Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-08

ALEGERILE pentru CONSTITUANE. Sâmbătă la 9 Aprile începu alegerile delegațiloru ce au se trumdscă în ziua de 19 Avrile deputații Constituanții. Alegetorii sunt împărțiți in 5 secțiuni, cari voteză [UNK], la municipalitate (roșiii ) la Vistieria (galbenă); la Minist. Culteloră (verde); la Radu vodă albastru); la scala prmară de Negru. DEPEȘE TELEGRAFICE. 7 Craiova, 19 Aprilie. Luptă auspiciele libertății, Craiova este în deplină viață politică, prin întruniri majestase, mai mulți cetățeni s’ai destinsă prin discursuri bine simțite și bine rostite. P. Cernătescu. COMITATELE ELECTORALE. Severin 18 Aprilie. Ia ședința de eri orășeni Severineul au alesă în competițla electorală pe D-lor. Costache Carjeu, I. Protopopescu, M. Gelbegiano, I. Rupturenu, D. Viștoran, D. Burilenu, Tache Scafesi, Costea Beligrădainu, G.Barbovici, I. Bobocenu, G. Isvoranu și N. Boteanu. Binevoiți ai publica în colónele pianului d-r. Protopopescu. Galați 17 Aprilie. D-luî Președinte alu comitetului naționala din Bucuresci. Domnule Președinte, și colegii! Inființăndu-se și în orașulu nostru unu comitetu naționale a căruia misiune este de a se ocupa cu direcția alegeriloru și cu alte cestiuni politice ce suntu și se vomu mai ivi la ordinea dilei, subsemnatulu cu onore vă notifică acesta esprimându-și totală dată dorinția a se pune în corespondinția și cu comitetul ă de sub-președinția dv. a căruia principie, nu me îndoescă, suntu aceleași ca și alle comitetului de subpreședinția mea, adică: realizarea complectă a dorințeloru națiune romane esprimate solemnele de divanurne adhoc în 1857, și prin urmare menținerea și consolidarea actului de la 11-23 Februarie, cândă s’au proclamată din nou acele principie salutarie și pline de unu viitoră strălucită pentru țara noistră. Speră dară domniloră colegi că scopulă nostru fiindă același veți bine voi a ve pune imediată în comunicație cu acestă comitetă ] instituită în permanințiă. Președinte Comitetului naționale. N. Costandaki. Secretară C. Trofim. Bucurescî 7» Anile Depeștele din tatu România anunță că votulu pentru Carol I I este aprópe unanimă, ama puterlice cu totulu unanimu. Vre 800 mii s’aă pronunțată pentru. Pînă diseră credemă că vomă cunosce resultatul definitivă. In Iași, unde reacțiunea străină a împinsă desperarea pînă la uă versare de sănge pe care o scia nefolositoriu în întru, dară care spera că va aduce complicări din afară, în pași, țicerali, lumea este mai grăbită, mai impatiiate decâtă oriunde a da votulă seă pentru unitatea patriei, și pentru principele Carol I, și a infera, prin libera manifestare a voinției séle sincere, p’acei ce s’aă cercată a compromite numele seă. Liniș cea ce a urmată dup’acea nenorocită și criminale cercare a străinului, unanimitatea și constanța națiunii în voturile adunărilor ad-hoc, facă pe inimicii Revoluțiunii din 14/23 Fevruarie, a spumega de mâniă. Russia dă îmboldiri la Constantinople , și de peștele, oficiali, necifrate dastă dată, circulă între Stambolă și Petersburg, fiă spre a vorbi de gravitatea ce ei atribuescă situația nii, fiă spre a respinge ori ce complicitate în afacerea de la Iași. Dară, dacă n’a fostă complicitate, pentru ce cineazi muscălescia venită din Russia într’adinsă’pentru a lucra contra unirii, și acesta în momentulă căndă presa guvernului rus să declară ca Moldovanii n’ară fi voindă unirea, și că aă cele mai mari simpatie pentru Russia, ale căriî invasiuni ară fi lăsată între ei suveniri neșterse? De nu era complicitate, pentru ca Consululă russă, deși era de notorietate publică că supușii sei se agitau contra instituțiuniloră țerei, n’a făcută nimica spre a împedica nesce cercări criminali făcute de ai săi? Pentru cea așteptată ca D. Ștefană Golescu se fiă silită a-i face cunoscute oficiale uneltirile supușilor rușșî, ș’atunci, în loc d’a merge se-și facă datoria, adică se opresca, chiară cu periclu vieței sale, pe Kneazul și Lipovenii muscali d’a împinge la rescula și la versare de sănge, er a stată acasă nemișcată? Nu 'nțelegea are representantele