Romănulŭ, octombrie 1861 (Anul 5, nr. 274-304)

1861-10-27 / nr. 300-301

VINERI mi SAMBATA Voieșce și vei pute. Va eși în tote filele afară de Lunia și a dou­a­ șli după Sărbătoriă. Abonarea pe «nu anu................... 128 lei, treie luni......................................................... 64 — Trei luni.............................................. 32 . Pe lună............................................ 11 . Unu exemplariu......................................... 24 par Însciintâri la linia....................................... 1 leu Nr. 300. 301 Anul V. PliBlS POUTICS. COIIICUU. utibabiü. 27, 28 OCTOMBRE 1861. Luminâd­ă-te și vei fi. Abonarea se ia zie în Bucu­mei, la Administra­­țiunea Românului, Pasagiu­ Român No. 13 In județe la domnii Administratori, la core­­spondinții diariului și prin poate. In Moldova asemene. In Austria și în cele-l­alte țere străi­ne la direcțiunile poștale și la agintele de abonare. Pentru județe și Moldova se adauge costulă portului căte 2 parale de fóiá, era pentru străinăta­te căte 12 par. de fóio, peste plata abonament«!«!. (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Direptoriul­ diariului Românulu și Redaptoriulü respurusétoriu: C. A. Rosetti. — Tipografia C. A. Rosetti, (Caimata) col.» Fortunei No. 15 Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul diariurii d. C. D. Aricescu, Pas. Roman No. 13. SENTINȚA EUROPEI Asupra oamenilor ce au guver­nat și guvernă țeara noastră. „Guvernul împăratului.... știind că țeara, a cării organizare trebuia făcută, era DE SECOLÍ ARUNCATĂ IN ABUZURI SPN DESORDINI A­D­MINISTRATIVE AT­AT DE NUME­­­ROASE CAT ȘI INVETERATE șol. Subscris: Walevski. Adunarea generala a Acționarilor­­ MARIU­­LUI ROMANUL se va ține Duminică la No­­em­bria viitor sera la ? ore. In localul Redac­­tiunii, calica Fortuni N. 15, (€ ar­mată). PRINCIPATELE - A - UNI. RncurescI,2« Ki* Sint­akim Br’o 20 de zile de kmnd a fost oare­care desordine în Iielers­­bsrg, despre care s’a vorbit în aceste coloane. Hei 700 de stidinyi ye aS ^nstst dobîndi a lor inskriere ne regi­strele Bmpersitiyiî au gerst admiterea kamarazilor lor ne înskriuiî. Eforia skoalelor d'akolo ne Boind se albi, skolarî subijjî refssti nreksra m’a noa­­strii fane tot ye noate mi ye ne noate nentrB a n’avea o katedra de ksrs kornergiale la Akademia mi refuSse snsi onarabile profesore kiar o salt nentru a nreda leijiunile sale. Skolariî din íletresberg m­otesti. Eforia adsie gen­­darmi, se fage loBtre íutre stsdiniji kg omtire, însi din norogire nsmal Bn singer stsdiute se m­emte1 La noi E­­foria d'B­afars din­­ iimnasie, ningi sko­­lari, linsemte ningi jsuí de stidiile bi­­nst au întreg mi-i esnsne astfel a Her­de toata piajțța morale! O!­age stîrsul negre mit au komis o mare krimi sare a fi atit de tare, atit de asurs, in’a­­tit de nerikslos lopiyî! kare dar este avea mare krimi? „Se m­essasne ki ei ar fi lansat derimarea snei sobe“ S’admitem ki s’a dovedit kiar las muia este. Oare nedearisa este notriviti. ks gremala ? Sa» eforia hrede ks nentri a întreb­urii ne jsni m’ai moralisa es­te de trebsiuit’E se­î esaslae din Gim­­nasi». Ssim akt, d’ageasts oninisne a Eforiei despre gummnásiile sale; însi ssntem datori a den sngia oninisaiî ns­­klige fanta!, nentru kt kiar dakîi Efo­ria krede ki eskisderea din skoals, fii mi nentru Bn termen mai milt sag mai nsnin lsng, este o nedean­sü miki, lu­­mea intie kt este din kontra cea mai mare mi nea mai neriksloast. S’ansagiin asti­zî, ierind ertare k’am aflat tirzi», lea mai simgili a noa­­sta, nivere de res, nentr» nenoroiirea ie s’a ’ntîmplat »n»î­n din iei brapi iui onorobiri ostarni ai vereî, d-lsî kinitan al llomniirdor Badea. Sunt kite­ Ba zile de kind mergind în îndenlirirea frakuisnilor sale, la stingerea un«i fok­ui’a rant nin­orsl, m’aieasti nenorotire nentra a dosa oan> ak»m se ’nd­mnlt braislöi kinitan Badea. Toni kxidl ag kinosksi personale sas din usine ne­d. kinitan Badea a» simțit o adevirati­e«­­rere kind a» aflat aieasti nenorotire lui Bor afla asemenea kt, dei­e informirile resci d’uă­otărîre pregrăbită și necugetată. Fiindu, ce vocațiunea d-lcle în acésta da­­torită de curîndu, n’ai face bine s’o pui la încercare mai ăntîiu ? — Dote ai dreptate, șlise Lavinia cu duredță. Cu tóte astea, cea­a ce numesci vocațiunea mea datează multu mai de de­parte de cunm îți imagini. Acum­u mai multe sune, déce așiu ii se intu­curau se íea lucrurile, i­’așiu ii dusu se servescu in spitalele din London; da, din șlina căndu am aflată cătă b­iseriă coprinde lumea, — înainte nu sciam, nebună ce eram, — din acea șii, care nu pre e așia departe, am rugatu pe D-șleu sera și demăneța se nu i­e lase a muri sara ca ăntîiu se nu fiu devenita și ea folositoriă. — Ai legătura de familie? întrebă miss Clara. — Nici una, sunt orfană. — N’ai pe nemin! de la care trebue se ceri consin­e, aprobare ? — Nemine, afară de lady Willing­­ford, lara învoirea cării­a n’astă vré se ieți nici uă­otărîre definitivă. — Li bine dorit, déce lady Willing­ford s’ar învoi și déce, de aști în trei sep­­temăne, te vei ține d’acea­ așî ideiă, dorin­ța d-tele va fi împlinită. La livitura lui ianuariu vom­i pleca împreună la Scutari. — Împreună? pleci și d-ta? strigă Lavinia în culmea mirării. — Da, candü îți spuneama c’am se lipsescu catú­va timpu, făceam alusiune la plecarea mea în frunte, care este otărîtă de mai bine d’uă lună. ié am lsat, este sneronjii ki niiiorsl se Ba U8iie la lok mi se bi Bindeka ks denlinitate. Independinua din bukareuili ne snane k’a primit p eristoli de la Kon­­stantinonole nriu kare i s’an­Biiiii ki „niste n­egino zile se sa taie akolo unirea de­­seBormili a trim­in­alelor.“ O minisnea noasta în aceasti­ristiane s’a esi­ss d’n­jsus în aueste coloane snne a ustea elisi s’au stentini aiele nsgine zile în tu­ere. 0 koresuorniîijii din Warszawa ki­íre ziurisil Debats sn«ne ki: „toate notezile militare de kare starea din într’ a imneziulsi toate disnsne suit înmi­­nuite alisin în js­isi Iloloniei, ini ki aiele kornslii s’au înlirit prin rekiimarea sunt dranel a istor ostamilor în konyedie. Soldații înși de origini noloni sunt toy­ trimimi sare Kaskas.u Tot avea koresnoudiuji­ B adaugi simt toariele linie ue ag destili