Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)
1867-06-11
ANULU ALU UISPRE PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Gap. Dist. Pe ....................................lei ! 28 — 152 Pe gefe luni..................... » 64 — 76 1e trei luni...................... » 32 — 35 í'euă lună...................... » — -1 Unu exemplarü 24 par. Pentru Parisui pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugenia Carada. ADMINISTEAȚIUNEA, PASAGHUILU ROMÂNU. Stol.. P.EDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI .O. DUMINICA, 11 IUNIE 1867. LITHINEZATE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasaelulu Romanu No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra pune la d.T.Paleologu ANDXCIUBILI, Linia de 30 litere.....................1 Inserțiuni și reclame, linia SERVITIU TELEGRAFICI] mill] ROUASUIUI. CONSTANTINOPOLE, 2 luni«. In acesta moment, 4 ore, 40 minute, dupe amiaziU, Sultanul s’a îmbarcat și pe lactulü sea, Sultanie. Maiestatea Sea este scortată de doue fregate cuirasate și precedată și urmată de căteuă vapore. Ambasadorele Franciet pe batelule francese de resbeml le Feriin, însoțesce pe Sultanului pînă la Paris. Ceîlalți Ambasadori, precum și Miniștrii Sublimei Porți, au precedat și convoiuri imperiale pînă la marea de Marmara. 21 de detunări de tunuri au anunciate plecarea Sultanului. Poporul, care încongiura palatul, era liniștita și ura Maiestății Sale cale bună. Armata a repețit de mai multe ori strigări de Ura, PARIS, 21 Iunie. 1)iariele francese, presa iéű uă atitudine destul de ostile contra Prusiei, motivată prin închiriarea noului Zolverein unindu Germania economicesce. piakulu Pressa face că unitatea Germaniei se va disolve la cea d’ftntâiu lovire seriosă. Imperatulu și imperălăsa Austriei vom pleca în 15 Iulie la Paris. Călătoria reginei Spaniei la Paris a devenită nesigură din causa unei nouă revoluțiuni militare întrunită cu a partitului asaltat (națională) aprópe a isbucni. CONSTANTINOPOLE, 21 Iunie. Se zice că Fuad-Pașia ar fi declinată primirea propunerilor din nota colectivă a puterilor, cerăndă oprirea ostilitățiloru în Candia. PARIS, 21 Iunie. Circulă vuietală că Maximilian a plecată pentru Europa. (Serviciul privată și a Monitorului.) BERLIN, 20 Iunie. — Guvernul« Bavarez, a aderată la convențiunea vamală, la 4 Iunie. Deputații de la Sud vor intra în parlamentul Nordului, spre a participa la deliberațiunile vamale. Guvernul noului Zollverein t rămîte delegați in consiliul Prusiei. Președintele consiliului are drept de veto contra resoluțiunei consiliului. La 26 Iunie, vom începe conferințele vamale. PARIS, 20 Iunie. — Se asigură că, în conferințele suveranilor, înțelegerea miniștrilor nu este stabilită, asupra situațiunei creștiniloru din Oriînte, dară s’a decisă a se aștepta din partea Sultanului de marșe spontanee. Proposițiunea cederea Candiei s’a făcută la 15 Iunie de Prusia, Rusia, Austria și Francia separată, era nu prin notă identică. Noutatea că Napoleon va visita Berlinulă, la Octombre, este inexactă. Le Temps zice că este vorba de a se înlocui d. de Golz prin principele de Reuss. Bucuresci 22 Cireșiaru. Serbaniü acuma a noua sprezzecea aniversarii a invrării,— cumi a țsfi generaliulu Nasturelu Herescu a revoluțiunii de la 184S, începută la 9 Iuniu la Islas, și făcută la 11 Iuniu în Bucuresci. Are bine oa fiă care se se 'ntrebe ce