România literară, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 40-52)

1970-10-01 / nr. 40

Proiecte literare Dimitrie Stelaru Dimitrie Stejaru îmi des­chide uşa parcă temător, parcă uşor obosit. Mă pri­meşte într-un birou mic, împodobit cu unele vase de ceramică şi ornamentaţii japoneze — între care un interesant dragon, îşi tri­mite copilul, pe Norişor, să deseneze în continuare pe balcon, îşi aprinde o ţi­­gare „Oldnavy“ şi priveşte Ingîndurat spre verdele cîmpului ce-şi unduie apa, dincolo de ferestre . — Am adunat în volu­mul intitulat Înaltă um­bră circa 60 de poeme, unele dintre ele publicate chiar în „România litera­ră“. Manuscrisul se află la „Editura Eminescu“ şi cred că va apare pînă la sfîrşi­­tul anului într-un tiraj ceva mai mare decît cele 700 de exemplare pe care le-a cu­noscut volumul Coloane, apărut nu de mult. Acum selectez o serie de piese de teatru în vederea alcătuirii unei cărţi care să includă — dacă se va pu­tea — tot ce am scris în a­­cest gen atît de complex. Iar între timp... ca de obicei, poezia... Al. RAICU Ancheta „României literare" Spaţii lirice COMBINATUL SIDERUR­GIC GALAŢI te îndeamnă să-l parcurgi cu piciorul, mă­­surînd mereu distanţele, cre­­zînd că dacă te întorci ai mai mult de mers decît dacă pă­şeşti înainte. Căzând în această cursă, mergînd mereu pînă la extenuare, înţelegi, abia a­­tunci, că acest gigant repre­zintă un grandios desfăşurat pe orizontală, cu pielea de cu­loarea cafelei arse, căutînd înălţimile prin fumul arămiu al furnalelor, ascunzind în in­terior cascade de foc care nu-ţi evocă imagini de apocalips, ci ilustrează tensiunea la care muncesc 26 000 de oameni, a­­proape un oraş şi s-ar putea spune o naţiune întreagă. — Poetul meu preferat este Nichita Stănescu, îmi spune tînărul Antoniu Cornel, diri­ginte de şantier la sectorul Refractare, deoarece însumea­ză obsesiile generaţiei sale, dacă pot spune o obsesie vis­cerală, de definire a fiecărui individ ca fiinţă unică ire­ductibilă, de care nu poţi să nu ţii cont. In acelaşi timp are simţul materialităţii infinitu­lui, a marginilor spirituale pe care ştie să le lege cu ceea ce avem noi mai discret, mai in­tim. Il citesc cu interes pe Ion Gheorghe pentru poematica sa plină de savoare, cred că munceşte foarte mult pe text, parcă şi-ar împinge cu pieptul cuvintele, realizînd acea „um­bră“ a fiecărui vers. Nu pot să-i uit pe Marin Sorescu, Ce­zar Baltag sau Grigore Hagiu. Pe Gheorghe Pituţ îl am în minte... el se remarcă printr-o exprimare discretă şi rafinată a trăirilor sale profunde, zgu­duitoare. — Constat că sînteţi un bun cunoscător al poeziei actuale. Apreciaţi că publicul este in­teresat de versurile scrise de tinerii poeţi ? — Există o categorie de oa­meni care citeşte şi înţelege poezia vremurilor noastre, sunt şi cei neavizaţi care se apropie mai greu de poezie, dar care citesc chiar dacă în­ţelegerea textului şi a sensu­rilor nu este integrală, ei sînt interesaţi de starea sufletească provocată de poezie, şi în sfîr­­şit cei care nu sînt preocupaţi de acest produs literar. Ma­rin Sorescu a găsit acea ex­presie artistică ce apropie citi­torul de poezie şi poate aceasta este explicaţia că este mult mai cunoscut de către public. — Deci, ce ar trebui să câş­tige poezia ? — O luciditate şi