însem­­nitale. „Z­ia­rial Bniversale, organ ofiyiale al gBBernBisi rss in Wars­zawa, renrodsue bii artikls al Gaze­•A, • teî de Silesia. In ayel artikls no­­litika amindsrora Innieriilor franyese în iiriainga Iloloniei este jsdekaCb ks mare as n rime, mi dsne ye kon­­statfc kl Ilolouia n’ar ustea uroksra Fraugei benefiyisl niyi snel anessrî (adiki kam i-a nstBt iiroksra Italia diud SaBoia mi Nissa), komidé kt Polonia liensttnd da nimik ns noate amtenta de la nolitika franyest dektt interBenin firi ressltate mi kt Rssia, ABStria mi Ilrösia Bor Bnî toate silin­­gele lor snre a îneka inyendia ye a­­meningt a s’anrinde în trei imnerií.“ St ns sittm ks toate aiestea se — ințelegu atunci, zise Lavinia ce voia se șlică mistress Aveling șliua trecută .căndu, aducându aminte binele ce faci în aceste ținuturi, adause pe aspiri la uă sfe­ră mai întinsă de devotam­entu și de ab­­negare personale. Mistress Aveling vede puminulu bine ce făcu în vecinătate cu ochii parțiali ai unei surori, adicĕ vede slabele mele silin­țe prin prismuiu afecțiunii. Trebue să te previiu, în treceru, ce, spre a ne scuti că tu se póte de întristare, ne amu invoita în­­tr’unu modu tacitú a evita în casă ori­ce alusiune la plecarea mea. Astă despărțire ne face deja destulă durere, adause miss Clara suspinându. Ne iubimu așia de multu, suntemu așia de fericite împreună, în câtu une ori îmi vine se mé íntreba de am dreptul, a luă olărirea ce am luatu, și cu tóte astea mé simplu așia de tare, așia de presistibire împinsă, spre dinsa! Asta subiecta era d’uă natură pre in­timă pentru că Lavinia să­cuiește a risica cea mai mică oservare. Cele doue femeie recăslura într’uă tăcere ce nu încetă după ce eșira din cotiturele unei mice pădure și intrare pe unú drumu ce trecea prin șesuri de unde vederea domină totă căm­­­pia dinpregiurú. Paresagiulu erà tristu pe catu timpu ochiulu se arunca asupra șe­sului golu și ușiori undulata; déru la mó­­șlă­ și colinele se destindeau in elme gra­­țiose in nesce mice vâlcele rostocolite ca se șlicu asia la piciorele lorú; erà unghiu­­lețe sem­enate cu tufîșiuri, garduri, cosărî nBblikü in foaia ofiuiale a gBveraBlsl iss. Hl’astfel fiiad este lesne de inge­­les ki Rssia redsss la ameninyiií ka ayestea mirtsremte ea ínss-mi kt ne­­rikls este maré nentrB d'Lnsa mi ks nsmal min snirea a trei imnerií sne­­rt se noatfc sksna kB ßiaßB. Este a­­semenea íuBederat k% sí lem foar­te de Franya dakrJ5 ataki nolitika Isi Nanoleoue I, mi Nanoleone III, ín nrÍBÍU!Lja Iloloniei, mi dalcB alaki ne Frauu,a ínsi-mí zikmd ki ea nB Ba ajsta ne Moloní fiind ki eí nB í not da o nlüti materiali in terîm. E! Dar yiue u8 mtie ki ssnt sneLi interese mai mari de kit yederea bubi netik de nimínl mi ki Franua are marl inte­rese nolitiye, morale mi kiar materiale nentrB a Boi rekoustitBirea Rigalslsi Iloloniei! Timnsl negremit n’a sosit iuki, însi siierim, kredem ki Ba sosi nentrs ki nini nayisuea Iloloui niyi gBBernsl franyese ns nsmesk, ka gB­­Bernsl nostrs, asemenea yestisni ,,uo­­litiki mi natriotism de yiobote.