România literară, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 40-52)

1969-10-02 / nr. 40

/".........—................... .......................... 1 Zaharia Stancu Merg prin pădure Merg prin pădure şi iată Păsări în juru-mi se-adună şi-rai oîntă. Pe poteca ierboasă şarpele S-a luat cu ariciul la trântă, intru gol în rîu pentru scaldă. Aleargă înot vietăţile toate. Peştii au solzi de argint, broaştele In rochii cenuşii sínt îmbrăcate. Mă plimb pe cîmp şi mă culc în iarbă, Greierii sar şi sfarmă tăcerea. Brazdelor grase le -a crescut barbă, Albinele din flori adulmecă mierea. Se uită la noi toţi soarele. Râde ! Rîde ! Ce l-o fi apucat ? V -Ii sărutăm smeriţi picioarele, El e adevăratu-mpărat. Spune-mi, vântule, de poţi să-mi spui: De unde vin şi-ncotro mă îndrept ? Brazii pe stînci par înalte statui, Stejarul un bătrîn înţelept. Pentru setea mea o bărdacă Din vinul tău zi albă să-mi dai. Iubirile aprinse le-am părăsit. La un pas de iad, la un pas de rai. Cu toate că oamenii-i umblă pe scoarţă Luna a rămas tot frumoasă. In fiece seară mă duc şi-i sărut Lunga-i rochia de măfcasă. UNIVERSITATEA S-au deschis universităţile. Răspunde prezent, la sune­tul gongului, un popor de studenţi. Nu în unul singur, ci în cîteva mar! oraşe din fard — Cluj, laşi. Timişoara. Tg. Mureş — a treia parte a popu­laţiei adulte e reprezentată prin sfudenfi. Bătrînele o* rase ştiu cu atît mai bine ce însemnează injecţia de ener­gie, de tinerefe, de forjă, a fiecărui an universitar. In mai multe centre din fără. cele citate mai sus, cum şi alte cîteva, printre care Braşov. Calaţi, Craiova, Petro• şeni, populaţia studenţească e grupată în cartiere care tind să capete profil de oraşe. Capitala e o adevărată capitală a sfudenfimii. în toate localităţile tării, deci pretutindeni, studentul reprezintă tipul urban, omul ime­diatei profesii intelectuale, decisive intr-un domeniu sau altul pentru progresul ţării, deci omul viitorului. In ori­care coloană statistică i-am plasa, prin numărul la mia de locuitori, în ponderea calificărilor sau a profesiilor, vom observa că studenţii reprezintă în România de azi o veritabilă forfă demografică. Dar oare numai o forţă demografică ? Studenţimea a reprezentat, chiar cind procentele sale intime se raportau la o mare de neştiutori, o concentrare de energie spirituală din masa unei societăţi, un element de efervescenţă, şi temperatură creatoare, contribuind şi ea la definirea stratului fosforic prin care o lume îşi ia dimensiunea viitorului. Cu atît mai mult ea reprezintă azi o torţă spirituală de prim ordin, in societatea noastră deschisă, aflată într-o accelerată dinamică a afirmării, o societate care se afirmă viguros în toate domeniile şi prin numărul şi calitatea studenţilor pe care anual îi trimite în universităţi. Şi societatea noastră trimite mulţi, mereu mai mulţi în fiecare an. Coeficientul de creştere al populaţiei studenţeşti re­prezintă, recurgind la un termen economic, unul dintre indicatorii semnificativi ai progresului social, un in­dicator investit printre altele şi cu o valoare mo­rală, el sugerîndu-ne tipul intelectual la care societatea aspiră, omul pe care acesta îl pregăteşte asiduu, pen­tru azi şi pentru míiné. Nu o sete în sine de cărturari ci o sete de oameni de ispravă, aceasta ne indică mul­tiplele curbe de creştere ale populaţiei studeţeşfi, toate împreună încercuind un tip, un anume tip, care sperie într-un fel prin schematismul etichetei inventate de acest veac — specialistul ! De acesta avem nevoie, pentru că şi pe umerii lui se reazimă progresul. Printre alfi factori şi pe devotamentul său, pe dăruirea sa se reazimă progresul acestei ţări aflate îiî plin progres. Specia­listul — acesta ne trebuie. Eticheta sperie, într-ade­­văr prin severitatea şi laconismul ei extrem, prin a­­varifia limită cu care închide ermetic, în cîteva silabe, tot ceea ce avea de spus: specialistul. Dacă stăm şi judecăm bine, specialistul este nimic mai puţin decit umanistul acestui veac, deci omul care îşi refuză anexiunile orizontale în cîmpul ştiinţelor, pre­ferind înaintarea modestă pe verticală, dacă se poate în pas cu start de rachetă. Ultimele mari cuceriri a!e ştiinţei mondiale din ultimul deceniu ni-/ arată şi ni-l aşează la prestigiul umanismului suprem. El, acesf spe­cialist, ne-a pus în faţă oglinda cosmică a existenţei, el ne-a scos fizic în cosmos şi ne-a prelungit capacita­tea de a vedea şi gîndi infinit, peste toate, lui, în pri­mul rînd, / se datorează conştiinţa planetară pe car• omul tinde să o capete, prin uriaşul univers tehnic în care evoluează. Specialistul defineşte deci cofa maximă a exigenţe­lor noastre adresate tînărului care păşeşte în incinta universitară a acestor ani, şi, formulînd acest deziderat, societatea îi pune în faţă şi maximele răspunderi. Răs­punderea învăţăturii, răspunderea seriozităţii, răspunde­rea principialităţii, răspunderea pentru marile sacrificii pe care poporul nostru le face pentru a-şi pregăti spe­cialiştii de care are nevoie. Faul ANGHEL

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék