Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)
1864-01-15
ANULŰ ALÜ OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTE. Capit. — Distr. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe o lună — „ 11 — — Unü esemplarű 24. par: Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a. Administrațiunea pariului face cunoscută d-lorü prenumerațî din Bucuresci ai diariului c’a mărită No. împărțitoriloră și că astăfelă acumă toți trebue se priimescu foia celă mai tărzită pănă la 10 ore. Suntă rugați dară d. prenumerațî cari voră priimi foia mai tărțită a bine voi a înșciința administrațiunea, căci numai astăfelă se póte regula pe deplină serviciulă. In acesta ca în tote, căndă cei în drepta nu reclamă, cei datori alunecă culesnire și-și calcă datoriile. ADMINISTRAȚIUNEA PASAIULII ROMĂNU No. 48. Redacțiunea: Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Gerante respingetoriS ANGHELU IONESCU. REVISTĂ POLITICA. BUCURESCU și Călindaru. Nu voimă, căci credemu că nu trebue se nai vorbimu astăzi despre cestiunile cele grave ce le puseserămu ori suptă ochii națiunii. Asemene cestiuni este bine se le facemu cunoscută și se lăsămă apoi națiunea se se judece ie însășî și se mesare singură adâncimea prăpastiei la gura căreia se află pusă, precumă și d'a vedea măna ce stă gata s’o ’mbrâncescă, îndată ce va găsi ună minută priinciosă. Vomă reveni negreșită asupra acestei cestiuni, căci nu ne este nici naturale, nici dreptă, nici bine a se lăsa cineva se fiă ucisă, făr’a lupta și elă și celă mai puțină făr’a scote unu strigătă de alarmă; dară vomă reveni căndă vomă crede că este timpulu, și dupe ce vomă afla impresiunea cea produsă la noi cele relatate în sala de eli. Totu ce mai putemă fi ce astă zi este că dupe noi, nu putemă scăpa de periclu de cătă îngrădindă grupa cu uă constituțiune liberale, și ’ngrădindă constituțiunea cu uă buna gardă naționale. Scrmă negreșită că națiunea este dispusă a nu priimi acela divană compusă de cățî-va ómeni, póte căte unulu de judeciă, alesă prin al douilea gradă, și cine mai scie dupe ce lege electorale, ș’apoi umplută cu principi și fii de principi și cu înalții funcționari. Scrmă că națiunea simple, scie, și voesce se nu mai priimescă nici uă lege, chiară daca ar putea să fiă bună, căndă ar veni de la străini saă ar fi decretată de puterea executivă. Și una și alta, ucide uă națiune. Dar mai seimă ca un națiune căndă este abătută prin lipsă de libertate, este ca ună omu care este lipsită de aeră curată. Fără oxygene, viața omului nu se mai intreține, plantele se usucă, lumina se stinge, căldura dispare. Fără libertate, națiunile sunt uimite, abătute și -și aplică capul ă nu numai naintea unei invaciuni armate ci chiarănaintea unoră comisari, bancă și chiar ănaintea unui firmană. Se-și aducă aminte, acei cari credu că potă, libertatea lipsindă, se aibă uă națiune vine, se și aducă aminte că însășî Francia, și Francia în cei mai mari timpi de gloria, ș’a plecată capul ănaintea unei invasiunî. Napoleone I, dice une mare scriitoriă, obișnuise națiunea a nu mai trăi prin propria iui inițiativă, ș’a verjuză, dară tocmai căndă era prea tărdtă, cu ce amară a plătită și elă și națiunea lipsa libertății. Și credu, ómenii noștrii politici, că voru putea scula d’uădată națiunea din soimă ș’a o conduce în contra inimicului numai prin bătaia tobei și prin comanda regușită a generalilor a sclaviei? Daca mergă cu nebunia păn’a crede așia apoi Dumnezică se le erte uă asemene mare rătăcire; de nu o credu, apoi nici Dumnezeu nici ómenii nu se voră erta uă asemene ucidatorie trădare. Se dea clară guvernală, și se dea îndată constituțiunea, prin care s’așiărje pe base temeinice principii de la 1789, conținuți în convențiune; se dea garda naționale, prin care se rădică demnitatea omului și s’asigură libertățile publice; se dea libertatea tipariului ș’a întrunirilor», singurile mijloce prin care se curmă abuzurile și tirania, singura suflare ce pate descepta și ’nviețui uă națiune; se