Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)

1867-01-15

ANULU ALU UN-­SPRE­ RECELE ADMINISTRAȚIUNE 4, PA8AGACTLU ROMANI NO. 1. — RED­ACȚIUNE­A STRADA ACADEMIEI No. 20. VOIESCE­S­I 72Î PUT CAp. Dist. Pe an«...............t........lei 128 — 15? Pe șase luni................. » 64 —»­­76 Pe trei luni.................. » 32 — 38 Pe aă lună............. » 11 — — Unii eseraplärö 24 par. Pentru Parisii pe trimestru tr. 20 Pentru Austria...............fior. 10 v. Articlele trimise și neemihlicate se voru arde. — Redactorii respundetoră Bu­scuiii Canula. . țr | f •? -• * î -T ;b­­ .<­­.T‘. v. $r j * *-f t SERVITIU TELEGRAFICA ALU ROMAl­IIMII. CARLSRUHE, 25 Ianuarie. — Plenipotenția­­rii celoru patru State meridionali ale Germaniei se voru întruni în Conferință la Stuttgart în 3 Fevruarie pentru a oțărî basele organisațiunea mi­­litariă omogene. PARIS, 25 Ianuarie.- Memorial­ulă diplomaticii Zice: Ambasadori straordinari Eleni ceru încor­­porațiunea Candiei, a Cycladelor­ și a unei părți din Thessalia la Grecia. DUMINECX 15 IANUARIE 18«7. LUMÎNEZĂ-TE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci, Pasagiul Romanii No. 1. — In districte la cores­­pondirnții­­ Jiariului și prin poștă. La Pa­ris, la.D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se­ adresa pentru admini­strațiune la d. G.Ciocârlan ANUNCIURILE Linia de 30 litere.................. 1 — interpune și reclame, linia.......5, len Bucuresci 26 Colindariu Monitorele de la 5—17 Ianuarie a publicată, suptu rubrica, Ministeriulu de Interne, une anunciu ce negreșit el n’a fostu pusu suptu ochii d-lui Mi­nistru din întru și d’acea­ a mulți au pututu­­ fire, în acesta ca ’n multe, e’abusurile trecutului suntu și astă­ d­i la ordinea tfilei. Anunciulu în cestiune emană de la direcțiunea telegrafică. Ely deschide o­ licitațiune pentru predarea a 8,000 elemente, 2,000 piluri de aramă și 2,000 de ring. Articlulű 4 ț­rcet „E­­lementele și piturile se voru preda de intreprinzătoriu în patru rânduri; cea d’anteiű parte se va preda la oă lună dupe supscrierea contractului.“ Licitațiunea se face la 19 ianuarie, prin urmare în timpii de iernă căndă navigarea Dunării este închisă. Nu este una singura oraș care se nu­fla în stare a înțelege că în 30 de z­ile, și mai cu semă­rn de timpu iernă, este peste putință unui intreprinzătorin a comanda ș’a aduce acele piluri și elemente în timpu d’uă lună. Cumu dara direc­țiunea telegrafelorü face, și Ministru a­­probă uă condițiune ce n’o póte îm­plini nici uni întreprinz­ători și, afară numai de nu va fi ela unula din acei cimeni, cari în regimele trecutu au fostu atâta de iubiți în cătu regimele i-a pusu în stare a învinge toții feluli de elementu ? Și cându publiculu vede că se punu ș’acumu la licitațiuni condiți­­uni cari oprescu pe comercianți d’a concura, condițiuni ce nu se potu îm­plini de câtu d’unu omu care se sciă de mai’nainte că elű și numai elű va pute concura și isbuti, cumu se in­plică că 11 Fevruarie a adusu uă mică schimbare de ómeni daru că sistema este totu acea-a­și? Denunțiăndu acesta faptu domnului Ministru din întru, ceremu pe d’uâ parte se facă a se schimba uă con­dițiune atâta de peste putință a se în­deplini, éra pe d’alta se cerceteze, se descopere pe cei culpabili și celű mai puținű se-i destituie motivații. Mai întrebamű încă pe d. Ministru­l din întru cumű