele 9 — 15; SUNETUL MUZICII : Progresul (23 94 10), ora 19 ; TIMPUL BERZELOR : Vitan (21 39 82), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; O FLOAJIE ȘI DOI GRĂDINARI : Lira (31 71 71), orele 15.30 - 19 ; TERMEN: Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; ARTICOLUL 420 : Laromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 12 - 15,30 - 18,30 ; Cinemateca salanion (13 49 04) NICHOLAS NICKLEBY, orele 10 - 12 - 14,15 ; LA STRADA, orele 16,30 -18,45 ; SHERLOCK JUNIOR ; GENERALUL, ora 21 ; VINERI 26 NOIEMBRIE 18 : Căminul ; 18.50 : Lumea copiilor. Povestea bătrinului cedru ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul ; 20 : Cronica politică interna de Eugen Mândrie, 20.15 : Intermezzo muzical cu orchestra Valenţiu Grigorescu. Solist Ion Ulmeanu , 20.25 : Film artistic : Nemurire. O producţia a studiourilor Albania Nouă. 1970. Regia Viktor Ghika ; 22.05 : Panoramic ştiinţific ; 22.35 : Telejurnalul. SÎMBATA 27 NOIEMBRIE 16.15 : Emisiune în limba germană ] 18 : Buna seara, fete ! Bună seara, băieţi ! ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul ; 20 : Săptămînă Internaţională ; 20.15 : Tele-enciclopedia ; 21 : Film serial : Invadatorii (I), în rolul principal Roy Thimes . 21.50 : Teledivertisment. Dicţionar muzicaldistractiv : Litera „G". Ediţie specială de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu. Cu : Miluţă Gheorghiu, Al. Giugaru, N. Gărdescu, Elvira Godeanu, Nineta Gusti, Ion Popescu Gopo, Emil Gavriş, Valeria Gagialov, Monica Ghiuţă, Aurel Giurumia. Gîgă, Ruxandra Gheaţă, Gabriel Gheorghiu, Dan Gherasim, Aurel Giroveanu, Juliette Greco, Tudor Gheorghe, George Gershwin. Prezintă Angel, Cezar şi George Grigoriu . 22.50 : Telejurnalul. Sport ; 23.05 : Un cîntec de demult. Seară de romanţe cu Doina Badea, Ileana Săvaroiu, Nicolae Niţescu. Conducerea muzeală Nicuşor Predescu. CINEMATOGRAFE