Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)

1863-09-26

J Ü­u í. .AJS­ UX.tI VIT. VOIEICE ȘI VEI­ETITE. Va eși în luie dilelii altira­tic Lunia ți a i­oua-iji după Serbătoria. Abonarea pentru Bucuresci pe anii ... 128 Ici Șase lune.................................................. 64 ^— Trei lune.................................................... 32 — Pe lună....................................................... H — Uliii exemplariu..................................... 24 par xnsclin­ării­­ linia de 30 litere.............. 1 leii Inserțiuni și reclame linia........................ 3 lei dllAllil POLITIC I . COMERCIALE, LITERARII]. --------------------------------------------------------------------------­ (ARTICLELE IRĂMISE ȘI NEP­UBSICATE­LE YOBÜ A.BDE). Directoriulă­r actului: C. A. Rosetti. — Q­eraute respime retoriă : Anghelo Ionescu. Pentru abonare și reclamări se vor­ adresa la Administratoriulu­cjiarmlui D. C. D. Aricescu, Pas. Rom­ăuti No. 13. 26 SEPTEMBRE 1863. ^.2sr­ux.tr vii. l­umineză-te ȘI VEI EI. Abonarea pentru districtu pe anii........1S21 lei Șese lune................................................. 76 — Trei lune..........................................*g... 38 — FJI Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­cării lune. Ele se facă în districte la corespondințil­e ja­­­riului și prin poște. La Paris la D. Haliegrain, rue de l’anoienne comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali­ști la agințiele de abonare, pe trimestru 10 fiorinî în argintu va­lută austriacă. OSOIU Violare de legi, spoliare a pro­prietății, m­are compromitere a cestiu­­nii aven­lorii Statului, scandală, și prin urmare scădere­a Statului Românii. A­­ceste sui­tă faptele ministeriului N. Cret­­zulescu, mai adăogîndu că cine dă uă moșia a Statului pote da totulü. Marți la 1 Octombre, se va insâ­­cișia la curtea criminale procesulă în­tre MUNICIPALITATEA GIURGIU și fostulu prefectü PENESCU, pentru ces­­tiune de libertăți municipali. REVISTA POLITICA OSTPITOKicr. 2* Kapcîuno öULiUnliöUl, 7 Brimarelu. Generaliulu Ioane Gr. Ghica, mi­­nistrulă de esterne demisionatii, a fostă pusă in neactivitate. S’a respănditu scirea că erî dimi­­nața, Iun­ulii, care după obiceiu, anun­­țiă în tabera de la Cotroceni reversa­­tulu dom­toră , a fostă implută cu uă giulea, s’adaoge că s’au numită comi­­siuni ostășiesci spre a descoperi a­­cestă misteriu, sau acésta greșelá și că pănă tn diua de eri nu se descoperise încă aceli­ care pusese giuleaua intuim și mai pucinu încă causa pentru care se pusese. Nu scriau pînă la ce puntú voru fi adeverate aceste vorbe , și se publicămu pentru a fi luminte sau in­firmate. Se mai spune că tabera de la Cotro­ceni se mișcă cătra Giurgiu. Se fiă are adeveratu ș’acestu „se dice?41 se fiă are adeveratu că periciulâ dilel póte veni despre Giurgiu? N’amă avea cu­­vîntă a ne mira dacă ministeriului ac­­tuale ar fi d’acâstă opiniune, căndă îlă ve­­durămă și­ să vedemă că elu a adoptată Bucurescu­ ca pantă strategică ală Ro­mâniei. S’a adoptată, căci ad­­­jidescu tóte atelierile militare, tóte arsenalele, tóté fabricele. Acei dară cari au ase­meni cunoscințe militare, iacă nu se facă din Bucuresci m­ă punții strategicii, de ce se n’aibă și cunoșcințe politice ecivalenți și se facă din Giurgiu puntul politică și strategică ală situațiunii actuale? Ori și cumă însă, nu scimți nimică­,nu vor­­bimu de cătă pe­dice. Asceptămă es­­plicăm­ și prin urmare ne oprimă aci pentru astă­zi. Din întru, ca și din afară, nici vă scrie nouă și numai presupuneri și te­meri, cari de cari mai mari, mai asur­­de, mai periculose. Asemene temeri suntă fată de una la ordinea dileî când este pe tapetă uă ecsziune mare și cănd ea este ăncă în întunerecu. In acestă posițiune este cestiunea polonă, și prin urmare pînă ce se se formesc alianțele, circulă și vor­ circula felurite vorbe, cari, de­și în parte neadevărate, suntă însă și voră fi espresiunea unei situa­­țiuni neotărîte, espresiunea feluritei oră