România Pitorească, 1980 (nr. 1-12)

1980-01-01 / nr. 1

Sunt multe de spus la acest început de an, in atmosfera de creativitate declan­şată şi jalonată de insufleţitoarele docu­mente programatice ale Congresului al Xll-lea al partidului. Incit este greu să vorbim despre toate în rîndurile ce urmează. Esenţial mi se pare să definim mai întîi modul în care înţelegem să realizăm prin turism saltul spre o nouă calitate a vieţii, ţel spre care se îndreaptă energic şi neabătut întreaga naţiune română. Obiectivul ce ne revine este într-adevăr măreţ, iar scopul lui, profund uman, pe măsura a tot ceea ce între­prindem astăzi în România socialistă. Este drept că nu pornim acum la acest drum lung, anevoios, dar deosebit de necesar. Am parcurs din el o cale de aproape două decenii, în care am recu­perat parte din decalajul ce ne separa atunci de stadiul industriei turistice a altor ţări, bine implantat în economia lor naţională şi cu o eficienţă financiară demnă de invidiat. Avem astăzi o in­frastructură turistică bună, cuprinză­toare, capabilă să satisfacă cerinţele so­ciale ale populaţiei noastre şi ale tu­riştilor veniţi din alte ţări. Am construit în aceşti 20 de ani de peste şase ori mai mult decît în toată istoria antebelică a României. Anul 1979 s-a încheiat cu realizări mobilizatoare în circulaţia tu­ristică internă şi internaţională, iar reali­zările în lei şi valută au fost cele mai bune din ultimii cinci ani. Ne apropiem verti­ginos de momentul în care jumătate din populaţia ţării va fi angrenată anual în activităţi turistice organizate (unităţile de turism au prestat în 1979 servicii pentru 9 milioane de cetăţeni ai ţării), iar numărul vizitatorilor străini ai Româ­niei se cifrează an de an la tot mai multe milioane. Din acest stadiu de însemnate acumulări cantitative în baza materială pentru turism, in experienţa lucrătorilor noştri şi in organizarea activităţii tu­ristice, atacăm saltul de calitate pentru a asigura turismului românesc valen­ţele superioare impuse de cerinţele societăţii noastre, de exigenţele unui turism civilizat în adevăratul sens al cuvîntului. TURISM INTENSIV, TURISM PENTRU TOŢI Noua calitate a vieţii înseamnă, prin­tre altele, disponibilităţi mai mari de timp liber şi de mijloace financiare pentru în­treaga populaţie a ţării. Din documen­tele de partid ne revine sarcina de mare răspundere de a orienta publicul şi de a crea cadrul cel mai propice pentru folosirea cît mai raţională şi eficientă a acestor disponibilităţi din timpul liber al oamenilor. Pornind de la ideea că la noi eficienţa turismului nu se măsoară numai prin rentabilitatea sa strict fi­nanciară, ci şi prin gradul de satisfacere a cerinţelor sociale, culturale şi educa­tive ale populaţiei, ne-am fixat ca prim obiectiv: turismul pentru toţi, mijloc de instruire, cunoaştere, relaxare şi odihnă activă pentru oamenii muncii de la oraşe şi sate, bărbaţi şi femei, tineri şi vîrstnici. Vizăm acest obiectiv în primul rînd printr-o mai mare mobi­litate în crearea şi adaptarea ofertelor de concedii, vacanţe şi excursii la ce­rinţele şi preferinţele tot mai complexe şi mai exigente ale celor ce muncesc, înlăturînd astfel caracterul oarecum ste­reotip al paletei de acţiuni turistice din unităţile noastre. Nu intenţionăm să spunem că descoperim o nouă Americă, ne propunem să valorificăm superior ceea ce avem şi prezintă perspective pentru turismul românesc. Programul­­directivă de creştere a nivelului de trai în cincinalul viitor prevede ca «numărul oamenilor muncii care vor beneficia de odihnă şi tratament în staţiunile balneo­­climatice (1 350 000 la nivelul anului PRIN TURISM CĂTRE O NOUĂ CALITATE A VIEŢII 1979) să crească în anul 1985 cu 36 la sută faţă de anul 1980». Obiectivul este pe deplin realizabil, ţara noastră