Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)

1862-04-08 / nr. 97

DUMINICA, Voieșce și vei puie. Va eși în tote filele afară de Lmr­a și doua-iji după Serbătoriă. Abonarea pe urm­arii.............................128 loî. íjese luni..................................................... *1­1 — l­ i­eî luni............................................ 2 — Pe lună..................................................... 11 — Una esemplaria............. .......................... 24 par înaciițările linia....................................... 1 leu S1. 91. Anii VI­ pIARIÜ POLITICE, COMERCIALE, LITERARI Ír. .nr— ^SISSSR***“*****“'"'­­■ (ARTICOLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Directoriulü cjiariului Românului G. A. Rosetti. — Tipografia C. A. Rosetti, (Gaimata) calea Fortunei No. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul c­ia­ri­iril d. C. D. Aricescu, Pas. Roman No. 18. 8 APRILIU 1862. Lumine dă-te și vei fi. Abonarea se face în Bucuresci, la Administra­­țiunea Românului­, Pasagiul Român No. 12. In districtele de dincolo și de dincolo de Oltu și de Milcovu la corespondenții ^iariului și prin poște. La Paris la D.Hallegravimue de l’ancienne comedie 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiunile poștale și la agrnfele de abonare. Pentru județe se adauge costulâ portului câte 2 parale de taift, era pentru strainătate câte 24 par. de teift. Din causa serbitoriloră înviuirii ziarială nu va etui Marul lui Merkart. »EVISTĂ POLITICA BUCURESCÎ, yi9 Punăru. Mine kreștiinii se vor saluta unii pe alijii prin :,Hristosu a ’nvinatu,44 iui prin urmare mi not vomă saluta pe toți ci­titorii nostriî anunțindule învinarea, în adeverii, in auestă minutu kmdă skriemu aueste linie, Dumnezeulă dre­­ptuții este restignitu mi immormintatu, pentru k’a propagată adeverulu lui dreptatea, iui pe­ mormîntulu lui pétri grea s’a previlitu mi penetie s a pusă mi ku gendarmi s’a înkongiuratu. „En a doua­­ zi, care este dupo vineri, sau adunată arhierei mi farisei la Pilatu mi aă zisă: Adusu­ neamă a­­minte ki avelă AMIGITORIU a zisă, niki fundă viu, dupe trei zile nie voiă skula. De ui porumueste se se pizeski mormintulu prii a treia­ zi, ka nu kuni­va venindă uuenirii lui noptea se­ lu fure mi se ziki norodului ki s’a sku­­lată din morți: si va fi retăcirea cea de a­­poi mai rea de cătu cea d'atit­ă. Zisaă sorii Pilatu: aveți pizitori, mergeți de piziți kum shíiji. Eri ei mergindă au întiritu mormîntulu ku păzi peuetluindu pétra.44 Iiii bourii nostrii au pizitori, pro­­kurori, gendarmi, mi lege de Presi­­un­ Domnulă le zine: mergeți de pi­ziți. Hei krediri Hi puit inși sură, de as­tizi, ki retiuirea nea de apoi va fi mai rea de kită nea d’intîiă, aii d’a­­neea le spune că ki dreptatea va re­­inviua, mi d’aneea de astizi niici, întru credința noștri, salutimă poporul« Re­uiim prin suitele cuvinte „Hristosă a ’nvivatu.44 E­­iui la 13 Septembre 1848 junghiari prin baionete turko-ruse în­viuarea poporului Romună; m­’atunui se ’ntemnițari k’a­iu’akumă, mai reă de kită akuma, mi sitenii mi toți anei kari aă crezută în învioarea națiunii Române; m’atunui se sugrumi kuvin­­tură, se îmmormînti k­u­v­î­n­t­u­r­ă, se privili petra mormintale peste națiu­nea Romini, se peuetlui, mi Turuii mi Muskalii pizin mormîntulă, aui toți boiirii mi ku boii­ainele loră începuri a danța kankanuiă în grniulă morm­în­­tului națiunii romine! Uli ku tóte