Romanulu, aprilie 1867 (Anul 11)

1867-04-08

294 * dita de dreptatea d-lui Prișbianu, a SO de deputați, a Sentinelei și a opiniunii publice de la noi a-nu mai ținu morții încă trei ani? Cuma face daru Sentinela ea, pe căndă ne aduce aminte multele ș’adeveratele sacrificie ce a făcută dânsa, se uite că neguțțătorele străină n’are nici interesă nici dator să se sacrifice dobânda a patru milione lei în cursă de patru ani și acesta numai fiindă că nouă nu ne plac cumpenele și mesujele și sistema decimale și nu voimă se ținemă în sumă onórea angagjamenteloru luate de guvernulă țerei? Repetimă din nou că, cu totel ca Sentinela are pentru dânsa, în acastă privință, mai totu țara, noi susținemă c’acésta este că nedreptate din cele mai învederate și că uă națiune ca și ună individă plătesce scumpă, fórte scumpă, ori ce actă de nedreptate. Ș’aci trebue se mai aducemă aminte cele ce araă ^isa și la 4 Aprile. Unei Adunări nu-i este permisă a face glume; și susținemă că este uă glumă, ș’uă glumă din cele mai reă nemerite da țlice printr’uă votă că se dă voiă concesionariului d’a vinde în țară mesujele aduse în țară și cu marca țetei. Dară cumă are Sentinela, deputatul de la Garacală, și cei 49 de deputați cari aă votată cu dănsulă, ară pute opri pe ună omă d’a vinde ori cui marfa lui? Acasta este peste putință. Pentru ce dară d. Preșbianu, cei 49 de deputați, și după dănșii Sentinela, dă dată acea permisiune glumață ? Și căndă s’a putută da ună asemene votă, și căndă Sentinela #ce că elă „merită bine-cuvintările țerei“ n’avemă dreptă a #ce c’ a Ig’ și totu d’uădată a ascunde lovitura suptă asemeni glume este a comite uă greșală neiertată și din tóte punturile vetemătorie. Scrmă, că țara a# este amețită și d’aceaa va bine-cuventa și pe d. Preșbianu și pe Sentinela. Acesta însă nu ne opresce d’a susținâ că, după noi, s’amăgescă cu toții și că nu este demnă de România a binecuvântată nedreptate, și cu atătă mai pucină a bine cuvânta pe cei cari spre a căștiga tesaurulă publică cu căte-va parale, ară despuia ună omă care a contractată în bună credință cu guvernul o țerei. Dacă contractarea este rea, ilegale, se tragă Camera la respundere pe cel cari aă contractată; se fiă cela pucină două potrivă dreptă pentru amendoue părțiie, ară nu se da unuia resplutiri naționale și pe bietulă străină se să despuie ca se-și satisfacă necazul ă seă, și ânca necazulă unui amă orbită de pasiunea neputinței. Sentinela ne #ce âncă c’amă fostă nedrepți în privința-i căndă iamă #să că după dănsa comercială nostru nu póte prospera pînă ce nu va ’neinge națiunea c’mă zidă Chinesescă, și ca se deraunstre nedreptatea nóstra ne aduce aminte cele ce a scrisă în alte împregiurâri și chiară în Ne. trecută. Da. Tóte câte #le Sentinela suntă adeverate, și corecte tóte citațiunile ce face. De ce însă uită fintele ce precedeaă pe cele cari le reproduce am? de ce uită c’adisă: „industria nici nu esiste și nici póte esiste din causa străiniloru.“ ș. c. 1. Aci dară este rătăcirea generale, aci este cestiunea cea poporaiiă, aci este greșela omului care sufere și care nu scie care este adevaratul ă lâcă. Nu ne ’ndoarmă nici de patriotismulă, nici de simptimantele cele nobili ale Sentinelei, și nu combatemă în Sentinela propriele iei simptimante, ci ideiele generali ce suntă atătă de tari, în cătănă luată și pe Sentinela în undele loră ș’o ducă ... o ducă acolo unde scimă că n’ar voi se mârgă, dară unde, vă dată pusă p’acelă priporă, se duce, trebue se se ducă, fără voiă-i chiară, pînă ’o capetulă de josă. Și fiindă că după noi acastă cestiune, splentată de inimicii din afară, póte deveni fórte periculosá, amu