Rusiei că participarea unui mare numeră de Huși, participare cunoscută dinainte, compromitea pe guvernul ă seă? De nu era complicitate, cumă se face apoi că frații Moruzi găsiră cu atăta înlesnire adăpostă pe pămîntală rusescă ? Gumă se face că Rusia transmite prin telegrafură nostru romănescă de pește necifrate, în cari, de negăndă complicitatea, are aerul ă d’a face amenințări guvernului romănă, în loc d’a blama cu energiă pe cineazii sei Lipovanii sei? —■ N’ar țfice cineva c’acele depește necifrate, cari nu suntă în obiceiulă guverneloră pentru comunicările politice, — aă mă scapă orecare ? N’ar pare că ele suntă menite a da curagiă unorăa, pe căndă ară voi se intimideze pe alții? Și cândă acești alți suntă tocmai guvernulă țerei, cu marea majoritate a națiunii, nu s’ară da vre locă la bănuiala că cei indirecte încuragiați suntă cei ce lucrddă contra țerei ? Ș’apoi, de nu era complicitate, cumă se face că programa resculei lnearolipovane din Iași este tocmai programa pusă de fiarele guvernului rusescă ? Cumă sa face că ea nu găsi spre a o esecuta alți capi de cătă Muscali și ómeni veniți din țara muscălescă ? Dacă ce ne întrebămă. Dară, fiă-măna Rusiei astă-feliă amestecată în câtă se nu mai potă tăgădui, sau astă-feliă în cătă se potă respinge respunderea, faptulă s’a făcută și consecințele ce era menită a produce suntă fără nici vă îndoiela acele dorite de Rusia. Aci este totulă. Aci este chiriia afacerii din Iași. Dup’acesta vină amenințările, amenințările suntă tactica celoră ce se simplă slabi. Națiunea româna, tare în voinția iei, nu se teme de dînsele. Ea nu amenință pe nimine. Dară în $iua căndă s’ar atinge autonomia iei, în diua căndă pămîntulă seă s’ar călca, putemă afirma, nu că va amenința la răndulă iei, dară ca va respunde prin fapte, și că unitatea patriei nu va pute fi imundlată decâtă pe cadavrele a mii de Români. A trecută timpulă în care amenințările Rusiei făcea se tremure pe guvernulă romănescă. A trecută timpulă în care măsuza ucidea pe luptătorii independinței Polone ca se placă Maiestriei sale Țarului. Astăzii armata romănască, totă romănuță nu va mai lupta decâtă contra aceloră ce voră călca țara ca inimici. Și contra acestorua, nici ună sacrificiă nu va fi pre mare, nici uă osteneală nu va fi simțită, nici uă picătură de sănge nu va fi cruțată. Pe cândă pretutindene inteligință, comerciă, junime poporă se pronunță pentru Carolă I, se redă încă câțiva omeni care susțină ideia de principe pământeană. Uă convingere sinceră o înțelegemă și o respectămă totă de una, chiară cândă este contrariă alei nóstre. Dară dacă uă convingere este sinceră, cândă ună omă(vine a combate uă ideiă care se pune înainte cu tote elementele necesarie spre a deveni faptu, trebue, hi se pare, dă însuși a presintă ideia contrariă în aceleași condițuni. Partita democratică, întrunită în acesta cu tóte celelalte partite, cu voința națiunii întrege, a susținută și susține ună principe din uă familiă apusiana domnitoriu, și susține acésta nu într’ună modă platonică, apstractă, ci într’ună modă positivă, adică punîndă înainte chiară persóna care se va sui pe tronulă României. Ei bine, ca noi facă și cei d’uă ideiă contrariă, aretene persona, candidatulu lord, care se pótá fi primită de tótá națiunea, care se pre sinteze garanțiele trebuincióse de moralitate, de autoritate, de stabilitate. Se paiă înainte acelă candidată, dacă îlă născudéca nu se roșescă de densulă, și națiunea se judece și se plăréscu. Se înțelege că acelă candidată nu este și nu pate face parte din nici una din partitele represintate în Revoluțiunea din nas Februarie, căci acestea suntă pentru ideia representată de Carolă I, și au poză prin urmare da candidați unei ideie contrarie. Și vorbindă în ce privește partita democratică, în care avemă onorea d’a fi, declarămă câ ea a lucrată și va lucra totă de una la lumină și cu facia descoperită, și că n’a autorisată și nu va autoriza nici uă dată pe nimine a se servi cu numele vreunuia din membrii ei, pentru uă acțiune contrariă aceleia în serviciulă căruia ea a pusă tóte puterile sale. Și