încercări, temeri, și aspirațiuni. Totă în acestă posițiune suntu și cestiunile nóstre din întru. Suntă la ordinea iji­­lei cele mai mari, cele mai vitali ce­­stiuni. Averile monastiresci, desordi­­nea financielor­, libertățile publice, re­forma legilor n­aturali și electorali, ar­marea națiunii, regimele constituționale sau regimele personale și prin urmare cessiunea de a fi sau a nu mai fi uă na­țiune. Și tóte acestea mai suntu încă încurcate prin resbelulă ce ne­ amenință și care n­e amenință forte, și din două părți Rusia și Austria, pe cătă timpă vomă ii, în tóte­ aceste, precumu furămă și mai cu semă precumu suntemu. D’aci daru de­curge firesce, feluritele temeri, fe­luritele presupuneri și felurite ame­nințări ce circulă pe tala­­ jîua și con­tra cărora nimine nu póte lupta pînă ce nu va veni unu ad­ă, bună sau rea, daru tare, care se deslege situa­­ațiunea prin viăță sau prin marte. Totă ce­ avemă astă­zi mai însem­nată din afară este că, unele din foie­­le din Paris publicăndu decretulu Co­mitatului secretă din Warszawa, prin care numesce pe generalulu Mieros­­lawskî organisatorii generale alu tru­­peloru polone, se publică totu d­­ădată că actulu s’a temănatu generaliului. Deci, acesta bărbații este unulu din capii cei mai renumiți ai partitei de­­­mocratice și se scie că n’a fostă prii­­mită pîn’acumu de cătră Comitatulu na­ționale polonă. In serviciu aptivu, toc­mai din causa culorii sale politice. „Cestiunea este gravă, dire­­ Jiannulu La France, căci prin acesta faptă partita revoluționariă ca direcțiunea mișcării polone, resculîndă pe satiăni și dăndă insurecțiunii uă noue impul­­siune. Dară a cui este culpa? A Ru­siei, care respingăndu jurisdicțiunea pa­­cificâ a Europei, refusîndu Poloniei satisfaceri legitime, o aruncă în bra­­d­ele revoluțiunii,44 Și noi, în acésta cestiune, acumu ca totă­d’auna repatimă tutoră guver­­neloru, că cine semenă vîntu va culege furtună. C. A. R. Iași, 21 Septemvrie, 1863 Corespon­dinlla particularia a ROMANULUI. Nici deliciósele vinuri de Champag­ne ce s’au jertfitu în clocaustă pe al­­tarul­ Mitropoliei și nici repetitele bi­­ne-cuvîntări ce s’au impărțitu la acés­­tă libațiune, n’au putută deslega lim­bile cele amorțite, despre care v’amu vorbită prin epistola mea din septe­­mana trecută, dovadă la acesta că nici pănă acuma n’am transpirată nimică din vastele planuri de reforme ce medite­­ză ministerială, saă pate că prin a­­semine asolută tăcere omenii noștrii de stată voră se do­uă biciuitură Lor­dului Palmerston și altor­­ameni po­litici ai Angliei, cari suntă atătă de comunicativi în meetingurile poporanie, explicăndu-se politica guvernului și re­formele proiectate, și lăsindă adinei amintiri m­­ănimile tuturora, fără a se mărgini numai într’uă trecere de tran­­șită de la că­lăture la cea­laltă a țerei. Domnul, ministru de interne, după oă petrecere de câteva­­ zile în Iași, unde am visitată câteva focuri de institute publice, găsindă pe alții póte se visiteze însuși institutele în sine în­suși, la 14 ale carentei s’aă pornită la Botoșiani și de acolo mai departe. Pate că cu intorcerea la Bucuresci a d­lui ministru va prinde la limbă Zecherie și vomă începe și noi a săl­ta de bucurie. Pe aicea s’aă respăndită scriea că egumenii greci s’aă destituită și că mâne va urma instalarea egumeniloră Români ce trebue a-i înlocui. Nu potă afirma intru că că acestă auzire este sigură; ce seră positivă insă este, că acei călugări greci se ocupă cu mare activitate de strîngerea rămășițelor­ din cășturiie trecute, și că au refusată budgetele ce li s’aă trămisă de mi­­nisteriă, ceea ce probeză că ar încă multă scă la inimă adunată din su­­darea romăniloră. Prin epistola mea mai susă cita­­tată, v’am fostă promisă a ve comu­nica acele ce amă mai putută vede in es­cursiunea ce am făcută. Me a ci­­teză clar de acestă promisiune, înce­­pândă cu prefecturele care suntă u­­nulă din pistonele locomobile guver­namentale, și ne încredințeză din spe­­ra­nță că posturile de