profitată, și trebuie se profită rau de celea se de Sentinela spre a da alarma, spre a descepta pe cei răteciți ș-ai face se se 'ntorcâ spre adeverata causă a zeului, se caute adeveratulă lâcă și se ne punemă cu toții spre a vindeca c’uă oră mai nainte cangrena ce ne râde. Și noi, împreună cu Sentinela facemă apelă la guvernă spre a da industriei naționale cea mai seriosa și cea mai putetică susținere, ceremă însă mai ântâiă de la noi ântâiulă ajutoră și ceremă apoi de la guvernă a ne ajuta pe calea cea adeverată pră nu a ne da uă ajutoră ce va face ca rana se prindă nă pojghiță și astă felă, pe căndă ne va pare vindecată, ea se ne ró^á în întru și se ne ducă la mormântă. Și noi voimă, celă pucină totă ca și Sentinela, ca comercială și industria română se se rădice și se deviiă puterice; dară tocmai d’aceaa nu voimă paguba nimenui, și nu voimă se dămă dreptă nimenui nu numai se ne eâră despăgubiri, dară nici se se petrice cu dreptă cuvântă că lovimă pe străinii, ce nu suntă vinovați, și cruțămă pe ai noștrii, că voim se ne n’avuțim într’ună modă barbară și nedreptă din tóte ponturile de privire. De cătă-va timpă totulă se sploatază la noi; acastă sploatare a ajunsă atătă de mare, în cătă, cei cari speră mereă re’nviuarea trecutului au mers păn’ a splonta chiară grabnica plecare a Principelui Serbiei. S’aă #să multe și în acastă privință, și ca totă dauna amă lăsată se spuiă, și cum fiindă că reală nu póte triumfa asupra binelui, minciuna asupra adeverului. Principele Serbiei a plecată, fiindă c’a priimită scirea că deputațiuni din tote corpurile Statului porniseră de la Belgradă pe șase vapore spre a lă întâmpina pe Dunăre. Cumă dată putea se lase pe represintanții unei națiuni se plutase pe apă în timpă de 24 de ore și fără ca celă așceptată se viiă ? Oricine înțelege că acesta este peste putință. Depeșia ce publicămă ai confirmă acestă adeveră și prin urmare acei cari s’aă silită a sploata grabnica plecare a principelui Serbiei, ca și cei cari s’aă silită a sploata cererea Iașianiloră în privința curței de Casațiune, cestiunea străinilor în genere ș’a Israieliților, în parte, bancă chiară și cestiunea impositeloră comunali, voră fi siliți se înghiță iei înșii otrava ce voiescă cu orice preță s’o verse pe gătură națiunii române. Monitorul publică urmatórea comunicată: ,,Scomotele respîndite despre eventualitate de resbelă în Occidnte sunt neîntemeiate. Guvernul, după șeiiițele ce are, crede că orice cestiune politică, astă pendinte în Europa, se va termina într’ună modă satisfăcâtoră pentru toți, și prin urmare pacea și liniștea nu voră fi tulburate.""4 Guvernulă, pentru a se conforma dorinței înălțimei Sale Domnitorelui, ca sumele ce erau destinate atâtă de Comuna Bucuresci, pentru iluminarea piețeloră în #ua de 8 Aprile curentă, câtă și de ministere pentru iluminarea edificiilor publice, se se împartă pe la săraci, a luată disposițiuni ca tóte aceste sume se se adune la Primărie și se se împartă câte zece mii de lei în fiecare culore pe la săracii cei mai întrebuințați. Astăfelă iluminații oficiale nu se voră face în lua de 8 Aprile curentă.— Acastă disposițiune s’a luată și pentru tóte celealte orașe din țară. (Monitorulü). ROMANULUI APRILE. mmmmm Bang SENATULU ROMÂNIEI , , I Ședința de la 7 Aprilie . Se dă citire comunicărilor finileî. 