România literară, iulie-septembrie 1983 (Anul 16, nr. 27-39)

1983-07-07 / nr. 27

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul XVI, nr. 27, joi 7 iulie 1983^1» #*-■. Săptămîna! editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Aniversare în contemporaneitate ÎMPLINIREA celor trei pătrate de veac de la înfiinţa­rea Societăţii Scriitorilor Români, devenită, în anii de după Eliberare, Uniunea Scriitorilor, a constituit o semni­ficativă sărbătorire în contemporaneitatea culturii române pe ansamblul său. Este dimensiunea majoră pe care a conferit-o aniversării Mesajul de cuprinzătoare şi elevată finalitate al conducătorului ţării, in reverberaţiile căruia s-a integrat atît cuvîntul scriitorimii, cit şi cel al facto­rilor de educaţie politică, ştiinţă şi învăţămint, precum şi din partea armatei, tineretului, presei şi radio-televi­­ziunii, un reprezentant al muncitorimii exprimînd larga receptivitate de care se bucură astăzi creaţia literar­­artistică in rândurile măselor largi. Un ecou de o asemenea amploare, la scara întregii naţiuni, al activităţii celor dăruiţi cu harul talentului scriitoricesc confirmă în mod pregnant temeinicia mereu îmbogăţitoare a spiritualităţii noastre, avântul, totodată, pe care în aceste ultime două decenii l-a conferit, tot mai intens, noua ambianţă creatoare insuflată întregii structuri a societăţii româneşti odată cu Congresul al IX-lea al Partidului. Ne mai despart puţine zoie de marcarea in calendarul devenirii noastre a istoricului eveniment de la care se împlinesc 18 ani şi de cînd un freamăt nou al conştiinţei de sine străbate întreaga na­ţiune. Ca atare şi situăm sărbătoarea scriitorimii ca o aniver­sare în contemporaneitatea cea mai vie, cu sentimentul trăirii prezentului in geometria majoră a viitorului ce se construieşte impetuos prin participarea unanimă a tutu­ror fiilor patriei. Evocind tradiţia, atît de bogată, a dă­ruirii tuturor marilor noştri scriitori întruchipării idealu­rilor celor mai înalte de ordin social şi naţional, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a relevat elanul cu care, în anii con­temporaneităţii noastre, scriitorii s-au înrolat activ, ală­turi de clasa muncitoare, de ţărănime şi intelectualitate, în marea operă de construcţie socialistă din România, au participat şi participă nemijlocit, aducînd o contribuţie de seamă — apreciată de întregul nostru partid şi popor — la edificarea noii orânduiri pe pămîntul patriei. In aceşti ani, şi cu deosebire în ultimele decenii, a fost creată — se subliniază în Mesaj — o literatură bogată — atît în limba română, cit şi în limbile naţionalităţilor conlocui­toare — inspirată din uriaşa operă revoluţionară pe care o înfăptuieşte poporul nostru sub conducerea partidului, oglindind marile transformări înnoitoare petrecute în so­cietate, procesul amplu şi complex de formare şi afir­mare a omului nou, a conştiinţei socialiste, înaintate. Iată de ce sărbătorirea împlinirii celor 75 de ani de la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români poartă însem­nele acestei perioade de nouă istorie, in care întregul nos­tru popor este angajat plenar, cu toate forţele sale, în ampla activitate de transpunere in viaţă a hotărârilor Con­gresului al XII-lea al partidului, a obiectivelor stabilite la Conferinţa Naţională privind dezvoltarea societăţii ro­mâneşti intr-o etapă nouă, superioară. Este etapa impli­când ca, în cursul actualului cincinal, România să depă­şească stadiul de ţară socialistă în curs de dezvoltare şi să se înscrie în rîndul ţărilor cu dezvoltare medie. Aceas­ta impune — precum a evidenţiat secretarul gene­ral al partidului , dezvoltarea puternică a forţelor de producţie şi modernizarea bazei tehnico-materiale a so­cietăţii, lărgirea bazei proprii de materii prime şi resurse energetice, creşterea substanţială a productivităţii muncii şi a eficienţei economice, promovarea şi mai accentuată a progresului tehnic, a ştiinţei, artei şi culturii, ridicarea generală a nivelului de trai, de cultură şi de civilizaţie a poporului. MARCIND înlănţuirea dialectică a fluxului de orientări ale conducerii de către partid, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reamintit in Mesajul său faptul că în cadrul Conferinţei Naţionale din decembrie 1982, ca şi al Plenarei Comitetului Central al partidului din iunie anul trecut, s-a pus un accent deosebit pe perfecţionarea, în conti­nuare, a activităţii politico-educative, de lărgire a ori­zontului de cunoaştere al poporului, de»dezvoltare a con­ştiinţei socialiste şi, in acest context, au fost subliniate marile răspunderi şi îndatoriri ce revin creaţiei cultural­­artistice, tuturor celor ce activează în domeniul ideologic. Străbatem o etapă de muncă eroică, de construcţie avin­­tată, în care se află angajată întreaga naţiune — de unde şi imperativele ca nobilele deziderate ale formării omului nou, înaintat, al societăţii noastre, să-şi afle reflectarea cea mai adecvată in opere valoroase, a căror finalitate expresă este aceea de a însufleţi masele populare la pa­rametrii uriaşei opere istorice pe care partidul şi poporul nostru o înfăptuiesc astăzi : „Numai inspirindu-vă ne­mijlocit din realităţile ţării, din izvorul veşnic viu al vieţii şi muncii poporului, veţi putea îmbogăţi patrimo­niul artei şi culturii naţionale cu opere artistice valoroa­se ! — a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu în vi­brantul său Mesaj. Faceţi totul pentru ca literatura acestor ani de puternic avînt creator, de măreţe împliniri socialiste, să constituie o contribuţie de seamă la rău­ „România literară" (Continuare in pagina 2) SPIRU CHINTILA : Natură statică (Din expoziţia deschisă la Sala Dalles) 1 6 of- s/pfp1 Daca. Dacă voi muri vreodată (Se spune că toţi oamenii trebuie să moară), Asta se va-ntîmpla într-un tirziu, Pe faţa luminată a Lunii, Sub arcul transparent intins Deasupra orizonturilor mute. Voi sta intr-o poiană, ocrotit De foşnetul pădurii foarte tinere ; Sub pleoape - lacrima albastră a Pamintului, Iar in urechi - voci de copii Sunind tot mai încet, ca un ecou Al inocenţei dintr-un timp ucis de Timp. Asta se va-ntimpla intr-un tirziu, Pe faţa luminată a Lunii.. Un băiat se va opri o clipă din joacă Lingă zimbetul meu fără sfirşit, Insoţindu-mi trecerea cu un gind binecuvintat : „Eu nu voi muri niciodată !* Ion Hobana AL IVASIUC - INEDIT (Paginile 12-13) * —­nv

Next