România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)

1988-11-26 / nr. 13703

EDIREA SOCIAL POLITICĂ A TOVARĂŞULUI VAL CEAUŞESCU, EXPRESIE A SPIRITULUI LA RATA STRATEGIEI DE SI Experienţa edificării societăţii socialiste multilateral dezvolta­ta în patria noastră ilustrează, cu puterea de argumentaţie a faptelor, că analiza, proiectarea şi dirijarea totalităţii proceselor din viaţa economică,, socială şi spirituală implică atit o temei­nică stăpînire a instrumentelor gîndirii şi conducerii politice, cit şi investirea acestora cu atri­butele unei concepţii unitare şi pătrunzătoare, care face din transformarea ştiinţelor in forţe de progres social şi din deschi­derea lor spre acţiune, cadrul optim in care se îmbină organic actul politic cu acela al cunoaş­terii ştiinţifice. Acum, în aceste zile de pu­ternică afirmare publică a spi­ritului revoluţionar. In contextul dezbaterii Tezelor din aprilie, putem lesne observa că aces­tea se fundamentează pe tot ceea ce a acumulat mai valoros experienţa edificării socialismu­lui în România, pe analiza pro­fundă a celor mai caracteristi­ce şi definitorii procese şi ten­dinţe care marchează dezvolta­rea socialistă a ţării noastre, pe studierea atentă, realistă, a evo­luţiei situaţiei internaţionale contemporane. Purtînd amprenta glndirii creatoare, de un deosebit acti­vism a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, documentele de partid. Tezele din aprilie se constituie într-un model de eva­luare realistă şi lucidă a stărilor actuale, dar. In acelaşi timp, ele jalonează căile intrării ţării noastre intr-o fază nouă, supe­rioară, a dezvoltării sale, dau expresie practică aplicării Pro­gramului partidului ,în concor­danţă cu cerinţele stringente ale actualităţii economice şi sociale. Pătrunsă de spiritul analitic specific metodei dialectice şi, în consecinţă, refuzind simpla ex­trapolare lineară a tendinţelor înregistrate pină acum şi, deo­potrivă, prelucrind critic datele de referinţă ale plusului de ex­perienţă dobîndit, gindirea so­cial-politică a conducătorului partidului şi statului nostru se constituie într-o elocventă de­monstraţie asupra modului în care creativitatea teoretică şi cea practică pot deveni atribute esenţiale ale aplicării adevăru­rilor şi legităţilor generale ale evoluţiei şi construcţiei socialis­te la condiţiile concrete, istori­ceşte constituite, ale ţării noas­tre, în contextul interdependen­ţelor lumii contemporane. Tre­cerea la materializarea strate­giei dezvoltării intensive, trans­formarea acumulărilor cantita­tive de pină acum intr-o calitate nouă, superioară, obiectivele, orientările şi sarcinile de bază ale actualului cincinal, precum şi opţiunile pe termen mai lung stau sub semnul convertirii, prin acţiune revoluţionară, a ceea ce este da dorit în posibil şi pro­babil, alcătuindu-se într-o con­cepţie strategică unitară a cre­ării premiselor materiale şi spi­rituale pentru trecerea treptată la comunism. Ştiinţa conducerii politice se îngemănează astfel, ca ştiinţa abordării viitorului, în termeni de raţionalitate a demersului, dînd naştere unui tablou com­plex de gîndire sistematică, in­tegratoare, căreia nu-i scapă — date fiind conexiunile concep­tului de multilateralitate — nici una dintre priorităţile şi deter­­minaţiile esenţiale ale funcţio­nării întregului ansamblu eco­nomic, social şi spiritual. Edifi­carea socialismului devine, în acest fel, mai mult decit un de­mers practic , revoluţionar, is­toriceşte necesar, reclamat ca atare de legităţile obiective ; devine ştiinţă-acţiune, proiect şi realizare ghidate şi validate la izvoarele experienţei nemijloci­te, instituire a echilibrului şi multilateralităţii, democraţie reală şi autoconducere muncito­rească. Încărcare valorică a con­ştiinţei maselor, toate acestea conturînd o concepţie clară şi unitară, procurată de ecuaţia evaluării realiste a