“ De la teatrul de resbel din Brjjegovina ziariele germane nsbliki simitoariele na­vele, kari konfirrmi denemia noastri tele­­grafiki mi arați toate isbínzile in­sprijin­uüor în contra armier !»i Omer Ilaviia: Ragusa, 1 Noembre. Dsnx nivele de la Trebigne au Hornit alaltieri C30 Oktobre) 2600 oameni de trsne regslare un­iregilare (tarul) de la Trebigne spre Ljabova, unde s’afla 70 arm­ayl ín­kivil íntr’o kasi. Acestia fan de liberayi, dar in sargingii ín n­amer de Br’o 500 namal au resuins ne tani mm­a­­nioane de Trebigne. In aceasti întâlnire Tarull au neroist 60 moryl iii 40 vilnerayl. Laka Eskaloviuil s’afii akam la monastirea Dazi; el a invendiat naiva sale taneiiti. , Bsdsa 1 Noembre. La 26 Oktobre in­­ssryinjjil aS atakat armia de kinetenii a hi Omer Ilamia lingi Diva. Dsni o mare bi­­tilii, tsriil fsri siligi a nirisi kimnsl biti­­liei k’o nerdere de 700 moryl ini 1250 vsl­­nerayi, tot bagaijisl mi munigisnea lor. Kataro, 31 Oktobre. Inssryiuyil as ata­kat la 24 Oktobre fortilikayisnile Îhî Omer Ilamia la Diva mi aii hsat ks asalt ontuian­­jjarî fortifikate. Aulegarda tsneaski fsyi, ariergarda fs inkonyisrati mi bitBti. Tsriií a» iieidst neste 300 morgi mi 1000 vslnerayl. Toati tabira fortifikati mv o mare muljjime de nsmil ag kiZHt In mina insHryinijilor, kari n’ag nerdst de kit iisyini oameni. Eaki dar trei diferite întîlniri, la 24, 26 mi 30 Oktobre mi’n kite trele inspryin­­xjil au kimtigat o komaleti birBinjji; în a­­leste trei bitiul tarii­ ai neroist 1,060 m­oryl mi 2,290 vilneraiil, o mulyime de arme, de bagaje mi mBnigiene. Ne astem lase o ideii despre demoralizarea se domneuste în armia lui Omer Nlamia. Berlin, 2 Noembre. Gazeta Stelei (Stern­­zeitung) ansajji: nentru o smioari indisno­­sigiune a reyelsi­mi a m­inim­esei koroanei este p­obabls­ki kilitoria la Breslau se va amina pentru citeva zile. London, 31 Oktobre. K.» mileniul Inzi Meeting a asoiiat jisnil de agriksl­sm­, la Crist­hurch, lordul Malmesbury a lisdat kor­­nsl voluntarilor. Anurarea Engliterei, zise, iere sisterl armate konsiderabile, kiiî Fran­ga ar nstea si desbarie o armii. Nivelele dsne srunt de la Buenos -Ayres ansnyi o învingere a generalistor Urquiza, care a nevoist artileria sa, trenul (train) și 600 oameni m­isonieri. Bancarea Romnaniei Lloyd „Vulkan“, a sosit la 31 Oktobre la Triest, a adus si­­mitoarele nivele : Stambsl, 56 Oklobre. Ambasadorial Asstriel, baronsl Prokesch a sosit ieri aiií. FOIȚA BOIANOLOI. L A VIN I A. Ultima Parte. (urmare) XLVI. Lavinia rupse întîi fi tăcerea. ,A­i pe oră ce ai bunătate a te in­teresa de sortea mea, șlise ea, se cutești d­e a-țî face cunoscută uă dorință ce am, și pe care póte așta pute-a realisa, acuma cănd îi obligamentul­ meu cu mistress Ln­­nefly este ruptu. Cunoscu așia de pu­­ținü tate lucrurile practice ale vieței, in câtü am nevoia d’ajutoriu și de consiliu, îmi poți spune de ce 50 de livre ar fi uă sumă îndestulătorii spre a m­e transporta în Oriinte ? prinsă. — In Oriinte? repeți miss Clara sur­Doresc! în adevĕr, a merge în Oriinte ? — Da, spre a servi ca îngrijitoriă de bolnavi în vre una spitale, Ulise Lavinia. Numai la asta cugeta de căndi­ am avutu fericirea