fiindă camă lucrată totăde una pe faclă, fiindăcă, atunci căndă amu luată un angajament, ’să amă mută totă de una și cu ori ce risică, invitămă pe adversarii noștri d’astă ți se facă și ei totă astă-feliă. Se spuiă, curată și netedă, ce voră, și cu ce mitfilace de relisare; fără acesta vomă fi îndreptă a a bănui sinceritatea loră și a crede că fugă de așezarea unei stări de lucruri normale spre a pute satisface nesce ambițiuni rușinose, nesce scopuri vetematorie intereselor țărei. Astăzi este termenul„ lipsată de guvernă pentru închiderea supscripțuunilor a împrumutului Naționale. N’amă regletă nici uă publicațiune a ministeriului financelar, care ne spusă dacă împrumutulă a fostă acoperită, sau dacă se prelungesce încă termenul supscrierii. Amă dori ca Monitoriu să se vorbescá în acesta privință, căci tăcerea nu póte fi de nici ună folosă. S’a făcută greșele mari, s’a procesă, în acésta ca în multe, c’uă slăbiciune, c’uă nepricepere atâtă de mare, atătă de neînțelesă, încătă a putută părd premeditată. Chiară după ce amă atrasă atențiunea guvernului asupra respunderii ce are, n’amă veȘută nimică care se ne dovedesc că este celă pucină bună voinția d’a face ceva. — Ei bine, dacă împrumutură nu este ăncă făcută, timpulă, credemă nu este de totă perdută. Se se reincepu lucrarea, c’uă mănă mai venósá, c’nă înțelegere mai potrund etornă de situațiune și de oment, și ea va pute încă produce resultate bune. Se ne convingemă vă dată că, prin paliative, prin jumătăți de mesuje, nu vomă aduce nici uă vindecare, din contravomă slăbi și mai multă pe bolnavă, căruia pentru a se vindeca îi trebuesc și medicamente tari, energice. Monitoriul ă de astăzi publică următoriulă comunicată: „Vedendu-se că s’a strecurată în Monitoru o depeșă particulară, prin care, intre altele, autorulă eî face mențiune că are se combată nisce candidature. Guvernul ă și astă dată declară că nu are candidați și mai puțină nu póte să-șî permită a combate candidature. Prin urmare, să fie bine înțelesi că Prefecții sau supt prefecții, cari se vor abate din acesta nestrămutată regulă, voră asuma asupră-le cea mai gravă respundere; căci de astă dată aleșii datorezi a fi deputați ai națiunei, dar nu deputați ai guvernului. „Totu pentru aceste motive s’arată libertatea întrunirilor ă și ță termenii de optu jile delegaților și spre a avea totu necesariulți timpii de a se consulta între dinșii.46 Luămă adă d’astă nouă declarațune a guvernului, dorimă ca ea se fiă respectată de aginții administrativi, și pedepsirea aceloră "ce s’ară abate din acesta regulă nestrămutată" se fiă în adevera seriosa, esemplariă. Credemă că guvernul ă a comunicată din nou și prin telegrafa acestaotărîre a sea Prefecțioră și suprefecțioră. Căci guvernul ă trebue se ințelegă bine gravitatea respunderii sale proprie, și se somă că declarațunile publice n’au valore de cătă atunci căndă suntă conforme fapteloră. Căndă însă Monitoriul ar vorbi la ună felă și prefecții și suprefecți ară lucra altăfeliă, lumea ar fi în dreptă a se întreba: Unde este sinceritatea? Rugămă dară pe d. Ministru de Interne ca, comunicândă telegrafice nota de mai susă în tote părțile și ordinăndă imediata iei publicare pretutîndine, se cerá de la cetățani a=i da informări imediate asupra atitudinii autorităților. Ele, suntemă și cum, îlă voră lumina fortă, și-i vor dovedi c’aveamă dreptate căndă cereamă se nnfimă lăsați sub sistema cea vechiă de administrare. Crede d-lui că cu acea sistemă va pute fi uă adeverată, vă sinceră libertate în alegeri.? Crede d-lui cu omenii ce aă făcură alegerile suptă Cuza, chiară mutați în altă circumscripțiune administrativă, voră înveța în căte-va zlile practica libertății, ei cari aă fostă aginți despotismului? Fiă ca asemeni minuni se se facă, dară lumea nu crede în putința loră. Fiindă că suntemă la cestiunea alegerilor, se terminămă printr’uă esplicare. Amă publicată mai demă și profesiunea de credință a d-luî Pantazi Ghica. Amă $isă atunci că nu impărtășiamă opiniunea d-lui în privința necesității unui Senată. Aceste cuvinte s’aă arată ca uă combatere a