a­­uestea Națiunea Romini restigniti în 1848 ha iui la 1821, re’nviui mi la 1857, mi la 1859, uu drepțui restutuare ea zise auiditoriloră sei îngennkiațî ’naintea iei, „luați minicați acesta este trupulu meă kare se fringe pentru voi, luați lui beți, acesta este singele meă kare se varsi pentru voi.44 Ali ei nu ’nțelesen avea minunim­i mi’ndati ue se revezuri la putere innepuri din nou a trata poporulu de nedegrom­itu, alu kaiomnia în tóte mi ’litru tóte, alu a­­nta în starea Drusiloră mi Maroniți­­loru, aliî iovi, ală întemnița, m’a se ’m­erka alu îmmorminta din nou, spe­­ridu ki d’astri dali gendarmeria va ii mai puternici pentru a pizi mormîn­tul ă. larti-le soră pirvite, ki nu suin ue faku ! Uli voi toți kiți credeți, pri­miți astizi sirutarea fru­dski mi buna vestire ki Hristosu va învina mine, mi ki d’akumu învioarea sa va fi pentru totii d’auna. Eki miouele romii... . Oprestie, oprestie, prea onorate im prea invețate prokuratorii, kiui nu este kulpa nostri daki inviuirea mîn­­tuitorului se serbeazi prin oitele romii! Ori kită de dibauiă se fii in a kusiri mi ori kită de setosu se fii pentru a ne inkulpa, nu poți zice ki noi, demagogii, noi inimiuii familiei, atită de multă respectate de voi, amu inventată oitele romii; prin urmare, ka­­ti se rekundiueți k’aueasti kolere kon­tra kireea sbierați ka farisei, mi de kare fugiți ka lupii, este kolerea prin care lumea kresuiii serbeazi invnui­rea mi kare, daki voiți ka negre mită ea se represinte singele, apoi repre­­sinti singele neloră drepți virsată de cei nedrepți mi­rare pistesne mi Era veduva și’n vîrstă de trei­zeci și optă de ani. Era una omü de taliă mică și d’uă aparință mediocră, ferte timidă, dară d'uă fisionomiă plăcută și distinsă. Major­­domul­ merse înaintea lui și­ lă întrebă cu politeța, cine este. Cavalariulă declară nu­mele și calitățile sale și fu invitată a in­tra în salonü, așteptăndă ceremonia; dară preferi a se preumbla în grădina, timidita­tea lui îl­ făcu­se se târnă de întîlnirea personelor­ din societate, cu cari ar fi tre­buită se conversese. Labréche, veslîndă pe cavalană, cobo­­rindu-se din nă căruță trasă d’m­ă cală slabă și prostă, nu socoti de trebuință a se derangia și nici nu întrebă de numele și de condițiunea unei persóne d’uă apa­rință arătă de inferioară. Elu reservă chel­­tuielele sale de toaletă și de elocință pen­tru nisce om­eni mai capabili d’a simpli prețul ă soră. După cavalană sosi, p’ună casă fru­­mosă de bătălia, cornițele Octave de Ger­­mandie, nepotul­ aceluia care perise pe eștafodu, prin urmare nepotul­ de frate ală reposatului; părinții sei se trăseseră la Ven­­dea, tată-seă găsise acolo mortea într’uă întîlnire săngerosă cu trupele republicei, mamă-sa murise de ’ntristare și de în­­­seriă. Octave, fără resorgmți și fără in­strucțiune, daru țundu de la părintele s­ă uă înmdină patriotică bine ințelăsă, nu voi­­£ă se caute fortună in servițiului străinului. După ne fâctiio, din virată as­trei-sjpre-^ieoe va piști nekonte uitii dupe mmile veloră kari l’aă virsată, mi ori mi kită ve­­ve­țî viuerka a ve spila de dinsulă. Ribdare dară, abdare m­i kredin ți poporă Rommă, kiui ori kită de mare este durerea ne te apași, astizi este zioa Simbeteî, mi­nune ku oiele romii iu mmi, nei kiedimuiomi voră serba m­vnuirea. Suirile din intru ne avernă asti­zi suntu demisiunea d-lui Argintoianu, de la postură de direptare la minister'ulă submriloră publice, ne