se cumperă de direc­țiunea telegrafelor, obiectele de repa­­rațiune? Scriau că ele sunt­ multe și reparațiunile de se­ publiculu însă nu scie prin ce modu se cumperă, căci nu s’a ve^utu, acuma ca și în trecutu, nici uă licitațiune, nici uă concureța. Elenii și filelenii din Bucuresci au citito cu durere depeștele ce publica— rămâ­nlalta-eri și prin cari s’anunțiă învingerea Crețianiloru. Acea depeșta dobândise tămiă prin cea­laltă de la Atene, care anunția că au și sositu la Pireu 400 de Crețianî. Vă depeștă ulteriore ne face cunoscută ca scirile de biruință venite din Constantinopole au fostu, acuma ca totu­deuna, nea­­deverate. Au sositu ln adeveru la Pi­­reu, nu 400 ci 440 de indivizi tran­­portați de doue fregate turcesci, înso­­­­țite de doue pi­oscafe ale puterilor­ protectore. Insă acei 440 omeni erau luptătorii din Creta, învinși de o­­tomani, ci nisce indivizi expulși de gu­­vernul­ Crețiană din causa relei lor­ purtări. Acesta este adevérul, și prin ur­mare Elenii și filelenii din Bucuresci n’au pîn’acumu a deplânge nici oă în­vingere și potu păstra credința loru că Elenii, cându luptă pentru Patria loru Invingu, séu morți, și prin ur­mare, cu greu, fórte cu greu, suntu prinși de inimicii Patriei loru. Diarnele străine ne aducu pucine sorii. Ele suntu mai multe pline cu discusiuni asupra unor­ fapte deja cu­noscute de cititorii noștri. Vindepen­­dance Belge ne spune totuși unu sco­­motu, ce s’a respăndit el și de care credemu că trebue se facem o men­țiune în fóța nóstrá. „Nu mai este vorba, țt­ce acela­­^ia­­riű, d’uă Conferință numai spre a re­gula cestiunea Orientelui, ci d’unO Con­­greso destinată a apropia cu acestă ocasiune, puterile europiane și a con­solida pacea europiană. In adevera periclulű cestiunii ce se desbate în­tre Turcia și tóte naționalitățile din Europa de mesă-și­ resăritO pe cari tunulu de la Sadova le a desceptatu, nu este numai în eventualitatea dispă­­rerii puterii otomane de pe țărmurile Bosforului, ci mai alesu în temerea ce au tóte puterile ca nu cumű­ va una din ele, fiă din ambițiune, fiă prin presiunea evenimentelor­, se nu fiă conduși: a voi se precipite și se esplóte catastrofa căderii imperiului turcescă, fără ca cele­lalte se se afle în posițiune d’a se opune.“ L'Independance așteptă sciri mai po­sitive, spre a da credementa acestui scompto; noi, relatându-lü ne facemü­nă datoriă, căci totu ce s’atinge de Oriinte ne intereseză forte și este bine se cunoscemű și scomotele, și temerile ce se atribuiesc­ chiar a unora puteri mari, cari nu suntu nici decumu în periclu pentru esistența loru propriă; căci tóte aceste vaiete, aceste aserțiuni suntű espresiunea, de nu a unora fapte reali, celű puginü a unorü simp­­timente, a unora prevederi despre nesce fapte posibili. Pe căndu Ungaria protestă contra organisării militariă decretată de gu­­vernul­ austriacfi, cele—1—alte popora­­țiuni se agită contra convocării unei Adunări straordinarie neprevedută de Constituțiune. Germanii mai ales a facű un propagantă activă ca nici una din Diete se nu trămită represintanți la acea Adunare. In fașia acestora ten­dințe centrifuge, guvernul a se silesce a alina resimptimantele și a face se se schimbe disposițiunile ostili politicei sele. De nu va reuși, orice unu tliariu din Viena, care trece ca organu alu d-lui de Beust, pe calea ce­a apu­cată spre a ajunge