eramu la 9 Iuniu dinaineța. ce furămu la 11 Iuniu sera, prin ce faso trecurâmu la acești 19 ani, ce suntemu ai și ce putemu, de voran voi, se simți mâne, și acumu cu cea mai mare înlesnire. La 9 iuniu bivoviâța era in țara cea mai deplină sclaviă. Țiganii, erau robi, și copii noștrii, crescândui supte atmosfera sliviei, eramu pedepsiți prin cea«a ce păcătuiamă. Romănii sătiani, erau ca clăcașî, mai aprope de sclăviă. Comercianții, industriașii, și toțîKornănii în genere cari n’aveau une rangu, erau desrosceniți de tóte drepturile politice, și célú d’ânteie dorobanții avea drepturil legale se nu ne trateze ca pe omeni, ci ca pe vite; cine n’avea rangu putea se fiă nu numai închișii ci și bătutu. Cine nu era boeru nu putea fi nici deputată nici chiaru alegătorii, nici funcționarii, și funcțiunile mai toté erau reservate numai boieriloru celor mari și fiilorfi de boieri mari. Ei erau totuli, însă la rândul loru erau și ei, cu domniile loru, supte mâna protectare a guvernului rusescu, singura putere domnitorie în țară. Și revoluțiunea de la 9—11 iuniu 1848, ție: „Poporulu românil decretă: „1. Independința mea administrativă și legislativă pe temeiulü tratatelor lui Mircea și Vlad V. neamescu alți nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale. „2. Egalitatea drepturiloru politice. „3. Contribuțiune generale. ,;4. Adunare generale, compusă de represintanți ai tutorii starilorü societății. , „7. Responsabilitatea miniștrilor și și a tutorii funcționarilor, în funcțiunea ce ocupă. „8. Libertate, asolută a tiparului. „9. Oi ce recompensă se viă de la Patrie prin represintanții sei, ereau de la domnii. „11. Gardă naționale. „12. Emanciparea monastirilor închinate. „13. Emanciparea clăcașilor, ce se făcu proprietari prin despăgubire. „14. Desrobirea țiganilor și prin despăgubire. „13. represintante ale țerei la Constantinople dintre Români. „16. Instruire egale și întrâgă pentru toti Românulü de amendouă sec 8ele. „17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au funcțiune. „18. Desființarea pedesei degrădătóre cu bătaiă. „19. Desființarea atâta în faptă căt și și în vorbă a pedepsei cu mórte. „20. Așe^eminte penitenciare unde se se spele cei criminali de păcatele lor și se ósc îmbunătățiți. „21. Emanciparea Israelițiloră drepturi politice pentru orice compuși trioți de altă credință.4. Ce ziceau atunci cei înțelepți? Ca nu este în astă țară nici popore, nici uă burgesiâ, și prin urmare c’a se ’ncerca cineva a face uă revoluțiune, ar fi cea mai deplină nebuniă. Că vor ieși pe strade, 20, 30, 50, 100 oelü multü de tineri, că nimene nu va respunde la apeluri lor, și totusü se va sfârși prin perderea acelor 11 juni; că puterica Rusie peste cinci fie va 8 în Bucuresci, va repune la locu pe domnii și regulamentul»), și domnia trecutului se va stabili pentru vociă cu vă tăria deplină. Și cu tóte aceste acei câți va luni merseră nainte, făcură făptuiți și isbutiră a dovedi că este aci unii popore, că este uă națiune. Poporul și junii credeau și iubeau, și d’acea a isbutiră nu numai a resturna edificiulucelu vechiu, daru încă a ține armata putericei Rusie trei vune la otarele țerei, fără ca se cuteze se trecu linia de focii, linia libertății, a dreptății ș’a frăției, ce era între dânsa și ’ntre România de dincole de Milcov. Nesciința generale și nesciința ce firesce trebuia se fiă și’o majoritatea guvernului