România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)
1971-11-26 / nr. 8427
Anul XXIX Nr. 8427 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Mmm liberă COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE ovarăşul Nicolae Ceauşescu în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timişoara .Tot după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a făcut o vizită de lucru la Facultatea de mecanică a Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara. Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Mihai Telescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., şi Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat. Prezenţa secretarului general al partidului în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice universitare din Timişoara constituie o nouă şi elocventă expresie a grijii şi preţuirii statornice de care se bucură din partea conducerii partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, învăţămîntul superior din ţara noastră, căruia îi revine un rol tot mai important în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. Asemeni altor centre universitare din ţară, şi în Timişoara învăţămîntul superior a cunoscut importante înnoiri, atît sub aspectul bazei sale materiale, cit şi al conţinutului. Noile pavilioane de învăţămînt puse la dispoziţia studenţilor, laboratoarele didactice şi de cercetare, modernele instalaţii, utilaje şi aparate ştiinţifice de care au fost dotate cele patru institute de învăţămînt superior din localitate au determinat o şi mai pronunţată conturare a Timişoarei ca una din cele mai dezvoltate şi moderne dintre cetăţile universitare ale României socialiste. Cei aproximativ 14 000 de studenţi timişoreni au început actualul an de învăţămînt într-un climat de puternică efervescenţă creatoare, generat de măsurile propuse de secretarul general al partidului pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, în vederea unei mai strînse legături a învăţămîntului cu producţia, activitatea de cercetare, cu viaţa. Programul Partidului Comunist Român adoptat de Plenara Comitetului Central din noiembrie 1971 a întrunit adeziunea entuziastă a tineretului studios, a întregului corp didactic din învăţămîntul superior timişorean, care, asemeni tuturor oamenilor muncii din ţara noastră — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — acţionează neabătut pentru traducerea lui în viaţă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu soseşte la facultatea de mecanică a Institutului Politehnic. Este întîmpinat de prof. dr docent Ion An (Continuare în pag. a 3-a) Mi-a făcut o deosebită plăcere să vizitez Facultatea de Mecanică din cadrul Politehnicii. Mi-au făcut o impresie bună laboratoarele pe care le-am vizitat. De altfel, Politehnica din Timişoara are un renume bun, atit în ce priveşte activitatea legată de procesul de învăţămînt, cit şi în ceea ce priveşte cercetarea şi legarea mai strînsă a învăţămintului de producţie. Sînt bucuros că, în cadrul acestei scurte vizite, am putut să mă întîlnesc cu conducerile Universităţii şi institutelor de învăţămînt superior din Timişoara, cu studenţi, cu activul de partid. Şi mai cu seamă, ni-a făcut o deosebită plăcere să ascult cele relatate aici de toţi tovarăşii , care au luat cuvîntul, referitor la faptul că măsurile privind mai buna organizare a invăţămîntului nostru pe baza hotărîrilor Comitetului Central şi a Legii învăţămintului dau rezultate bune. Sigur, suntem numai la început. Dar şi din ce aţi relatat dumneavoastră şi din ceea ce cunosc din alte centre universitare, se pare că am pornit pe un drum mai bun pentru înfăptuirea directivelor Comitetului Central privind învăţămîntul. In fond, nu este vorba de ceva nou, ci este vorba de a acţiona mai consecvent în aplicarea Legii învăţămintului şi directivelor Comitetului Central, deoarece, deşi s-au stabilit măsuri pentru legarea învăţămintului de producţie, de cercetare, nu am reuşit să obţinem rezultatele pe care le aşteptam. Desigur, procesul de învăţămînt trebuie perfecţionat continuu, trebuie ţinut seama că in această epocă a uriaşei revoluţii tehnico-ştiinţifice este necesar să ne preocupăm permanent de ridicarea nivelului general al învăţămintului, de dezvoltarea cercetării ştiinţifice, de o strînsă legătură cu producţia, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu noile cuceriri, numai aşa învăţămîntul nostru, oamenii de ştiinţă, cercetătorii noştri vor putea să-şi îndeplinească menirea lor. Am ascultat pe cîţiva tovarăşi care au relatat despre unele realizări şi preocupări în domeniul cercetării ştiinţifice, despre dorinţa lor , ca aceste realizări să fie cit mai rapid puse în producţie. Este o dorinţă bună şi sper că se va şi realiza într-un timp mai scurt decit a fost stabilit. Sunt, de asemenea, rezultate bune şi pe linia întăririi disciplinei, a activităţii politico-educative despre care s-a vorbit, de asemenea, aici. Toate acestea sînt lucruri care vor contribui la înfăptuirea programului de măsuri elaborat de Comitetul Central al partidului, program în cadrul căruia învăţămîntul — deci şi învăţămîntul superior — ocupă locul central, pentru că, pînă la urmă, el constituie baza formării educaţiei