România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)
1988-11-26 / nr. 13703
EDIREA SOCIAL POLITICĂ A TOVARĂŞULUI VAL CEAUŞESCU, EXPRESIE A SPIRITULUI LA RATA STRATEGIEI DE SI Experienţa edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltata în patria noastră ilustrează, cu puterea de argumentaţie a faptelor, că analiza, proiectarea şi dirijarea totalităţii proceselor din viaţa economică,, socială şi spirituală implică atit o temeinică stăpînire a instrumentelor gîndirii şi conducerii politice, cit şi investirea acestora cu atributele unei concepţii unitare şi pătrunzătoare, care face din transformarea ştiinţelor in forţe de progres social şi din deschiderea lor spre acţiune, cadrul optim in care se îmbină organic actul politic cu acela al cunoaşterii ştiinţifice. Acum, în aceste zile de puternică afirmare publică a spiritului revoluţionar. In contextul dezbaterii Tezelor din aprilie, putem lesne observa că acestea se fundamentează pe tot ceea ce a acumulat mai valoros experienţa edificării socialismului în România, pe analiza profundă a celor mai caracteristice şi definitorii procese şi tendinţe care marchează dezvoltarea socialistă a ţării noastre, pe studierea atentă, realistă, a evoluţiei situaţiei internaţionale contemporane. Purtînd amprenta glndirii creatoare, de un deosebit activism a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, documentele de partid. Tezele din aprilie se constituie într-un model de evaluare realistă şi lucidă a stărilor actuale, dar. In acelaşi timp, ele jalonează căile intrării ţării noastre intr-o fază nouă, superioară, a dezvoltării sale, dau expresie practică aplicării Programului partidului ,în concordanţă cu cerinţele stringente ale actualităţii economice şi sociale. Pătrunsă de spiritul analitic specific metodei dialectice şi, în consecinţă, refuzind simpla extrapolare lineară a tendinţelor înregistrate pină acum şi, deopotrivă, prelucrind critic datele de referinţă ale plusului de experienţă dobîndit, gindirea social-politică a conducătorului partidului şi statului nostru se constituie într-o elocventă demonstraţie asupra modului în care creativitatea teoretică şi cea practică pot deveni atribute esenţiale ale aplicării adevărurilor şi legităţilor generale ale evoluţiei şi construcţiei socialiste la condiţiile concrete, istoriceşte constituite, ale ţării noastre, în contextul interdependenţelor lumii contemporane. Trecerea la materializarea strategiei dezvoltării intensive, transformarea acumulărilor cantitative de pină acum intr-o calitate nouă, superioară, obiectivele, orientările şi sarcinile de bază ale actualului cincinal, precum şi opţiunile pe termen mai lung stau sub semnul convertirii, prin acţiune revoluţionară, a ceea ce este da dorit în posibil şi probabil, alcătuindu-se într-o concepţie strategică unitară a creării premiselor materiale şi spirituale pentru trecerea treptată la comunism. Ştiinţa conducerii politice se îngemănează astfel, ca ştiinţa abordării viitorului, în termeni de raţionalitate a demersului, dînd naştere unui tablou complex de gîndire sistematică, integratoare, căreia nu-i scapă — date fiind conexiunile conceptului de multilateralitate — nici una dintre priorităţile şi determinaţiile esenţiale ale funcţionării întregului ansamblu economic, social şi spiritual. Edificarea socialismului devine, în acest fel, mai mult decit un demers practic , revoluţionar, istoriceşte necesar, reclamat ca atare de legităţile obiective ; devine ştiinţă-acţiune, proiect şi realizare ghidate şi validate la izvoarele experienţei nemijlocite, instituire a echilibrului şi multilateralităţii, democraţie reală şi autoconducere muncitorească. Încărcare valorică a conştiinţei maselor, toate acestea conturînd o concepţie clară şi unitară, procurată de ecuaţia evaluării realiste