Romănulŭ, aprilie 1863 (Anul 7)

1863-04-08

3 tO ÎOMANTUI APfIlLIU ne, pri’a nu se despărți, dacă are a-și regula perceperea pentru anulu 1863 dupe legile cele vechie sau cele noue. Adunarea îi respunse că n’are de câte a presinta legile cele nouî la sancțio narea Domnitoriuluî, ș’a-și regula rolurile dupe dănsele; astafelu, i se mai dise, fiindu pregătitu la redeschiderea Camerei îi va fi lesne, îndată ce dânsa va vota bugetulu de recete se ordină prin telegrafü perceperea. Dup’acestă înțelegere ministeriulQ ș’Adunarea se despărțiră în liniș ce fiindu a fi îndoite puterile în legalitate în privința bugeteloru. Camera se redeschise, și pînă'se vota bugetele, autorisă pe ministeriu d’a percepe contribuțiunile pe luna lui ianuarie ș’a efectua chieltuielile pe aceaași lună dupe legile cele noui și dupe reducerile făcute in comisiunea bugetarie. Ce se vedu însă în publică ? Chitaneie de plata impositelorü pe trei lune erű nu pe una. Acóstá mésurá a ministrului de financie era de done ori ilegale. Îatără, fiindu că Camera nu lu autorizase se rădice împositele de cämü pe luna lui ianuarie și dupe legile]cele nouî prin cari, dupe însăși cererea și disposițiunea luată de ministeriu, in proiectele de legi ce a ’nfaciliatu Camerei, se dispunea ca impositele se se străngă în viitoriu pe fiecare lună era nu pe tremestru ca mai nainte. A doua ilegalitate, alți douile defectă de mare însemnătate era că regula astafela contabilitatea tesaurului într'un o modă contrariu legiloră de impozite, defecte și ilegalitate ce duraă de natură a așteita ordinea în contabilitate. Și mai amintimü ăncă c’aoea mesura descepta d’atunci în inima tutulorű tema ci guvernulu esteotărîtă a trece peste tóte legile financiario ș a reveni pănâ la bugetul din anulu 1860 dacă d’acumo nu-și conforme contabilitatea cu disposițiunile nouilorű legi financiarie. în luna lui Fevruarie camera vota provisoria perceperea impositelor și pe acea lună, și la începutului lui Martin Camera fu închisă fără că legile financiarie anuale se fie votite. Mai nainte insă d a fi închisă Adunarea, simțindă disposițiunile guvernului și resemînduse pe principiul că, nici una imposită nu póte fașteptată de cäta de corpulă legiuitoriă si nu póte f rădicații decâtă printr'uă altă lege financiarii anuale ce se chiama bugetulu de recete, — principiu ce astă a devenitu de, dreptu publică dupe toți fanțiS ce lu separă de copilulă găsită: vino, <ise elă lui Antoniu, întingîndu-i bradele, vino. — Od-le comite,ți86 acestuia îndouindu-se , nu voiă cuteza niciodată. — Ci vino, neghiobule, urmă co mitele, nu verji că ai in inimă mai multă nobileță de cătă ar trebui pentru doue-izeci de gentilomi. Antoniu călju in bracele sale. Fu atunci între acesti doui omeni, așta departe unulă de altulă prin rangă și avere, una din acele strânsórie din inimă, pe deplină sincere ce leg# amica și o face nedisolubile. Primele emoțiuni trecîndă , cornițele luă măna lui Antonin, și, cu o espresiune de familiaritate Încăntătorii,, sicise: „Fii liniștită , băiăte , nu te voiu uita, voi fi recompensată. — Nu sura are deja îndestulă de recompensată ? — Nu, nu, întrerupse d. de Montjuristi, de dreptű constituționale, și dupe chiaru d. Macavei, vechiu consiliariu de Statu, profesore de drepta administrativă și învâțătorele d-lui Costaforu, — Adunarea, $ică, în puterea acestui drept, ce este basea și garața regimelui constituționale, declară, printr’unu vota alți sea, că nu va vota bugetul de cotu unui ministreriu care va avea încrederea sa și că „oricine va strânge imposite, pe lunile pentru care camera n’arü fi acordatu acesta dreptu, VA FI CONSIDERATU CA CALCATORIU AL PACTULUI FONDAMENTALE ALU TERELE de câtü se declare că s’a lepădată de protecțiunea străină și se se bucure îndată de tóte dreputurile cetățienesci, — într’o naține clară d’atătea milióne n’ațî pututu găsi unu singura omu spre a înlocui pe Knezulü