Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)

1864-01-15

ANULŰ ALÜ OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTE. Capit. — Distr. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe o lună — „ 11 — — Unü esemplarű 24. par: Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a. Administrațiunea pariului face cu­noscută d-lorü prenumerațî din Bucu­­resci ai diariului c’a mărită No. îm­­părțitoriloră și că astăfelă acum­ă toți trebue se priimescu foia celă mai tăr­­zită pănă la 10 ore. Suntă rugați dară d. prenumerațî cari voră priimi foia mai tărțită a bine voi a înșciința ad­ministrațiunea, căci numai astăfelă se póte regula pe deplină serviciulă. In acesta ca în tote, căndă cei în drepta nu reclamă, cei datori alunecă cu­les­­nire și-și calcă datoriile. ADMINISTRAȚIUNEA PASAIULII ROMĂNU No. 48. Redacțiunea: Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Gerante respingetoriS ANGH­ELU IONESCU. REVISTĂ POLITICA. BUCURESCU și Călindaru. Nu voimă, căci credemu că nu trebue se nai vorbimu astăzi despre cestiunile cele grave ce le puseserămu ori suptă ochii națiunii. Asemene ces­­tiuni este bine se le facemu cunoscută și se lăsămă apoi națiunea se se ju­dece ie însă­șî și se mesare singură adâncimea prăpastiei la gura cărei­a se află pusă, precumă și d'a vedea măna ce stă gata s’o ’mbrâncescă, în­dată ce va găsi ună minută priinciosă. Vomă reveni negreșită asupra acestei cestiuni, căci nu ne este nici naturale, nici dreptă, nici bine a se lăsa cine­va se fiă ucisă, făr’a lupta și elă și celă mai puțină făr’a scote unu stri­­gătă de alarmă; dară vomă reveni căndă vomă crede că este timpulu, și dupe ce vomă afla impresiunea ce­a pro­dusă la noi cele relatate în sala de eli. Totu ce mai putemă­­ fi ce astă­ zi este că dupe noi, nu putemă scăpa de periclu de cătă îngrădindă grupa cu uă constituțiune liberale, și ’ngrădindă con­­stituțiunea cu uă buna gardă naționale. Scrmă negreșită că națiunea este dispusă a nu priimi acela divană com­pusă de cățî-va ómeni, póte căte u­­nulu de judeciă, alesă prin al­ douilea gradă, și cine mai scie dupe ce lege electorale, ș’apoi umplută cu principi și fii de principi și cu înalții funcțio­nari. Scrmă că națiunea simple, scie, și voesce se nu mai priimescă nici uă lege, chiară daca ar putea să fiă bu­nă, căndă ar veni de la străini saă ar fi decretată de puterea executivă. Și una și alta, ucide uă națiune. Dar mai seimă ca un națiune căndă este abătută prin lipsă de libertate, este ca ună omu care este lipsită de aeră curată. Fără oxygene, viața omului nu se mai intre­­ține, plantele se usucă, lumina se stin­ge, căldura dispare. Fără libertate, na­țiunile sunt­ uimite, abătute și -și a­­plică capul ă nu numai naintea unei in­­vaciuni armate ci chiară­naintea unoră comisari, ba­­ncă și chiar ă­naintea u­­nui firmană. Se-și aducă aminte, a­­cei cari credu că potă, libertatea lip­­sindă, se aibă uă națiune vine, se și a­­ducă aminte că însă­șî Francia, și Fran­cia în cei mai mari timpi de gloria, ș’a plecată capul ă­naintea unei inva­­siunî. Napoleone I, dice une mare scri­­itoriă, obișnuise națiunea a nu mai trăi prin propria iui inițiativă, ș’a verjuză, dară tocmai căndă era prea tărdtă, cu ce amară a plătită și elă și națiunea lipsa libertății. Și credu, ómenii noș­­trii politici, că voru putea scula d’uă­­dată națiunea din soim­ă ș’a o conduce în contra inimicului numai prin bătaia tobei și prin comanda regușită a ge­­neralilor a sclaviei? Daca m­ergă cu nebunia păn’a crede așia apoi Dumne­­zică se le erte uă asemene mare ră­tăcire; de nu o credu, apoi nici Dum­nezeu nici ómenii nu se voră erta uă asemene ucidatorie trădare. Se dea clară guvernală, și se dea în­dată constituțiunea, prin care s’așiărje pe base temeinice principii de la 1789, conținuți în convențiune; se dea gar­da naționale, prin care se rădică dem­nitatea omului și s’asigură libertățile publice; se dea libertatea tipariului ș’a întrunirilor», singurile mijloce prin care se curmă abuzurile și tirania, sin­gura suflare ce pate descepta și ’nvie­­țui uă națiune; se dea