la uă soluțiune, dacă dietele îi voru refasa concursul ă­loru, guvernulu pare­otărîtu a face apelu la popore chiaru și a ordina alegeri directe pentru Adunarea stra­­ordinariă. In Italia, d. Ministru de Financie a espusü înaintea Camerelor­ starea fi­­nanciar­ă a țerei. Din acea expunere resultă că resbelul­ din anulă trecută a costată pe Italian] 357 milione de franci. Cu tóte reducerile posibili ce se facű în bugete, ele presintezi încă una deficita de 185 milione. Sporirea și preschimbarea unora­a din impo­­sitele esistenți, va acoperi 85 de mi­­niilióne pe ană. Remășița de 100 mi­lióne remăne dară de acoperită. Pen­tru acesta, m­inistrul­ nu voiesce îm­prumuturi. El­ va propune vînd­area unei părți a domenelor­, Statului, a averilor­ eclesiastice. Acesta vînd­are s’ar efectua în porțiuni două valore de căte 100 milióne, cari ar acoperi de­­ficitul, în timpii de șase ani, în Prussia. Camera lucrază cu stă­ruință și seriositate spre a consolida resultatele evenimentelor­ din urmă. Provințiele anexate sunt­ asimilate re­gatului, represintanții lorű voru veni a reședi în curíndai în Adunarea na­ționale. Camera Prussiei, care a fost­ cu tóte astea în conflicte de mai bine de patru ani cu guvernul­, înțelege că, în momente ca cele de fașiă, da­toria sea este înainte de tote a con­solida patria, și-și deplinesce astă săntă datoriă uităndă ori ce are și resimp­­timente. CAMERA DEPUTAȚILORU. Ședința de la 14 Ianuarie. (Urmarea dezbaterii raportului comisiunii bugetare în privința împrumutului). D. Nicolae Ionescu propune a se­­ alătura con­­clusiunile comisiunii bugetarie; ar fi douile a se presinta sancțiunii Camerei împrumutură Oppen­heim. Respinge conclusiunile fiindu c’atingu unü aginte, afară din usurile parlamentarie, fiindu că lasă la­să parte pe Ministru titulari« ș’atacă pe celă ad-interimu ; și fiindu că nu spună nimicii despre ce se se facă cu împrumuturu, pentru că ia banii și blamă pe cei cari au făcută împru­­mutură. Arată că Miniștrii erau datori a presinta Camerei spre sancțiune acelü imprumutu, chiară după legea Constituantei care l’a votată și depune următoriulă amendamentă: AMENDAM­ENTU. Se se înlătureze conclusiunile raportului asu­pra împrumutului, ori guvernulű se bine-voiască a presinta una proiectă de lege în formă pentru sancționarea legislativă a împrumutului Oppenheim. Supscrisa, N. Ionescu. D. Ileva propune una amendamentă care cade nefiindă susținută. Mai mulți deputați propună ună altă amendamentă pe care îl­ respinge co­­misiunea. Comisiunea bugetar­ă modifica amenda­mentulu d-lui Ionescu și preferendu-lă propune ur­­mătoarele conclusiuni: „Comisiunea conchide, că de­și împrumutul­ Oppenheim este făcută într’ună modă neregulată, și ruinătorie pentru țară după însuși declararea guvernului, însă ca faptă îndeplinită și numai spre ferirea discreditului financiariă ală­gerei, ea este nevo­tă a propune Adunării înscrierea in bugetul­ Ministerului de finance a anuității de 8,425,103 lei, parale 11. „In ce s’atinge de d. I. Bălăcianu care a con­tractată acestă împrumută, în facia declarațiunii făcută de d. Ministru în ședința de e.rî, că ea a­­supră șî totă respunderea acestui faptă. Comisiu­nea retrage propunerea sea, pentru darea în ju­decată a agintelui guvernului. „In ce s’atinge de procedura positivă de Mi­­nisteră, în acestă cestiune, adică d’a recunosce