d’a te întîlni. Asta fi fericită, o­ da, pré fericită facîndu ceva pentru se­menii mei! — Înțelegi­ forte bine dorința d-tale, țjise miss Clara, déru nu lua te roga­­rea consiliulu meu, déce-­i voin țlice se te fe­­t­ Ye$i No. de erí, de vite, case de țară și cătun­uri. Ce vă mai departe campanilile (clopotnițele) și turnurile bisericelorú vechiului orașin Ware­­ham, înălțăndu-se de­supra arborilor, des­puiați de fruntele lorú, arunca profilulu lora pe cerú. Mai departe ancő, marea întindere a mării mărginia orizoneie. — Astu-a e paiesagiulü meú favoritú, oserva Clara. Sperú cő admiri Dorsetshire ? — Negreșito, șlise Lavinia. Déce e­­ste frum­osú chiarú in acesta epocă a a­­nului suptú austera sea goliciune de iarna, cäta trebue se fiă de placuta cândü véra îl redă mania sea de verduță! — Și esa­­minându numerósele case de țară semăna­te pe cămpia aprópe și departe, ochiulu sea se opri pe uă frumosă locuință situa­tă în primulu plana, care-i aducea aminte, șiicea ea, nă­vilcă italiană, nu atâta prin nobilile sele proporțiuni și marele seu por­­tier, cotü prin doul cipresi maiestoși plan­tați înaintea fagatei, ornamenta pitorescu forte desú în Italia stinge reședințele ceva mai importanți. Ferestrele închise și alte semne de delăsare arăta că acea casă era deșartă. Lavinia fu curiosă se sciă cumú că asta de frumosă locuință era nelocuită. — Bietulú Cypress-Hall! slise miss Clara suspinándú, suntu noue aní de candú este delasatú. Proprietariulu se­ trăesce în streinătate. Pe candú miss Clara pronuncia ace­ste cuvinte, Lavinia avu două dată presimp­­țirea cö Cypress*Hall aducea suvenir­ du­­reróse amicei sele, d’acea­ a tăcu, îndată ce se íntorsera la Owlscombe, primul­ lucru ce făcu Lavinia fu d’a scrie, după promisiunea se…, mistress­el Em­erly și lady-­ Willingford, și d’a areta amen­­doue scrisori ele Clarei înainte d’a le tri­­mite. Se spunem, îndată ce primi, la în­­torcerea curieriului, respunsuri satisfacato­­rie. Mistress Linerly alăturase pe lângă a sea una mandata de á0 de livre, pe cari decisere pe Lavinia a le primi, și a­­șia astă importante negoțiare se termină cu satisfacerea tutorú părților­. Lavinia deveni deci sefa nedepărți­­bile a miss Clarei în operile sele de ca­ritate, și se aretă uă ajutenu forte supusă și forte îndemânatică în artea d’a lega pla­­gele și d’a îngriji pe bolnavi. Ca tóte dem­­nele caritabile ce locuesc­­ia țară, miss Clara avea uă provisiune de noțiune me­dicali în cari im­ită îndată pe eleva sea, și acesta deveni în curândú așia de forțe ca și învățătoria sea în alegerea și darea medicamentelor­. Lavinia nu fusese nici uă dată nici așia de ocupată nici așia de fericită. Ti­miditatea și simplim­ântuit ce avea ea de inferioritatea sea sociale, se risipiseră cu timpulú supta influința bine­voinței ce în­­tîmpina în casa ospătarilorü sei. El o tra­ta ca cumú ar fi fostu din familiă. Așia filele, septemănele treceau răpești și bine întrebuințate într’un dulce uniformitate; se ntîmplă cu tóte astea unu incidinte pe ca­re avem­ cuvintele nóstre de a­ lü reporta. Intr’uă sera, un oservare din intim-

Next