legea rurală și legea electorale, ce suntă magnetulă prin care omulă se lipesce tare de patria sea, și atunci nu vomă mai avea a ne teme nici de arbitrii, nici de Di­­vanurî nici de insulte ca cele ce cutază acum S. N­. Bulwer și Dote si alții, a ne fa­ * 1 v I j t - ------------— ce. Și de nu le va da se fiă bine consta­tată că n’a voită guvernămăntală con­stituționale, ci deși o chiatură guverne­­măntală personale; că n’a voită liber­tatea ci sclavia; că n’a voită autono­mia ci îngenu chiala la străini și perirea națiunii romane. Aceste constate din noă culcese, și guvern și națiune, pre­cumă își voră așterne. Recomandămă d-lui Ministru ală Culteloră corespondința nóstru din Iași, și­ să rugămu a bine voi a spune în Monitoriă, sâă prin vr’unu comunicată c’a luată mesure spre a se curma a­­buzurile și predările ce încercă Statul din causa.....................................ne­îngrijirii administrațiunii sale. C. A. R. Berlin, 18 Ianuarie Gazeta crucei de astăzi­dice că principele Frede­rick Carl va pleca Miercuri (20 Ianu­arie) cu statură seă majoră de la Ber­lin și că partea nem­obilisată încă a corpului ală 3-lea de armiă se va mo­bilise. Corpul­ de gardă și ală pa­trulea corp­ de armiă chiamă luptă stindare reservele for­ deresbelu. Ar­tileria corpului de gardă și jumatatea artileriei a corpului al­ patrulea de ar­mie au priimită ordinea de a face pre­gătirile de plecare. Nuvela despre mobilisarea corpului al­ șaselea de ar­mie este cu totulă neî ntemeiată. Re­gele Hanovrului n’a permisă trecerea trupelor­ prusiane prin sfaturile sale de cătă în urma insistării și represin­­tațiunilor­ urgente ale miniștrilor­ lui. — Copenhagen, In Ianuaria. Pre­cumă aflăm­u de sicuru, guvernul­ da­­nesa a respunsu negativă la nota Aus­triei și Prusiei ce i s’a presintată ieri și prin care ceru revocarea constitu­­țiunii din Noembre, puindă termenu pâ­nă la 18 Ianuariu ș’adăogindă că în casulă contrariu pună în perspectivă plecarea ambasadorilor­ și alte mesuri ulteriore. MIERCURI, 15 JANUARIE 1864. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu Romanii No. 4S. — în districte la Co­­respondinții­­ Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’an­­cienne Comedie, Nr. 5.— Administra­­torele jiarului D. Gr. Serurie, ANUNCIURILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 —: „ Corespondată particulară a ROMANULUI, Iași, 8 Ianuariă 1864. Luândă péna în mână pentru a’mi scrie corespondința a’și fi voită ca ma­­cară astă dată se nu se ocupă de Mi­­nisteriulu de Culte, dară vedă că este cu neputință, pentru că în colro mo întorc întîiă d’acel Ministeriă dau; și fiind­că se vede că așa este scrisă pentru mine ca se nu potă face m­ă pasă fără se dau bună diminața cu acelă pre cuviosă ministeriă, suntă silită a ’ncepe éru cu dînsulu acităndu înse mai întâiă com­plută corinte ce mi­nă des­chisă prin comunicatură atingătoriă de schitulă I­îrsova. Se vedemu ce dice acelă comuni­cată ? — Ein făcendu nararea împreju­rărilor, se pare că voiesce a încre­dința că lucrării atingă tărie de luarea averiloră acelui schiță n’au fostă re­vocate ci numai suspendate dupe o su­plică a d. N. Rcovitză; că înse lă­­sîndă la o parte informațiunile locale, ce amă întru acéla, cu însu­și testulă acelui comunicată susțin, că împreju­rările s’au petrec­ă almintrile, pentru că nu se póte admite că tocmai d. Mi­nistru se in scră regula, că o cunosce și celă mai de pe urmă impiegată, că uă lucrare că dată făcută, nu se póte suspende, și mai alesă numai dupe uă simplă lînguire, afară numai dacă nu cumva acelă ce­lă făcută acesta nu voiesce a-și destredita însu­și lucră­rile, a aduce perturbațiune în mersură trebiloră și a da dovadă că nu sc­ă ce face, astă­zi făcendu una și mâne alta, și fiindă că nu potă admite că d. Ministru a putută căde­iu asemenea greșală, de a susțende uă lucrare fără se se fi încredințată celă puțină mai în­tâiă că ea este alătură, de aceea re­petă că lucrările alungătăre de schi­­tură Hîrșova a fostă revocare, și că tocmai mai la urmă s’aă revenită asu­pra acelei revocă». Acuma căndă m’um acilatu