România Liberă, iulie 1972 (Anul 30, nr. 8611-8637)

1972-07-04 / nr. 8613

Anul XXX Nr. 8613 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE IN INTIMPINAREA CONFERINŢEI NAŢIONALE A PARTIDULUI ŞI A CELEI DE-A 25-A ANIVERSĂRI A REPUBLICII Galaţi — Brăila — Drobeta Turnu - Severin — Olteniţa CINE VA CÎŞTIGA ÎNTRECEREA SUDORILOR?­­ O mi­nu­nat­ă replică la vestita întrecere a intuitorilor din 1948 e 4 echipe fruntaşe de sudori de pe 4 mari şantiere navale dunărene s-au angajat intr-o spectaculoasă confruntare . Ziarul nostru va prezenta operativ performanţele din în­trecerea sudorilor Totul a pornit de la o discuţie pe Şantierul naval din Galaţi. La sectorul 1 construcţii corp, maistrul Gheorghe Stoica ne-a spus că aude şi acum răpăitul ciocanelor de nituit, care-i aminteşte de celebra întrecere a nituitorilor, „de flacăra Întrecerii socialiste de atunci, care ar putea fi reaprinsa“ — cum spunea el. Apoi Gheorghe Stoica ne-a rugat sa cunoaştem şi echipa lui Constantin Stircoviceanu. La secfla de armare a cargoului de 7­000 tdw l-am in­­tilnit pe sudorii lui Stircoviceanu, pe Mihai Iordache, pe Dumitru Başa, Tanase Druţă. — Dumneavoastră ştiţi ceva despre Întrecerea intuitori­lor ? — Cum sa nu? Roşea, Iordachescu au lucrat doar atei... Iar Banu, la Tr. Severin. Însemna cu tibişirul fiecare nit... — Dacă cel de la Tr. Severin sä zicem v-ar chema la întrecere, ce-afi spune ? — Ce sä spunem ? Am răspunde chemării. Dar cu nitu­rile nu mai merge. Nici nu ştim cum mai arată un nit. Acum, ştiţi doar, se sudează. Facem chiar şi sudură au­tomată... — Cum v-aţi putea, totuşi. Întrece, cum s-ar putea aprin­de flacăra întrecerii din 1948 ? — Sä ne gindim... Ar merge... Sä fie un concurs al cali­tăţii şi cantităţii. Cite o echipă de sudori buni din şantie­rele dunărene sä lucreze la montarea bloc a secţiilor pe cala de montaj. Ştiţi, toată sudura se fotografiază. Se poate vedea care a lucrat mai bine. După ce fiecare re­alizează un număr de metri liniari de cordon de sudură, să se vadă care echipă are cel mai mic număr de defecte. — Ce faceţi, II chemaţi la Întrecere? — De ce nu ? Imediat, alţi reporteri ai noştri au plecat la Brăila, Dro­­beta-Tr. Severin şi Olteniţa sa vadă dacă constructorii de nave de aici primesc chemarea. Răspunsul a fost afirma­tiv. S-au stabilit apoi cu fiecare condiţiile şi obiectivele Întrecerii. Şi, bineînţeles, au fost desemnaţi reprezentanţii. Vestita întrecere Intre rituitorii şantierelor de la Galati şi Tr. Severin a fost povestită pe pagini Întregi de zia­re. A fost o Întrecere Intre ciocane pneumatice, nituri şi miinile oamenilor. Acum au dispărut bubuiturile ciocane­lor care se auzeau de la cealaltă margine a oraşului. In schimb a apărut spectacolul scinteilor sudurii. Aşadar, o nouă Întrecere. O Întrecere intre ciocanul de sudură, e­­lectrozi, şi, bineînţeles, miinile omului. Reactualizăm romantica Întrecere din 1948 ! Pornim in­­cepind de miine intr-o expediţie a calităţii şi cantităţii la care iau parte cei care pregătesc navele viitoare. Sa ne Închipuim că patru echipaje, ca pe o imensă corabie, au umflat piizele şi vor porni in larg. Fiecare vrea desigur, sa ajungă primul. Ziarul nostru va oglindi permanent Întrecerea lor care va fi astfel urmărită de În­treaga t°ră. Aşadar, de astăzi, aparatele de sudură, aprind scinteia In întrecere ! Iar noi, cronicari al Întrecerii, le urâm tuturor : SUCCES ! (In pagina a 3-a prezentăm cele patru echipe.) ORIGINEA EMULAŢIEI în folosul ţării şi al fiecăruia Am stat de vorbă, în ultimele zile, cu oa­meni din diferite întreprinderi, am urmărit munca lor, ne-am bucurat de succesele ini­ţiativelor lor, am încercat să le pătrundem gindurile, înţelegînd astfel mai adînc elanul cu care lucrează. Iată ce mi-a spus un bătrîn muncitor — unul dintre cei mai buni munci­tori de la Automatica — omul care şi-a adus în fabrică cei doi fii, absolvenţi de liceu, transformîndu-i, în scurtă vreme, în muncitori