capacităţilor, utilizării intensive, eficiente, a resurselor­ materiale şi­­umane disponibile, în perioada care a trecut, de la Congresul al IX-lea, gindi­rea social-politică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fertilizat cele mai ample proiecte de dez­voltare din istoria României, a căror posibilitate de înfăptuire se întemeiază pe omniprezenţa factorului uman. Toate docu­mentele de partid, întreaga ope­ră a secretarului general al partidului situează omul — cu totalitatea determinărilor sale de forţă de muncă şi personali­tate — în poziţia de centralitate, conceplndu-l ca forţă creatoare fundamentală şi ca beneficiar al propriei sale opere constructive. Ele dobînd­esc, în acest fel, o substanţă umanistă şi practic­­revoluţionară, ceea ce le asigură capacitatea­ de mobilizare nece­sară pentru a deveni program nemijlocit al acţiunii de masă, opţiune fundamentală a tuturor oamenilor muncii, trebuinţă vi­tală a tuturor membrilor socie­tăţii noastre. Fondul ideatic şi implicaţiile practice ale glndirii social-poli­tice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu atestă, in esenţa lor, faptul că nicicind în istorie nu i s-a oferit poporului nostru o alternativă a progresului global care să corespundă într-un ase­menea grad, ca acum, cu pro­priile sale interese. Conducăto­rul partidului şi statului nostru concepe un model al dezvoltării generale a societăţii în care con­cordanţa dialectică dintre dina­mica resurselor material-um­ane şi capacitatea de sarcină şi de performanţă istorică se afirmă ca dimensiune de definiţie,­­ ca obiectiv normativ al strategiei politice. Aceasta demonstrează, deopotrivă, tăria de monolit, unitatea sa profundă cu masele, putinţa de a se afirma tot mai mult, în spaţiul vieţii concrete, ca autentic centru vital al so­cietăţii româneşti, ca forţă po­litică a ştiinţei şi ca forţă ştiin­ţifică a politicii. Caracterul ştiinţific fundamen­tat al concluziilor şi aprecierilor fundamentate de secretarul ge­neral al partidului decurge atit din întinderea istorică a peri­oadei analizate, cit şi din anco­rarea temeinică in realităţile actuale, cu sprijinul metodei dialectice de tratare a procese­lor, fenomenelor şi tendinţelor dezvoltării ţării noastre. Selec­­tînd din multitudinea aspectelor care pot face obiectul analizei istorice pe cele definitorii, esen­ţiale, respingînd orice tratare simplificatoare şi promovînd structuri de gîndire novatoare, originală, tovarăşul Nicolae Ceauşescu acordă o atenţie deo­sebită problemelor fundamenta­le ale procesului revoluţionar, momentelor-cheie ale acestuia, perspectivelor sale de împlinire progresivă în viitor. Reliefăm, in acest sens, teza potrivit căreia asigurarea unui ritm inuit al dezvoltării s-a im­pus în mod obiectiv, dat fiind că stadiul în care se afla țara noastră acum peste două dece­nii, comparativ cu alte ţări era mult rămas în urmă ; depăşirea decalajelor exis­tente putea fi realizată doar printr-o opţiune e­­nergică şi curajoasă, de largă perspectivă şi deschidere isto­rică, prin care să se asigure bazele obiective ale unui pro­gres rapid, valorificator al avan­tajelor reale pe care le oferă societatea socialistă. Alocarea unei părţi însemnate din veni­tul naţional pentru dezvoltare şi acumulare s-a constituit intr-o decizie de mare însemnătate strategică, care a Înscris Româ­nia pe calea unei dezvoltări generale dinamice şi moderne, în pas cu procesele caracteristi- Conf. univ. dr. Aculin Cazacu (Continuare in pag. a 2-a) mm PENTRU POMBA C.C. Al P.C.R. - PROGRAM DE ACŢIUNI REVOLUŢIONARĂ PENTRU INREGUL POPOR v, încheierea procesului de fău­rire a statului naţional unitar român la 1 decembrie 1918 a marcat ultima etapă pe drumul lung şi greu al refacerii unită­ţii naţionale şi de stat a po­porului român pe vechea va­tră strămoşească a Daciei. Uni­rea din 1918 a simbolizat nu numai momentul final al unui proces