tineretului, a cetăţenilor patriei noastre. Aş dori să ridic o singură problemă, care nu se referă neapărat numai la Timişoara, ci reprezintă un fenomen care se pare că este mai general, şi anume o prea mare fluctuaţie în organizarea unor catedre şi a unor cursuri, unde se produc prea mari schimbări. Este clar că aceasta produce tulburări în organizarea invăţămîntului şi în buna lui desfăşurare. De aceea, eu aş ruga şi pe tovarăşii din Timişoara să aibă în vedere această stare de lucruri, ţinînd seama şi de drepturile pe care Ie au senatele şi consiliile universitare în elaborarea programelor. In primul rînd, ne gîndim ca numărul de catedre şi poate chiar şi de cursuri să se stabilească prin lege — nu pentru a restrînge autonomia senatelor şi consiliilor universitare, ci din dorinţa de a da o mai mare stabilitate procesului de învăţămint. S-a ajuns, în prezent, la o fărimiţare a investiţiilor, la un mare număr de catedre şi chiar la un număr mare de cursuri. Pun această problemă care este un studiu, întrucît aici este o consfătuire de lucru, iar dumneavoastră aveţi un rol important în elaborarea programelor şi deci în stabilirea şi a numărului de catedre şi a cursurilor. Trebuie să avem în vedere acest fapt pentru că, pînă la urmă, legarea învăţămîntului de cercetare şi de producţie trebuie să ducă la consolidarea şi la o mai mare stabilitate în învăţămîntul nostru. In ce priveşte Centrul de Cercetări tehnice din Timişoara, el se dezvoltă puternic ; văd că are un program de investiţii şi de construcţii destul de mare. Noi am dori ca realizarea tuturor acestora să se facă într-un timp cit mai scurt, dar cu o contribuţie mai însemnată din partea profesorilor şi studenţilor. Este foarte bună iniţiativa studenţilor şi Consiliului Asociaţiei de a se ocupa de renovarea clubului, de a lucra la el. Am văzut şi în alte ţări preocuparea studenţilor de a-şi construi singuri o serie de obiective. Deci, aceasta nu este ceva specific românesc, ba chiar aş putea spune că suntem puţin rămaşi în urmă. De aceea, trebuie să acordăm mai mare atenţie realizării unor construcţii universitare cu participarea celor aproape 14 000 studenţi din Timişoara. Este nu numai o problemă de educaţie, dar şi o necesitate pentru a le realiza la timp şi pentru a putea să asigurăm, în felul acesta, dezvoltarea întregului proces de învăţămînt şi educativ. In încheiere, doresc să menţionez încă o dată că am impresii bune despre cele văzute şi auzite aici. Doresc să adresez felicitări cadrelor didactice şi studenţilor pentru rezultatele pe care le-au obţinut în munca lor, să le urez succese în întreaga activitate de învăţămînt, de cercetare şi de legare a învăţămîntului şi a cercetării de producţie, ca şi în munca educativă. CUVÍNTUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU : Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte In pag. a 50 STAREA VREMII cm variabil cCz CEHICOfIJUT INTERVIUL acordat de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, ziaristului Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior" După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, la 18 noiembrie, pe ziaristul Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior“, căruia i-a acordat un interviu. Întrebare : În ultimi ani, în mai multe împrejurări, v-aţi referit, domnule preşedinte, la realităţile de pe continentul latino-american. Cum apreciaţi fenomenele politice, economice şi sociale care au loc în prezent pe acest continent ? RĂSPUNS : Aş dori să încep prin a menţiona că în acest secol continentul latino-american a cunoscut o puternică dezvoltare ; după cel de-al doilea război mondial, în cele mai multe ţări din America Latină au avut şi au loc puternice transformări economice şi sociale. Ele se caracterizează — după cunoştinţele mele — prin preocupările tot mai susţinute ale forţelor progresiste şi maselor populare din aceste ţări pentru scuturarea dominaţiei imperialismului american, pentru preluarea în stăpînire proprie a bogăţiilor naţionale, pentru asigurarea în acest fel a condiţiilor necesare dezvoltării independente a popoarelor latino-americane. Consider că acest proces, care s-a accentuat în ultimii ani, este, în primul rînd, rezultatul radicalizării maselor populare din aceste ţări, inclusiv a unor largi cercuri ale burgheziei naţionale. Ele sunt, totodată, rezultatul schimbărilor profunde petrecute în viaţa internaţională, al faptului că vechea politică imperialistă de dominaţie nu se mai poate desfăşura cu succes — în fond se poate vorbi de un faliment al acestei politici —, că în viaţa internaţională îşi fac loc tot mai mult principiile egalităţii în drepturi între toate naţiunile, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, se manifestă tot mai pregnant dorinţa popoarelor de a fi stăpîne pe destinele lor. Consider că fenomenele politice şi sociale din America Latină se încadrează în acest proces general, şi — cu toate dificultăţile inerente unui proces revoluţionar, care poate cunoaşte şi unele insuccese — cred că tendinţa dominantă este cea care duce spre realizarea tuturor năzuinţelor de progres, de dezvoltare de sine stătătoare a popoarelor din America Latină. Aceasta presupune, desigur, o largă colaborare a tuturor