a capacităţilor, utilizării intensive, eficiente, a resurselor materiale şiumane disponibile, în perioada care a trecut, de la Congresul al IX-lea, gindirea social-politică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fertilizat cele mai ample proiecte de dezvoltare din istoria României, a căror posibilitate de înfăptuire se întemeiază pe omniprezenţa factorului uman. Toate documentele de partid, întreaga operă a secretarului general al partidului situează omul — cu totalitatea determinărilor sale de forţă de muncă şi personalitate — în poziţia de centralitate, conceplndu-l ca forţă creatoare fundamentală şi ca beneficiar al propriei sale opere constructive. Ele dobîndesc, în acest fel, o substanţă umanistă şi practicrevoluţionară, ceea ce le asigură capacitatea de mobilizare necesară pentru a deveni program nemijlocit al acţiunii de masă, opţiune fundamentală a tuturor oamenilor muncii, trebuinţă vitală a tuturor membrilor societăţii noastre. Fondul ideatic şi implicaţiile practice ale glndirii social-politice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu atestă, in esenţa lor, faptul că nicicind în istorie nu i s-a oferit poporului nostru o alternativă a progresului global care să corespundă într-un asemenea grad, ca acum, cu propriile sale interese. Conducătorul partidului şi statului nostru concepe un model al dezvoltării generale a societăţii în care concordanţa dialectică dintre dinamica resurselor material-umane şi capacitatea de sarcină şi de performanţă istorică se afirmă ca dimensiune de definiţie, ca obiectiv normativ al strategiei politice. Aceasta demonstrează, deopotrivă, tăria de monolit, unitatea sa profundă cu masele, putinţa de a se afirma tot mai mult, în spaţiul vieţii concrete, ca autentic centru vital al societăţii româneşti, ca forţă politică a ştiinţei şi ca forţă ştiinţifică a politicii. Caracterul ştiinţific fundamentat al concluziilor şi aprecierilor fundamentate de secretarul general al partidului decurge atit din întinderea istorică a perioadei analizate, cit şi din ancorarea temeinică in realităţile actuale, cu sprijinul metodei dialectice de tratare a proceselor, fenomenelor şi tendinţelor dezvoltării ţării noastre. Selectînd din multitudinea aspectelor care pot face obiectul analizei istorice pe cele definitorii, esenţiale, respingînd orice tratare simplificatoare şi promovînd structuri de gîndire novatoare, originală, tovarăşul Nicolae Ceauşescu acordă o atenţie deosebită problemelor fundamentale ale procesului revoluţionar, momentelor-cheie ale acestuia, perspectivelor sale de împlinire progresivă în viitor. Reliefăm, in acest sens, teza potrivit căreia asigurarea unui ritm inuit al dezvoltării s-a impus în mod obiectiv, dat fiind că stadiul în care se afla țara noastră acum peste două decenii, comparativ cu alte ţări era mult rămas în urmă ; depăşirea decalajelor existente putea fi realizată doar printr-o opţiune energică şi curajoasă, de largă perspectivă şi deschidere istorică, prin care să se asigure bazele obiective ale unui progres rapid, valorificator al avantajelor reale pe care le oferă societatea socialistă. Alocarea unei părţi însemnate din venitul naţional pentru dezvoltare şi acumulare s-a constituit intr-o decizie de mare însemnătate strategică, care a Înscris România pe calea unei dezvoltări generale dinamice şi moderne, în pas cu procesele caracteristi- Conf. univ. dr. Aculin Cazacu (Continuare in pag. a 2-a) mm PENTRU POMBA C.C. Al P.C.R. - PROGRAM DE ACŢIUNI REVOLUŢIONARĂ PENTRU INREGUL POPOR v, încheierea procesului de făurire a statului naţional unitar român la 1 decembrie 1918 a marcat ultima etapă pe drumul lung şi greu al refacerii unităţii naţionale şi de stat a poporului român pe vechea vatră strămoşească a Daciei. Unirea din 1918 a simbolizat nu numai momentul final