m­ă împrumută declarată la începută și de elă însuși ca făcută fără procură speciale, și în pa­guba țereî, și acesta fără a reserva apreciarea fapteloră puterii legiuitóre, căndă nu mai erau decătă 12 ^de pînă la întrunirea iei. Comisiunea recunosce că acestă modă de procedură a com­promisă într’ună cu­pă gravă interesele financia­re ale țerei. A. Preșbianu. Grig. M. Sturdza. D. Brătianu, Păclianu. A. Gheorghiu. Cogălnicianu. G. Balșiă. D. Raportare Balfiu ijlce că comisiunea a fostă acuzată și de Ministeriu și de oratorii ce au vor­bită în favorea Ministeriului. Ministerium­, Șlie, n’a contestată cele aretate în raportă, dară că guvernulű a ’nțelesă că legea îî dă dreptă a con­tracta împrumutur ă și făr’ a ave nevoia de rati­ficarea Camerei. z­ice că n’a respunsă nici la cea-a ce a aretată raportulă, adică că obligațiu­nile suntă de 92 de milione, era nu de 50, cumă îî da dreptă legea, și că guvernulu actuale cu art. 36 din acesta lege­a făcută cea-a ce­a fă­cută și fostulă guvernă cu art. 3 din Stătută, îî dă osebite interpretări. pice că d. Ministru de Financie a­r jisă că tabela comisiunii este greșită; dacă d. Ministru ar fi cercetată raportulă, ar fi ve­jută că tabela în cestiune nu este a comisiunii ci a celoră ce aperă împrumutură, ar fi venjută că la paginea 10 comisiunea arată acea­a­șî cifră ce a aretată­­­ nsușî d. Ministru de Financie. D. Balșiă urmeza argumentarea sea, însă totă cu argumentele ce le a emisă în desbaterea de erî, în privința dobânieĭ adică că ea este de 15 șî uă fracțiune, fără cheltuielile de transmiterea banilor­, și după cu enumera din nou têté ci­frele, arată ca Ministru n’a spusă nimică asupra acestoră sume și susține cifrele arătate de co- misiune. Venindă la cele ce a­­fișă Ministrul­ Finan­cieroră in privința împrumutului Erlanger, con­­testă cele ifise de d. Ministru și­­ zice că acele cal­cule ale domniei sale nu suntă exacte Aducândă aminte cele «zise de d. Ministru în privință că ori­ce iscălitură valoreza după credi­tură ce are acela individă, o întrebă la răndulă seă: are acela omă, Statulu Romănă, căndă a contrac­tată cu Oppenheim cu 52, că nu-I mai potă da de cătă cu 40. E că unde dacă argumentele d-lui Ministru s’arată că Ministru’ n’a negată c’atuncî căndă a iscălită cu 52, obligațiunile Stern aveau cursulă de 62. întrebă pe ministru cumă a cumpărată obliga­țiunile nóstre (Stern) cu 80 ș'apoî ie p’ale nou­lui împrumută cu 52 ? și d. Balșiă $ce că unele din căușele cari aă făcută se scarlă obligațiunile rurale este că a făcută m­ă împrumută atătă de oneresă și n’a îndeplinită vendarea aceloră moșie ale Statului ce se otărîse prin lege, vémjare care avè de scopă a rădica fórte cursulă aceloră obli­gațiuni, trăgându din circulațiune uă valore de 50 de milione din acele obligațiuni. După ore cari întimpinărî ce mai face în pri­vința celoră (jise erî de d. ministru de finance, vine la d. prim­-ministru și respunde la cele­­ jise erî adică că comisiunea a făcută uă lucrare cu scopă d’a rădica opiniunea publică în contra gu­­vernului, c’a făcut ă rtă d’a publicată actele din dosariă, că cifrele comisiuni suntă greșite s. c. 1. z­ice că d. ministru n’a dovedită însă care suntă greșelele comisiunii; și că pe cătă timpu nu s’a contestată cu­ cifre nici unulă din calculele pre­­sintate de comisiune este constatată că se da în bușunările lui Oppen­heim 16 milione, aruncate în adeveru: cumă du­­ră comisiunea bugetariă este vinovată? Și sfarșiesce ca Camera se trimită co­misiunea la pușcărie pentru ca are tată adevérulu. D. Primii ministru fjice că primeșt e­a se pune chiară pe terămură de esamenă de aritmetică și este gata a­ lă face. Comisiunea a Șisă că guvernulű nu primesco 18 milióne ci 15 și jum­otate milióne. Aei d. ministru ie sumă cu sumă din cele aretate în so­­cotelele com­isiuniî și rîtă acelea unde suntă ero­rile.