Cantacuzino, care, cu totui geniulu sați, cu tóte cunoscințele sale financiarie, ați refuta însă că, din causa negreșită că nu-și putea esprime ideile în limba româna, Adunarea n'a pututu se la înțelegă și se la prețuiască, cumÜ îlă prețuiți d-stră? și la ce ve mai facu întrebarea, căndă ilu aveau p’acela omu, ve era suptamănă și încă sciațî câtu de prețiosă Partisanii ministeriului negară A este căci avusese ocasiunea se s’adape la dunării acesta dreptu și susținură, că scala Cneazului, și l’ați luatu în sfîrșitu pe convențiunea care s’a făcută spre a a acelu omu l’ați rădicatu, și lați aresicura libertățile constituționale în Ro teză națiunii ca moștenitoriulă Kneazumăria, dă dreptu puterii esecutive, a lui. Din nenorocire numai că l’ați lumerge ori câtü îi va plăcea cu unu bucatű după ce reala era făcută. Nu era geta odinioriu votată de Cameră, cu daru omulu sau ómenii cari ve lipacésta comodă teoriă s’a unită îndată senă ci alte ceva. Se trecerau însă și pesși puterea esecutivă. S’a desbătutu te acesta ca peste o pagina deja inși s’a lămurit și d’ajunsu în Adunarea scrisă în sculpirilu națiunii și se recestű mare principiu, acesta limpede nima la situațiunea ce ș’a făcutu-o și de totă lumea recunoscută adeverit, guvernulu cu închiderea camerii. Vorpentru ca se nu mai simți siliți a mai bimit de financie, de contabilitate, căci tfice aci nimică alta despre gustulu și a înțelesu oricine că scopul a artîclotărîrea guvernului, de câtu se*in- tei nostru nu este se criticămă dacă rămfi se î fie de bine și lui și țetei, guvernul a avutu dreptul d’a merge cea a ce se va vedea cândü națiunea În *863 cu budgetele votate numai va mai putea vorbi prin legalii secre pentru 1860; și mai multă ăncă, a presintanți. Se ne fie insă permisű merge și contra votului categorică alű se facemu o întrebare foștiloru ș’ac- camerii din 26 Fevruarie 1863. A tualilorű domni miniștrii. Cumă dum ceste mari cestiuni le lăsămă astă-i nevóstra, domnilor miniștri, cari ați de- te lăture spre a cerceta numai fapteclaratii în Cameră că causa desordi- te arete precumű le găsimO nelui spăimîntătoriă ce este in Viste La închiderea Camerei guvernului ce provine din causa c’Adunarea n’a lasăndă cu totul principiulu ce lu avea votată bugetele de la anulű 1860 și la deschiderea iei, încălicase pe unu pin’acuma? Cumu dumnavóstru, can altul, acelu principiu, bunu sau rea, a-ți mai adaosa ccéste situațiune era că n’are nevoie de bugete pe anu mai póte dăinui fără pe,unde, totű nulă 1863, fiindu-i permisă, pucea, daranovostră închideți camera para nu se urmele și p’ală patrulea, și chiară fi dobîndită bugetele ce suntă, ați p ală doue-decilea ană, cu bugetul dis-o însî vă, singurulă modă prin ca votată pentru serviciul anului 1860. Ce se va putea introduce ordinea șî Prin acesta principiu totă recunoscea economia în financie? Cumu, durane celă puțină că puterea esecutivă pe nvóstru , can v’ațî declarată inși-vătru ca se rădice impozitele regulate prin cei mai înfocați și inteliginți patrioți ați legi speciale, are trebuință se fiă autorizată preferită se compromiteți financiele tezei de legea financiarie generale. Astăfelă și creditulă stă în străinătate, și s’o guvernulu da la Mariță 9 1863 vă espuneți mai bine la ruină, și la tote circularie, cu Nr. 8745 prin care dice: calamitățile ce decurgă dintr’o ase Spre evitare de orî ce confusiu, mene stare, de cătă se ve retrageți, ne veți incăsui contribuțiunea personale ba încă pate se sacrificați numaiu- pe acesta trimestru și până la contra nulă sau cinci dintre dumnevostru? ordină in catitatea ce ați incăluitu-o Ce felă? într’o națiune de cinci mi un trimestru aspirată de la Octombrie de suflete, și ce -jică cinci de, doue-spre-dece celă mai puțină - căci sciți că Romănuță, fiă născută peste Carpațî sau peste Dunăre, n’are buna anulă trecută. „Priimiți d-le casier asigurarea osebitei mele considerațiuni. „Ministru „A. Cantacuzino.