amă fostă anun­­țiat-o, mi’nlokuirea sa prin d. Alesan­­dru Lupasku, ue okupi auestu postii la anela­mî ministeriă din lami. Monitoriulu de ieri publiki o de­­peiuie din Iauii de la 4 Aprilin a Mi­­rii-Sale Domnitorului kitre­d. Preuie­­dinte alu Consiliului Miniștriloră lui kare este cea uimitorie. „Ultimele voturi a­le Kamerei pentru coruesiunea drumului de seră mi pentru skiziminturu impositului, au umplutu de bukurii mi de speranții inima Rominiloră din Moldova. Atitu in durerea mea la fami kită mi aui, amu gisitu o mulțumire generale, kiar spintulu publikii este forte mulțumită. Me feliuitu pentru aceasta, îm­­preună ku guvernul­ meu.44 Totă in aneiă numeră al monito­­riului ultima unu ziariă ală consiliului de miniștri prin care se suprimi nu­mele de monitoriu, ne purta foia ofi­­din lami, mi pini la o reorganisare foia oficiale din iami, va avea titlul­ de „Foie de publikațiuni oficiale.14 Intrindă aku­ nu în serbitorile Pa­­știloru, se ne silima a însuma aui kumă staă în Europa uestiunile cele mai principale. Cititorii nostrii n’aă uitată negre­mită spedițiunea ue Franția, Engin­e­­ra mi Spania­nă fikură în Mexique pre* kumă mi­suirile ue se respîndiri, mi kare se susțin că de tóte foile publice, kumă ki aceste puteri voră interveni m­i’n organisarea politiki a acelui Stată mi ki avea organisare va fi m­ă ri­­gată konstituționale în kapulă kirai­a sau patru-spre­zece ani, ăntîiele sale arme în rândurile bretanilor­, se ținu ascunsă, răteeindă și muscăndă frîntă seă­in tăcere, ne găsindă și póte nedori du a găsi oca­siunea d'a se instrui, neînțelegîndă și ne­­visăndă de câtă cariera militariă și aștep­­tăndă cu nerăbdare cu uă putere stabile se pură m­ă termină revoluțiunii și se-î per­­mită a servi Francia, fără a trăda princi­­piile și simptimintele sale. Acestă momentă sosi, după părerea lui, la 18 Brumariu. Elă red­u în Bona­parte archangelul, care atrivi monstrulă a­­narh­iei, și, legănăndu-se, póte, ca m­ulte alte persone din casta sa, de ideia că in­­titula consula va lucra pentru Burboni, in­tră in serviciu și se distinse răpede prin bravura sa. In epoca în care­ să vedem, înfăți­­șrăndu-se, Octave de Germandie era în vîr­stă de două­șteci și optă de ani, și era că­­pitană de vânători (chasseurs). A trebuită se 'ncepu cariera sa ca soldată și nu mai era timpul­ înaintărilor f fabulose în cari visase gradul­ de generaliă la două­șleci și cinci de ani. Totulă se regularisase, tóte individualitățile tindeau a se stinge, cu voiă fără voiă, înaintea ală lui Napoleone, sau a nu se mai însemna de­câtă ca ni­șce roluri dictate și mărginite prin voinția sa suverană. Acesta era uă decepțiune pentru junii de opiniunea și de umerea lui Octave; darii erau r­eținuțî suptă drapelulu francese prin puntule de ondre și prin ne­ se credea ki se va pune arxidunele Maximiliană. Acésti spedițiune fiku­­ti în unire d’aceste trei puteri ajunse la închin­aria unei konvențiuni. Gu­vernele englese și spaniole au dekla­­ratu ammndoui în Adunirile loră re­spektive k’aă aprobată avea konven­­țiune, era Monitoriulă franuese fiku kunoskulă ki Franuia a desaprobatu pe amiralulă iei kare a supskrisă kon­­vențiunea, m’a trimisă nouî instruc­­țiuni mi noue osui­e. K­e va emi din acești învederați neînțelegere, este întrebarea zilei, la care nimine mici nu póte respunde, ku atită mai ku se­mi ki ministrulă spaniole a adaosu ki spera ki buna armonii nu se va stri­­ka