— D. Mehedințianu, la care apelă d. ministru afirmă cele <zise în acestă panză de d. ministru și din acea socotela dovedesce că celă care a făcută socote­­lele d­lui Balșiă nu pre era învețată în acestă ramure și că suntă și greșite, și ’ncărcate ca se exagereze dobînda După tote aceste calcule, împrumutură vine la 13, 93­0­ o afară din amortisare, și eu amorti­­sare 17 și 79 O­o și că primesce 17 milióne 252 mii franci. Adaoge apoi că s’a­­fișă ună lucru forte gravă; s’a vorbit­ că guvernulu a avută în fac­ă două propunere din cari una cu 2 milióne 654,566 franci azai avantagiosă; dacă,­­jice, guvernulu ar fi preferită pe celă mai a­umpă, ar fi făcută uă greșielă. S’a respinsă mai inteiă că împrumutulă Erlanger era numai uă promisiune căndă ală lui Oppenheim de 5 milione franci versați în tesa­­ură, cee­a ce era mai bine de cătă uă simplă garanțiă­ Arată apoi prin cifre că împrumutul­ Erlanger nu era mai­eftină și presinta că tabelă pe care cere a se tipări în procesulă verbale in Monitorță pentru ca fiă­care se potă calcula și cunosce adeverulă. Și dup’acea tabelă dovedesce că împrumutulă Erlanger era mai îm­povărătoriă pentru Stată de cătă­celă actuale și că ’n ade­veru că cu acelu­a Statulă ar fi primită numai 15 milione. Arată că greșesce de raportat o re­­ticendă că mine guvernulu nu va găsi cu acestă preb­ă; dacă acțiunile împrumutului Stern nu scădeau, guvernulű ar fi contractată asta cu avantagiă; dacă Oppenheim nu va perde ca Stern acțiunile lui se voru urca ș’atuncî s’ar rădica și creditulu nostru. D. Primă ministru urmeză argumentarea p’a­­cestă, ter­mnă aretăndă că suntă greșite calculele comisiunei, și că nu voiesce a cerceta cumă și de ce s’aă făcută aceste calcule rătecite; d-sea termină aretăndă că guvernul­ nu crede că pu­tea contracta în condițiunî mai bune. Guvernulu așteptă votulă de blamă, ce Adunarea pote da, însă guvernulu are consciința curată. Cătă pentru ce s’atinge de esplicarea dată legii, guvernulu nu crede că ea ită opria d’a contracta nici c’avea nevoia ală supune ratificării Adunării. Guvernulű a privită votul­ Constituantei ca uă lege positivă căci facultatea d’a trata numai n’are nevoie a fi dată de Adunare. Pentrufi calcul­ele ce a adusă d-sea, primesce se fiă supuse la omenii compe­ting din ori­ce țară, sigură că sunt ă exacte Primindă votulă de blamă, va apela la cei ce scră a face calcule; pentru țară va apela la oa­menii onești, și respinge ori­ce bănuială Rogă pe Adunarea a nu mai face în vii­torii­ legi cari se de­locă la interpretări, căci nu va găsi nici ună Ministru care se nu fiă dusă în greșeli de acea elasticitate a legii. D. ministru crede că calculele d-lui Balștă au fostă făcute d’ună banchiăriă care regretă că nu mai póte specula mandatele și bonurile cu camătă. Guvernulu francesé a dată împrumutului romănă cota la Bursă, și trebue se mulțămimă