prefecți, în mare p­arte, nu suntă de câtă sinecure, și a­­cesta mai alesă de la num­irea de di­rectori de prefecture, întru atâta pre­fecții au lăsată tóte trebile, (afară de acele de alegeri de deputați) în seria di­­rectorilor­, cari în faptă ei suntă prefecți. Amă autfită cu urechile mele pe ună prefectă spui­dă efecti în destulă naivi­tate că datoria prețului se mărginesce numai a cerceta plângerile ce s’ară i­i în contra directorelui. — Dacă în adeveră numai acesta este datoria pre­fectului, atuncea e de prisosă a ave cite ună prefectu la fia care districta, fiindă în­destulă a ave ună prefectă pentru mai multe districte, și acela din căndă în băndă se treca prin fie­care districtü pentru a cerceta tîngurile în contra directoriului. Fruntaria Prutului despre Rusia, numai cu numele că este păzită. — Ve închipuiți 35 de ómeni, și încă și aceia pe răndă, păzindă uă întin­dere de 7 poște (partea ce amă vi­­sitatu­l) fără pichete, fiă și bordeie, și fără urmă de cale sau de cărare militară de observațiune, făcindă paza fruntariei de prin sate, din care uni­­le suntă de­parte și câte do­uă po­ștă unulă de altulă și de fruntarie. — Rușiă ved­ui dă uă țară fără stăpînă și ne păzită­­ e nime, se folosescă de minune de acest­a și mai alesă scumă în timpulă resbelului din Polonia. -­­Cu ochii mei amă ved­ută cumă spio­nii rusesci cu doue linie sub-scrise de comandantele fruntariei loră, trecă frun­taria la noi ori cumă și ori­căndă vară, exploreză tóte satele și tîrgurile din megiașiă pentru a se încredința despre demarșile Poloniiloru, și apoi se întorcă în dereptă fără ca sa se fi găsită ună singură omă care se­ î­­ntrebe de unde vină ? și unde se ducă ? în timpă ce de la noi dacă trece dincolo nu u­ă omă, ci vă vită, trebue line întrege pînă ce se potă îndeplini loto formalitățile ce se pre­tindă pentru înapoire. — La vederea acestora se găseșee cine­va cuprinsă nu numai de indignațiune, dară și de uă umilire a amorfi proprie naționale, vețlindă cumă strâm­ută folosindu-se de slăbiciune ... ne calcă în picio­re. — Dară ce 4*cu ? ce ne trebue fruntarie păzite? destulă se fiă Bucu­­rescii bine păliți, se nu cumă-va sei fure cine­va. Și nu adeveră că și suntă bine păliți, căci aă­uă garnisóne mai mare de cătă însuși a Londrei care are uă poporațiune de 25 de ori mai mare de cătii a Bucuresciloră. Minist, în fine, mișcată de necon­tenitele tînguiri ale proprietarilor­ de pe fruntarie pentru ne­incetatele fur­­tișinguri ale făcătorilor­ de rele de dincolo, sau milostivitű a facia locului uă comisiune trămite la militariă pentru a studia terenulă și a proiec­ta facerea de pichete, insă domnulă scre căndă se va realisa acestă pro­iectă, și voră scăpa și națiunea de umilire, și omenii de prădăciune. Arăta pentru astă dat . F. ROMANIA DE PESTE CARP­AȚI. tei. Sibiiö, 30 Septembre. Ședința d­e­La ordinea dilei s’află: Inarticu­­larea legilorü fundamentali ale țerei. Raportatoriulii, Domnu Rannicher, ține una cuvîntă strălucită. Citirea am­be­­loru diplome în cele trei lim­be ale țe­rei continuă pînă la 1 oră după ume­­<jă­ di. Șapte oratori se pronunțiă pen­tru priimirea legii. Legea in­articală— nuî se acceptă în unanimitate și cu­ a­­clamațiuni entusiaste ale camerei. In urma propunerii raportorului se admi­te cuvîntulă „unanimă44 în testul” ar­­ticlului. — Torino, 30 Septembre. Dia­­biulă „Discussione 44 anunțță, că patru deci și doui consuli și vice-consuli papali domiciliați în diferite orașie a­­le Italiei, cărora li s’a retrasă ,,Exe­quatur4, au priimit­ permisiunea d’a remănea în acele orașie respective, mesura luată nefiindü în contra per­­sanei loră, ci numai în contra carac­­teriului loră oficiale. — Kopenhagen, 30 Septembre. Ministrulu de resbelu a înfăcișiatu se­natului (Ruichsrath) unu proieptu de lege asupra ordinii ad-interimu a ar­miei daneso-șlesingi. Intre documen­tele înfăcișiate este uă depeștă-circu­­lariă de la 3 Septembre, alungătoriă de declarațiunea Francfortului de la 27 Augustă. In acea depește se