“ sau vers, dar vino de-mi arîtă ce n’am cheltui 900,000 de franci in rocă de verjură ăncă, căci incepă a crede în 600,000, și așia peste puțină ne vomă medicina tea, aflarăși în aceeași strîmptorare. Eșindă îndată din pavilone, ei — Așia e, ai dreptate, amice, merseră de visitară morile , zagaijulă, ai dreptate, nu-i voi scrie, în fine totă ce fusese construită în IX, lipsa comitelui. Acestua , la fiecare în fortă scurtă timpă, d. de Montsallucru noă ce descoperia, nu putea re-liefs își recapătă voioșia și sănătatea, veni din suprinderea sea și tăria de Revenindu la deprinderile sale, își uită subucuriă ca onă copilă. Căudă veiju , serințele, și căndă veni timpulă, se duse visită și elamină totă. Antoniă și elă la vănătoriă ca în trecută, se intorsera la castelă. După câțiva ani, căndă muri Cornițele, a cărui fgură strălucia, de bătrânețe, fu plănsa de toți servi<țise lui Antoniă, îndrumă, cu o vivatorii sei. Testamentulă seu lăsă lui citate de totă fuidscă: Scu ? am sea i Antonîu una din cele dóue mere siseriü d-lui fiiu-mea ca acumulate, de-a tuate la marginea lacului, și o rentă place, se-și urmele traiulă măreță, că pe viață de 1800 de franci, care avea me îndatorezi a-i plăti detoriele, se remăie și copiilorü sei — Feresce-te de asta, seniore ! D. Vice-comite Amedeă luase de strigă Antoniu. — A fi pentru ce? — Pentru că, de vei da junelui nostru domna acastă autoritare, elă va curundă de sodă o frumoasă și avută moștenitoară și locuia la castelă. în timpul revoluțiunii, familia Montsalliers se ve^a nevoită, din ca acestă circulație deși era contra provisoriului votată de Adunare pentru lunele ianuarie și fevruarie, era celă puțină conformă noului principiu constituționale înaintată de guvernă, căci ea ordinea încăsuirea contribuțiunilor personale în catitatea trimestrului lui Octombrie în 1862 adică în conformitate cu bugetulu anului 1860. După acea circulație perceptorii, spre a putea pune in regulă contabilitatea, începură a stringe de la contribuitori osebirea în mai multă dintre cotitatea contribuțiunii prescrisă prin bugetulu anului 1860 și ceaotărîtă prin legea noue din anul 1863; se însemnămă însă că ei făcură acesta fără a intorce contribuitoriloră suma cedaseră mai multă, flăcăiloră spre exemplu, cari dupe legea cea noue plătiseră în proporțiune de lei 30 pe ană. Nuțlicemă că tóte aceste faceri și desfaceri n’aduseseră confusiune și prin urmare desordine în contabilitate, dară celă puțină lumea credea că lucru este sfirșită și că d’ac 'nainte contabilitatea o se potă să se regulese. Se fie încă o dată constatată că nu vorbimă de legalitate ci de contabilitate. Cătă de mare fu dară mirarea tuturorű căndă vetfurămă circularia cu Nr. 9514 din 16 Martie care venia și resturna totală pentru a treia oră ordinăndă încăsuirea contribuțiunii personale, totă pe acela trimestru alu lui lanuariu, în cotitatea de lei 36 pe ană.oacă și acea circulație: „Pfini veți priimi tarifele difinitive „pe tribnia lanuariu corinte, ve anunciă „că contribuțiunea personale este do „lei trei țeci și șăse pe ană pentru „verstnici și căsătoriți; ora pentru hoi„terit lei trei-zeci pe ană. „decimele comunale și municipale „nu se voră mai împlini. „decimele asupra meseloră de pa „tente se vor„ Împlini ca și în trecută „pănă la 1 Aprilie. „Veți stărui dată cu tostă energia „întru perceperea contribuțiunilor”, și „veți vărsa la tesanră sumele încasate ș. c. 1. Ministru Pr. A. Cantacuzino. 