de’da­toria se trecă mai departe și se spuiă d-lui Ministru cele ce se petrecă pe la noi. 1. își aduce póte aminte d-sea că prin comunicatură publicată prin Romă­­nață de la 29 Dec. trecută între altele au disă: că monastirile dise închinate s’au prefăcută în biserici de miră, păs­­strîndu-se numai pe cele de clasa I, mare înse aă fostă mirarea tuturoră căndă nu mai departe decătă a doua di s’aă primită depeșa telegrafică din care s’aă vedută că pe lingă cele trei mo­­nastiri de clasa I, ce s'aă păstrată în Iași, s’aă mai însemnată și a patra, a­­num­e Aaron-Vodă, în depărtare de­uă jumetate de oră de Iași, care nu nu­mai că nu este de cală să biserică în­­tr’u­ă sătișoru, dară apoi chiară în timpulu usurpatoriloru călugări greci n’aă fostă clasată de câtă între bisericile de miră și averile ei supuse adm­ini­­strațiunii unui epitropu mireană, între care celă din urmă, dupe câtă îmi a­­ducu aminte, aă fostă d. Eugeniu Alcaz. Ce va fi silită pe d. ministru ca de uă dată acesta biserică se o prefacă în m­onastire, și încă de clasa I, rămâne se ne o spue totu domnia sa printr’ună comunicată, până atuncea înse lumea nu póte reveni din mirarea sea. 2 Nu sciă dacă d. ministru cuno­sce că cea mai mare parte din bina­lele clerului, (și care suntă forte nu­­meróse, mai alesă în Iași) se gă­­sescă séu închiriate cu nimica, sau că sună neînchiriate, din cauză mai cu osebire, a) că după ce se face ad­­judecațiunea închiriării în locă de a se libera contractele cuvenite de îndată, pentru că acelă ce aă luată în­chiria se fie sigură despre închinarea s­a, • aseminea liberare se prelungește cu lunile, pănă ce ministerială de culte dă aprobarea sea, precumă s’aă întim­plată cu contractele ce aă trebuită liberate încă înainte de 23 Aprilie 1863 și care abia s’aă putută libera în luna trecută Desembre. Acesta se întâmplă pentru cele ce le aprobedă, oră pentru cele ce nu le aprobeza se întim­plă și mai rea, din causă că închiriătoriulă în în­credere că ministeriulu are se dea a­­probarea sea, se mută în casa închi­riată, și tocmai căndă se crede stator­nicită, de nădată se trezește cu ordi­nalii poliției ca se deșerte casa pen­tru că minist, din cutare sau din cu­tare motivă n’am aprobată adjudecațiu­­nea, și așa tocmai în timpulu căndă nu se mai găsescă case de închiriată suntă siliți a se muta, potă zice pe la garduri. 3. Că ministerială nici uă dată nu se îngrijește de a face cev­a ce face tata lumea, adică de a repara bunurile sale măcară uă dată pe ană, din care caută mai tóte binalile sale se găsescă ajunse în stare de barace, și încă de care? de acele ce redându-le cineva înțelege îndată că trebuie să fiă nea­părată proprietăți de a­minist, de culte, pentru că este scrută că acelea sunt­ cele mai rele. Osibită de acestea, mai sunt­ binare care remăindu ne închi­­riere și la estirarea contractelor, din <­n urmă ne­presintăndu-se nimine din par­tea ministerului ca se le ie pe sămă de la chiriași, aceștia continuă a le o­­cupa fără contracte, și căndă dupe uă trecere de mai multă timpă se presin­­teza care va pentru a-i apuca de chi­rie dupe contractele vechi, ei nu nu­mai că nu voră se plătescă nimica, dară încă ceră plata pentru cătă­vă șe­­zută în case de le­nă păzită — dacă întru cătă­va starea în care se găsescă binalele clerului, căndă înse ar fi ci­neva care se se îndoiască despre a­­cesta, nu are de cătă a-’și da puțină ostenălă ca se citescu actele oficiale ce urmază la autoritățile respective. 3) Scie­­re­d. Ministru că toți greci ce urmărescă cu de aprópe lu­are aminte lucrările alungătorie de a­­veriie monastiriloru­cise închinate se miră vezându că ministeriulă n’au lu­ată încă nici uă măsură seriosa ca în­dată dupe ridicarea omutului (repedie) se se facă simultană o­arnice încun­­giurătorie proprietățiloru aceloră mo­­nastiri și planuri topografice cu cea mai mare ejactitate, pentru a nu lăsa pri­­lejă mediașiloră de a reslui șasele proprietăți, care în lipse de documente nu au cu ce fi aperate de asemenea în­călcări ce se își urzescu ? 