dintre cei mai vrednici de laudă : — „Cum să nu simţi nevoia să lucrezi mai bine, mai eficient, să te întreci cu ceilalţi, cînd ştii că rezultatele muncii tale sînt în folosul ţării şi că se răsfrîng asupra ta, a vieţii tale şi a fa­miliei tale sub formele cele mai diferite". Iată, aşadar, originea emulaţiei. Purtînd în ei o bogată încărcătură de patriotism, con­ştienţi că de ei depinde ridicarea ţării pe treptele cele mai înalte ale civilizaţiei, ceea ce se converteşte în ridicarea nivelului lor de trai, oamenii muncii, simţind intim dubla lor calitate de proprietari şi producători, se străduiesc să depăşească planurile, să re­ducă cheltuielile de cost ale produselor, să producă mai eficient şi într-o măsură cît mai mare bunurile de care are nevoie economia naţională. Intre creşterea producţiei, fie ea cea de oţel sau cea de bunuri de consum, şi nivelul ge­neral de trai există o legătură directă. Oa­menii muncii ştiu foarte bine că tocmai pro­gresul economiei a fost cel ce a permis îm­bunătăţirea neîncetată a nivelului lor de trai şi mai ştiu că, cu cît va fi mai mare progre­sul general al economiei noastre cu atîta va creşte şi fondul de consum şi bunăstarea lor. Iată de ce iniţiativa de a se îndeplini cinci­nalul în numai patru ani și jumătate a avut un ecou atît de profund. La care am adăuga doar cîteva cifre care ni se par elocvente : Realizarea cu o jumătate de an în avans a prevederilor cincinalului însemnează realiza­rea cu o jumătate de an înainte de termen a prevederilor de creştere a veniturilor reale ale populaţiei cu 40—46 la sută, de creştere a veniturilor din salarii cu 53 la sută, ridicarea cu o jumătate de an mai devreme a nivelului salariului minim la 1 100 lei (în loc de 800 lei cît este în prezent), înseamnă a beneficia mai devreme de cele 522 000 locuinţe prevăzute a se construi din fondurile statului în cincinal, de cele 48,7 miliarde alocate pentru nevoile social-culturale, pentru sănătatea oamenilor, după cum asta înseamnă a beneficia mai de­vreme de sporurile mari prevăzute la pro­ducţia de bunuri de consum din industria uşoară, alimentară, etc. Cît priveşte agricul­tura, „cincinalul în patru ani şi jumătate" în­seamnă evident jumătate de recoltă în plus. Conştiinţa clară că acesta este singurul drum care poate duce la ridicarea cu un ceas mai devreme a ţării pe treptele civili­zaţiei avansate, stabilirea corelaţiei indubi­tabile dintre progresul accelerat al economiei şi bunăstarea lor şi a familiilor lor, înari­pează muncitorii, inginerii şi tehnicienii noş­tri, care fac din sarcina îndeplinirii cincina­lului în patru ani şi jumătate propria lor cauză. M. Radian , — - ------------------ -----------------— ■* STAREA VREMII/de­r Hart­a fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte in pag.­­ 5-a ŞTIINŢA CONDUCERII, ASTĂZI Convorbirea pe care am pur­tat-o cu prof. dr. Mihai Dră­­gănescu ne-a permis să desci­frăm citeva din datele concrete ale conceptului de ştiinţă a conducerii în etapa pe care o traversăm, concept formulat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi care va forma, desigur, un im­portant obiect de discuţie la a­­propiata Conferinţă Naţională a partidului.­­ Dezvoltarea societăţii ro­mâneşti — arăta domnia-sa — cunoaşte, în această perioadă, o amplă prefacere structurală caracterizată printr-un puter­nic dinamism economic şi al întregii vieţi social-politice. Are loc o creştere în ansam­blu a forţelor productive, se modifică substanţial cadrul relaţiilor umane. Societatea, ce capătă tot mai mult caracterul unui sistem în care toate aspec­tele şi activităţile se întrepă­trund, obligă la o cuplare a ştiinţei cu societatea în întregul ei. In acest sens, ştiinţa condu­cerii devine una dintre discipli­nele cele mai importante ale vremurilor noastre. — Ce rol poate fi atribuit, în contextul la care v-aţi referit, lucrărilor de prog­noză ? — Asemenea lucrări, care sunt în curs de elaborare, după cum