zice, de­­cisiunea nostră este luată de multă timpă și avemă totu temeiulá a crede că nu vomă fi restrînși numai pe pro­­priile, nóstre mijjloce de ajutoriu în lupta, care s’atinge nu numai de sortea Da­nemarcei, ci și de interesele cele mai sacre ale Nordului întregu. — Mai pe urmă se dice. Este învederatü că Re­gele nu póte adopta pentru Holsteinu noua ordine, ce voiescu a introduce în Germania, pînă căndu acestă Ducatu nu va fi găsită posițiunea sa definiti­vă în monarh­ia, suptă condițiunile ce guvernulă voiesce a le garanta. Nu­mai atunci póte regele a se uni cu si­lințele conf­ederațiloru lui. In respun­­sulii seu cătră Im­peratu­l Austriei a espresîi bunele­ sale disposițiuni pentru acesta. — Francfort 30 Septembre. Adu­narea protestanților­. Presinți aprópe 150 membri. Adunarea a adoptata in­­lătură paragrafu alu proiectului de sta­tute, atingătorii de fondarea unei a­­sociațiuni germane de protestanți, ale cării scopuri suntă: 1. Construirea de biserica evan­gel­ie germane pe basca primatului co­munale și pregătirea unei uniuni or­ganice a bisericeloră țerestră speciali 2. Păstrarea drepturilor­, onorii, libertății și independinței protestantis­mului, combaterea ierarh­iei nepro­testante. 3. Propagarea toleranței creștine 4. Imboldirea și înaintarea între­­prinderilor­ creștine. — Berlin, 30 Septembre. Anun­­ț­ă foriulă statului de astăi­i publică uă adresă a ministrului de interne, prin care comunică președinților­ guvernu­lui să ordine regescá cătră ministeriul­ statului de la 7 Aprile, în care se­­ zice Regele nu-și póte ascunde oservațiu­­nea, că mulți din funcționarii statulu mediați sau imediați au făcută causă comune cu oposițiunea sa contra gu­vernului statului. Binele patriei cer< trapei iosu a se împotrivi unor­ asemea tendințe, necompatibili cu misiunea de funcționari regesei, cu tote mijlocele ce le permite situațiunea și legislațiu­nea și a preserva necesaria unitate­i tutoră organeloru guvernamentali, ci cea mai mare stăruință. Ministrulu di externe, repetindu acea ordine, invită pe președinții guvernului a se împo­trivi zeului. Resistința funcționarilor­ nn contra guvernului statului, ce repre­zintă voința regescu, trebue a fi sfărâ­mată și pentru acestă sfîrșită, se pot întrebuința ori­ce miciălocă, ce acor­dă legile în contra unora funcționai ca i prin conduita loră s’arîtă nedemn de stima și de încrederea, ce cere mi­siunea loră. Se ivescă îndoaiele des­pre devotamentulă funcționariloră, cân aceștia în cozuri, în­ cari guvernul­ statu­lui trebue se compteze pe cooperațiunei organeloru­sele, ren­ină in pasivitate , înlesnescă acesta adversariloru biruinți Funcționarii nu suntă deslegațî da ju­­rămîntul ă ce aă făcută regelui, nici c­­ulegători nici ca aleși, semnă positivă calea Dacă regele de constituționale pe care funcționarii au a­ju viso și atunci toți suntă obligați la ascultări și supunere, și acei ce ocupă unu posti d’uă însemnătate politică, datorescu ăn­că uă sprijinire efectivă guvernulu statului. Actualmente e vorba de ces­ti­uni d’uă mare însemnătate, astfel a gu­vernulu nu póte renunția la dreptuli seu asupra funcționarilor­, nici nu pó­te fi indulginte, chiar­ dacă ar fi dis­pusă la indulgință. Năpăstile Unirii. v. Centralizar­ea. (A vedé No. 20, 21, 22 și 23 Septembre.) Qt.m­ențiunea din 7 Augustă 1858, n’aă respinsă deplină la dorințele es­­prese de adunările Ad- hocă. Cu deo­sebire ideia Unirii, în cari pusesemu speranțele nóstre, n’am triumfată nici de cumă sau furle pucină. Ni se ceri a a alege doui domni, doue A­­dunări, doue m­inisterie, doue oștiri, doue visterie, scurtă, done guverne pronunțiată despărțite. Singura insti­­tuțiune menită a forma un trăsură de unire între țerele surori, era se fiă, după convențiune, Comisiunea centra­le, și cordela de steguri. — Nimică nu era se fie mai legale pentru Români, decătă a se mărgini aice cu totă tre­­ba unirii, a-și pune pofta în cusă, du­pă cumă zice proverbală betrănescă. Și ce mai era de făcută, ară putea

Next