al unui proces istoric, obiectiv, cu rădăcini multimilenare, ce îşi trage seva din comunitatea de viaţă economică, politică, militară şi culturală, de neam şi limbă a poporului român, din întreaga sa devenire, istorică, dar în acelaşi timp, a legiferat un act de dreptate istorică, realizat prin lupta atîtor generaţii de înaintaşi, prin enorme sacrificii materiale şi umane. „Evocînd unirea din 1968 — aprecia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — evocăm o istorie eroică, de secole, a poporului român, in decursul căreia a ars mereu vie flacăra luptei pentru unitate, libertate şi neanimare, pentru scuturarea jugului exploatării şi asupririi, pentru afirmarea deplină şi neîngrădită a geniului creator al poporului român, pentru asigurarea progresului şi civilizaţiei noastre“. A vorbi despre trecutul istoric al poporului nostru — popor despre care marele savant Nicolae Iorga afirma că „are o istorie de patru ori milenară“ — înseamnă nu numai a împleti un arc peste timpul care a trecut de la strămoşi la contemporani, ci mai înseamnă a desluşi caracteristicile fundamentale ale devenirii noastre istorice. Şi se impune aceasta cu atit mai mult cu cit poporul român se numără printre puţinele popoare ale Europei care şi-u avut dintotdeauna una şi aceeaşi vatră de locuire din timpuri care se pierd in negura istoriei, o tradiţie statală neîntreruptă de peste 2000 de ani şi care a zămislit o civilizaţie materială sedentară şi continuă in succesiunea veacurilor, intrată definitiv în patrimoniul culturii universale. S-a dăltuit in lespezi şi s-a încrustat in documente faptul că prin întreaga sa dezvoltare, societatea geto-dacică a reprezentat un puternic factor de civilizaţie în centrul şi sud-estul Europei. Actul unificator înfăptuit în jurul anului 70 î.e.n. de Burebista, apreciat Intr-un izvor contemporan lui drept „cel dinţii şi cel mai mare rege din Tracia" se înscrie ca un moment de maximă însemnătate in filele istoriei poporului român. Marea realizare care a purtat amprenta geniului de strălucit diplomat şi strateg a regelui Burebista a reprezentat o unificare politică a întregului spaţiu locuit de strămoşii noştri, geto-daci, teritoriu pe care încă Înainte cu secole se manifestase o cultură materială şi spirituală unitară. In primii ani ai secolului al II-lea al erei noastre, atunci cind regatul Dacia cunoştea o nouă perioadă de înflorire, Imperiul roman a ocupat o parte a sa şi a stăpînit-o nu mai puţin de 165 de ani. Vigurosul popor geto-dac, daco-roman şi apoi român a continuat să vieţuiască şi să-şi aducă propria contribuţie la edificarea civilizaţiei europene. Pericolele din exterior, prin invazia populaţiilor migratoare, ce s-au scurs secole întregi peste pămîntul Daciei n-au putut împiedica dezvoltarea unitară a societăţii româneşti. în pragul mileniului al doilea, în drumul spre orinduirea feudală societatea românească, ca pretutindeni in Europa medievală, a străbătut o fază de fărimiţare politică, specifică întregii Europe. La români procesul de apariţie a societăţii feudale s-a desfăşurat in condiţii deosebit de vitrege, create de valurile succesive ale populaţiilor migratoare, însoţite, de devastări, masacre şi de încercarea regatului ungar de a-şi institui stăpînirea în însăşi inima pămîntului românesc — Transilvania. Este însă cu totul remarcabil caracterul unitar pe care l-a păstrat societatea românească în ciuda acţiunii acestor factori externi distructivi. In secolul al XIV-lea s-au constituit statele feudale Muntenia şi Moldova creaţii politice ale unuia şi aceluiaşi popor român, continuator direct şi unic reprezentant al romanităţii orientale. Ambele ţări româneşti de la sud şi est de Carpaţi, apărute în acelaşi timp, înfăţişează o identică structură etnică, economică, socio-politică şi culturală, în Transilvania, căzută