acelui gu­vernă d’acestă noue dovadă de solicitudine. Ban­­chiăriulă ce­a calculată pentru d. Balștă a fă­cută uă speculațiune de bursă, și spre dovadă d ministru dă uă depeșiă din Paris, care spune că conclusiunile raportului s’aă depeșiată la tote­­ siariele din Francia și Englitera și cari­ele­nă adusă discredită asupra fondurilor ă țereî. Deci banchierulă d-luî Balștă póte fi interesată, póte c’are a emite altă împrumută, și nu voia se se emită ală nostru la Paris, d’acea a făcută ase­meni calcule, și s’a trămi să depește de natura celei aretate, altele asemeni în «trăinetate. D. M. Costache, anali­zândă propunerile d-lui Ionescu și comisiunii, arată că d. Ionescu pro­pune înlăturarea conclusiuniloră comisiunii și în­­datorază pe guvernă a cere prin să lege sanc­țiunea împrumutului; comisiunea propune mai francă cestiunea Ministeriale, declarăndă că gu­­vernulă a compromisă creditulu. Propunerea d-lui Ionescu este amânarea ori­căriî otăriri, pentru ca budgetele se se voteze luptă ministerialu ac­tuale. Propunerea comisiunii pune cestiunea mi­nisteriale. D. M. Costache cercetăndă dacă s’a violată legea de către guvernă, susține că nu­­ legea autorisă împrumutură cu 14­0/g dobîndă, ce autorisă contractarea fără a supune împrumutură la ratificarea Adunării. D-luî cităză desbaterile constituanta cu o­­casiunea legi în cestiune, amendamentul dluî Iatropo­­la prin care s’a introdusă în lege articlu 36 privi­torii la contractarea împrumutului; cuvintele D-luî Botărescu și d-luî Blaremberg cari cereau să lege care Se determine condițiunile împrumutului; cu­vintele Ministrului de financie d’atm­cî care a­­fică că nu era timp­ de trătare, ci trebuiă se s’autori­­zeze Ministeriulü a contracta împrumutulă ș’apoi a cere bili de indemnitate; căci a trata în modă provisoriă și a supune resultatulă Camerei, ar fi a amâna lucrură la calendele grece. S’a închisă disensiunea și s’a votată articlula legi, care ,au­­toriza pe guvernă a trata pentru realisarea împru­mutului. D. Iepurianu vede în aceste tote, dovada autoritării d’a contracta, și crede că Adunarea n’a admisă cererea Ministrului d’atunci pentr’ună bilă de indemnitate. Pentru ce privesce condițiunile, D. M. Costache crede că raportul­ n’a pusă în posițiune pe Cameră a se convinge dacă Ministe­­rial­ a trecută peste 14 la suta. D. Raportare va spusă că calculele nu suntă făcută de d-lum, ci d’ună omă care sere logaritme ; d-sea nu s’a a­­dresatu nici la Curtea de Corupturî, nici la pro­fesorii noștri de matematice,­­ ci la ună necunos­cută. P’asemini date, d. M. Costache nu admite că se póte da votă de blamă guvernului. D-sea relevază apoi oă contrazicere în raportă. Ună îm­prumută făcută cu emisiune de 62 și 7 la sută nu se­ăcie nici la 12 la sută, deci nu se putea acusa guvernulu că n’a ajunsă nesperată la a­­cestă emisiune, căndă era autorizată a da pînă la 14 la sută. D. M. Costache arată principlele cari regescă capitalurile. Ele sunt­ fórte capriți­­ase, sunt­ atîte anomalie, în­câtă nu se potă cu­nosce positive legile lui. Ele nu considera Sta­ted dupe mărime sau micime. Sfaturi mari îm­prumută adese cu dobeni­i grelei Capitalele nu urmază biruința. Sfaturi cari n’au câștigată ci aă perdut parte din autonomia lor, ca Saxsopia, ce­a îm­prumutată cu 4 la sută. America asemine: Biru­ințele nu-să înrîurescă de locu. De asemine ni-lu