provisoriu și care nesciință a domnitu la 1848, pînă la ore care punta și'n majoritatea guverneloru provisoryi a celorlalte națiuni — făcu ca Revoluțiunea se cada peste trei luni și trecutulü se revie cu tóte ale sale. Geniuiü națiunii se manifestă la 15 Septembre prin Pompieri în delule Spirii, puțini însă, fórte puțini înțeleseră și Revoluțiunea de la 1848, și eroismul din delulű Spirii și toți se puseră a blestema pe nebunii de la 1848, cari, prin nebunia loru, au aruncatu țara în suferințe și neajunsuri, mai mari pate de cătri cele trecute. Cu tóte aceste una căte una și treptatu cele decretate de poporulu românu se puseră tóte in lucrare și lumea, judecăndu după ceaa ce are naintea ochiloru, începu a ace că Vodă Știrbei a desrobiru pe țigani, că divanul a ad-hoc și Convențiunea, adică egalitatea politică și civile au venitu de la Dumnezeu sau de la Imperatulu, că Vodă Cuza a emancipatu pe clăcașî din măna proprietariloru și mânăstirile din măna Greciloru ș. c. 1. Negreșit, c’au trebuitu óre care suferințe și óre care lupte pentru ca se smulgă din rădăcini chiaru edificiulu celu vechiu și instituțiuni nouă, că societate nouă se-și ia loculu seu; luptele însă și suferințele au fostu mici, fórte mici tu comparațiune cu cea a ce amu dobéndítu și nebunii de la 1848 avură fericirea cea mare, rară, și încă unică în istoria lumei ca se facă în timpii de 19 ani cea mai deplină revoluțiune politică și sociale, se véistá programa lorü îndeplinită în tóte ponturile și încă complinită prin întrunirea ambelore Principate și prin suirea pe tronulu Daco-Romăniei a unui principe dintr’una din cele mai paterice dinastie domnitorie în Europa. Încă vădată, se se găndască fiă care la cea-a ce eramu acumu 19 ani și la cea-a ce suntemu azi, și va vede lămuritu ceas ce amu fi fostu, de nu perdeamö credința ce era la 1848 în poporu și în juni, va vedea limpede ceaa ce putemu fi măne de vomu reveni la vechia nóstrá credință, și va repeți cu credință în totudauna, aducendu-și aminte de 9 — 11 Iuniu 1848, cuvintele lui lisusu că cei cari „voru avea credință cătu grevatele de mustare voru d'ce muntelui se plece și muntele va pleca“ sau vorü (fice cu marele căutărețu alu poporului francesc, nemuritorele Beranger: „Soldați de plumbu ce suntema, Pe linifi puindu-ne toți; Dacă vreunii din ranguri esti Strigăm fi cu toții: Nebunii r'obö ti persecută ti omórS. Ș’apoi dupe lungi cercetări Se rădicămâ ț statue Pentru gloria nemului omenescu. „Cină a descoperită vă lume nouă? Une nebunü de care toți rideau. Pe crucea inundată d'ală seu sânge Unu nebună ce mare ne lasă unii Dumnezeă. Dacă măne, uîtăndă sarele se resară N’ar mai fi Și, ei bine măne Vr’mă nebună ăncă va găsi să faclă pentru nemulu omenescu.“ (1) Eri ehiarü, ^iseramu aci că „nu se póte stabili înțelegere între națiuni pe câtü timpu voru fi guverne cari nu voru adopta ideia cea mare a timpului, respectulü naționalitățiloru.