forţelor naţionale care se pronunţă pentru independenţă şi progres social — şi, aş menţiona, că experienţa din Chile, din Peru, este foarte edificatoare in acest sens. Desigur, o semnificaţie deosebită are, în această ordine de idei, experienţa socialistăa Cubei, dar nu mă refer în mod special la aceasta, pentru că ea datează mai de mult şi, aşa cum se ştie, exercită o influenţă de seamă asupra întregii dezvoltări în America Latină. Noile fenomene la care m-am referit — din Chile şi Peru — demonstrează că există posibilităţi pentru obţinerea unor schimbări radicale, pentru aşezarea pe baze noi a vieţii statelor de pe continentul latino-american. ÎNTREBARE: Ce interese are România în stabilirea de relaţii comerciale şi diplomatice cu statele din America Latină ? RĂSPUNS : România — care are astăzi relaţii diplomatice cu 94 de state şi legături economice cu peste 100 de ţări ale lumii — se pronunţă pentru o largă colaborare cu toate statele, fără deosebire de orînduire socială, pe baza principiilor de care am vorbit mai înainte. In acest context, noi apreciem că stabilirea relaţiilor diplomatice, economice, ştiinţifice şi culturale cu ţările Americii Latine corespunde atît intereselor României, cit şi intereselor statelor latino-americane de a se dezvolta pe calea independenţei şi a progresului economic-social, slujesc cauzei generale a colaborării şi păcii în lume. Aş mai putea să adaug şi faptul că popoarele din ţările noastre au origine latină, ceea ce favorizează şi mai mult dezvoltarea acestor relaţii ; afinităţile de origine, de limbă nu pot fi decit în folosul colaborării. ÎNTREBARE: Sunteţi dispus să faceţi o călătorie de bunăvoinţă în America Latină ? RĂSPUNS : Am cîteva invitaţii şi mă gindesc să le dau curs într-un viitor cit mai apropiat posibil. Consider că cunoaşterea directă a stărilor de lucruri din celelalte ţări — deci şi din ţările Americii Latine — creează condiţii şi mai bune pentru dezvoltarea colaborării active în toate domeniile de activitate. (Continuare în pag. a 3-a) COMUNICAI COMUN cu privire la vizita de prietenie in tara noastră a preşedintelui Republicii Socialiste federative Iugoslavia, Iosip Broz Tito La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia a făcut o vizită de prietenie în Republica Socialistă România în zilele de 93 şi 21 noiembrie 1971. înalţii oaspeţi au vizitat cu acest prilej Municipiul Timişoara, întreprinderile industriale „Electromotor“ şi „Industria Lunii“ şi s-au întreţinut prieteneşte cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din oraşul Timişoara au făcut o călduroasă primire înalţilor oaspeţi — expresie vie a sentimentelor de prietenie şi stimă reciprocă ce caracterizează relaţiile românoiugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timişoara între secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat . Din partea română, tovarăşii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Emil Drăgănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al F.C.R., Vasile Şandru, ambasadorul Republicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, şi Gheorghe Colţ, director în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă, tovarăşii : Genial Biedici, preşedintele Consiliului Executiv Federal al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Dragoslav Markovici, preşedintele Adunării Republicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Stane Dolanţ, preşedintele în funcţiune al Biroului Executiv al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Mirko Tepavaţ, secretarul federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Duşan Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român, Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Părăsind ţara dumneavoastră ospitalieră, doresc încă o dată, în numele colaboratorilor mei şi în numele meu personal, să mulţumesc în modul cel mai sincer pentru ospitalitatea cordială şi primirea extrem de caldă. Impresiile pe care le ducem cu noi din Timişoara ne vor rămîne mult timp in amintire. Doresc şi cu acest prilej să exprim marea satisfacţie pentru reîntilnirea noastră şi discuţiile utile pe care le-am purtat. Sunt convins că aceasta va constitui un stimulent puternic pentru întărirea continuă a prieteniei şi colaborării multilaterale dintre popoarele şi ţările noastre. Vă urez, Dumneavoastră, Guvernului, Comitetului Central al Partidului Comunist Român, şi poporului Republicii Socialiste România noi succese în munca creatoare şi în construirea socialismului. IOSIP BROZ TITO (Continuare în pag. a 5-a) Civica (V) Omul-vis Pop Simion Vinerea trecută l-am adus în colţul paginii pe tinărul care concepe un oraş al viitorului, vis maximal, de amplitudine, al colaborării ştiinţelor cu artele. O cosmogonie va fi zis careva cu ifos. Dar visele „mici“, măruntele vise de toată ziua, visele puzderie, zise utilitare, de care ne lovim la tot pasul ? Ce trecere au acestea dn urmă în Cetate ? Ce loc li se cuvine ? Ce preţ ? Sunt întrebări cu care purcedem a privi celălalt revers al fascinantei medalii pe care am numit-o cu bună ştiinţă dreptul la vis. Alt personaj intră în rol, aşadar, visul acestuia are (aparent) mică deschidere de compas,e dea(Continuare în pag. a 2-a)