5 D. Ministru Primarii, comunică Senatului că finăne fiind fică serbare naționale, în programa s căreia s’a dispusă a merge și Senatulă se felicite s pe M. Lea, d’acea a rugă pe Senată a lua dist pozițiunile cuvenite» Senatulăotăresce a merge în corpore se feli icite pe Măria Sea. > D. P. Casimir dă citire raportului privitoră la taxele asupra spirtuaselor”. Compitetură în majoritate de 3 membri, e de părere a se primi taxele cumă au fost votate de Cameră. D. Turnavitu ,zice că de la 1860 íncece și mai cu semn de 1864 se strigă totă libertate șî libertate și cu tote aste după libertatea ce vede d-sa, este trîpirea a totă ce aă locuitorii, zice că în privința înbelșugărei, îndestulărei, era mai bine țara înainte de acestă libertate. Arată apoi că legea tactelor îi este contra constituțiunei, căci constituțiunea nu permite a se face orice confiscare pe avere și legea taxele este confiscarea averei tutor cetâțianilor. După acesta enumera tóte taxele indirecte ce s’afi înființată necontenită, și relele ce au causată, și uciderea ce au adusű totură industrieloră ale locuitorilor,; căci Komănulă îndată ce vede că industria de care se ocupă este impusă, o părăsesce. Conchide că legea în discuțiune este nedreptă pentru că lovesce numai pe etasea seracă. Rachiulă este întărirea, hrana și doctoria muncitorilor de pămentă și nu trebue a se impune. Folosulă tesaurului nu este acela ce se arată, și forte mică sumă va intra în casa publică, și totă folosulă va intra în pungile accizurilor. zice că nu face o posițiune sistematică guvernului, este amicală lui, îi este scumpă, și tocmai d’aceaa nu vrea se’să lase se se ’nainteze pe calea rătăcită pe care î să pună acei ce’î voiescă peirea. Se se pară taxe, Jice, pe apele minerale străine cari suntă atâtea la noi în țară, pe tote obiectele ce ne vină din străinătate, și voi vota cu plăcere. Amintesce timpulu căndă țara era în mai mare lipsă de câtă aramă și tesaurulă nu era în lipsă pentru că funcționarii, erau puținî și cu multă mai puțină plătiți. Eră isoare de unde se póte folosi tesaurulă. Alte resurse: suntă propritarî cari nu plătescă nici a patra parte din ce ar trebui se plătescă: de ce nu s’a percepută cei două la sută, votați de constituante, asupra proprietari fondare, și celelalte imposite ce n’atingă de câtă pe cei avuți, ce trăiescă în desfrămărî și moliciuni ? Se separă impositele directe căci atunci fiecare scie ce are a plăti și îngrijesce din vreme, dară nu indirecte ce lovescă numai pe cei Beracî și sfîrșase eficendü că este cu totulă contra proiectului. D. Ministru Financelorii după descrierea îngrozitóre făcută de d. Turnavitu nu pre scie pe ce tezămă se puie cestiunea. Insă se va încerca se respunde la puntele cele mai principale puse de d. Turnavitu. Cătă despre desmoralisarea desfrînarea, serăcia țeren ce afisă d. Turnavitu ca se aducă prin aceste taxe, Jico că nu este prea desrădecina desmoralisarea prin silirea locuitoriloră a bea mai pucină rachiă care le strică moralitatea și sănătatea. D. Turnavitu a zisi că proiectulă este inconstituționale, dară de va fi voită d-sea a cerceta mai bine ar fi refuzu că confiscarea de care se vorbesce în Constituțiune este cu totulă alta de cătă cea din proiectulă de lege în discuțiune, căci în Constituțiune se vorbesce de confiscarea averei întrege a unui cetățiană pentru cause politice și ori ce alte ș’aci se despăgubesce numai guvernată de daunele ce i se voră fi causată. Combate asemene și celelalte argumente ale d-lui Turnavitu și cceaa ce a Jișit de impositele directe. D. Viemam vorbesce In favorea taxelor ă și cere numai are cari deslușiri, ce i se dă d. Ministru de finanție. d. Sc. Chica vorbesce asemene în favorea taxelor ă și combate parte din cele emise de d. Turnavitu. D. N. Lahovari vorbesce contra și amintesce că seotărîse de constituante a se vinde unele din proprietățile unice ale Statului pentru plata datoriiloră și nu este nevoie de alte venituri. D. Ministru de Interne cu mirarea