pentru moment sub dominaţie străină, regalitatea ungară a fost constrânsă să adopte ca formă de organizare voievodatul, instituţie cu un conţinut specific românesc. între cele trei ţări româneşti — Ţara Românească Muntenia, Ţara Românească Moldova şi Ţara Românească Transilvania — au existat de-a lungul întregului ev mediu strînse legături pe plan demografic, economic, politic, militar, cultural şi religios, care au constituit premisele unităţii de mai tîrziu. Românii au putut să se cunoască, să înţeleagă că, avînd cu toţii aceeaşi obîrşie daco-romană, aparţin aceluiaşi neam şi au aceeaşi patrie. Numeroase mărturii ale epocii consemnează conştiinţa unităţii de neam a românilor, pe deasupra frontierelor sau stăpânirilor străine care ii separau, în acest context, ameninţarea creată de expansiunea Imperiului otoman a creat un nou factor de solidaritate între ţările mrrturiA RAvictoria în faţa învadatorului străin a impus colaborarea politică şi militară a celor trei ţâri române, care au preluat succesiv steagul luptei pentru păstrarea fiinţei naţionale şi de stat. Iancu de Hunedoara, voievodul Ţării Româneşti a Transilvaniei, a organizat cel dinţii o adevărată confederaţie a celor trei ţări româneşti cu scopul de a coordona efortul de luptă antiotoman. Ştefan cel Mare, la rîndul său, s-a străduit să integreze Ţara Românească, Muntenia in sistemul antiotoman, prezenţa sa politică peste Milcov fiind atit de activ resimţită incit o cronică munteană îl numără pe voievodul moldovean printre domnii acestei provincii. Idealul poporului român de independenţă deplină şi unitate de stat pe vechea vatră strămoşească şi-a găsit o elocventă expresie în Unirea Munteniei, Transilvaniei şi Moldovei, la anul 1600, înfăptuită sub sceptrul politic al lui Mihai Viteazul. „Mihai realizase acum — cum avea să scrie Nicolae Bălcescu — visarea iubită a voievozilor cei mari ai românilor. Acum românul s-a înfrăţit cu românul şi cu toţi au una şi aceeaşi patrie, una şi aceeaşi cirinuire naţională, astfel precum au fost din vremile uitate nţ/» şroohîmîirt T O nX.* cărturarul Aaron Florian scria: „Unind pe toţi românii intr-un tot, restatornicind Dacia veche, Mihai a făcut o naţie mare, demnă de a fi recunoscută de alte naţii. Ca un alt Temistocle, se sili să-şi dezrobească ţara, să facă respectat statul românesc şi să dea iniina românilor puterea de a-şi ţine demnitatea Iar“. împrejurările istorice — mai cu seamă poziţia puterilor străine de atunci, care nu vedeau cu ochi buni formarea statelor naţionale şi, îndeosebi, un stat puternic al românilor — au dus la desfiinţarea statului unitar centralizat prin asasinarea mişelească a lui Mihai Viteazul, eroul naţional al tuturor românilor. Dar, — aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „ideea unirii ţărilor româneşti, idealurile făuririi unui stat puternic pe raeleagurile Daciei nu au putut fi ucise niciodată, pentru că ele sint adine împiinţate in înseşi singele, în conştiinţa şi spiritul întregului nostru popor". "După Mihai Viteazul, ideea reunirii ţărilor române in hota- Conf. univ. dr. Mircea Muşat (Coontinuare in pag. a 2-a) 70 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN Unitatea naţional-statală - deziderat fundamenta şi realitate eternă ale istoriei patriei Puternică afirmare a democrației (Pag. a 3-a) JMT ••nr:~Trx.sir.""/,1 tz....*—r-1... rrrv:—.Trrrrrr:. Pxoletazi din toate ţările, uniţrrvă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLVI Nr. 13703 Sîmbată 26 noiembrie 1988 |_____6 pagini 50 bani | Imperativul unui nou mod muncitoreşti-revoluţionare in viaţa de a gîndi şi a aborda economică şi socială a ţării problemele internaţionale (In pagina a 6-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU » •) a primit delegaţia Partidului Patriei din Turcia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, a primit, vineri, delegaţia Partidului Patriei din Turcia, condusă de Alaatin Firat, vicepreşedinte al partidului, care efectuează o vizită in ţara noastra, la invitaţia Consiliului Naţional al F.D.U.S. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, un cald salut şi cordiale urări din partea preşedintelui Partidului Patriei şi prim-ministru al Republicii Turcia, Turgut Özal. Conducătorul delegaţiei a exprimat mulţumiri pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea de a vizita România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rîndul său, preşedintelui Partidului Patriei şi prim-ministru al Republicii Turcia un salut călduros şi cele mai bune urări. în timpul convorbirii au fost evidenţiate bunele relaţii de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia, exprimîndu-se dorinţa dezvoltării lor in continuare, îndeosebi pe plan economic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes comun, potrivit înţelegerilor convenite la nivel inau, în folosul ambelor ţări şi popoare, al cauzei păcii şi colaborării in Europa şi în lume, în cadrul schimbului de vederi privind situaţia internaţională, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesitatea unirii eforturilor tuturor popoarelor, ale forţelor democratice şi progresiste de pretutindeni, pentru înfăptuirea dezarmării, in primul rind a dezarmării nucleare, pentru reglementarea pe cale paşnică, prin tratative, a problemelor litigioase dintre state, pentru instaurarea unui climat de pace, încredere şi largă colaborare intre toate naţiunile lumii. A fost subliniată importanţa transformării Balcanilor într-o zona a bunei vecinătăţi, a păcii, înţelegerii şi colaborării, fără arme nucleare şi chimice, fără baze militare străine. In acest context, conducătorul delegaţiei turce a exprimat aprecierea deosebită pe care conducerea Partidului Patriei din Turcia o dă activităţii, iniţiativelor şi demersurilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu consacrate dezvoltării colaborării dintre ţările balcanice, întăririi păcii, înţelegerii şi cooperării în această zonă şi în lume. La primire a participat Tamara Dobrin, preşedinte al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al F.D.U.S. A fost de față ambasadorul Turciei la București, Suleyman Okyar Günden. In temeiul articolului 14 din Legea nr 5/1975 privind congresul, Camera legislativă şi conferinţele consiliilor populare, Preşedintele Republicii Socialiste România decretează: Cu zăpada căzută în ultimele zile în majoritatea zonelor ţării, cu temperaturile coborite sub cota minimă de îngheţ, iarna se pare că a intrat în drepturile ei. Fapt ce implică, prin natura situaţiei, eforturi ample şi conjugate in activitatea de producere a energiei electrice şi termice in scopul aprovizionării corespunzătoare a tuturor ramurilor şi sectoarelor din sfera producţiei materiale şi sociale. Sarcinile de plan ale ultimului trimestru al anului, pentru realizarea cărora întreprinderile vor trebui să depună eforturi substanţiale, implică, din capul locului, o continuitate in alimentarea cu energie la nivelul programelor existente in acest sens. Raminînd în perimetrul imperativelor şi comandamentelor actuale, se cuvine menţionată necesitatea, cu caracter obligatoriu, ca paralel cu creşterea cantităţilor de energie să sporească şi preocuparea de gospodărire la maximum a resurselor de care dispunem. Există mari rezerve, insuficient folosite, la marele consumator industrial, inclusiv in sectoarele medii, care pot şi sigur contribui la îmbunătăţirea balanţei energetice, cu condiţia ca toţi oamenii muncii din întreprinderi sub directa îndrumare a organizaţiilor de partid şi consiliilor oamenilor muncii, să respecte programul de lucru stabilit, menţinerea în puterile medii orare, pe