coerenţă interioară ce ar corespunde cu luciditatea publicului nostru. — Aţi dori să transmiteţi ceva poeţilor noştri . — Da. Să vină aici, la noi, să ne întîlnim într-o sală, în­­tr~o hală unde s-a terminat lucrul, să comunicăm direct, să ne cunoaştem mai bine. — Care sînt după părerea dumnevoastră condiţiile inte­lectualului de azi ? Directorul direcţiei Mecani­ce, ing. Constantin Popescu, se uită la mine interesat de în­trebare. — In contextul zilelor noa­stre, intelectual este cel care dă formă materială sau spiri­tuală gîndurilor şi aspiraţiilor noastre. — Ce citiţi în afara manua­lelor tehnice ? — Citesc poezie şi proză. In poezie am rămas la clasici­i Eminescu, Coşbuc, Minulescu, Arghezi, poezia modernă cere o educaţie specială, poate co­respunde şi unei noi structuri spirituale. Citesc multă pro­ză... concomitent mai multe cărţi. Soţia mea se supără că am pe noptieră trei sau patru cărţi şi nu poate să facă or­dine. Fetiţa mea are 12 ani, a citit „Moromeţii“ lui Marin Preda, cunoşteam şi eu această carte, mi-a plăcut să-i explic cîteva fenomene de viaţă mai greu de înţeles la vîrsta ei. Am citit cu interes cărţile lui Ioan Grigorescu, iar de cu­rînd am cumpărat: „Animale bolnave“. In iureşul muncii nu trebuie să uităm de noi, ca oameni, aşa văd eu rostul întrebări­lor puse de dumneavoastră şi să ştiţi că şi eu sînt preocupat de acest gînd. A doua zi, condus de tînărul Antoniu Cornel, încep să co­lind prin Combinat Aşteptîn­­du-l pe Gh. Muşat, vizitez sala lingotierelor, ascult explica­ţiile unui maistru, apoi ne a­­şezăm pe o placă de ciment la umbra unui bloc imens de metal ce va lua drumul furna­lelor. Aerul este străpuns pe­riodic de explozii puternice, se purtează la fabrica de oxi­gen. — Eu sunt Gh. Muşat. Pe mine mă căutați ? In fața mea apăru un băr­bat îmbrăcat în salopetă, nu prea înalt, îşi scoase mănuşa de sudor şi îmi întinse mîna. Ne îndreptăm spre una din barăcile metalice. La o masă un tînăr mînca parizer cu ro­şii muşcînd dintr-o felie groa­să de pîine. Ne facem şi noi loc. — Am lucrat la Bicaz, bri­gadier voluntar, acolo am în­văţat sudura, îmi spune Gh. Muşat, apoi mi-am terminat studiile. — Am aflat că vă preocupă poezia. — Da. La noi In sat erau cîţiva bătrîni povestitori, unii vorbeau în versuri, le compu­neau pe loc. La început i-am imitat, apoi am început să scriu poezii. La rugămintea mea îmi recită cu uşurinţă pri­ma poezie. L-am cunoscut a­­poi pe Eminescu, după un timp am simţit nevoia să ci­tesc şi altceva, l-am citit pe Blaga. Există încă o distanţă între poezie şi cititor. Noi am fost nevoiţi să ne ridicăm casa din temelie şi numai după aceea ne-am împodobit pereţii. Dacă putem spune că există un cli­mat favorabil dezvoltării cul­turale, tot mai sunt unele greu­tăţi. Uite la noi, în Galaţi, sunt două cenacluri literare care, în loc să ducă o dispută între ele, mai bine ar fi preocupate de promovarea realelor talente. Dacă dumneata eşti ceva acolo, la gazetă, scrie că organele care răspund de această acti­vitate nu exercită un control şi o îndrumare corespunzătoa­re pentru a pune această mun­că pe linia cea bună. Şi alt­ceva. Un oraş ca acesta nu are o gazetă literară, cei care scriu poezii şi proză nu le pot păstra în sertare. Poate se va gîndi cineva la noi să ne a­­probe o gazetă, aşa cum sunt în toate oraşele mari din ţară. — Am lucrat un timp la Anina, îmi spune Macavei Ion, tehnician principal la serviciul producţie, acolo eram singur, aşa că am început să citesc. Ultima carte a fost „Donna Alba“ de Gib Mihăescu.