între aceste trei puteri. A doua gestiune însemnați­a zi­lei este invențiunea nea mare ne veni din Amerika mi kizu ka o bombi de­­sh­uktóre peste tote flotele tutorii pu­­terilorii un prin urmare peste punga tutoră kontribuitoriloră. Amerika Nor­dului fiku doue fregate ku skuturî de feru mi ku pinteni, mi la ună resbelă navale ne avuri ku flota Amerinei Su­dului se dovedi ki aueste kowbii de feru nu numai ki potă destruge kom­­­biile de lemnu dară ki kiară petițile fikute ku atitea kektuele suntu akumu nimiuite fiindă ki tunurile loră nu mai au ului o putere kontra kowbii­­loru ki ptumite ku skuturi de feru fiindă ki giulele ka dă pe dînsele ka apa p’o lespede de potri fin se le pdti faue ueli mai mikă reă. Astă­felă dară eki tóte flotele tutoră puteriloră reduse in pulbere mi aki k’akamă mi Englitera, mi Franuia, mi Italia mi Austria, mi Spania suntă silite a keltui min­une spre a transforma flota loră de lemnă în konbie dupe noua invențiune. A treia gestiune este Roma. Se suie ki Markisulă de Lavalette a fostă venită la Paris mi mai dem­i­ zi re­­zurmă ki ziariulu­ te Patrie anunțase ki zisulă ambasadorii­ se reintornea la postulă seă. D’atunci insi lucrurile s’aă schimbată, mi ku tóte și miniștrii francesi au ținută mai multe ședințe­cesitatea d’a urma uă carieră fără altă per­spectivă de cătu înaintea regulam­ă, înzestrată c’uă adevărată specialitate militariă, sau rudă cătă de departe cu vre­una din puterile ^ileî, Octave ar fi putută spera mai bine. Era bravă ca m­ă l­ă, dară îi lipsia instrucțiunea militar­ă, și, cumü nu se deprinsese de timpuriă a ’nveța, nici nu căută se ’ntind­ă capacitatea sa, d’acésta era d’ună caracteriă dificile. Afară A­ criză de nenorocire din mica sa copilăria și avîndă, pate din natură, spiritulă de con­­tradicțiune ală marchisului, unchiul ă seă, era fórte nemulțăm­ită. A doua și­ după uă victoriă, găsia totă­deauna de criticată, ar fi trebuită, după dinsulă, cavaleria se atace sau mai ’nainte, sau mai tărșliu, se trecu alăturea cutării posițiuni și s’atace pe cutare alta; totă lumea făcuse greșele, du­pă părerea lui, și generaliulă primariă mai multe de cătă lumea toto. Daci resultară pentru dinsulu discusiuni, certe­, due­luri și inamici. El­ maltrătase pe mai mulți adversari și căpetase mai multe rai­­ne, fără a calcula pe apele priimite pe căm­­pulă bătăliei, și cu tete calitățile sale e­­minind­ și bunele servițiuri, meritase epite­­tură soldățescă de mau­va­is couch­eur (reă culcătoriu — omă arțăgosă, care e­­ste anevoiă a trăi in bună inteligință). Cu tóte acestea Octave era unu june frumosü și onestă, înșlestrătă cu multă spi­­rită naturale și în fundulű­orimei forte ge­­nerații. Dacă i’ar fi putută tămădui d’uă suptă premedința Imperatului diferen­­tulă ce este între acestă ambasadorii mi generaliulă Goyon nu s’a terminată. Ziariulă Ost und West zille ki politika franuese în Roma este mai intunekcsi de­rită ori kmndă, mi ki lingi Pius IX este ană ală douilea Papi, gene­ralele Goyon. Pe kmdă Pius IX zice la tote propunerile ue i se faku: No?i possumus, papa Goyon respunde Possu­­mus. In scurtă curtea Romei nu voie­­ste nici într’ună kipă a face niui o­ron­esiune ui din kontra konspirațiunea între dinsa ku toti reapțiunea din toti Europa kresue nekontenitu mi osebi­rea ne este între generaliulă, mi am­­basadoriulă franuese pare a fi ki uelă d’mtesă este mai atarjată Papei kmdă nelă d’ală doilea protestezi