România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)

1971-11-26 / nr. 8427

Anul XXIX Nr. 8427 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Mmm liberă COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE ovarăşul Nicolae Ceauşescu în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timişoara .Tot după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a făcut o vizită de lu­cru la Facultatea de mecanică a Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara. Secretarul general al partidu­lui a fost însoţit de tovarăşii Mihai Telescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim secretar al Co­mitetului judeţean­ Timiş al P.C.R., şi Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Execu­tiv al C.C. al P.C.R., secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat. Prezenţa secretarului general al partidului în mijlocul studen­ţilor şi cadrelor didactice uni­versitare din Timişoara consti­tuie o nouă şi elocventă expre­sie a grijii şi preţuirii statorni­ce de care se bucură din partea conducerii partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, învăţămîntul superior din ţara noastră, căruia îi revi­ne un rol tot mai important în opera de făurire a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. Asemeni altor centre univer­sitare din ţară, şi în Timişoara învăţămîntul superior a cunos­cut importante înnoiri, atît sub aspectul bazei sale materiale, cit şi al conţinutului. Noile pa­vilioane de învăţămînt puse la dispoziţia studenţilor, labora­toarele didactice şi de cerceta­re, modernele instalaţii, utilaje şi aparate ştiinţifice d­e care au fost dotate cele patru institute de învăţămînt superior din lo­calitate au determinat o şi mai pronunţată conturare a Timişoa­rei ca una din cele mai dezvol­tate şi moderne dintre cetăţile universitare ale României so­cialiste. Cei aproximativ 14 000 de studenţi timişo­reni au început actualul an de învăţămînt într-un climat de puternică efervescenţă crea­toare, generat de măsurile pro­puse de secretarul general al partidului pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, în vederea unei mai strînse legături a în­­văţămîntului cu producţia, acti­vitatea de cercetare, cu viaţa. Programul Partidului Comunist Român adoptat de Plenara Co­mitetului Central din noiembrie 1971 a întrunit adeziunea entu­ziastă a tineretului studios, a întregului corp didactic din în­­văţăm­întul superior timişorean, care, asemeni tuturor oamenilor muncii din ţara noastră — ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — acţionează neabătut pentru traducerea lui în viaţă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu soseşte la facultatea de me­canică a Institutului Poli­tehnic. Este întîmpinat de prof. dr docent Ion An­ (Continuare în pag. a 3-a) Mi-a făcut o deosebită plăcere să vizitez Facultatea de Meca­nică din cadrul Politehnicii. Mi-au făcut o impresie bună la­boratoarele pe care le-am vizi­tat. De altfel, Politehnica din Timişoara are un renume bun, atit în ce priveşte activitatea le­gată de procesul de învăţă­mînt, cit şi în ceea ce priveşte cercetarea şi legarea mai strînsă a învăţămintului de producţie. Sînt bucuros că, în cadrul aces­tei scurte vizite, am putut să mă întîlnesc cu conducerile Uni­versităţii şi institutelor de învă­ţămînt superior din Timişoara, cu studenţi, cu activul de partid. Şi mai cu seamă, n­i-a făcut o deosebită plăcere să ascult cele relatate aici de toţi tovarăşii , care au luat cuvîntul, referitor­­ la faptul că măsurile privind mai buna organizare a invăţă­­mîntului nostru pe baza hotă­­rîrilor Comitetului Central şi a Legii învăţămintului dau rezul­tate bune. Sigur, suntem­ numai la început. Dar şi din ce aţi re­latat dumneavoastră şi din ceea ce cunosc din alte centre uni­versitare, se pare că am pornit pe un drum mai bun pentru în­făptuirea directivelor Comitetu­lui Central privind învăţămîntul. In fond, nu este vorba de ceva nou, ci este vorba de a acţiona mai consecvent în aplicarea Le­gii învăţămintului şi directive­lor Comitetului Central, deoa­rece, deşi s-au stabilit măsuri pentru legarea învăţămintului de producţie, de cercetare, nu am reuşit să obţinem rezultatele pe care le aşteptam. Desigur, pro­cesul