aurită lauda făcută trecutului de d. Turnavitu. — D. Turnavitu respunde că în parale numai: — D. ministru respunde că totă se face prin parale. D. Turnavitu a uitată că Romănia este acumă unită, vrândă se dóuă mai mare putere argumentațiuneî d-sale. Afisă că venitulă țereî era de 18 milióne numai înaite ș'a uitată că pe lăngă aceste 18 milióne eraă venitulă Moldovei, ală monastirilor, scoleloră, etc. și că în realitate se redica peste 100 milióne. D. Turnavitu s’a plânsă de lefile amploiațiloră; dară nu trebue se se uite că pe căndă erau lefile mice, toți produceau mai pucină, acumă se produce mai multă și Statulă trebue se plătescă în proporțiune cu cea a ce produce flăcare. S’a propusă acumă avocații dră a lua servicie, ș’aă refusată pentru că li s’ar fi dată 2000 de lei pe lună și ei cășcigă 200 galbini. Chiară d. Turnavitu atunci se mulțămia cu 200 lei pe lună ca profesore ș’acumă cășcigă multă mai multă ca avocată. Dovadă că starea actuale este mai bună decât cea trecută este că chiară d. Turnavitu a fisit-o. S’aă făcută, abusurî și s’a cheltuită multă dată pentru a ne pune în răndulă națiunilor. Europei a trebuită se face să asemeni sacrificie. Ș’acumă se va face totă pentru a curma abusurile. S'aotărîtă vonijarea unoru proprietăți ale Statului, dară numai pentru datorii și a pentru cheltuielele curente. Cu ce se acopere cheltuielele, cu imposite directe? nu se mai pote; dară cu imposite indirecte fiecare va plăti în raportă cu ce va consuma și pentru a nu cheltui mai multă va bea mai puțină; și apoi acestă impositu este multă mai lesne de percepută. Ministerială n’a primită cu plăcere acestă imposită, ci la primită ca uă necesitate; este și d-lui contra impositeloră indirecte și d’acea a a primită taxele ca uă tristă necesitate. D. Panaite Casimiru combate pe d. Turnavitu din puntulă de vedere ală moralității, și apoi și din puntulă de vedere de atingere a clasei sărace cumă a zisă d. Turnavitu și probeza din contra că asupra proprietariloră cade totă greutatea taxeloră în cestiune pentru că negocianții de spirtuase se despăgubescă din chiriele ce plătescă proprietarilor magasineloră ce ocupă, de îngreuierile ce le-ar causa taxele. Combate apoi tóte argumentele d-lui Târnavitu de constituționalismă, de abuzuri, de fraude etc. D. Târnavitu după ce respunde d-lui P. Casimiră în cestiune personale, zice că art. 17 din Constituțiune se tîrasce de urechie ca art. 3 din Statut căci art. 17 este și zice că nu se póte confisca, combate tóte cele <zise de d. P. Casimir și sfîrșiasce declarăndu-se eră amicală ministeriului actuale pe care voiesceanu’lă lăsase fiă rătecită de cei reîvoitori. D. Ministru din Intru declară că nu este nimeni vinovată de îngreuierea stărei actuale, ci numai nevoiele și pentru a 'alătura aceste nevoie trebue se ne pune că toți pe lucru; se vorbimă mai puțină și se lucrămă mai multă. Se 'nchide discuțiunea, se pune la votă luarea în considerațiune și se primesce. Se procede apoi la votarea legii pe article și se primesce întocmai. Se pune la votă proiectul în totale și se primesc e votanți 45, bile albe 27, bile negre 18. Se pună apoi în discuțiune impositele comunale și d. Sc. Rosetti citesc o ună discursă prin care atacă cu mare violență municipalitatea capitalii și totu administrațiunea iei, după cumă d-na Târnavitu atacă presintele și laudă trecutulă... Fiindă orele cinci, se redică ședința, și Senatulăotărăsce a se ’ntruni la 8 ore sara pentru a sfîrși discuțiunea și votarea. La redeschiderea ședinței la 8 ore, d. Brăiloiă combate taxele comunale și face mă aspru recisitoriă consiliului comunale totă camă în aceluași modă ca și