kontra kon­­spiririi ue se face la Roma, unde aă ajunsă lukrurile prii a arma pe fauie pe bandiții mari se porneskă d’acolo în rigatulu Neapolei spre a provoca uciderile mi­reskala. La ue kapita dară vară ajunge lukrurile în Roma, este kumă zis prima a trei­a gestiune, la care nimine x nici nu póte respunde ku sikuranți. A patra gestiune este revoluțiunea în Grecia, resbelusü din Brțegovina mi pregitir­ie ne faue Turuia amenințindu kiară pe Servia. A uiunea este en ru­­siasmută de ridiki pretutindine in I­­talia preumblarea lui Garibaldi, kare prezino ki în kurundă va începe ak­­țiunea, kiui într’altă felă Garibaldi n’ară provoka auela intusiasmă ka se la lase a se toui firi m­ui m­ă re­­sultatu. Acesta este în scurtă starea Europei, la prezioa Inviuirii, pe care raportindu-o nu ne mai remme pentru asti­zi de kitu, suspinândă de trista stare in care ne afirma noi, a sfirmi kumă amu fostă înneputu. Xri­­stosă a inviuată! flip ME»k­lÜÍI +****--****--­FAMILIA DE RERMAIXDRE. de ghiom.c­e.s GAPITOLU 1.1) (Urmare:) Căndă sosi­r lua cea mare, d. Labré­­phe se sculă mai de dimine­a de câtă du­pă obiceiö. Ele procese la­să toaletă de d­űliu d’uă eleganță Îngrijită, s’acopen de parfumuri, înodă unu ^abranică negru d’uă mare dimensiune pe bracmlu se a fi luă una acră de stăpînă cu cele-lalte sluge; pismuindă în acea zi funcțiunile domnului Guillot, maior­ domulu, care purta spata și trebuia se priimescu pe invitați, d. Labrè­­che se sili a ușurpa uă parte din funcțiu­nile d-lui Guillot și-și făgădui­a pronunția unu mică cuvîntă, potrivită cu ocasiunea, dacă maior-domulă n’ar soi ce se frică, lu­cru ce-i se 'ntîm­pla camă desă. Celu d’ăntîiă, care se ’nfăcișia fu cava­­lar­ulă Sylvăin de Germ­andre, cu doui co­pii ai lui, ună băiată de vre douî­ spre­ fiece ani și uă fetiță de opt­, însoțiți d’uă țe­­rancă mare îmbrăcată în doliu. Cavalariulă tra­um­ulă din rudele cele mai d’aprope ale reposatului, fii al­ fratelui său. Ca și ta­­tă-soă, se căsătorise după înclinarea sa. i Yeiî £io« di aiaitîwl. susceptibilitate estremă și d’uă necontenit poftă d’a cărți și d’a-și bate jocă, s’ar găsită într’însulă ună mare fundă de fran­ceză și de bunetate. Dacă avea inam­ic ne’mpăcați, avea și amici devotați, dar fundă că cei d’ăntîi erau mai numeroși , mai puterici, risica multă a nu ajunge nic uă dată nici puterică, nici adeverată fericiți Femeiele, cărora le plăcea la intîia veder prin frumósa sa figură, ajunseră curînd a se feri de limba sa cea rea­scă de sar­calmele sale amare, exagerate încă de o­ficiării regimentului seă, naturalii săi riva lingă sesulă frum­osă. Labréche, care pusese în program Zilei sale proiectulu d’a câștiga buna vo­ință a tutoră pretendinților, la moștenire cu speranță d’a fi recompensată de atem­țiunile sale prin fericitulu moștenitoriu, nu lăsa se trecu nebăgată în semă sosirea stră­lucitului oficiării. Ii oferi servițțele sale c’um amestecă de platitudine și de familiaritate prin care credu că va câștiga anima­la Dar junele comite îlă recompensă prin niș­te sarcasme și batjocure asupra lonuri și figurei sale, în cătă Labrache înțeles că-și bate jocă de dinsulă, și disimulăndi resimpțimîntulu seu, nutri proiecte de res bunare. Octave era multă mai grăbită a vecii strălucinda ciobotele sale și a îmbrăca fru­mosa sa uniformă de cătă să asculte frasele acestui subalternă pretențiosă. După ce vi­nătoriulu ieö în ajuți a aș face frumoși

Next