s-a constatat şi in cadrul co­misiei de partid şi de stat pen­tru prognoze au avansat cu con­tribuţia tuturor organismelor de stat, ministerelor, institutelor de cercetare, a oamenilor de ştiinţă. Ele însă — s-a subli­niat — trebuie să se încadreze într-o viziune unitară de dez­voltare a ţării noastre, astfel ca, intr-un timp relativ scurt, să putem ajunge din urmă ţă­rile dezvoltate. Prognozele se referă la dezvoltarea economică şi socială, la creşterile demo­grafice, la evoluţia industrială şi a ştiinţei. Ele se află în sta­diu de elaborare avînd în vede­re că primele variante nu pot fi considerate decît orientative. Elaborarea de prognoze consti­tuie o funcţie a conducerii ştiin­ţifice şi un capitol al ştiinţei conducerii. Din punct de vedere al conţinutului ştiinţific al a­­cestei discipline noi, trebuie să se acţioneze, Intr-o mai mare măsură, In direcţia dezvoltării ştiinţelor social-politice. După cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, e necesară o genera­lizare a cercetărilor efectuate, trecerea la un „EFORT DE INOVAŢIE". Pe de altă parte Convorbire cu prof. dr. Mihai Drăgănescu se resimte necesitatea asimi­lării în această ştiinţă a meto­delor de calcul matematic, a programelor de calcul, a mode­lelor matematice în cercetarea fenomenelor economice şi so­ciale. Din îmbinarea acestor la­turi sunt de aşteptat noi pro­grese. Ele constituie de fapt su­portul modern al ştiinţei condu­cerii. — Cum se exprimă la ni­velul conducerii statului, în această etapă atît de com­plexă prin deschiderile ei, caracterul unitar al actelor decizionale ? — Intr-o societate care capătă tot mai mult caracterul unui sistem, în care au prins viață principiile centralismului de­mocratic, caracterul unitar al actelor decizionale se impune de la sine. Fără îndoială, este important ca actele decizionale luate In fiecare punct de con­ducere să fie perfect corelate cu deciziile ce se iau la diferite nivele sau altfel spus In reţeaua de noduri decizionale ale ţării. Nivelele de decizie funcţionează Intr-un sistem, hotărtrile supe­rioare constituind elemente o­­bligatorii pentru sfera largă de decizii care revin tuturor celorlalte trepte. In acelaşi timp, deciziile superioare reflectă ce­rinţele societăţii şi, în acest mod, fiecare cetăţean al ei se poate afirma că participă, con­trolează şi realizează decizia. Gradul de experienţă acumulat permite ca o seamă de decizii (decizii de rutină, operative) să se poată automatiza, în special în întreprinderiie industriale , unele dintre ele şi la nivele su­perioare. Aceste decizii auto­matizate trebuie să asculte, prin modul de programare al aces­tora, de cerinţele economice şi sociale exprimate de conducere. Aceste cerinţe reprezintă deci­zii potenţionale şi care se în­cadrează în acelaşi sistem de­cizional. Că rezolvarea unor a­semenea aspecte este extrem de importantă în momentul de faţă o demonstrează recenta hotărire a C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătăţirea sistemului infor­maţional prin introducerea mij­loacelor de prelucrare automată a datelor. — Ştiinţa conducerii se în­scrie in rindul unor discipli­ne de graniţă, de sinteză. Cum poate întruni expertul profilat intr-un domeniu sau altul acel cumul de compe­tenţă atit de necesar actului decizional intr-o sferă cum ar fi, de pildă, cea a dirijă­rii investiţiilor ? — Se poate spune că fiecare investiţie constituie un sistem (etape de cercetare, proiectare, realizare şi punere în funcţiu­ne). Este necesară o îmbinare de cunoştinţe privind materialele, procesele fizice, maşinile, subsis­temele de organizare şi de pro­ducţie. De aceea un expert in­tr-un domeniu trebuie să fie in acelaşi timp si un specialist in ingineria sistemelor. Dacă se va realiza o asemenea îmbinare, intre expertul care stă­­pîneşte, o dată cu un anumit­ sector al tehnicii, şi cunoştinţele privind sistemele şi oamenii de conducere care, la rindu-le, tre­buie să fie înarmaţi