­ M-am întrebat de multe ori de ce se vorbeşte atît de mult despre un sportiv sau un cîn­­tăreţ de muzică uşoară, iar despre realizările sau invenţii­le unui om de ştiinţă nu ştie nimeni. Poate nu s-au găsit căile cele mai bune ca oame­nii de reală valoare să fie cu­noscuţi de cei din jur. Tot aşa mă gîndesc şi la poeţi sau romancieri despre care aflăm atît de puţine lucruri. Dacă muzica este atît de apreciată de tineri, poate ar fi indicat ca, pe melodii de calitate, poe­ţii să-şi declame singuri poe­ziile lor pe scenă. Poate aceste spectacole nu ar trebui să fie riguros organizate, fiecare o­raş să aibă un loc, o bancă (mă gîndesc la banca lui Emi­nescu) unde poeţii şi prozato­rii şi toţi oamenii de artă să se întâlnească cu cei care vor să stea de vorbă cu ei, totul să fie mai natural, mai spon­tan, mai firesc. — Cred că literatura este un mijloc de a te cunoaşte prin ceilalţi, îmi spune Alexe An­gela, calculator principal la serviciul financiar. Mă intere­sează proza scurtă, aş putea cita pe Fănuş Neagu, Sânziana Pop şi Vasile Băran. Acest gen literar are avantajul că poate împrumuta trăsături din poezie sau din teatru, comuni­când direct o întâmplare, o scenă plină de conţinut, inte­ligentă, spirituală. Săvulescu Nicolae, şeful ser­viciului Investiţii, este un băr­bat robust, ochii aşezaţi în or­bite adinei te privesc atent, vorbeşte rar, cîntăreşte cuvin­tele, e prudent în afirmaţii. — Citesc încet, nu fac par­te din cei care pot enumera titluri sau autori, îmi place să meditez, să raportez totul la mine, citesc cu sufletul. Il iu­besc pe Coşbuc şi îl ador pe Topîrceanu iar Marin Sorescu este un isteţ şi intenţionat naiv. Este întrerupt de către un coleg care îi prezintă o a­­dresă, o citeşte atent, face cîteva remarci, apoi o iscăleşte. Pentru că am amintit de Coşbuc — continuă cu acelaşi ton calm — să nu credeţi că am rămas la el, îmi place Bla­ga, Arghezi, Bacovia, iar ca prozatori Rebreanu, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Radu Tudoran, Lăncrănjan şi Con­stantin Chiriţă. — De ce aţi spus că nu am rămas... — Pentru că literatura cu­noaşte permanente salturi. „Opinia publică" a lui Ba­­ranga atacă unele racile, dar... — ...continuaţi... — Să vorbeşti acum despre burghezie are rost, să critici nepotismul este un lucru im­portant, însă, în viaţa noastră s-au comis şi unele greşeli gra­ve care nu sunt de nimeni descrise, nu le-am citit în nici o carte. Ar trebui să avem un curaj deplin, fără rezerve sau menajamente. Pe plan so­cial lucrurile astea au fost dez­văluite. In literatură însă... — Aţi citit „Moromeţii“ sau „Intrusul“ ? — Da. Am citit şi „Biletul la control“ de Dumitru Popes­cu. Este un început care tre­buie continuat. Mă gîndesc la „O scrisoare pierdută“, poate ne-ar trebui un Caragiale al timpului nostru. — Credeţi că nu există ? — Eu îl aştept şi sînt convins că va apare­, înainte de a vorbi despre literatură, să vă arăt furnalul, îmi spune Banu Ştefan, ad­junct la secţia furnale, pe care l-am întâlnit întîmplător ur­­cînd scările