România literară, aprilie-iunie 1984 (Anul 17, nr. 14-26)
1984-04-05 / nr. 14
eh. Noul in literatură CAPACITATEA de a se înnoi a unei literaturi reprezintă una dintre cele mai vii expresii ale vitalităţii sale. Afirmîndu-se printr-o dialectică raportare la ceea ce a fost realizat, obţinut, a devenit bun comun şi tinde chiar să se transforme în rutină, noul însuşi constituie rezultatul unui continuu şi îndîrjit efort de creaţie, îndreptat constant spre deschiderea de alte orizonturi cunoaşterii şi spre permanenta explorare a universului existenţei umane aflate în perpetuă schimbare. Marii artişti, marii creatori au ştiut întotdeauna că eternitatea visată şi ţintită in operele lor nu poate fi altfel dobindită decit prin Integrarea în istorie, prin implicarea lor în devenirea socială. Condiţia perenităţii, a durabilităţii constă în profunzimea şi în trăinicia acestei implicări, exprimată in modul cel mai vizibil prin valorificarea noului. Este un adevăr incontestabil că în literatura română, ca de altfel in toate literaturile lumii, marile epoci de creaţie au fost, esenţial, epoci de adîncă şi complexă înnoire. Triumful noului asigură în fond triumful creaţiei. Iată de ce îndemnul adresat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la recenta Plenară a Comitetului Central, are o largă rezonanţă şi pentru scriitori, pentru creatorii de artă : „Să promovăm cu tot curajul noul în toate sectoarele ! Nu trebuie să existe nici o rezervă de a lua măstar pentru înlocuirea a tot ce este vechi şi pentru a face loc noului ! Nu trebuie să existe nici un fel de teamă de a promova, în toate domeniile, spiritul nou, revoluţionar, concepţiile revoluţionare de muncă, de gîndire ! Partidul nostru îşi va putea îndeplini misiunea sa istorică numai dacă nu se va opri la dogme, dacă nu va rămîne închistat, dacă va avea curajul să privească realităţile şi să acţioneze în concordanţă cu cerinţele legilor obiective ale dezvoltării economico-sociale !“. EPOCA literară în care ne aflăm, parte integrantă a perioadei marcate de înfăptuirea actului de la 23 August 1944, ilustrează intr-un mod strălucit importanţa acordată promovării şi susţinerii noului. Avind ca reper istoric Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, memorabilul eveniment petrecut la jumătatea deceniului ’69—*70 şi care a înrîurit decisiv destinul întregii naţiuni, această epocă literară se defineşte în mod fundamental prin îndrăzneală şi forţă novatoare, înflorirea fără precedent a tuturor genurilor literare, realizarea intr-un timp foarte scurt a unui impresionant şir de lucrări de mare valoare artistică, asumarea conştientă, responsabilă, a moştenirii culturale şi literare, participarea însufleţită şi entuziastă a scriitorilor la vastul proces de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate — iată aspectele cele mai semnificative ale curajoasei deschideri în faţa noului, ale afirmării unui spirit creator dinamic, revoluţionar, deplin angajat în problematica vieţii contemporane. „Lupta cu inerţia“, această fericită formulă a unuia dintre cei mai reprezentativi poeţi din literatura română postbelică, a devenit în epoca de după Congresul al IX-lea o realitate mobilizatoare, nobilă şi generoasă, sub semnul căreia s-au creat cele mai de seamă opere literare ale timpului nostru. Actuala înfăţişare a literaturii române, care se prezintă la apropiata mare sărbătoare a împlinirii a patru decenii de evoluţie a ţării pe calea socialismului cu suma inconfundabilă a numeroaselor şi variatelor sale valori de prim ordin, este rezultatul vastului proces de înnoire desfăşurat in ţara noastră de-a lungul ultimilor douăzeci de ani. Avem, astăzi, o literatură bogată şi puternică, rod al efortului creator şi al strădaniei tuturor generaţiilor, unite în căutarea permanentă a noului prin raportarea la realităţile vieţii şi ale societăţii. Preocuparea de nou, grija pentru înnoire se află într-o strînsă relaţie cu transformările petrecute in viaţa socială şi calea cea mai sigură pentru a se asigura în continuare victoria noului in literatură o constituie neîndoielnic raportarea la universul complex al realităţilor socialiste. România literară" ~ Basorelief de pe Columna trakina (fotografie de Ion Miclea) Proletari din toate ţările, uniţi-vâ ! România literară TVa Anul XVII, nr. 14, joi 5 aprilie 1984 Sâptaminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialista România Dintr-o miniepopse în sonete: „DACICA“ Paginile 12-13 ! Pămint al fiinţei Cade din vis lumină de-ajuns caut pământului meu un răspuns el curge străvechi din anotimpuri de sare cu cămăşile ploii sparte-n spinare el rupe mătasea măteii din gînd ţi mă inundă cu muguri migrind pătrarul virstei tandru sudează răspintii de veci într-o singură rază creşte vîntos din aştri otava paste genunchi se scutură slava Pămîntule bun, adiat din fiinţă, primeşte odihnă, primeşte credinţă cuvintu! se umflă ţi muşcă-n eter ţărmul de ziuă solemn-efemer pastă curată fără amprente s pămmtul meu de sentimente, Gheorghe Istrate AUGUST 1944 — AUGUST 1984 ANII DE ÎNCEPUT (Pagina 5)