candidaturei d-lui Pantazi Ghica. Declaramă c’acesta n’a fostă intențiunea nóstra. Sperămă că alegătorii din Tirgoviste îi voră da voturile sporă, și, de suntă contra Senatului, îi vor pune condițiune ca se nu-lă susță D. Ghica însuși ne-a declarată că d-sea este gata a primi acesta amendare la profesiunea sea de credință, dacă alegătorii i-o voră cere. In momentul ă d’a termina revista nostră primită de la d. Ministru de interne dă scrisóriá prin care ne cere publicarea urmatoaielor linie: „Intre ma’ multe presupuse aciuări ce se aduc Ministrului de Interne prin (ziarul: „Romănu’fi de la 7 corinte s’afi menționată și unii faptu, acela că, deși se recunosce alegerea a cățî va Prefecți onorabili, însă, s’ar fi refuzatu acelor Prefecți schimbarea sub-prefecțilorfi și că astafelü s’au împiedicată acțiunea lor fi. „Mai toți prefecții din noă numiți, aă ccartă, schimbări radicale ale sub-prefecților”, care la momentă s’aă aprobată de Ministeriă. „Se desfide dară veri cine a arăta că s’aă respinsă vreo recomandațiune făcută de Prefecți, afară de ună singură casă la Muscelă, unde Ministru dupe datoria ce are, s’a mărginită a observa că între acei sub-prefecți a căroră destituire se cerea, era și sub-prefectură Plaiului Nucșdia, ce se destingase cuprinderea canditului Radu Anghelul și că prin urmare destituirea lui ar face o rea impresiune, lovindu pe ună omă cea bine meritată de la societate. „Cu tote acestea la ală cincilea cerere a Prefectului s’a încuviințată cu telegramă și înlocuirea aceluia. Vom declara mai întîiă ca nu prea înțelegemă cuvintele presupuse acusări? — Neste acusări pot fi nedrepte, neîntemeiate, dar, din momentul ce se producă, ele nu mai potă fi presupuse. Negreșită d. Dumitru Ghica a voită se jirănesce acusări basate pe presupuneri. Trecîndă peste astă greșală de limbă, se vedemă de este precumă dice d-sea. Este séa nu adeverată că d. Arionă, prefectă scosă de la Teleormană dup’aă cercetare, s’a mutată la Giurgiu? Este séa nu adeverată că polița Bucurescilor este în mare parte totă în mâna omenilor, cari luptă guvernală trecută falsificaă alegerile și goniau de mérte pe cei ce votau contra voinței sele? Este see nu adeverată că pe mai multe locuri vedemă încă Prefecți și mulți prefecți devotați regimenui și sistemei trecute ? Cari suntă căușele pentru cari nu s’aă schimbată, acésta nu este tréba nós= tră, noi constatâmă ună faptă ce nu se póte tăgădui. Este seö nu adeverată ca au fostă locuri unde cetățănii aă întîmpinată pedice la libera întrunire, și unde s’aă numită comitate de cățîva ómeni adunați în secretă ?— N’ared. Ghica nici uă soiință despre asemeni fapte? nu i s'a încunosciințat și de nimine asemeni urmări? Și de i s’a dată informări, cea făcută pentru a repara reală ? Dacă ce ar fi trebuită se scră publiculă. Ghica se mărginesce a spune c’a schimbată nesce suprefecți după cererea prefecților. Dară, chiară asupra acestui pontă trebue are se stirulămă noi memoria d-lui Ghica, pentru ca se-șî aducă aminte că suntă prefecți cari aă cerută, în timpu de câteva septemăne, a li se schimba suprefeițî, și câ n’am reușită de câtă forte târziu ? — Dară mai bine fără săji decâtă nici de cumă, va <face pote D. Ghica. Așîa e, dară căte vă dată este prea târziu, și atunci cei nevinovați plătescă adesea pentru cei vinovați. Noi amănișu-o și o repetmă, în facia națiunii guvernului și anume Ministrul de interne purta respunderea de totă ce se face în administrațiune. Și d’acea aiui îl ceremă și-i vomă cere totă deuna socoteli de totă, chiară de uitări, chiară de scăpări din vedere, și cu atătă mai multă de fapte cari, după noi, potă compromite libertatea alegeriloră. Noi n’avemă deprinderea d’a desfide fără a cugeta bine mai ăntâiă, dară spunemă în faclă și amiciloră și iaimiciloră ceea ce credemă adeverulă, chiar cu risicolă d’a ne vede combătuți înîntr’uă limbă pe care n’o înțelegemă și tratați de presupuși acuzatorî, sau d’a vedea cuvintele nóstre desființate printr’uă trăsătură de condeiă ministeriale, care le denega chiară ființa, declarăndu-le nu de neîntemeiate, dară de presupuse.