dea legea rurală și legea electorale, ce suntă magnetulă prin care omulă se lipesce tare de patria sea, și atunci nu vomă mai avea a ne teme nici de arbitrii, nici de Divanurî nici de insulte ca cele ce cutază acum S. N. Bulwer și Dote si alții, a ne fa * 1 v I j t - ------------— ce. Și de nu le va da se fiă bine constatată că n’a voită guvernămăntală constituționale, ci deși o chiatură guvernemăntală personale; că n’a voită libertatea ci sclavia; că n’a voită autonomia ci îngenu chiala la străini și perirea națiunii romane. Aceste constate din noă culcese, și guvern și națiune, precumă își voră așterne. Recomandămă d-lui Ministru ală Culteloră corespondința nóstru din Iași, și să rugămu a bine voi a spune în Monitoriă, sâă prin vr’unu comunicată c’a luată mesure spre a se curma abuzurile și predările ce încercă Statul din causa.....................................neîngrijirii administrațiunii sale. C. A. R. Berlin, 18 Ianuarie Gazeta crucei de astăzidice că principele Frederick Carl va pleca Miercuri (20 Ianuarie) cu statură seă majoră de la Berlin și că partea nemobilisată încă a corpului ală 3-lea de armiă se va mobilise. Corpul de gardă și ală patrulea corp de armiă chiamă luptă stindare reservele for deresbelu. Artileria corpului de gardă și jumatatea artileriei a corpului al patrulea de armie au priimită ordinea de a face pregătirile de plecare. Nuvela despre mobilisarea corpului al șaselea de armie este cu totulă neî ntemeiată. Regele Hanovrului n’a permisă trecerea trupelor prusiane prin sfaturile sale de cătă în urma insistării și represintațiunilor urgente ale miniștrilor lui. — Copenhagen, In Ianuaria. Precumă aflămu de sicuru, guvernul danesa a respunsu negativă la nota Austriei și Prusiei ce i s’a presintată ieri și prin care ceru revocarea constituțiunii din Noembre, puindă termenu până la 18 Ianuariu ș’adăogindă că în casulă contrariu pună în perspectivă plecarea ambasadorilor și alte mesuri ulteriore. MIERCURI, 15 JANUARIE 1864. LUMINEZATE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu Romanii No. 4S. — în districte la Corespondinții Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5.— Administratorele jiarului D. Gr. Serurie, ANUNCIURILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 —: „ Corespondată particulară a ROMANULUI, Iași, 8 Ianuariă 1864. Luândă péna în mână pentru a’mi scrie corespondința a’și fi voită ca macară astă dată se nu se ocupă de Ministeriulu de Culte, dară vedă că este cu neputință, pentru că în colro mo întorc întîiă d’acel Ministeriă dau; și fiindcă se vede că așa este scrisă pentru mine ca se nu potă face mă pasă fără se dau bună diminața cu acelă pre cuviosă ministeriă, suntă silită a ’ncepe éru cu dînsulu acităndu înse mai întâiă complută corinte ce mină deschisă prin comunicatură atingătoriă de schitulă Iîrsova. Se vedemu ce dice acelă comunicată ? — Ein făcendu nararea împrejurărilor, se pare că voiesce a încredința că lucrării atingă tărie de luarea averiloră acelui schiță n’au fostă revocate ci numai suspendate dupe o suplică a d. N. Rcovitză; că înse lăsîndă la o parte informațiunile locale, ce amă întru acéla, cu însuși testulă acelui comunicată susțin, că împrejurările s’au petrecă almintrile, pentru că nu se póte admite că tocmai d. Ministru se in scră regula, că o cunosce și celă mai de pe urmă impiegată, că uă lucrare că dată făcută, nu se póte suspende, și mai alesă numai dupe uă simplă lînguire, afară numai dacă nu cumva acelă celă făcută acesta nu voiesce a-și destredita însuși lucrările, a aduce perturbațiune în mersură trebiloră și a da dovadă că nu scă ce face, astăzi făcendu una și mâne alta, și fiindă că nu potă admite că d. Ministru a putută cădeiu asemenea greșală, de a susțende uă lucrare fără se se fi încredințată celă puțină mai întâiă că ea este alătură, de aceea repetă că lucrările alungătăre de schitură Hîrșova a fostă revocare, și că tocmai mai la urmă s’aă revenită asupra acelei revocă». Acuma căndă m’um acilatu