schimburi, şi cele aprobate pentru vîrful de sarcină. Toate acestea se referă la simţul nostru gospodăresc, la spiritul organizatoric, la înţelegerea necesităţii absolute de a diminua sau elimina consumurile neproductive, de a găsi căi şi mijloace tehnice şi organizatorice de a stopa şi închide definitiv orice „supapă“ a risipei de energie electrică. Sunt sarcini majore şi esenţiale de care depinde in ultimă instanţă, buna desfăşurare a producţiei în toate ramurile şi sectoarele activităţii economico-sociale. DECRET PREZIDENŢIAL privind convocarea Camerei Legislative a consiliilor populare Articol unic. — Se convoacă Camera Legislativă a consiliilor populare in ziua de 30 noiembrie 1988. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România In spiritul sarcinilor şi exigenţelor formulate de secretarul general al partidului SĂ GOSPODĂRIM CU GRIJĂ MAXIMĂ ENERGIA! Întreprinderea „Electrocentrale" Curtea de Argeş: Măsuri hotărite pentru asigurarea producţiei de energie electrică Sarcinile de producţie la energia electrică pe anul 1988 au fost realizate încă de la 18 octombrie 81 Pînă la sfîrşitul anului se vor produce suplimentar peste 200 000 megawatt-ore energie electrică B Economie de 700 000 kWh la consumurile tehnologice B La dispoziţia Sistemului energetic naţional — o putere suplimentară de peste 30 MWh în curând, o nouă capacitate pe harta hidroenergetică a ţârii. „ELECTROCENTRALE“ — Curtea de Argeş este o întreprindere cu 22 de ani de activitate, timp in care colectivul său a acumulat o valoroasă experienţă, nivelul tehnico-profesional şi politic a crescut an de an, s-a dezvoltat spiritul revoluţionar, astfel că problemele de întreţinere, reparaţii şi exploatare a hidroagregatelor energetice sunt abordate cu competenţă şi înalt spirit de răspundere. Reamintim că Întreprinderea şi-a început activitatea cu o singură hidrocentrală, dar cu o putere instalată de 220 MW — cea de la Căpăţineni-Vidraru — apoi a preluat, rind pe rind, Încă 22 hidrocentrale, în cei 22 de ani de activitate, oamenii muncii din I.E. Curtea de Argeş, mobilizaţi de organizaţia de partid, cu sprijinul celorlalte organizaţii de masa şi al O.D.U.S., au desfăşurat o vie activitate de întreţinere şi exploatare a uzinelor hidro- , electrice de pe raza judeţului Argeş, furnizind economiei naţionale impresionanta cantitate de 13,8 miliarde kWh energie electrică. Acţionînd în spiritul cerinţelor şi indicaţiilor formulate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, al hotăririlor plenarelor Comitetului Central şi a sarcinilor trasate da Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., harnicul colectiv al hidroenergeticienilor de la Curtea de Argeş, a putut raporta realizarea planului anual la producţia de energie electrică încă de la 18 Gheorghe Diaconu (Continuare in pag. a 6-a) (Agerpres). Acţionînd susţinut pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan la toţi indicatorii, colectivul de oameni ai muncii de la întreprinderea de mecanică fină din Capitală a înscris în cronica întrecerii socialiste, de la începutul anului pînă în prezent, un spor la producţia-marfă în valoare de peste 40 milioane lei. Un alt colectiv muncitoresc de pe aceeaşi platformă industrială bucureşteană, cel al întreprinderii de pompe „Aversa“, promovînd pe scară largă tehnologii noi de fabricaţie, a livrat economiei naţionale, peste sarcinile de plan la zi, produse în valoare de 20 milioane lei. La rîndul lor, constructorii de maşini de la întreprinderea „Vulcan“, aplicînd un amplu program de măsuri tehnico-organizatorice vizind creşterea eficienţei productive in toate sectoarele, au obţinut, in aceeaşi perioadă, o producţie-marfă suplimentară in valoare de 14,5 milioane lei, iar cei de la întreprinderea mecanică de utilaj chimic, in valoare de 10,7 milioane lei