România literară, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 14-26)

1970-04-08 / nr. 15

l^nletari din toate țările, untti-vă 1 România * * * ’ » literară 1 SÎPTÂMÎNAL DE LITERATURI Șl ART. 32 pagini 2 lei Joi 9 aprilie 1970 Anul lll­ nr. 15 (79) ii 1 5 trnmm CULTURA şi IDEALUL UMAN­­ Construirea societăţii socialiste este un proces com­plex şi de durată, care nu se înfăptuieşte automat, o dată cu cucerirea puterii de către clasa muncitoare şi cu transformarea revoluţionară a relaţiilor de pro­ducţie, ce are drept consecinţă şi transformarea struc­turii de clasă a noii societăţi. Construcţia acesteia presupune transformarea radicală, pe fundamentul premiselor amintite, a societăţii în toată complexita­tea ei, ca un ansamblu structurat, exprimat cît se poate de clar de conceptul marxist de formaţiune so­cială. Aceasta presupune, aşadar, transformarea tot atât de radicală a culturii, a mentalităţii membrilor societăţii, a relaţiilor dintre ei, ca şi a formei de co­munitate în care trăiesc. Construcţia noii societăţi şi, în consecinţă, şi a cul­turii ei, are unele particularităţi care o deosebesc de procesul formării şi dezvoltării orînduirilor presocia­­liste. Apariţia lor, deşi a debutat ca un proces con­ştient, realizat în actul revoluţiei, în construcţia în­săşi a acestora, intervenţia factorului conştient a fost mai redusă. Aceasta nu înseamnă, fireşte, lipsa lui în formarea celorlalte formaţiuni sociale şi faptul că, o dată cu consolidarea burgheziei ca clasă, ea a orien­tat dezvoltarea culturii, prin înfiinţarea şcolilor laice, prin înfiinţarea Academiilor etc. este concludent în această privinţă. Ceea ce caracterizează însă dezvol­tarea acestor formaţiuni sociale este locul precumpă­nitor al spontaneităţii, decurgînd, în ultimă instanţă, din relaţiile de producţie antagoniste care le caracte­rizează şi care promovează jocul anarhic al intere­selor particulare. Dimpotrivă, fără a nega spontanei­tatea, ceea ce caracterizează construcţia societăţii socialiste este că aceasta este un proces conştient în toate aspectele ei şi la scara întregii societăţi. Din această caracteristică a construcţiei socialiste, care din cerinţă trebuie să se transforme în realitate, decurge necesitatea ca membrii acestei societăţi să cunoască procesele sociale la care participă, să ştie determinările lor, să le înţeleagă sensul, pentru ca a­­ceastă participare să fie cît mai eficientă. Aceasta se referă şi la procesul dezvoltării culturale. Dezvăluind tendinţele dezvoltării capitaliste, rezul­tate din contradicţiile inerente modului de producţie capitalist, Marx a anticipat modelul devenirii viitoare a societăţii. Acest model global, care prefigurează structura viitorului în devenire, în toată complexita­tea laturilor sale, se înfăptuieşte sub ochii noştri, în modalităţi specifice, în forme concrete, în fiecare ţară care a trecut de la capitalism la socialism. , Dar numai cunoaşterea tezelor lui Marx nu are nici o valoare practică pentru viitorul societăţii, dacă ele nu sunt traduse în viaţă de activitatea conştientă a oamenilor, a forţelor progresiste, şi nu sunt folosite nu­mai drept „călăuză în acţiune", pentru realizarea ce­rinţelor prezentului şi ale viitorului. Marxismul însuşi, în înţelesul său creator, este o sinteză a culturii spirituale înaintate din epoca lui Marx şi din epocile următoare, ca şi din epoca noas­tră, o sinteză prospectivă în vederea eliberării omu­lui. De aceea, membrii societăţii socialiste trebuie să-şi însuşească cultura înaintată a epocii lor, căci numai în acest fel activitatea lor constructivă poate da roade, la nivelul cerinţelor acestei societăţi. Cla­sicii marxism-leninismului au subliniat nu o dată că socialismul este societatea unor oameni multilateral dezvoltaţi, cu o înaltă cultură. Sensul acestei caracte­rizări constituie o indicaţie pentru membrii societăţii socialiste privind ridicarea nivelului cultural al fiecă­ruia şi al contribuţiei fiecăruia la ridicarea nivelului cultural al întregii naţiuni. Faptul că în ţara noastră construcţia socialistă coincide cu desfăşurarea revo­luţiei ştiinţifice-tehnice contemporane, impune membri­lor societăţii noastre înfăptuirea culturii socialiste la nivelul cerinţelor acestei revoluţii. Făurirea noii culturi, calitativ superioară tuturor culturilor precedente, pe baza cerinţelor noii orîn­­duiri sociale şi a valorificării a tot ceea ce a creat omenirea în istoria sa pentru eliberarea omului este o coordonată fundamentală a procesului complex al construirii socialismului. Cum acesta trebuie să fie un proces conștient, oamenii de cultură, creatorii din di­­feritele ei domenii, lucrătorii în domeniul răspîndirii ei sînt chemaţi, în societatea noastră, să aibă o vi­ziune mai cuprinzătoare despre fenomenul cultural decît acela al specialităţii lor, să cunoască determi­nările şi legităţile dezvoltării culturale în socialism, să participe la realizarea unei politicii culturale, care să înlăture rămînerile în urmă moştenite din trecut şi a acelora care ni se datoresc nouă, pentru dezvol­tarea unei culturi corespunzătoare idealului de uma­nitate a cărui realizare şi-l propune marxismul. Tudor BUGNARIU POP GHEORGHE (1817) — SCENĂ DIN „ALEXANDRIA" — Detaliu (Din expoziţia „Xilogra­vurile populare din Transilvania — secolele XVIII—XIX"), deschisă la Muzeul de artă al Repu­blicii Socialiste România. (Citiţi cronica în pagina 26) Ion Horea Şi nu aflu Las altui timp disperările, semnele panice, mă preocupă migrările începînd cu cele germanice. Lemnul e ros de carii, piatră e-n liniştea lunii — pe-aici au trecut Avarii, pe-acolo au trecut Hunii. Fructul e cuibul omizii,­ viermi găzduim cu toţii — Ce urme lăsară Gepizii ! ce plaiuri călcară şi Goţii ! Anii se-adună, amarii, îi cîntă, îi jeluie barzii — Cît pustiiră Tătarii ? Cît au lăsat Longobarzii ? Şi nu aflu nici un remediu clepsidrei lui Dumnezeu... Secolii Evului Mediu întîrzie-n sîngele meu.

Next