înrîurescă proprietățile ce are ună Stată- Engliz tera n’are proprietăți fără noi și creditulu­i ei este forte mare. D-sea esteza ca dovadă rented en­­glesî, francesi și italiane, și arată că capitalipcii caută se­­ scră dacă bugetele Statului sunt­ regu­late, dacă o controlă, publicitatea pentru manipu­larea banilor­, etc. Deci capitalul o înrîuresce a­­supra deprinderilor­ constituționale. D. M. Costa­che declară că este nenorocire a recurge la capi­taluri străine, și căndă recurgi la ele, capita­liștii te întrebă de ce nu te împrumuți în ța­ră și alergi la străini? S’ar fi aflată că gu­vernul­ nostru s’află suptă apelarea unei da­torii flotante de 75,000,000, adică cea mai mai mare monstruositate, una impositü din cele mai onorase pusti asupra țerei. Man­datele în suferință era jefurile. Întreținerea armatei, a arestanților­, angajamente pentru într­ținerea Statului, a societății, între­­prinzători ce-șî depliniseră obligațiunile și dreptu bani primiau bonuri de tesaurü. Era bonuri pentru bani depuși la Slatü, adică că datoriă din cele mai sacre, ce trebuia plă­tită, spre a nu se compromite Statulu. Con­­stituantea a cautat a mij­loce scese din situa­­țiunea cea grea, d. Brătianu a propusu atunci cu paguba popolaritățiî sele, h­ărtia-monetă. D. M. Costache însuși și cu mulți deputați a propusu se se de ca împrumută, banii bo­­­nuriloru rurali, acelea erau mi<i’16 ce revolu­­ționarie ci se reclama situațiunea. Astă­zi nu este altü mi­’locu de cătu prin împru­mutulu cu care s’a făcută. Avantagjele lui sunt­ enorme. De la versarea a 13 milióne în piatra, creditula a începută a învina, tóte efectele Statului au crescută în valore, man­datele, bonurile nu se mai scumptază că 30 și 40 0­0. d. M. Costache, ea se nu strun­­cine creditulă Statului, susține împrumutură. Se nu mai facemă împrumuturi, se scădemă cheltuelile se licidămă trecutulă. Numai ast­­felă voră reînflori financiere, s’ar rădica cre­­ditulă. Propunerile făcute de comisiune sunt nenorocite, căci de le vomă primi, capitalu­rile se vor­ retrage. Comisiunea budgetară priimeșce banii, pentru că o se aibă nevoiă ministeriulu viitoriă, lăsămă respunderea a­­supra ministeriului actuale, dară primimă ba­nii luațî de dînsulă. D. M. Costache este contra resturnării ministerielor­, căci acesta struncina creditulă, aduce anarh­iă, deci cere înlăturarea propuneriloră comisiunii. D. Petre Grădiștianu începe prin a spune că de respectă pentru Adunare a considerat broșiura comisiunii ca ună raportă, căci n’a scrută c’acei onorabili membrii ai comisiunii facă, cumă s’a <jisă, libere. Arată că însuși d. Bălăcianu a recunoscută, prin depeșia sea de la Octombre că n’avea mandata a închiria u­ă împrumută, însă a făcută uă gestiune de afacere, a contractată u­ă împrumută pe respunderea sea. Guvernul­ a recunoscută lucrarea bună, prin urmare nu mai putemă cere conta de cătă ministeriului responsabile. Dară, putemă cere contă guvernului pentru acestă împrumută? D. M. Costachi ,Ilie­nu, basăndu-se pe art. din lege, îî dă voie a face împrumută, a­eceadă că cuvéntul a trata este a contracta, fără se mai vie în fac­a Adu­nării se ceru nici chiară u­ă bilă de indem­nitate. Domnia­ dea combate acesta interpre­tare. Dacă Constituanta ar fi ’nțelesă asta, atunci Constituanta ar fi abdicată la dreptu­­rile sale de Adunare controlatorie și pentru

Next