4. Aflataă d. ministru, că in dis­­trictulu Vasluiă este ună schiță anume Parpanița a cărui avere se stâpinesce fără nici ună titlu de d. Petru Rosetă (nu deputatulă)? urmare care s’aă des­coperită nu de multă la unu pro­cesă, în care d-na Rosetă n’a putută dovedi cuină stâpinesce acea avere a schitului. Mai aflat’aă d. ministru cuină la Bărladu s’aă irosită și se irosesce uă frumăsă avere, lăsată de roposatul Nicolae Roșea Codreanu pentru școli și alte inst itute de bine-facere? și de aă aflată despre acesta, ce mesuri­aă luată de a trage la respundere pe cei ce au irositit-o. Dară de ajunsă pentru astă dată cu d. ministru de Culte, și pentru ca nu cumva cei­lalți domni miniștri se se supere că’i­amă uitată se spuiă ceva și d. ministru de Interne gospodarului fe­rii. Se-i spună că clasa cea nevoiașă din Iași (și căndă dică acesta înțelegă 7/8 din poporațiunea Iașiloră) în con­tra canonelorü sântei nóstre religiuni aă făcută lăsatură de carne de pe a­­cumă, pentru că nu-i dă măna a plăti cu 64 parale ocaua de carne, căndă în târgușarele din apropiere se vinde cu 40 parale ocaua; că pănea, la cea mai mare parte din pitarii, se găsesce lipsă; că lucrurile de îndestulare publică sunt­ scumpe, mai cu semn din causa pă­u­­perismului evreescu, care au înăbușită țara, și în specială Iașii, de prin țe­­rile megieșite, și totuși nu se iau me­suje de a se scăpa lumea de acea­stă lepră. Pe d. ministru de financie voiă so­lă întrebă dacă sclă că cu deligiu­­țile Statului, în locă de pasageri, se cară saci de greu? și de nă aflată cine este acea personă privilegiată care ne­­mulțiăm­ilă că ș’aă cărată m­enaginlu în­­tregu la Bucurescî cu deligenu­le, își cară acumă și grăunn? dacă póte se ne spue căndă avemă se scăpâmă de u­­milirea poșteloră streine din țară, căci credu că de cinci ani de căndă se în­vață manipulațiunea poștală, și în care timpă s’a cheltuită mai bine de zece mii galbeni numai cu legile instructo­­rilor­ austriei. Imnecații noștri costali < * w 1­a voră fi ajunsă în stare de a putea face serviciul­ poștale esternă? Și dacă încă nu suntă în starea aceasta , a cui este cauza, căndă în timpă de 5 ani nu manipulațiunea poștală dar și chiară legile chineze se puteau în­văța? și care au fostă causa c’aă fă­cută pe d­­es-ministru de financie de a cere ună credită pentru serviciul­ poș­tei internaționale căndă scia că încă nu are impiegați care se cunosc­ ma­nipularea ? ba ce­rică că, căndă scie că nici chiară pentru serviciul­ intern nu suntă încă prelucrate regulamentele, în­cătă dacă astă­zi ar veni guver­nulă la măsură de a nu mai plăti lefa unul instructoriă străină, ar trebui se contenească serviciule poștale din lipsă de regule scrise ? Și în fine, pe d. ministru de jus­tiție, îlă voiă întreba pentru ce pe me­daliile ce suntă a se purta la peptă de membrii curții de Casațiune s’au regu­lată a se înscrie, „membru curții de Casațiune a principatelor­­ unite,“ și nu „membru curții de Casațiune a Româ­niei?“ pare că se teme că acesta va fi rea privită la Beciul cătă pentru re­­gulamentul­ de uniforme îl­ lasă pe sema foiloru umoristice. Cadrele acestei epistole ne mai­ertindu-me de a fcri cele ce chiară acum aflu că s’au urmat cu destituirea egumenilor români de pe la monasti­rile închinate locurilor­ de josă, și de a respunde și d. C. Cristodulo Cercheză la epistola sea, vd­ă face acestea cu viitórea epistolă. N. N ORG­ANIS­AREA JUDECA­TO­RESCĂ. Publicamu următoria scrisoriu ce d. R. Boerescu a avută bună-voința a ne adresa însoțită cu oă parte din in­teresantele și atata de multă dorită proiectă pentru organisarea judecăto­­rescâ, înainte de a se supune în cer­cetarea Adunării, d. Boerescu a cre­zută de folosă a face cunoscută pu­blicului acestă proiectă prin presă, vo­­indă a se desbate, și afară din Adu­nare de toți omenii speciali ale că­­roră oservări și aprețuiri vor a contribui neaperată a lumina publiculă și Adu­narea în acestă costiune arătă de în­semnată a organisării judecătoresce. Suntă cinci ani de căndă se vor­­besce mereu de organisarea judecă­­torescă, și cu tóte acestea, nici până astăz­i ea nu s’a făcută. Atragemu cu

Next