cu ştiinţa sistemelor, cred că o serie de de­ficienţe ar putea fi înlăturate din acest punct de vedere. O investiţie este un sistem şi ca orice sistem depinde de factorii exteriori sau de alte sisteme : piaţa care ridică probleme de marketing, circuitul furnizorilor de materie primă, energie, me­diu social pentru forţă de mun­că inclusiv schemele de pregăti­re şi invăţămint, îmbinarea aces­tor aspecte de specialitate, de sisteme de conducere, fac din ştiinţa conducerii intr-adevăr o ştiinţă de graniţă, de sinteză. In procesul activităţii industriale şi economice pot apare contradic­ţii. Este vorba de neconcordanţe intre capacităţile de producţie din diferite sectoare industriale şi ele se datoresc, fie unor pro­gramări de producţie necoordo­nate, fie unor perturbaţii apăru- Lia Mărgărit (Continuare în pag. a 2-a) DELEGAŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI CELE ŞAPTE MESERII ALE UNEI FEMEI CU FUNCŢIA DE MAISTRU PARASCHIVA DOBEANU, de la filatura „Dacia“ din Bucureşti O femeie cu muncă de con­ducere : Paraschiva Dobeanu, maistru în atelierul de prepa­­raţie al întreprinderii „Dacia“ din Capitală. In 1957, după absolvi­rea şcolii profesionale, devine ţesătoare. In 1962, e una din cele şapte fete, dintr-o promo­ţie de treizeci, care capătă, la o şcoală de specialitate din Capitală, carnetul de maistru ţesător. In 1966, cîştigă, prin concurs, în competiţie cu trei bărbaţi cu experienţă, postul de maistru deţinut acum. In 1968, fotografia ei apare, alături de alte cinci portrete, pe un panou intitulat : „Inovatorii noştri”. O dinamică profesiona­lă accelerată. Prin ce calităţi dobîndită ? Consult atribuţiile, fixate in regulamentul de serviciu, ale unui maistru dintr-un atelier de preparaţie. „Coordonează“, „verifică“, „determină”, „răs­punde“... Verbe din perimetrul organizării impecabile a proce­sului muncii. Forţa ce le-o im­primă Paraschiva Dobeanu ? Pină la sfîrşitul lunii viitoare, ţesătoria trebuie să predea un lot de 5 000 metri dintr-o ţesă­tură din fire sintetice, inedită pentru cumpărători In atelierul ei, maistrul le-a pregătit bobi­nele, urzelile. Restul e treaba ţesătoarelor. Dar, iat-o pe Pa­raschiva Dobeanu, cot la cot cu ele la războiul de ţesut : „Merge firul ? E bine pieptă­nat ? Vezi că urzeala trebuie înnodată aşa...“ Cot la cot, cale de o mie de metri. După care se descurcă fetele singure. Va să zică, înregistrez, o fi mais­trul — maistru, dar la nevoie redevine ţesătoare. Intr-o dimi­neaţă, recent, dezbatere la şe­ful secţiei şi tehnologul ei , ci­că — zice maistrul, ea ar fi tot supravegheat urzitorul mai a­tent vreme de citeva zile şi-a băgat de seamă că firul de pe sulurile primordiale nu s-ar desfăşura în acelaşi ritm cu celelalte. Rămine un surplus nerulat. Aşa e. Şi, pe iunie, an­gajamentul de economii la con­sumuri specifice al ţesătoarelor mai înregistrează un plus de 2 grame la fiecare mie de kilo­grame de fire... Pentru că — din nou, consemnez, maistrul ştie să lucreze ca un bun urzi­tor. Să fie vreo lună, o lună şi ceva — erau fetele nemulţumi­te . Că nu ştiu ce-i, tovarăşa Dobeanu, cu canetele, nu ne a­­jung, stăm degeaba, cite zece minute, ba şi mai mult...“ Cit o fi încercat maistrul puterea de rotaţie a maşinilor de cane­­tat, cit le-o fi cunoscut această putere, fapt e că, peste citeva zile, iat-o cu un prim rezultat: 150 kg de fire in plus rulate pe canete. Ele se contabilizează, acum, la sfirşitul lunii, aşa , pe iunie, nici un minut nelucrat şi 8 000 de metri de ţesături pro­duse peste plan, adică peste 3 000 de rochii. Dar să nu ui­tăm să includem in acest suc­ces al ţesătoarelor şi contribu­ţia maistrului în ipostază de canetator... La o maşină de bo­binat, o ţesătoare suferă un accident la un deget. Neatenţia ei de o clipă. Care a supralici­tat-o, in schimb, pentru zile şi nopţi pe aceea a Paraschivei Dobeanu , la capătul lor, „Apă­rătoarea pentru protecţia mun­cii“ devenea a treia inovaţie a maistrului la maşinile de bobi­nat — al căror sistem de func­ţionare la suport şi al căror sistem de înfăşurare pe mosor tot ea le schimbase, prin ino­vaţiile realizate anterior. Fiind­că, remarcaţi, Paraschiva Do­beanu se pricepe la bobinare. — De fapt, cite meserii din domeniul ţesătoriei cunoaşteţi? — am întrebat-o, pentru bilan­ţul exact. — Păi, să socotim : bobinator, canetator, urzitor, năvăditor, repansator, ţesător, încleietor... Asta din urmă chiar că-mi dă acuma bătaie de cap : trebuie să izbutesc să găsesc urgent o soluţie optimă pentru reţeta la produsul „Aracet A.P.V.