către furnalul nr. 1, îmi zîmbeşte ca unui vechi prieten, m-am bucurat că nu ştiam nimic despre el, că tră­iam o „nouă aventură“ în cu­noaşterea unui om. Invitaţia de a-mi arăta furnalul părea o încercare la care mă supu­nea ; în pîntecele colosului ar­dea fonta, zgura incandescen­tă începuse să fie evacuată, zgomotul nu venea dintr-un singur loc, era o tensiune cum­plită care parcă vroia să-ţi zguduie fiinţa. — Pe om il cunoști prin ce face — mi-a spus el. — Ce iubiţi mai mult în via­ţă în afara familiei? — Mă preocupă sănătatea şi încrederea în mine care o cîştig în funcţie de rezultatele de aici. Mă întristează puţine lucruri, de multe ori cint, îmi place să beau şi un pahar de vin. Am lucrat un timp la furnalele din Vlahiţa, erau furnale mici, acolo nu mai a­­veam ce învăţa. Aici fiecare şarjă reprezintă pentru mine o nouă emoţie, un nou exa­men, o nouă treaptă în încre­derea pe care trebuie s-o am în forţele mele. — Citiţi 7 — Cărţi tehnice şi romane, îmi plac cărţile care descriu expediţii geografice sau vie­ţile oamenilor celebri. Este chemat la interfon, duce o convorbire cu o voce nazală, modificată evident de aparat, tabloul de comandă a­­rată noi cifre, se reîntoarce la masa unde mă găseam. — Vorbeam despre oameni celebri, pentru munca de aici şi dumneavoastră puteţi fi considerat celebru. — Am fost anunţat că la furnalul 2 este gata o nouă şarjă, acest fapt poate fi in­tr-adevăr un eveniment, dacă vreţi, celebru, şi îmi zîmbi din nou cu aceeaşi expresie des­chisă, bărbătească, sigură. Bujor NEDELCOVICI 2 România literară Noutăţi iu librării Radu Boureanu — PIRAMI­DELE FRIGULUI (Editura Cartea Românească), versuri, 92 pagini, lei 7 Marin Preda — INTRUSUL (Editura Eminescu), roman, ed. a II-a, 304 pagini, lei 8 Virgilul Monda — FEMELA ŞI MAIMUŢA (Editura Car­tea Românească), nuvele, 264 pagini, lei 6,75 Pop Simion — FAETONUL (Editura Albatros), nuvele, 128 pagini, lei 4 Aurel Dragos Munteanu — SCARABEUL SACRU (Edi­tura Cartea Românească), roman, 264 pagini, lei 5,50 Octav Pancu-Iaşi — NU FUGI, ZIUA MEA FRUMOASA (Editura Ion Creangă), schi­ţe, 168 pagini, lei 5 Corneliu Sturzu — DUHUL PIETRELOR (Editura Alba­tros), versuri, 88 pagini, lei 4,75 Anca Bursan — DIN VINA­TUL PRIMARELOR ERORI (Editura Litera), versuri, 80 pagini, lei 10 Ion Andreiță — MINUNEA DE A TRAI (Editura Lite­ra), versuri, 72 pagini, lei 8,50 Lili Marton — NUNTA LA MAHALA (Editura Krite­­rion), roman (în 1. maghiară), 172 pagini, lei 4,75­ Lajos Pál — ADORATORII DE LUMINA (Editura Kri­­terion, colecţia „Forrás“), versuri (în 1. maghiară), 112 pagini, lei 5 Klára Bodor — PANNI (Editu­ra Kriterion), proză pentru copii (în 1. maghiară), 120 pa­gini, lei 4,25 Bettina Schuller — STRADA DE TOATE ZILELE (Editura Kriterion), povestiri (în 1. germană), 119 pagini, lei 2,75 * Daniel Defoe — ROBINSON CRUSOE (Editura Ion Creangă, colecţia „Bibliote­ca pentru toţi copiii“), tra­ducere din 1. engleză de Petru Comarnescu, 304 pa­gini, lei 12,50 Ilias Venezis — PAMlNTUL EOLIEI (Editura Albatros), roman, traducere din 1. grea­că de Polixenia Karambi, 288 pagini, lei 7,25 Philip Macdonald — ODIH­NEASCA-SE IN PACE ! (E­­ditura Univers, colecţia „E­­nigma“), roman poliţist, tra­ducere din 1. engleză de Lida Constantinescu, 192 pagini, lei 5,50

Next