de învăţămînt trebuie per­fecţionat continuu, trebuie ţinut seama că in această epocă a uriaşei revoluţii tehnico-ştiinţi­fice este necesar să ne preocu­păm permanent de ridicarea ni­velului general al învăţămintului, de dezvoltarea cercetării ştiinţi­fice, de o strînsă legătură cu pro­ducţia, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu noile cuceriri, numai aşa învăţămîntul nostru, oamenii de ştiinţă, cercetătorii noştri vor putea să-şi îndepli­nească menirea lor. Am ascultat pe cîţiva tovarăşi care au re­latat despre unele realizări şi preocupări în domeniul cercetă­rii ştiinţifice, despre dorinţa lor , ca aceste realizări să fie cit mai­­ rapid puse în producţie. Este o dorinţă bună şi sper că se va şi realiza într-un timp mai scurt decit a fost stabilit. Sunt, de asemenea, rezultate bune şi pe linia întăririi disci­plinei, a activităţii politico-edu­cative despre care s-a vorbit, de asemenea, aici. Toate acestea sînt lucruri care vor contribui la înfăptuirea programului de mă­suri elaborat de Comitetul Cen­tral al partidului, program în cadrul căruia învăţămîntul — deci şi învăţămîntul superior — ocupă locul central, pentru că, pînă la urmă, el constituie baza formării educaţiei tineretului, a cetăţenilor patriei noastre. Aş dori să ridic o singură pro­blemă, care nu se referă neapă­rat numai la Timişoara, ci re­prezintă un fenomen care se pare că este mai general, şi anu­me o prea mare fluctuaţie în organizarea unor catedre şi a u­­nor cursuri, unde se produc prea mari schimbări. Este clar că aceasta produce tulburări în organizarea invăţă­­mîntului şi în buna lui desfăşu­rare. De aceea, eu aş ruga şi pe tovarăşii din Timişoara să aibă în vedere această stare de lu­cruri, ţinînd seama şi de drep­turile pe care Ie au senatele şi consiliile universitare în elabora­rea programelor. In primul rînd, ne gîndim ca numărul de catedre şi poate chiar şi de cursuri să se stabi­lească prin lege — nu pentru a restrînge autonomia senatelor şi consiliilor universitare, ci din dorinţa de a da o mai mare sta­bilitate procesului de învăţămint. S-a ajuns, în prezent, la o fări­­miţare a investiţiilor, la un mare număr de catedre şi chiar la un număr mare de cursuri. Pun a­­ceastă problemă care este un stu­diu, întrucît aici este o consfă­tuire de lucru, iar dumneavoas­tră aveţi un rol important în e­­laborarea programelor şi deci în stabilirea şi a numărului de ca­tedre şi a cursurilor. Trebuie să avem­ în vedere acest fapt pen­tru că, pînă la urmă, legarea în­­văţămîntului de cercetare şi de producţie trebuie să ducă la con­solidarea şi la o mai mare sta­bilitate în învăţămîntul nostru. In ce priveşte Centrul de Cer­­cetări tehnice din Timişoara, el se dezvoltă puternic ; văd că are un program de investiţii şi de construcţii destul de mare. Noi am dori ca realizarea tu­turor acestora să se facă într-un timp cit mai scurt, dar cu o contribuţie mai însemnată din partea profesorilor şi studenţi­lor. Este foarte bună iniţiativa studenţilor şi Consiliului Aso­ciaţiei de a se ocupa de reno­varea clubului, de a lucra la el. Am văzut şi în alte ţări preo­cuparea studenţilor de a-şi con­strui singuri o serie de obiecti­ve. Deci, aceasta nu este ceva specific românesc, ba chiar aş putea spune că suntem­ puţin ră­maşi în urmă. De aceea, tre­buie să acordăm mai mare aten­ţie realizării unor construcţii u­­niversitare cu participarea celor aproape 14 000 studenţi din Ti­mişoara. Este nu numai o pro­blemă de educaţie, dar şi o ne­cesitate pentru a le realiza la timp şi pentru a putea să asi­gurăm, în felul acesta, dezvolta­rea întregului proces de învăţă­mînt şi educativ. In încheiere, doresc să men­ţionez încă o dată că am im­presii bune despre cele văzute şi auzite aici. Doresc să adresez felicitări cadrelor didactice şi studenţilor pentru rezultatele pe care le-au obţinut în munca lor, să le urez succese în întrea­ga activitate de învăţămînt, de cercetare şi de legare a învăţă­­mîntului şi a cercetării de pro­ducţie, ca şi în munca educati­vă. CUVÍNTUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU : Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte In pag. a 5­0 STAREA VREMII cm variabil cCz CEHICOfIJUT INTERVIUL acordat