România literară, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 14-26)
1970-04-08 / nr. 15
l^nletari din toate țările, untti-vă 1 România * * * ’ » literară 1 SÎPTÂMÎNAL DE LITERATURI Șl ART. 32 pagini 2 lei Joi 9 aprilie 1970 Anul lll nr. 15 (79) ii 1 5 trnmm CULTURA şi IDEALUL UMAN Construirea societăţii socialiste este un proces complex şi de durată, care nu se înfăptuieşte automat, o dată cu cucerirea puterii de către clasa muncitoare şi cu transformarea revoluţionară a relaţiilor de producţie, ce are drept consecinţă şi transformarea structurii de clasă a noii societăţi. Construcţia acesteia presupune transformarea radicală, pe fundamentul premiselor amintite, a societăţii în toată complexitatea ei, ca un ansamblu structurat, exprimat cît se poate de clar de conceptul marxist de formaţiune socială. Aceasta presupune, aşadar, transformarea tot atât de radicală a culturii, a mentalităţii membrilor societăţii, a relaţiilor dintre ei, ca şi a formei de comunitate în care trăiesc. Construcţia noii societăţi şi, în consecinţă, şi a culturii ei, are unele particularităţi care o deosebesc de procesul formării şi dezvoltării orînduirilor presocialiste. Apariţia lor, deşi a debutat ca un proces conştient, realizat în actul revoluţiei, în construcţia însăşi a acestora, intervenţia factorului conştient a fost mai redusă. Aceasta nu înseamnă, fireşte, lipsa lui în formarea celorlalte formaţiuni sociale şi faptul că, o dată cu consolidarea burgheziei ca clasă, ea a orientat dezvoltarea culturii, prin înfiinţarea şcolilor laice, prin înfiinţarea Academiilor etc. este concludent în această privinţă. Ceea ce caracterizează însă dezvoltarea acestor formaţiuni sociale este locul precumpănitor al spontaneităţii, decurgînd, în ultimă instanţă, din relaţiile de producţie antagoniste care le caracterizează şi care promovează jocul anarhic al intereselor particulare. Dimpotrivă, fără a nega spontaneitatea, ceea ce caracterizează construcţia societăţii socialiste este că aceasta este un proces conştient în toate aspectele ei şi la scara întregii societăţi. Din această caracteristică a construcţiei socialiste, care din cerinţă trebuie să se transforme în realitate, decurge necesitatea ca membrii acestei societăţi să cunoască procesele sociale la care participă, să ştie determinările lor, să le înţeleagă sensul, pentru ca această participare să fie cît mai eficientă. Aceasta se referă şi la procesul dezvoltării culturale. Dezvăluind tendinţele dezvoltării capitaliste, rezultate din contradicţiile inerente modului de producţie capitalist, Marx a anticipat modelul devenirii viitoare a societăţii. Acest model global, care prefigurează structura viitorului în devenire, în toată complexitatea laturilor sale, se înfăptuieşte sub ochii noştri, în modalităţi specifice, în forme concrete, în fiecare ţară care a trecut de la capitalism la socialism. , Dar numai cunoaşterea tezelor lui Marx nu are nici o valoare practică pentru viitorul societăţii, dacă ele nu sunt traduse în viaţă de activitatea conştientă a oamenilor, a forţelor progresiste, şi nu sunt folosite numai drept „călăuză în acţiune", pentru realizarea cerinţelor prezentului şi ale viitorului. Marxismul însuşi, în înţelesul său creator, este o sinteză a culturii spirituale înaintate din epoca lui Marx şi din epocile următoare, ca şi din epoca noastră, o sinteză prospectivă în vederea eliberării omului. De aceea, membrii societăţii socialiste trebuie să-şi însuşească cultura înaintată a epocii lor, căci numai în acest fel activitatea lor constructivă poate da roade, la nivelul cerinţelor acestei societăţi. Clasicii marxism-leninismului au subliniat nu o dată că socialismul este societatea unor oameni multilateral dezvoltaţi, cu o înaltă cultură. Sensul acestei caracterizări constituie o indicaţie pentru membrii societăţii socialiste privind ridicarea nivelului cultural al fiecăruia şi al contribuţiei fiecăruia la ridicarea nivelului cultural al întregii naţiuni. Faptul că în ţara noastră construcţia socialistă coincide cu desfăşurarea revoluţiei ştiinţifice-tehnice contemporane, impune membrilor societăţii noastre înfăptuirea culturii socialiste la nivelul cerinţelor acestei revoluţii. Făurirea noii culturi, calitativ superioară tuturor culturilor precedente, pe baza cerinţelor noii orînduiri sociale şi a valorificării a tot ceea ce a creat omenirea în istoria sa pentru eliberarea omului este o coordonată fundamentală a procesului complex al construirii socialismului. Cum acesta trebuie să fie un proces conștient, oamenii de cultură, creatorii din diferitele ei domenii, lucrătorii în domeniul răspîndirii ei sînt chemaţi, în societatea noastră, să aibă o viziune mai cuprinzătoare despre fenomenul cultural decît acela al specialităţii lor, să cunoască determinările şi legităţile dezvoltării culturale în socialism, să participe la realizarea unei politicii culturale, care să înlăture rămînerile în urmă moştenite din trecut şi a acelora care ni se datoresc nouă, pentru dezvoltarea unei culturi corespunzătoare idealului de umanitate a cărui realizare şi-l propune marxismul. Tudor BUGNARIU POP GHEORGHE (1817) — SCENĂ DIN „ALEXANDRIA" — Detaliu (Din expoziţia „Xilogravurile populare din Transilvania — secolele XVIII—XIX"), deschisă la Muzeul de artă al Republicii Socialiste România. (Citiţi cronica în pagina 26) Ion Horea Şi nu aflu Las altui timp disperările, semnele panice, mă preocupă migrările începînd cu cele germanice. Lemnul e ros de carii, piatră e-n liniştea lunii — pe-aici au trecut Avarii, pe-acolo au trecut Hunii. Fructul e cuibul omizii, viermi găzduim cu toţii — Ce urme lăsară Gepizii ! ce plaiuri călcară şi Goţii ! Anii se-adună, amarii, îi cîntă, îi jeluie barzii — Cît pustiiră Tătarii ? Cît au lăsat Longobarzii ? Şi nu aflu nici un remediu clepsidrei lui Dumnezeu... Secolii Evului Mediu întîrzie-n sîngele meu.