istoric, obiectiv, cu rădă­cini multimilenare, ce îşi trage seva din comunitatea de viaţă economică, politică, militară şi culturală, de neam şi limbă a poporului român, din întreaga sa devenire, istorică, dar în ace­laşi timp, a legiferat un act de dreptate istorică, realizat prin lupta atîtor generaţii de înain­taşi, prin enorme sacrificii ma­teriale şi umane. „E­vocînd unirea din 1968 — aprecia se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — evocăm o istorie eroică, de se­cole, a poporului român, in de­cursul căreia a ars mereu vie flacăra luptei pentru unitate, libertate şi neanimare, pentru scuturarea jugului exploatării şi asupririi, pentru afirmarea deplină şi neîngrădită a geniu­lui creator al poporului român, pentru asigurarea progresului şi civilizaţiei noastre“. A vorbi despre trecutul isto­ric al poporului nostru — po­por despre care marele savant Nicolae Iorga afirma că „are o istorie de patru ori milenară“ — înseamnă nu numai a împleti un arc peste timpul care a tre­cut de la strămoşi la contem­porani, ci mai înseamnă a des­luşi caracteristicile fundamen­tale ale devenirii noastre isto­rice. Şi se impune aceasta cu atit mai mult cu cit poporul român se numără printre puţi­nele popoare ale Europei care şi-u avut dintotdeauna una şi aceeaşi vatră de locuire din timpuri care se pierd in negu­ra istoriei, o tradiţie statală ne­întreruptă de peste 2000 de ani şi care a zămislit o civilizaţie materială sedentară şi conti­nuă in succesiunea veacurilor, intrată definitiv în patrimoniul culturii­ universale. S-a dăltuit in lespezi şi s-a încrustat in documente faptul că prin întreaga sa dezvoltare, societatea geto-dacică a repre­zentat un puternic factor de ci­vilizaţie în centrul şi sud-estul Europei. Actul unificator înfăptuit în jurul anului 70 î.e.n. de Bure­bista, apreciat Intr-un izvor contemporan lui drept „cel din­ţii şi cel mai mare rege din Tracia" se înscrie ca un mo­ment de maximă însemnătate in filele istoriei poporului ro­mân. Marea realizare care a purtat amprenta geniului de strălucit diplomat şi strateg a regelui Burebista a reprezentat o unificare politică a întregului spaţiu locuit de strămoşii noş­tri, geto-daci, teritoriu pe care încă Înainte cu secole se mani­festase o cultură materială şi spirituală unitară. In primii ani ai secolului al II-lea al erei noastre, atunci cind regatul Dacia cunoştea o nouă perioadă de înflorire, Im­periul roman a ocupat o parte a sa şi a stăpînit-o nu mai pu­ţin de 165 de ani. Vigurosul popor geto-dac, daco-roman şi apoi român a continuat să vie­ţuiască şi să-şi aducă propria contribuţie la edificarea civili­zaţiei europene. Pericolele din exterior, prin invazia populaţiilor migratoare, ce s-au scurs secole întregi pes­te pămîntul Daciei n-au putut împiedica dezvoltarea unitară a societăţii româneşti. în pragul mileniului al doi­lea, în drumul spre orinduirea feudală societatea românească, ca pretutindeni in Europa me­dievală, a străbătut o fază de fărimiţare politică, specifică întregii Europe. La români pro­cesul de apariţie a societăţii feudale s-a desfăşurat in condi­ţii deosebit de vitrege, create de valurile succesive ale popu­laţiilor migratoare, însoţite, de devastări, masacre şi de încer­carea regatului ungar de a-şi institui stăpînirea în însăşi ini­ma pămîntului românesc — Transilvania. Este însă cu totul remarcabil caracterul unitar pe care l-a păstrat societatea românească în ciuda acţiunii acestor factori externi distructivi. In secolul al XIV-lea s-au constituit statele feudale Muntenia şi Moldova creaţii politice ale unuia şi a­­celuiaşi popor român, continua­tor direct şi unic reprezentant al romanităţii orientale. Am­bele ţări româneşti de la sud şi est de Carpaţi, apărute în ace­laşi timp, înfăţişează o identică structură etnică, economică, so­­cio-politică şi culturală, în Transilvania, căzută pentru mo­ment sub dominaţie