de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, ziaristului Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior" După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, la 18 noiembrie, pe ziaristul Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de po­litică internaţională al ziarului mexican „Excelsior“, căruia i-a acordat un interviu. Întrebare : În ultimi ani, în mai multe împreju­rări, v-aţi referit, domnule preşedinte, la realităţile de pe continentul latino-ame­­rican. Cum apreciaţi fenome­nele politice, economice şi sociale care au loc în prezent pe acest continent ? RĂSPUNS : Aş dori să încep prin a menţiona că în acest se­col continentul latino-american a cunoscut o puternică dezvol­tare ; după cel de-al doilea răz­boi mondial, în cele mai multe ţări din America Latină au avut şi au loc puternice transfor­mări economice şi sociale. Ele se caracterizează — după cuno­ştinţele mele — prin preocupă­rile tot mai susţinute ale forţe­lor progresiste şi maselor popu­lare din aceste ţări pentru scu­turarea dominaţiei imperiali­smului american, pentru pre­luarea în stăpînire proprie a bogăţiilor naţionale, pentru asi­gurarea în acest fel a condiţiilor necesare dezvoltării indepen­dente a popoarelor latino-ame­­ricane. Consider că acest pro­ces, care s-a accentuat în ulti­mii ani, este, în primul rînd, rezultatul radicalizării maselor populare din aceste ţări, inclu­siv a unor largi cercuri ale bur­gheziei naţionale. Ele sunt, tot­odată, rezultatul schimbărilor profunde petrecute în viaţa in­ternaţională, al faptului că ve­chea politică imperialistă de do­minaţie nu se mai poate desfă­şura cu succes — în fond se poate vorbi de un faliment al acestei politici —, că în viaţa in­ternaţională îşi fac loc tot mai mult principiile egalităţii în drepturi între toate naţiunile, respectului independenţei şi su­veranităţii naţionale, neameste­cului în treburile interne, se ma­nifestă tot mai pregnant dorin­ţa popoarelor de a fi stăpîne pe destinele lor. Consider că fenomenele po­litice şi sociale din America La­tină se încadrează în acest pro­ces general, şi — cu toate difi­cultăţile inerente unui proces revoluţionar, care poate cunoa­şte şi unele insuccese — cred că tendinţa dominantă este cea care duce spre realizarea tu­turor năzuinţelor de progres, de dezvoltare de sine stătătoare a popoarelor din America La­tină. Aceasta presupune, desi­gur, o largă colaborare a tutu­ror forţelor naţionale care se pronunţă pentru independenţă şi progres social — şi, aş men­ţiona, că experienţa din Chile, din Peru, este foarte edifica­toare in acest sens. Desigur, o semnificaţie deosebită are, în această ordine de idei, experi­enţa socialistă­­a Cubei, dar nu mă refer în mod special la aceasta, pentru că ea datează mai de mult şi, aşa cum se ştie, exercită o influenţă de seamă asupra întregii dezvoltări în America Latină. Noile fenomene la care m-am referit — din Chile şi Peru — demonstrează că există posibilităţi pentru ob­ţinerea unor schimbări radicale, pentru aşezarea pe baze noi a vieţii statelor de pe continentul latino-american. ÎNTREBARE: Ce interese are România în stabilirea de relaţii comerciale şi diplo­matice cu statele din Ame­rica Latină ? RĂSPUNS : România — care are astăzi relaţii diplomatice cu 94 de state şi legături economice cu peste 100 de ţări ale lumii — se pronunţă pentru o largă co­laborare cu toate statele, fără deosebire de orînduire so­cială, pe baza principiilor de care am vorbit mai înainte. In acest context, noi apreciem că stabilirea relaţiilor diplomatice, economice, ştiinţifice şi cultu­rale cu ţările Americii Latine corespunde atît intereselor Ro­mâniei, cit şi intereselor state­lor latino-americane de a se dezvolta pe calea independenţei şi a progresului economic-so­cial, slujesc cauzei generale a colaborării şi păcii în lume. Aş mai putea să adaug şi fap­tul că popoarele din ţările noa­stre au origine latină, ceea ce favorizează şi mai mult dezvol­tarea acestor relaţii ; afinităţile de origine, de limbă nu pot fi decit în folosul colaborării. ÎNTREBARE: Sunteţi dis­pus să faceţi o călătorie de bunăvoinţă în America La­tină ? RĂSPUNS : Am cîteva invita­ţii şi mă gindesc să le dau curs într-un viitor cit mai