de’datoria se trecă mai departe și se spuiă d-lui Ministru cele ce se petrecă pe la noi. 1. își aduce póte aminte d-sea că prin comunicatură publicată prin Romănață de la 29 Dec. trecută între altele au disă: că monastirile dise închinate s’au prefăcută în biserici de miră, păsstrîndu-se numai pe cele de clasa I, mare înse aă fostă mirarea tuturoră căndă nu mai departe decătă a doua di s’aă primită depeșa telegrafică din care s’aă vedută că pe lingă cele trei monastiri de clasa I, ce s'aă păstrată în Iași, s’aă mai însemnată și a patra, anume Aaron-Vodă, în depărtare deuă jumetate de oră de Iași, care nu numai că nu este de cală să biserică într’uă sătișoru, dară apoi chiară în timpulu usurpatoriloru călugări greci n’aă fostă clasată de câtă între bisericile de miră și averile ei supuse administrațiunii unui epitropu mireană, între care celă din urmă, dupe câtă îmi aducu aminte, aă fostă d. Eugeniu Alcaz. Ce va fi silită pe d. ministru ca de uă dată acesta biserică se o prefacă în monastire, și încă de clasa I, rămâne se ne o spue totu domnia sa printr’ună comunicată, până atuncea înse lumea nu póte reveni din mirarea sea. 2 Nu sciă dacă d. ministru cunosce că cea mai mare parte din binalele clerului, (și care suntă forte numeróse, mai alesă în Iași) se găsescă séu închiriate cu nimica, sau că sună neînchiriate, din cauză mai cu osebire, a) că după ce se face adjudecațiunea închiriării în locă de a se libera contractele cuvenite de îndată, pentru că acelă ce aă luată închiria se fie sigură despre închinarea sa, • aseminea liberare se prelungește cu lunile, pănă ce ministerială de culte dă aprobarea sea, precumă s’aă întimplată cu contractele ce aă trebuită liberate încă înainte de 23 Aprilie 1863 și care abia s’aă putută libera în luna trecută Desembre. Acesta se întâmplă pentru cele ce le aprobedă, oră pentru cele ce nu le aprobeza se întimplă și mai rea, din causă că închiriătoriulă în încredere că ministeriulu are se dea aprobarea sea, se mută în casa închiriată, și tocmai căndă se crede statornicită, de nădată se trezește cu ordinalii poliției ca se deșerte casa pentru că minist, din cutare sau din cutare motivă n’am aprobată adjudecațiunea, și așa tocmai în timpulu căndă nu se mai găsescă case de închiriată suntă siliți a se muta, potă zice pe la garduri. 3. Că ministerială nici uă dată nu se îngrijește de a face ceva ce face tata lumea, adică de a repara bunurile sale măcară uă dată pe ană, din care caută mai tóte binalile sale se găsescă ajunse în stare de barace, și încă de care? de acele ce redându-le cineva înțelege îndată că trebuie să fiă neapărată proprietăți de aminist, de culte, pentru că este scrută că acelea sunt cele mai rele. Osibită de acestea, mai sunt binare care remăindu ne închiriere și la estirarea contractelor, din <n urmă nepresintăndu-se nimine din partea ministerului ca se le ie pe sămă de la chiriași, aceștia continuă a le ocupa fără contracte, și căndă dupe uă trecere de mai multă timpă se presinteza care va pentru a-i apuca de chirie dupe contractele vechi, ei nu numai că nu voră se plătescă nimica, dară încă ceră plata pentru cătăvă șezută în case de lenă păzită — dacă întru cătăva starea în care se găsescă binalele clerului, căndă înse ar fi cineva care se se îndoiască despre acesta, nu are de cătă a-’și da puțină ostenălă ca se citescu actele oficiale ce urmază la autoritățile respective. 3) Sciered. Ministru că toți greci ce urmărescă cu de aprópe luare aminte lucrările alungătorie de averiie monastirilorucise închinate se miră vezându că ministeriulă n’au luată încă nici uă măsură seriosa ca îndată dupe ridicarea omutului (repedie) se se facă simultană oarnice încungiurătorie proprietățiloru aceloră monastiri și planuri topografice cu cea mai mare ejactitate, pentru a nu lăsa prilejă mediașiloră de a reslui șasele proprietăți, care în lipse de documente nu au cu ce fi aperate de asemenea încălcări ce se își urzescu ? 