d. Sc. Rossetti și laudă trecutulă. D. Vărnavă luă apoi cuvântul și combătendu argumentele d-lui Brăiloiu, probaza că impositele comunei Bucurescu sunt cele mai mice din tote impositele comunale din țară. D. Ministru din Intru combate argumentațiunea d-loră Sc. Rossetti și Brăiloiu, pe terămură constituționale, economică și atu dreptului. După acesta d. Brăiloiă întâmpină, și d. Ministru din Intru îi respinse în puține cuvinte. Se ’nchide discuțiunea, se pune la votă cu bile luarea în considerațiune a proiectului și se respinge: votanți 36, bile negre 24, bile albe 12. Telegrama domnului ministru de interne, către domnii prefecta de Doljin. Domnule prefecta, Guvernul Inălțimel Sale vede cu mâhnire și din telegrama d-vóstru No. 3150, că consiliulă generală ală unuia din cele mai bogate judecie, care adesea a dată probe de adevărată patriotismă și spirită de umanitate, de astă-dată s’a aretată indiferentă la căldurosulă apelă ce i s’a făcută într’uă împrejurare atâtă de importantă ca aceea a ajutorului celor lipsiți de hrană, refusăndu orice concursă din parte’!. In vederea art. 34 din legea consiliurilor județene, puteți fără închide sesiunea estraordinară, pre cătă în facia unei asemenea atitudine, asistența consiliului devine inutilă. Ministru. /. Brătianu. ...—~ Se citesce în Monitorulü Universale, [bană oficială ală imperiului. Se scrie din Bucureșci cu data 25 AlartO. Schimbarea ministeriului ce s’a făcută era de câtăva timpă așceptată. Cabinetul însuși nu considera posițiunea sa ca stabilă, nu era asigurată de câtă de facțiunea țjnsă din drepta în Camera deputaților, și prevedea că coniițiunea centrului cu stânga In facia căria trebuia se cară. Se pare că în Principate Adunările adesea nu și-au dată socotălă de câtă într’ună modă forte neperfectă de avantagele ce ară resulta dintr’uă înțelegere simpatică între ele și ună ministeru, și cabinetulu din urmă triumfa cu mare anevoință în contra unui partid, hotărîtă de oposițiune. Încă din luna lui ianuarie, era descuragiată de sarcina sa, își oferise demisiunea principelui, și, fără a intra în nici uă explicare, anunciase chiară Cameriloră acestă evenimentă. Dificultatea însă de a găsi ună ministeră care se pută a-și atrage majoritatea în Camere angagiase pe principe a conserva cabinetulu pină în momentulu când oună votă hotărîtoră va face pe d. Ionu Ghica și colegii săi imposibili de a mai remânea în afaceri. Camera deputaților o urmă fără a discuta budgetul în preferița acelorași miniștri, însă cu ună spirită ostilă care în fiecare zi se vedea mai multă și cu uă sfingerire escesivă. Încă nu’și terminase votul asupra budgetului de cheltuiri la 14 Februarie, epocă a închiderei legale a sesiune, care nu trebue se ție de câtă tei luni. A trebuită ca una decretă princiară se prelungiască cu că lună acestă sesiune agitată de preocupațiuni mai multe politice de câtă legislative, și budgetul de cheltueli fu în sine votată dupe mai multe isbiri și cedări ale cabinetului, mai cu sămă asupra secțiunii instrucțiunei publice și cultelor. Acestă resultată prevedea, pentru discuțiunea budgetului de venituri, dificulăți ferice seriose și în adevără în mainutula cândă Camera aborda primele lui capitole, unii deputata propuseră moțiune de blama în contra cabinetului, și își motivă propunerea pe întârzierea adusă de guvernă în presentarea proiecteloru de legi organice. Discuțiunea, fără a se restrînge într’acestă obiecții, luă îndată proporțiuni considerabile, și moțiunea de blamu căpătă 58 voturi contra 54. D. Ionă Ghica și colegii sei atunci au trebuit a se-și ofere demisiunea principelui, care o primi și care chemă pe unuia din