România literară, aprilie-iunie 2005 (Anul 38, nr. 13-25)

2005-04-06 / nr. 13

Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care,în cincisprezece ani de nebunie fesenisto-pese­­distă, ne-au obişnuit televiziu­­nile. Protejat de claia imensă de păr, el imita postura unor martiri religioşi, coborâţi de pe frescele murale ale bisericilor în sala de tribunal. Bine sfătuit sau pose­dând un instinct de conservare cu totul ieşit din comun, Cozma părea însăşi imaginea neputinţei şi suferinţei, a unui sfânt intrat pe mâna fariseilor, însă chiar scos din context, decupat din tabloul brutal al băncii păzite de jandarmi, tabloul e din cale-afară de impresionant. Cozma a devenit, cu largul concurs al celor care s-au folosit de el şi­ al celor împotriva cărora a fost folosit, una din întrupările răului în România. Nu cred să se fi lăsat cineva înşelat de sfioşenia împăroşată a fostului lider sindicalist Alternarea de aroganţă şi umilinţă e perfect interpretată de acest personaj obişnuit să se joace cu mulţimile şi cu sentimentele lor. Ultimele luni au oferit din plin secvenţe din repertoriul teatral pe care Cozma îl poate interpreta la comandă, la nivele ale performanţei ce le depăşesc pe ale multor actori. Dacă ar fi să găsesc dominanta caracterului său, n-aş evita să afirm că e răceala.în momentele cele mai dramatice ale năvalei la Bucureşti, ca şi în clipa când a coordonat încercurirea forţelor de jandarmi la Stoeneşti, Cozma s-a dovedit perfect stăpân pe situaţie. O mostră cinică de răceală am descoperit-o când, eliberat din închisoare prin stupefiantul act de graţiere al lui Iliescu, Miron Cozma a avut suficient sânge rece pentru a-i anunţa pe reporteri că, din acel moment, îi va costa bani grei să stea cu el de vorbă. A fost primul lucru la care s-a gândit odată cu inhalarea aerului libertăţii, cum să-şi vândă mai bine ticăloşiile. . Mergând pe această logică, sunt sigur că Miron Cozma ştie, la fiecare răspântie a existenţei sale, ce are de câştigat şi ce are de pierdut. Nu-mi explic în alt fel tăcerea apăsată când vine vorba de înţelegerile dintre el şi Iliescu. Sinistra complicitate dintre cei doi - omul care­ a plănuit şi omul care a înfăpuit - reprezintă una dintre cheile cele mai importante ale evoluţiei României pe turnanţa violenţei şi­ a subdezvoltării. Nu-mi dau seama în ce constă puterea lui Iliescu asupra lui Cozma. Tot ce pot constata e că ea există şi că n-a fost nici un moment în care "luceafărul huilei" să dea semne c-ar vrea să facă lumină în acest întunecat capitol al istoriei româneşti. Nici modalitatea aleasă mai nou - aceea de a-l aduce pe Iliescu însuşi în faţa instanţei - nu are mari sorţi de izbândă. Versatul bolşevic posedă un lung antrenament în astfel de acţiuni. El s-a blindat din timp cu alibiuri, martori, bibliografii, astfel încât să nu se poată smulge nimic de la el. Argumentul vânturat mai nou — cel privind depărtarea în timp şi slăbirea memoriei — n-a fost folosit doar de Iliescu. L-a întrebuinţat, cu câteva luni în urmă, Athanaie Stănculescu, la fel de amnezic în ceea ce priveşte evenimentele din 1989 ca şi stăpânul său, Iliescu. în ultima vreme, preşedintele Băsescu pare să meargă orbeşte pe mâna SRI-ului. Dacă până şi numirea (nu vorbesc de verificarea legală, ci de procesul alegerii) secretarilor de stat nu se mai poate produce fără avizul lui Timofte, poate că n-ar fi o idee rea ca acestă instituţie să se implice şi în descifrarea eve­nimentelor care au rupt ţara în două: în pro-iliescieni înverşunaţi şi în anti-iliescieni durabili. Există suficiente indicii că aducerea minerilor la Bucureşti s-a făcut şi prin activarea agenţilor servici­ilor secrete şi pe baza acţiunii haidamacilor direct legaţi de acestea. Atât Gelu Voican- Voiculescu, cât şi Virgil Măgureanu, oamenii forte ai momentului, ar trebui obligaţi să spună ceea ce ştiu despre întâmplările dramatice de pe urma cărora suferim, ca ţară, şi astăzi. Vina lui Miron Cozma, ca şi a lui Iliescu, constă nu doar în ceea ce au făcut ei efectiv, ci şi în urmările deciziei lor de a declanşa un război civil. Plătim în continuare pentru percepţia străinătăţii că aici lucrurile nu se rezolvă prin domnia legii, ci prin atotputernicia bâtei. De fiecare dată cînd se mai inventează un prag peste care suntem nevoiţi să trecem, motivarea trebuie căutată în imaginea de ţară nesigură, dominată de interese de clan, confecţionată cu cinism de Ion Iliescu şi echipele lui — una dintre ele (şi probabil cea mai puternică) fiind oamenii cu lămpaş şi ciomag ai lui Miron Cozma. Că s-a atins un punct sensibil, o dovedeşte recenta reacţie iraţională a lui Iliescu. Revărsându-şi veninul asupra presei, el a dovedit că aceasta e singura instanţă de care se teme. Chiar dacă a fost infiltrată din greu cu oameni mânjiţi, cu­­baroni­ ce urmăresc