4. Aflataă d. ministru, că in districtulu Vasluiă este ună schiță anume Parpanița a cărui avere se stâpinesce fără nici ună titlu de d. Petru Rosetă (nu deputatulă)? urmare care s’aă descoperită nu de multă la unu procesă, în care d-na Rosetă n’a putută dovedi cuină stâpinesce acea avere a schitului. Mai aflat’aă d. ministru cuină la Bărladu s’aă irosită și se irosesce uă frumăsă avere, lăsată de roposatul Nicolae Roșea Codreanu pentru școli și alte inst itute de bine-facere? și de aă aflată despre acesta, ce mesuriaă luată de a trage la respundere pe cei ce au irositit-o. Dară de ajunsă pentru astă dată cu d. ministru de Culte, și pentru ca nu cumva ceilalți domni miniștri se se supere că’iamă uitată se spuiă ceva și d. ministru de Interne gospodarului ferii. Se-i spună că clasa cea nevoiașă din Iași (și căndă dică acesta înțelegă 7/8 din poporațiunea Iașiloră) în contra canonelorü sântei nóstre religiuni aă făcută lăsatură de carne de pe acumă, pentru că nu-i dă măna a plăti cu 64 parale ocaua de carne, căndă în târgușarele din apropiere se vinde cu 40 parale ocaua; că pănea, la cea mai mare parte din pitarii, se găsesce lipsă; că lucrurile de îndestulare publică sunt scumpe, mai cu semn din causa păuperismului evreescu, care au înăbușită țara, și în specială Iașii, de prin țerile megieșite, și totuși nu se iau mesuje de a se scăpa lumea de această lepră. Pe d. ministru de financie voiă solă întrebă dacă sclă că cu deligiuțile Statului, în locă de pasageri, se cară saci de greu? și de nă aflată cine este acea personă privilegiată care nemulțiămilă că ș’aă cărată menaginlu întregu la Bucurescî cu deligenule, își cară acumă și grăunn? dacă póte se ne spue căndă avemă se scăpâmă de umilirea poșteloră streine din țară, căci credu că de cinci ani de căndă se învață manipulațiunea poștală, și în care timpă s’a cheltuită mai bine de zece mii galbeni numai cu legile instructorilor austriei. Imnecații noștri costali < * w 1a voră fi ajunsă în stare de a putea face serviciul poștale esternă? Și dacă încă nu suntă în starea aceasta , a cui este cauza, căndă în timpă de 5 ani nu manipulațiunea poștală dar și chiară legile chineze se puteau învăța? și care au fostă causa c’aă făcută pe des-ministru de financie de a cere ună credită pentru serviciul poștei internaționale căndă scia că încă nu are impiegați care se cunosc manipularea ? ba cerică că, căndă scie că nici chiară pentru serviciul intern nu suntă încă prelucrate regulamentele, încătă dacă astăzi ar veni guvernulă la măsură de a nu mai plăti lefa unul instructoriă străină, ar trebui se contenească serviciule poștale din lipsă de regule scrise ? Și în fine, pe d. ministru de justiție, îlă voiă întreba pentru ce pe medaliile ce suntă a se purta la peptă de membrii curții de Casațiune s’au regulată a se înscrie, „membru curții de Casațiune a principatelor unite,“ și nu „membru curții de Casațiune a României?“ pare că se teme că acesta va fi rea privită la Beciul cătă pentru regulamentul de uniforme îl lasă pe sema foiloru umoristice. Cadrele acestei epistole ne maiertindu-me de a fcri cele ce chiară acum aflu că s’au urmat cu destituirea egumenilor români de pe la monastirile închinate locurilor de josă, și de a respunde și d. C. Cristodulo Cercheză la epistola sea, vdă face acestea cu viitórea epistolă. N. N ORGANISAREA JUDECATORESCĂ. Publicamu următoria scrisoriu ce d. R. Boerescu a avută bună-voința a ne adresa însoțită cu oă parte din interesantele și atata de multă dorită proiectă pentru organisarea judecătorescâ, înainte de a se supune în cercetarea Adunării, d. Boerescu a crezută de folosă a face cunoscută publicului acestă proiectă prin presă, voindă a se desbate, și afară din Adunare de toți omenii speciali ale căroră oservări și aprețuiri vor a contribui neaperată a lumina publiculă și Adunarea în acestă costiune arătă de însemnată a organisării judecătoresce. Suntă cinci ani de căndă se vorbesce mereu de organisarea judecătorescă, și cu tóte acestea, nici până astăzi ea nu s’a făcută. Atragemu cu