străină, re­galitatea ungară a fost constrân­să să adopte ca formă de orga­nizare voievodatul, instituţie cu un conţinut specific românesc. între cele trei ţări româ­neşti — Ţara Românească Mun­tenia, Ţara Românească Moldo­va şi Ţara Românească Transil­vania — au existat de-a lungul întregului ev mediu strînse le­­gături pe plan demografic, eco­nomic, politic, militar, cultural şi religios, care au constituit premisele unităţii de mai tîr­ziu. Românii au putut să se cunoască, să înţeleagă că, avînd cu toţii aceeaşi obîrşie daco-ro­­mană, aparţin aceluiaşi neam şi au aceeaşi patrie. Numeroase mărturii ale epo­cii consemnează conştiinţa uni­tăţii­ de neam a românilor, pe deasupra frontierelor sau stă­pânirilor străine care ii separau, în acest context, ameninţarea creată de expansiunea Imperiu­lui otoman a creat un nou fac­tor de solidaritate între ţările m­rrturiA RAvictoria în faţa în­vadatorului străin a impus co­laborarea politică şi militară a celor trei ţâri române, care au preluat succesiv steagul luptei pentru păstrarea fiinţei naţio­nale şi de stat. Iancu de Hu­nedoara, voievodul Ţării Româ­neşti a Transilvaniei, a organi­zat cel dinţii o adevărată con­federaţie a celor trei ţări româ­neşti cu scopul de a coordona efortul de luptă antiotoman. Ştefan cel Mare, la rîndul său, s-a străduit să integreze Ţara Românească, Muntenia in sis­temul antiotoman, pre­zenţa sa politică peste Mil­­cov fiind atit de activ resimţită incit o cronică munteană îl nu­mără pe voievodul moldovean printr­e domnii acestei provincii. Idealul poporului român de independenţă deplină şi unitate de stat pe vechea vatră strămo­şească şi-a găsit o elocventă expresie în Unirea Munteniei, Transilvaniei şi Moldovei, la anul 1600, înfăptuită sub scep­trul politic al lui Mihai Vitea­zul. „Mihai realizase acum — cum avea să scrie Nicolae Băl­­cescu — visarea iubită a voie­vozilor cei mari ai românilor. Acum românul s-a înfrăţit cu românul şi cu toţi au una şi aceeaşi patrie, una şi aceeaşi cirinuire naţională, astfel pre­cum au fost din vremile uitate nţ/» şroohîmîirt T O nX.* cărturarul Aaron Florian scria: „Unind pe toţi românii intr-un tot, restatornicind Dacia veche, Mihai a făcut o naţie mare, demnă de a fi recunoscută de alte naţii. Ca un alt Tem­isto­­cle, se sili să-şi dezrobească ţara, să facă respectat statul românesc şi să dea in­iina ro­mânilor puterea de a-şi ţine demnitatea Iar“. împrejurările istorice — mai cu seamă poziţia puterilor stră­ine de atunci, care nu vedeau cu ochi buni formarea statelor naţionale şi, îndeosebi, u­n stat puternic al românilor — au dus la desfiinţarea statului unitar centralizat prin asasinarea mi­­şelească a lui Mihai Viteazul, eroul naţional al tuturor româ­nilor. Dar, — aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — „ideea unirii ţărilor româneşti, idealurile făuririi unui stat pu­ternic pe raeleagurile Daciei nu au putut fi ucise niciodată, pen­tru că ele sint adine împiin­­ţate in înseşi singele, în conşti­inţa şi spiritul întregului nos­tru popor". "După Mihai Viteazul, ideea reunirii ţărilor române in hota- Conf. univ. dr. Mircea Muşat (Coontinuare in pag. a 2-a) 70 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN Unitatea naţional-statală - deziderat fundamenta şi realitate eternă ale istoriei patriei Puternică afirmare a democrației (Pag. a 3-a) JMT ••nr:~Trx.s­ir.""/,1 tz....*—r-1..­. rrrv:—.Trrrrrr:. Pxoletazi din toate ţările, uniţrrvă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLVI Nr. 13703 Sîmbată 26 noiembrie 1988 |_____6 pagini 50 bani | Imperativul unui nou mod muncitoreşti-revoluţionare in viaţa de a gîndi şi a aborda economică şi socială a ţării problemele internaţionale (In pagina a 6-a) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU » •) a primit delegaţia Partidului Patriei din Turcia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Frontului Demo­craţiei şi Unităţii Socialiste, a primit, vineri, delegaţia Parti­dului Patriei din Turcia, con­dusă de Alaatin Firat, vicepre­şedinte al partidului, care efec­tuează o vizită in ţara noastra, la invitaţia Consiliului Naţional al F.D.U.S. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost transmise, cu acest prilej, un cald salut şi cordiale urări din partea preşedintelui Partidului Patriei şi prim-mi­­nistru al Republicii Turcia, Turgut Özal. Conducătorul de­legaţiei a exprimat mulţumiri pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea de a vizita România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rîndul său, preşedintelui Parti­dului Patriei şi prim-minist­ru al Republicii Turcia un salut călduros şi cele mai bune urări. în timpul convorbirii au fost evidenţiate bunele relaţii de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia, exprimîn­­du-se dorinţa dezvoltării lor in continuare, îndeosebi pe plan economic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes comun, potrivit înţelegerilor convenite la nivel inau­, în folosul ambe­lor ţări şi popoare, al cauzei păcii şi colaborării in Europa şi în lume, în cadrul schimbului de vederi privind situaţia inter­naţională, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesita­tea unirii eforturilor tuturor popoarelor, ale forţelor demo­cratice şi progresiste de pretu­tindeni, pentru înfăptuirea de­zarmării, in primul rind a de­zarmării nucleare, pentru regle­mentarea pe cale paşnică, prin tratative, a problemelor liti­gioase dintre state, pentru in­staurarea unui climat de pace, încredere şi largă colaborare intre toate naţiunile lumii. A fost subliniată importanţa trans­formării Balcanilor într-o zona a bunei vecinătăţi, a păcii, în­ţelegerii şi colaborării, fără arme nucleare şi chimice, fără baze militare străine. In acest context, conducătorul delegaţiei turce a exprimat aprecierea deosebită pe care conducerea Partidului Patriei din Turcia o dă activităţii, ini­ţiativelor şi demersurilor tova­răşului Nicolae Ceauşescu con­sacrate dezvoltării colaborării dintre ţările balcanice, întăririi păcii, înţelegerii şi cooperării în această zonă şi în lume. La primire a participat Ta­mara Dobrin, preşedinte al Bi­roului Executiv al Consiliului Naţional al F.D.U.S. A fost de față ambasadorul Turciei la București, Suleyman Okyar Günden. In temeiul articolului 14 di­n Legea nr 5/1975 privind congresul, Camera legislativă şi confe­rinţele consiliilor populare, Preşedintele Republicii Socialiste România decretează: Cu zăpada căzută în ultimele zile în majo­ritatea zonelor ţării, cu temperaturile coborite sub cota minimă de îngheţ, iarna se pare că a intrat în drepturile ei. Fapt ce implică, prin natura situaţiei, eforturi ample şi conjugate in activitatea de producere a energiei electrice şi termice in scopul aprovizionării corespun­zătoare a tuturor ramurilor şi sectoarelor din sfera producţiei materiale şi sociale. Sarcinile de plan ale ultimului trimestru al anului, pen­tru realizarea cărora întreprinderile vor tre­bui să depună eforturi substanţiale, implică, din capul locului, o continuitate in alimenta­rea cu energie la nivelul programelor exis­tente in acest sens. Raminînd în perimetrul imperativelor şi co­mandamentelor actuale, se cuvine menţio­nată necesitatea, cu caracter obligatoriu, ca paralel cu creşterea cantităţilor de energie să sporească şi preocuparea de gospodărire la maximum a resurselor de care dispunem. Există mari rezerve, insuficient folosite, la marele consumator industrial, inclusiv in sec­toarele medii, care pot şi sigur contribui la îmbunătăţirea balanţei energetice, cu condiţia ca toţi oamenii muncii din întreprinderi sub directa îndrumare a organizaţiilor de partid şi consiliilor oamenilor muncii, să respecte programul de lucru stabilit, menţinerea în pu­terile medii orare, pe