îmbogăţirea, şi nu aducerea la lumină a adevărului, presa deţine încă suficiente resurse de onestitate pentru a rămâne în slujba raţiunii. Iliescu n-a înjurat nici SRI-ul, nici Poliţia, nici Justiţia, pentru că ştie că de acolo nu i se poate trage nimic rău. Dimpotrivă, cu aroganţa ciocoiască specifică, şi-a permis să-i trimită pe judecători la bibliografie, indicând drept surse indiscutabile de adevăr malversaţiunile puse pe portativ sub formă de discursuri, memorii sau interviuri. Pentru mulţi români de rând, faptul că Miron Cozma se află, pe termen lung, la închisoare, reprezintă o garanţie — fragilă, e drept—că nu vom mai recădea în vreo epocă de barbarie, de nebunie înarmată cu ciomege şi de putere discreţionară exercitată de forţe ale întunericului ce au drept contrafaţă rictusul bolşevic al lui Ion Iliescu, însă păstrarea în temniţă a lui Cozma nu e suficientă. Atâta vreme cât complicii săi direcţi sunt liberi, ba chiar se bucură de­ un substanţial sprijin popular, partida nu e câştigată. Felul în care PSD- ul ajunge să trântească în Parlament legi pe care le-a iniţiat el însuşi pe când se afla la putere indică nu doar lipsa de logică a acestui partid, ci şi nebunia în care par a se fi scufundat liderii săi. Nişte oameni lipsiţi de onoare, de bun simţ, de bunăcredinţă şi, în general, de orice fel de scrupul moral, nu se vor împiedica de amănunte cum ar fi războaiele civile declanşate pentru a reven la putere. Spre deosebire de naivii din societatea civilă, care au intrat într-o demenţială lupte fratricidă, pesedeii şi slugile lor ştiu care sunt adevăratele mize ale conducerii unei ţări. L-ari urmărit stupefiat pe­ un Hrebenciuc cum făcea pe niznaiul, refuzând să înţeleagă semnificaţia cuvintele grele scrise despre el de Cristian Tudor Popescu şi am mai avu o dată revelaţia lumii construiţi cu migală şi violenţă de către Ion Iliescu: o lume a oamenilo de cauciuc, a indivizilor fără şira spinării. A păpuşile respingătoare a căror flexibilităţi morală nu e dovedită doar de slugărnicia inimaginabilă, ca mai ales de capacitatea de a se pupa, la nevoie, singur în fund. ■ ^ contrafort de Mircea Mihăieş Omul de cauciuc ntr-o lume dominată de tsunami-uri, de confruntări armate între triburi şi neamuri, ^ atentate sângeroase intrate în logica existenţei zilnice, de asasinarea unor lideri­­ politici, de corupţia la cel mai înalt nivel, de nesfârşitele boli ale Papei, de­­ nesiguranţa generală a planetei pe care trăim, câte o imagine ţi se blochează pe 15 retină şi nu mai scapi de ea. Pentru mine, o astfel de imagine a fost aceea a mamei­­ studentului schilodit de mineri. Imaginea era cu atât mai şocantă cu cât ea îl kA conţinea, în sala de tribunal unde se desfăşura, şi pe autorul - nu numai moral - al "'­ întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. România literară . Director: NICOLAE MANOLESCU Revistă editată cu sprijinul Fundaţiei ANONIMUL ISSN 1220-6318 Redacţia: GABRIEL DIMISIANU - director adjunct ALEX. ŞTEFANESCU - redactor-şef OANA MATEI - secretar general de redacţie ADRIANA BITTEL, CONSTANŢA BUZEA, MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU. Redactori asociaţi: IOANA PARVUL£SCU, CRISTIAN TEODORESCU, EUGENIA VODĂ. Corectură: CONSTANŢA BUZEA (pag. 2,5,7,8,9,10,30,32), SIMONA GALAŢCHI (pag. 4,7,14,15,16,17,26,27), ECATERINA IONESCU (pag. 3,11, 12,13,18,19,20,25), NINA PRUTEANU (pag. 1,21,22,23,24,28,29,31). Grafica: MIHAELA ŞCHIOPU Tema numărului: Post restant Tehnoredactare computerizată: IONELA STANCIU, OANA MATEI. Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU. Imprimat la S.C ANA-MARIA PRESS Administraţia Fundaţia .România literară­. Calea Victoriei 133, sector 1, cod 71102, București, Of. poştal 33, ap. 50, cod 71341. Cont In lei: BJLD.-GSG, sucursala Aviației, R087BRDE445SV13759804450. Cont In valută: BILD.-GSG, sucursala Aviaţiei, R087BRDE445SV11989444450 (USD) şi R087BRDE445SV11920914450 (EUR). CORNELIU IONESCU (director administrativ), MIRONA LAUDA (economist principal), GHEORGHE VLADAN (difuzare, tel. 212.79.86). Secretariat SOFIA VLADAN. Corespondenţi din străinătate: RODICA BINDER (Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUSE VALENTOVA (Cehia). e-mail: romlit@romlitro http://www.romlitro; tel: 021.212.79.86; fax: 021212.79.81 Revista România literară este editată de Fundaţia România literară cu sprijin de la Fundaţia ,Anonimul­, Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii şi Cultelor. Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este responsabilă pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate. România literară este membră a Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L), asociație cu statut juridic, recunoscută de către Ministerul Culturii și Cultelor. România literară 2 nr. 13 / 6 -12 aprilie 20

Next