România literară, octombrie-decembrie 2003 (Anul 36, nr. 39-52)

2003-10-01 / nr. 39

nr. 39 / 1 - 7 octombrie 2003 România literară 3 18-24 septembrie 2003. Neptun şi Mangalia Festivalul Internaţional „Zile şi nopţi de literatură” a DOUA ediţie a Fes­tivalului Internaţio­nal “Zile şi nopţi de literatură”, iniţiat şi organizat de Uniunea Scriitori­lor, s-a desfăşurat, ca şi prima, la Mangalia şi Neptun, în ace­eaşi perioadă a anului. Prima e­­diţie fusese pusă sub patronajul Preşedintelui României care, în ultima zi a Festivalului, s-a în­tâlnit la Mangalia cu participan­ţii. Le-a lăsat, în general, o bună impresie. Primul Ministru în schimb, sub al cărui patronaj a fost pusă ediţia de anul acesta, nu a lăsat altă impresie decât aceea a unei extreme discreţii: nu a venit la Festival şi nici nu a trimis prin altcineva vreun mesaj. Trebuie remarcată perfor­manţa Uniunii Scriitorilor şi a preşedintelui ei de a iniţia şi continua un proiect cultural de anvergura acestuia, implicând o largă participare (la ediţia de a­­cum: 73 de scriitori străini din 23 de ţâri), instituirea unui im­portant premiu, prezenţa la Fes­tival măcar a câtorva scriitori de incontestabila reputaţie in­ternaţională. Anul trecut, Alain Robbe-Grillet, Jorge Semprun, Michel Deguy, anul acesta: Ismail Kadaré, Antonio Lobo Antunes, Amos Oz. Numai cu rea voinţă s-a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe aceşti mari scriitori, ca şi cum ei ar fi căzut din cer în România şi nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune, în cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediţii a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlă­ture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecăţile şi să fa­ciliteze cunoaşterea şi aprecie­rea reală, reciprocă”. Au fost acestea, în mare vorbind, şi obiectivele Coloc­viului cu tema „Eu, celălalt”, desfăşurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternan­ţă cu recitalurile de poezie. Vor­bitorii s-au referit la semnifica­ţiile filosofice, politice, socio­­istorice, lingvistice şi, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de modera­tor al primei sesiuni. Au fost şi divagări în expunerile prezenta­te, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretenţioase ori în anecdotică, dar cei mai mulţi vorbitori şi-au impus să nu tră­deze spiritul de rigoare şi în mare parte au reuşit. Ismail Kadaré a vorbit des­pre capacitatea literaturii de­ a elibera conştiinţele, astfel cum s-a întâmplat în istorie cu grecii absolviţi moral de nimicirea Troiei, de acel „masacru gene­ral”, prin faptul că poemele ho­merice au depus o mărturie „fi­delă”, nepărtinitoare, despre ce s-a întâmplat atunci. Antonio Lobo Antunes a evocat expe­rienţa sa de fost combatant în Angola şi de medic, atunci când a descoperit existenţa „celuilalt” îngrijind un copil de patru ani bolnav de leucemie. Moartea acelui copil a stat la originea impulsului de a scrie şi aminti­rea lui încă îl urmăreşte. Un portret expresiv al fanaticului de pretutindeni a desenat proza­torul israelian Amos Oz, a cărui copilărie în Ierusalim l-a făcut să fie expert în „fanatism com­parat”. “Orice fanatic are nevoie de un celălalt, ca ţintă”, a spus Sami Michael, scriitor israelian rezident în Irak, iar Hannah Awwad, scriitoare palestiniană, s-a referit la aspiraţia păstrării identităţii şi la faptul că nu în toate manifestările palestinieni­lor trebuie să vedem terorism, ci şi “rezistenţă”. Felicia Antip a vorbit despre tribalism, primej­dia opusă globalismului, iar po­etul suedez Peter Curman des­pre necesitatea de a opune glo­­balizârii diversitatea, care este „inima oricărei culturi”. Scriito­rul rus Evgheni Popov a arătat că în locul relelor aduse de co­munism s-au instalat cele aduse de globalizare și de terorism, iar colega sa Svetlana Vasilenko a vorbit despre psihozele create de totalitarism. IMU Flămând, modera­torul sesiunii a doua a colocviului, a vorbit des­pre „noul Raskolnikov”, un personaj care-şi caută iden­titatea consultând horoscopul, iar Gabriela Adameşteanu des­pre „celălalt care e doar oglinda care te urmăreşte”. Gabriel Chifu s-a referit în expunerea sa la confruntarea deseori violentă dintre “eu” şi „celălalt”, despre tentativa de excludere („sau eu sau celălalt”), caracteristică lu­mii fără Dumnezeu. Rodica Binder s-a referit la „codurile identitare” şi la „simptomatolo­gia literaturii de emigraţie”, iar Brenda Walker la egoism şi la prejudecata după care „diferit înseamnă mai puţin valoros”. Despre problema identităţii au discutat Carme Riera (Spania), Ory Bernstein (Israel), Lucian Alexiu, Marius Tupan, Pia Tardrup (Danemarca), Rin Manor (Israel), cu o inspirata evocare a relaţiilor istorice din­tre turci şi români, conciliaţi după atâtea conflicte prin tole­rare reciprocă. Tot în sensul afirmării identităţii au mai vor­bit Leo Butnaru şi Valeriu Matei (Republica Moldova), Horia Gârbea, Puşi Dinulescu, Elena Loghinovski, Ricardo Montserrat (Spania). O chestiu­ne derivată a relaţiei „cu­­ celă­lalt” este şi aceea a traducerilor şi a condiţiei traducătorului, „un celălalt al autorului”, cum a spus Antoaneta Ralian. Despre această relaţie au vorbit şi Dan Shafran (Suedia), John Fair­­leigh (Irlanda), care a evocat ex­perienţa de traducărtor a lui Blaga, Jean-Luc Vauthier (Bel­gia) care a vorbit despre frater­nizarea prin poezie. Nu putem, din păcate, să tre­cem măcar în revistă toate ex­punerile din cadrul colocviului „Eu, celălalt”. Vor fi strânse, după cât ştim, într-un volum pe care Uniunea Scriitorilor şi-a propus să-l editeze în întâmpi­narea viitorului colocviu. Tema aceluia: „Singur în satul glo­bal”. Premiile acordate în cadrul festivalului sunt de-acum cu­noscute: Premiul Ovidius, în valoare de 10.000 de dolari, conferit pentru „valoarea operei literare şi contribuţia la afir­marea libertăţii de expresie şi a toleranţei inter-etnice” i-a revenit lui Antonio Lobo Antunes, iar Premiul Festivalului, acordat pentru „contribuţia la lărgirea frontierelor literare”, lui Ismail Kadaré. Dincolo de imperfecţiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări nesemni­ficative sau de unele absenţe inexplicabile, aspecte dilatate, în reportajele lor, de unii ziarişti însoţitori,­ doritori de a face senzaţie din orice şi de a fi cri­tici cu orice preţ, avizi căutători de noduri în papură, dincolo de acestea, Festivalul Internaţional „Zile şi nopţi de literatură” a fost o reuşita şi un eveniment cultural autentic. Vom reveni asupra lui. Rep.

Next