dis­­punînd în acest domeniu de un potenţial unic în lume ca amploare şi diversitate: peste 150 de staţiuni balneoclimatice, majoritatea cu profiluri curative dife­rite, situate în toate zonele ţării şi — fiecare — cu atractivităţi peisagistice remarcabile prin particularităţile lor. Este necesar însă să eliminăm decalajul de confort existent între diversele sta­ţiuni, modernizînd, în următorii 3—5 ani, capacităţile existente şi creînd în cît mai multe staţiuni noi capacităţi de cazare şi tratament. Tot din Directivele partidului des­prindem sarcina de a trece la un turism intensiv şi de bună calitate, punînd in valoare în mai mare măsură toate obiec­tivele turistice. Problema comportă cel puţin două preocupări esenţiale: pre­zentarea corespunzătoare, prin restau­rări şi renovări, a monumentelor natu­rale, istorice şi de artă de pe tot cuprinsul ţării şi cuprinderea tuturor acestora în programele de excursii ale fiecărei uni­tăţi de turism. Uneori, organizatorii de turism au justificat necuprinderea în programe a unor asemenea obiective prin lipsa de interes manifestată de tu­rişti, omiţînd o condiţie de bază a mese­riei lor: aceea de constructori de opinie, de factori de orientare a publicului. Alteori, însă, organizatorii de turism au evitat — pe bună dreptate — cuprinde­rea unor obiective în programele de excursii, întrucît administratorii acestor obiective nu le întreţineau în limitele unei prezentări civilizate. Cea de a doua observaţie este valabilă şi pentru nenu­măratele manifestări tradiţionale pro­gramate în toată ţara,­­datini, ceremo­­nialuri populare, obiceiuri străvechi) re­­prezentînd atractivităţi de prim ordin pentru turismul nostru, inclusiv pentru cel internaţional, dar care nu pot fi valorificate pe această cale din cauza inconstanţei datelor calendaristice în care se desfăşoară şi a caracterului de improvizaţie în care sunt uneori orga­nizate. Sperăm că asemenea probleme vor fi neîntîrziat soluţionate prin efortul conjugat al unităţilor de turism şi cele ale patrimoniului naţional, al organelor centrale şi locale direct răspunzătoare de lărgirea orizontului de cunoaştere al cetăţenilor patriei. SA REDESCOPERIM FARMECUL DRUMEŢIEI Stereotipia excursiilor turistice pro­vine şi din unilateralitatea mijloacelor de mişcare folosite. De cîţiva ani facem turism numai cu autocarul sau cu auto­mobilul propriu, parcurgînd sute de kilometri, fixaţi într-un scaun sau în­­tr-un fotoliu,aidoma celor de acasă sau de la locul de muncă. Am uitat de dru­meţie, de mişcarea în aer liber ce ne poartă în inima naturii, descătuşîndu-ne articulaţiile şi revitalizîndu-ne întregul organism. Cauza acestei dezobişnuinţe se află atît într-o stare de comoditate individuală, cît şi în atitudinea făurito­rilor de opinie din unităţile de turism, care nu promovează asemenea excursii, întrucît nu sînt la fel de «rentabile» ca acelea efectuate cu autocarul, din hotel în hotel şi din restaurant în restaurant. Condiţia reîntoarcerii cu faţa spre dru­meţie este actuală şi imperioasă, nouă celor din turism revenindu-ne sarcina să reactualizăm dragostea pentru mersul pe jos, turismul pe bicicletă, turismul cu barca etc., să organizăm acţiuni spe­cifice, concomitent cu îmbunătăţirea con­fortului în întreaga reţea de cabane şi de popasuri turistice, a programelor distractive din aceste locuri de odihnă, a stării drumurilor şi a indicatoarelor spre aceste obiective. Decretul 277 din iulie 1979, privind măsurile de raţionalizare a consumului de combustibil lichid, nu a împovărat activitatea turistică, cum au considerat în grabă unii, ci dimpotrivă — a «dez­legat-o la ochi», a diversificat-o şi a ali­niat-o la modalităţile contemporane practice în întreaga lume. Nu numai COSTACHE ZMEU adjunct al ministrului turismului

Next