schimburi, şi cele apro­bate pentru vîrful de sarcină. Toate acestea se referă la simţul nostru gospodăresc, la spi­ritul organizatoric, la înţelegerea necesităţii absolute de a diminua sau elimina consumu­rile neproductive, de a găsi căi şi mijloace tehnice şi organizatorice de a stopa şi închide definitiv orice „supapă“ a risipei de energie electrică. Sunt sarcini majore şi esenţiale de care depinde in ultimă instanţă, buna desfă­şurare a producţiei în toate ramurile şi sec­toarele activităţii economico-sociale. DECRET PREZIDENŢIAL privind convocarea Camerei Legislative a consiliilor populare Articol unic. — Se convoacă Camera Legisla­tivă a consiliilor populare in ziua de­ 30 noiem­brie 1988. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România In spiritul sarcinilor şi exigenţelor formulate de secretarul general al partidului SĂ GOSPODĂRIM CU GRIJĂ MAXIMĂ ENERGIA! Întreprinderea „Electrocentrale" Curtea de Argeş: Măsuri hotărite pentru asigurarea producţiei de energie electrică­ ­ Sarcinile de producţie la energia electrică pe anul 1988 au fost realizate încă de la 18 oc­tombrie 81 Pînă la sfîrşitul anului se vor produce suplimentar peste 200 000 megawatt-ore energie electrică B Economie de 700 000 kWh la consu­murile tehnologice B La dispoziţia Sistemului energetic naţional — o putere suplimentară de peste 30 MW­h în curând, o nouă capacitate pe harta hidroenergetică a ţârii. „ELECTROCENTRALE“ — Curtea de Argeş este o între­prindere cu 22 de ani de acti­vitate, timp in care colectivul său a acumulat o valoroasă experienţă, nivelul tehnico-pro­­fesional şi politic a crescut an de an, s-a dezvoltat spiritul re­voluţionar, astfel că probleme­le de întreţinere, reparaţii şi exploatare a hidroagregatelor energetice sunt abordate cu competenţă şi înalt spirit de răspundere. Reamintim că Întreprinderea şi-a început activitatea cu o singură hidrocentrală, dar cu o putere instalată de 220 MW —­ cea de la Căpăţineni-Vidra­­ru — apoi a preluat, rind pe rind, Încă 22 hidrocentrale, în cei 22 de ani de activitate, oa­menii muncii din I.E. Curtea de Argeş, mobilizaţi de organi­zaţia de partid, cu sprijinul celorlalte organizaţii de masa şi al O.D.U.S., au desfăşurat o vie activitate de întreţinere şi exploatare a uzinelor hidro- , electrice de pe raza judeţului Argeş, furnizind economiei na­ţionale impresionanta cantitate de 13,8 miliarde kWh energie electrică. Acţionînd în spiritul cerinţe­lor şi indicaţiilor formulate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, al hotăririlor plenarelor Comitetu­lui Central şi a­ sarcinilor tra­sate da Comitetul Politic Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., harni­cul colectiv al hidroenergeti­­cienilor de la Curtea de Argeş, a putut raporta realizarea pla­nului anual la producţia de energie electrică încă de la 18 Gheorghe Diaconu (Continuare in pag. a 6-a) (Agerpres).­­ Acţionînd susţinut pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan la toţi indicatorii, colectivul de oameni ai muncii de la în­treprinderea de mecanică fină din Capitală a înscris în cronica întrecerii socialiste, de la începutul anului pînă în prezent, un spor la producţia-marfă în valoare de peste 40 milioane lei. Un alt colectiv muncitoresc de pe aceeaşi platformă industrială bucu­­reşteană, cel al întreprinderii de pompe „Aversa“, promovînd pe scară largă tehnologii noi de fabricaţie, a livrat economiei naţio­nale, peste sarcinile de plan la zi, produse în valoare de 20 mili­oane lei. La rîndul lor, constructorii de maşini de la întreprinde­rea „Vulcan“, aplicînd­ un amplu program de măsuri tehnico-orga­­nizatorice vizind creşterea eficienţei productive in toate sectoa­rele, au obţinut, in aceeaşi perioadă, o producţie-marfă supli­mentară in valoare de 14,5 milioane lei, iar cei de la întreprin­derea mecanică de utilaj chimic, in valoare de 10,7 milioane lei

Next