“ pe care-l facem... Sigur că o să izbutească, a­­cest maistru de șapte ori mun­citor superior calificat. Graziela Vântu în pag. a 3-a. Ce nu știam despre o mrărită BĂTĂLIE CLI TIMPUL Excelenţei Sale Domnul RICHARD M. NIXON Preşedintele Statelor Unite ale Americii CASA ALBA, WASHINGTON, D­C. Cu prilejul Zilei independenţei Statelor Unite ale Americii, vă adresez, din partea mea, a Consiliului de Stat şi a poporului român, sincere felicitări şi cele mai bune urări pentru prosperitatea po­porului american, îmi exprim, cu această ocazie, încrederea că relaţiile dintre ţările noastre se vor dezvolta in continuare în folosul popoarelor român şi american, al păcii şi colaborării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Secretar general al Partidului Comunist Român BUCUREŞTI Vă mulţumesc în mod cordial pentru felicitările şi caldele urări pe care mi le-aţi adresat cu prilejul celei de-a 80-a aniversări a zilei mele de naştere. Aş dori ca şi cu acest prilej să subliniez con­vingerea că relaţiile strânse, prieteneşti şi colaborarea fructuoasă dintre Republica Socialistă Federativă Iugoslavia şi Republica So­cialistă România, dintre Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia şi Partidul Comunist Român se vor întări in continuare, in interesul popoarelor noastre şi al realizării idealurilor păcii şi socialismului. Vă adresez, tovarăşe Ceauşescu, un călduros salut şi urarea de noi succese şi progres multilateral României socialiste vecine IOSIP BROZ TITO U­M Mihai Stoian De câte ori n-am fost puşi în situaţia, fiecare dintre noi — indiferent de califi­care, indiferent de locul de muncă — să rezolvăm ceva care nu ne cădea direct in sarcină. Am făcut-o fiindcă, dincolo de părerea bună pe care ceilalţi trebuie s-o aibă despre tine (pe me­rit !), există şi propria ta părere despre tine (la fel de preţioasă). Cină îndeplineşti un asemenea lucru, neaştep­tat, cu discreţie, fără pompă, renunţi deliberat şi la re­compensa publică, mulţu­­mindu-te cu amintita „re­compensă“ pe care ţi-o a­­corzi singur (ştiindu-te om cumsecade, demn, săritor, etc). Am cunoscut de curind, la Vălenii de Munte, o femeie vîrstnică, pe nume Stela I­lie, care­ ar putea fi, in orice mo­ment, un subiect de prim­­plan pe micul ecran. Cine e Stela Ilie ? „Simplă“ su­praveghetoare la Muzeul „Nicolae Iorga“, încă din ti­nereţe se află aici, l-a cu­noscut personal pe Profesor şi iată, astăzi, într-un mod încîntător (prin exactitate, inedit, participare) poţi as­culta (viu grai !) ce poves­teşte un martor ocular al au­tor si atitor scene con­sumate cindva, dar si mai recent, in casa larga. Căci femeia aceasta mică de stat s-a luptat aici, la faţa lo­cului, ca o tigroaică, ani şi ani la rind, ca să salveze fiecare „semn“ rămas de la marele savant (mai cu sea­mă in perioada viitorii răz­boiului). Dovada magnificei reuşite (obţinute, evident, a­­lături de familia ilustrului dispărut) se concretizează in actualul muzeu, plin de o­­biecte, de documente şi cărţi, de tablouri şi busturi (care nu o dată au fost az­­virlite, peste noapte, de pe soclu), de mobilă. Muzeul este unul din puţinele lă­caşuri de acest gen care au putut reconstitui aidoma at­mosfera de creaţie şi de me­ditaţie a celebrului savant român. Vorbindu-ţi despre pleca­rea lui Iorga la Sinaia, ime­diat după cutremur („Toate forintinitare in nas a 5 ”)

Next