1863, 16 Martiă, No. 9524. Cătă de mae fu mirarea mea, ca se ne jZcă mîhnirea, grija, și grija mare pentru viitoriulățerei mele! Și cumă n’araă fi îngijați căndă vedemű mă guvernă care nu numai nu respectă voturile Camerei dară nu-și respectă nici chiară principii sei, otăririle sale și desface astă-tfi cea-a cea făcută eri ? Se ne scuse d. Procurare dacă uitarămă pentru o secuntă legea asupra Presii care ne popresce d’a scote chiară mă strigătă de durere! Și ne ușa fidelității sele către rege, a esi din Francia pentru a scăpă de furtuna revoluționariă. Cătă de betrănă era, Antoniu înțelese pe deplină mișcarea ce se operase în Francia. El o aplause și fu uulă din cei d’ăntîiă ce se asociară la tată ce era justă și onestă -in astă renouire a societății, unde de acumă înainte fiecare își putea avea partea sea de păne și de sare în schimbul lucrului seă și ale inteleginței sale. Fii săi, consiliați de dînsulă deveniră membri înfluviți în districtul ă soră, și ca și tatălă soră, se bucurară, chiară în timpul teraziei, de reputațiunea de buni patrioți, care le permise, căndă se vîndură averile naționali, a cumpera, fără se se ridice contră le nici ună prepusa, tóte proprietățile ce fuseseră ale familiei Montsalliers. Mai tăruită, 1« tutorverea emigrava scula că arătărma multă de va fi părinte de familia, dacă starea d-lui A. va fi rodusă sudoreloră d-lui, a părinților și strabuniloră d-lui, și dacă a ’ncepută se—î cărunțască perulă în veghiări, în lupte și neodine lucrîndă pentru a asigura o sorte mai bună a acestei multă suferitorie țetei; căci atunci va fi simțită și d- lui durerea ce o simte ori ce bună Română căndă vede că stăvi măna celui întiiă venită se dea drumulă furtuniioră și se ne spulbere chiară căminele părințiloră noștri, ce aă scăpată de insă și crivețele nordului! N’amă luată condeiată ca se critică, și mai puțină ăncă ca s’atacă, ci ca se cerceteză, se constată. Asia dară constată că guvernulu s’a găsită prea strîmtorată, prea mărginită chiară de principiulu scă și s’aă scuturată de dînsulă ordinăndă se se rădice contribuțiunile dupe legile speciale asupra impozitelor votate de Adunare în Decembrie trecută, țara se fiă autorizată d’a face acesta rădicare prin nici o lege financiare. Cine nu scie că este o mașină de dreptű constituționale ,că nu este legea asupra unui imposită care dă dreptu guvernului a rădica ună imposită, ci că are neapărată nevoia pentru acesta d’o autoritare speciale care se se repete pe totă anulu în legea financiare a bugetului? Guvernulu însă trecu peste tote aceste și și însuși cea mai capitală prerogativă a Adunării adică, ca elă singură se potă autorisa ridicarea impositelor, ce se menționisă in legi speciale. Prin acastă însușire guvernulu póte d’acum î nainte se puemăna în archivele Statului, se ie di acolo ori care lege de imposite și va plăcea și se ordine perceperea loră. Cătă pentru cheltuiele, acesta remăne o glumă, sau cumă Sico Romănuță, o istorie vechie! S’a ijisă adesea că guvernulă ar fi cerută de la puterile garanți ditatura. Bă mnulă n’amă crezută nici o dată că guvernul[ va face] asemene greșeli, căci l’amă presupusă destulă de inteliginte spre a sei că ditatura se scera nu se cere, și că se se cu arătă mai puțină periclu cu cătă se va face fără tobe și surse. Evenemintele raină dată dreptate și potă avea trista satisfacere că nu m’amă înșielată in aprețuirile mele, căci, ce este o Cameră de la care puterea esecutivă nu mai este nevoită se dobîndescá dreptulu d’a rădica îrapositele țiloru, d. comite Amedeă reintră, fără a da ună bană, în posisiunea moștenirii părinților soi. Antoniă i-o conservase neatinsă. X Astă venerabile și frumosă betrănă se stinse la 12 Iuniu 1826, în etate de 87 de ani,fără câteva s Rte, în milocul a numerósei sele posterități. Omu de omeniă, precătă și modestă, căruia]ună ținută întregă îi datoria abundanția și bunulă traiu . . . , și pe care nu ne îndoaimă, despre noi, a lă pune multă mai presusă, — ca omu de geaă — de toți căștigătorii de bătăliă de care istoria vorbesc, cu laudă și face mare scomptă, acesta omu onestă, nimine astăzi, afară de noi, póte nu-și aduce aminte de numele seu. Nu este nici chiară săpată pe petra mormîntale a unui bietă sață de țară. L’aă uitată cu totulă. Creatorul lacului de la Bonde se numia Antoniu Pécou. Finele prologului. (Urme^ă.) Clément Revoux.