capii din stânga, d. Ștefană Golescu. Abia după nouă luni de crisă ministerulă fu în tine constituită, prin silințele combinate ale d-lui Golescu și ale unui senatoră, d. Constantin Crețulescu, fratele unuia din miniștrii din urmă ai principelui Cuza. Acestă oma politică se socotesce a nu aparține nici unuia din partidele actuale; el a fost deputată la divanulă ad-hoca în România la 1857, și purtarea sa în epoca aceea s’a arătată cu totulă favorabilă dorințeloră ce trăra presența puterilor ”. Aceste dorințe, în numără de patru (autonomia Principatelor, unirea, guvernă represintativă, principe străină), au fostă pe rândă realitate, și d. Crezulescu, care a fostă în numerasă promotoriloră iară, nu pote de cătiue Insufle încredere țăreî ale cărei interese le-a apărată într'uă împrejurare atâtă de solemnă. in scurtă oricum ar fi agitările parlamentare ale țărei, persona însă a principelui este afară de luptele ce-și facă partidele. Națiunea este mulțumită de instituțiunele ce este datore inițiativei puterilor, și în particulare simpatiilor ce Francia n’a încetată de a-I manifesta din dina cândă, în sînulă conferințelor din Viena la 1857, plenipotențiarul francesă propunea îmbunătățirile atunci discutate, astăzi căpătate, și cari de acumă înainte formăzâ basele dreptului se publică. Neînțelegerile literióre au uă importanță secundară; ele vină dintr’uă neesperiență politică și din obstaclile ce întâmpină câte uădată organisația țetei, nu aă uă însemnătate mare, și cu timpul ă se voră împucina prin prefecționarea și regularea instituțiuniloru. Personalul» agențiloru, complicările administrative ceru multe reforme pe cari spiritulă luminată ale principelui, susținută de buna voință a poporațiuniloru, nu va lipsi a le îndeplini. S’a intrată pe acestă cale pe care este nevoe a se persevera. Ca se nu citămă de câtă ună singură exemplu. Camera deputaților a votată acumă uă nouă lege de precepțiune destinată a păstra interesele tesaurului. De câtăva timp, perceptorii neglijenă de a striga contribuțiunile și era nevoe de a înlocui titularii, din causa cauțiune i ce exige legea. Intr’adevără, capitaliștilor, nu prea le place a se da garanți: curtea de compturi, prea puțină numerasa, nu liguidăză gerarea perceptorilor, de câtă peste câțiva ani, și prin urmare întârziază liberarea garanțeloru loră. Astdără s’a crezută că e mai bine a interesa pe perceptori la plata impoziteloru decâtă a proceda prin măsuri de destituire. Legea cea nouă se acordă numai ună tratament și fixă relativă forte mică, fără îi lasă a se bucura de uă reținere din veniturile ce voră fi strînșil prin îngrijirile lor. Se speră că acest sistemă va reînsufleți activitatea agenților financiari și va permite tesaurului se primăscă în totalitatea loră veniturile țerei. Alte ramure ale administrației ceră încă solicitudinea puteriloru constituite, guvernulă scie că « multă de făcută și e decisă ași consacra tóte silințele întru îndeplinirea sarcinei săle. Simpatiile puterilor străine îi va face opera mai ușoiră: țăra primeșce necontenită noui semne de acesta. Deunăzi chiară, agentulu și consululă Italiei, presentându împreună cu scrisorile săle de creanță principelui Carol, totă vădată și marele cordonă ală ordinului sânțiloru Mauriciu și Lazăru, esprimă din partea suveranului seă simptimănteie de amicie sinceră de care este însuflețită guvernului Italiană pentru principele. Limbagiului tutuloru agențiloră la Bucureșci este unanimă asupra acestui punctă, și, mai cu sămă de cândă Alteța Sa este în caputu țărei, relațiunile săle cu stăinătatea au avută totudăuna unu caracteru de adevăretă cordialitate. (Monitorul»).