apropiat posibil. Consider că cunoaşterea directă a stărilor de lucruri din celelalte ţări — deci şi din ţă­rile Americii Latine — creează condiţii şi mai bune pentru dez­voltarea colaborării active în toate domeniile de activitate. (Continuare în pag. a 3-a) COMUNICAI COMUN cu privire la vizita de prietenie in tara noastră a preşedintelui Republicii Socialiste federative Iugoslavia, Iosip Broz Tito La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii So­cialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comunişti­lor din Iugoslavia a făcut o vi­zită de prietenie în Republica Socialistă România în zilele de 93 şi 21 noiembrie 1971. înalţii oaspeţi au vizitat cu a­­cest prilej Municipiul Timişoara, întreprinderile industriale „E­­lectromotor“ şi „Industria Lunii“ şi s-au întreţinut prieteneşte cu muncitorii, tehnicienii şi ingine­rii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din oraşul Timişoara au făcut o călduroasă primire înalţilor oaspeţi — ex­presie vie a sentimentelor de prietenie şi stimă reciprocă ce caracterizează relaţiile româno­­iugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timişoara între secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Repu­blicii Socialiste Federative Iu­goslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat . Din partea română, tovarăşii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socia­liste România, Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comi­tetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri, Emil Drăgănes­­cu, membru al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., vicepre­şedinte al Consiliului de Miniş­tri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugosla­­vă de colaborare economică, Cor­­neliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mi­­tea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al F.C.R., Vasile Şandru, ambasadorul Re­publicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, şi Gheorghe Colţ, director în Ministerul A­­facerilor Externe. Din partea iugoslavă, tovară­şii : Genial Biedici, preşedintele Consiliului Executiv Federal al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Dragoslav Markovici, preşedintele Adunării Republicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Republicii Socia­liste Federative Iugoslavia, Stane Dolanţ, preşedintele în funcţiune al Biroului Executiv al Prezidiului Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia, Mirko Tepavaţ, secretarul federal pen­tru afacerile externe, membru al Prezidiului Uniunii Comu­niştilor din Iugoslavia, Duşan Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român, Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Părăsind ţara dumneavoastră ospitalieră, doresc încă o dată, în numele colaboratorilor mei şi în numele meu personal, să mulţu­mesc în modul cel mai sincer pentru ospitalitatea cordială şi pri­mirea extrem de caldă. Impresiile pe care le ducem cu noi din Timişoara ne vor rămîne mult timp in amintire. Doresc şi cu acest prilej să exprim marea satisfacţie pentru reîn­­tilnire­a noastră şi discuţiile utile pe care le-am purtat. Sunt convins că aceasta va constitui un stimulent puternic pen­tru întărirea continuă a prieteniei şi colaborării multilaterale din­tre popoarele şi ţările noastre. Vă urez, Dumneavoastră, Guvernului, Comitetului Central al Partidului Comunist Român, şi poporului Republicii Socialiste România noi succese în munca creatoare şi în construirea socia­lismului. IOSIP BROZ TITO (Continuare în pag. a 5-a) Civica (V) Omul-vis Pop Simion Vinerea trecută l-am adus în colţul paginii pe tinărul care concepe un oraş al vii­torului, vis maximal, de am­plitudine, al colaborării ştiin­ţelor cu artele. O cosmogo­nie­­ va fi zis careva cu ifos. Dar visele „mici“, măruntele vise de toată ziua, visele puz­derie, zise utilitare, de care ne lovim la tot pasul ? Ce trecere au acestea d­n urmă în Cetate ? Ce loc li se cuvi­ne ? Ce preţ ? Sunt întrebări cu care pur­cedem a privi celălalt revers al fascinantei medalii pe care am numit-o­ cu bună ştiinţă dreptul la vis. Alt personaj intră în rol, aşadar, visul acestuia are (aparent) mică deschidere de compas,­e dea­(Continuare în pag. a 2-a)

Next