“ Eri ehiarü tfiserămu aci „că doue puteri mari s’au ridicată, una în Italia ș’alta în Germania, și că ele au acumu a se constitui ș’apoi a da rodele loru pentru întrega omenire;“ eri chiarul iserämu aci că Oriintele colcăie, și 'ntr'uă corespondințiă din Italia artarama că Spania este pedica gintei latine daru că revoluțiunea se ridică pe totu siliua; și azi, corespondințiă telegrafică ce publicamurt capulu fotei, vine șî dăuă tăriâ noue celoru ce iJiserămO. Acesta dovedesce vădată mai multu că cine voiesce a cunosce viitorulu n’are de cătu a se pune paterămulQ dreptății și a găsi faptele zilei de mâne după deduceri logice. Guvernul Prusia nu tinde spre unitatea Germaniei, și acastă tindere este dreptă, căci este naturale. Prusia este menită a fi în capula imperiului germanu, numai procederea prin care merge la ținta iei nu pre este cea mai drepta, prin urmare cea mai sigură. Prusia, în locu de a procede la unitate prin libertate și prin voturu flecărei (1) Béranger; Lea íous,Srțî, îi procedate prin puterea armată și prin anecsarea celora învinși de către învingătoriu. Acesta procedere a adusu firesce uă slăbiciune, și care face că pentru cătQ-va timpu nu póte ține fepte, fără mari pericle, la unu veselii cu Francia, și cu atătu mai cu sumă cu cătu îi lipsesce puterea pe mare, cu atâtu mear multu cu cătu are pe Danemarca, pe Hollanda și Hanovrul, în contra iei. Oprită de tóte aceste pedice pe d’ua parte, ére pe d’aia de Francia și de Austria în mersulu i ei, voiesce d’uă camstdată a face unitatatea prin convențiunea vamale. Francia la rândulu i ei cere ca în facia unui imperiu germani, se se stabileze echibrulu pentru imperiulu latinű, se se de adică Franciei otarele naturale câștigate de Republica francese și reluate prin coalițiunea sistemei celei vechi, a vechiei monarchie. Logica faptelorü cere dară ca daca formania se constitue intr’unu imperiol, șî se constitue prin forma cea vechie, era nu cea nouă, prin pușca cu aca, éra nu prin voturi universale, trebue se da satisfacere legitimă, căci este uă satisfacere de conservare, imperiului francesc. D’aci vine c’abia se sfîrși pe stîunea Luxemburgului și deja organele opiniunii publice in Francia cere, curmarea unității germane, ce se face prin unitatea vamale, sau .... . . . . dreptate pentru dreptate, unitate pentru unitate, târsâ pentru tăriă, ințelege-va domnula de Bismak situațiunea, și face-va partea focului spre a putea se procedă în pace la formarea imperiului germanü? Noi credem că va ’nțelege»o, căci faptele sale au doveditü că este una adevératu omn de Statü. D. de Bismark scie că unii resbelu cu Francia, ruineza pentru 20 de ani comercialui Germaniei și pune și n mare periclu faptulu celú uriașiQ ce l’a 'ntreprinsu și i’a condusu cu atâta măiestriă. Ceva însă ce ’nțelege d. de Bismark, pute va se ’nțelegă ș’opiniunea publică în Germania? Soimü că ea este cea mai luminată și prin urmare avemu dreptulu a spera multu de la dânsa,* darű scimú pe d’altă parte că de multe ori unu priporu reu ne face se nerostogolimu, și dacea a ne temema. Regina Spaniei, pornită pe priporulu célu reu, se duce cu cea mai mare grăbire acolo unde se ducu tóte guvernele cari n’au simțuri naționale și cari credu că potü guverna împlinindu-le prin puterea brutale Turcia la rândalii iei refusă propunerile ce-i facu puterile și cari suntu singurile ce ard mai putea se prelungiască filele imperiului, și pe căndO le refusă în Grecia, urmază a ’mpinge pe bunii și bravii Bulgari la desperare, prin uciderile ce Pașii le-au pusu la ordinea idilei. Austria la rândul diei, amețită de scomptura pinteniloru Maghiariloru, urmeză d’a sta pe priporulu celo reț, și spre mai bună încredințare că cele ce am fostű arítatü în aceste țile sunt tóté temeinice, reproducemii mai la vale, după Independința Belgică, opiniunea unui mare omu de Statu alü Austriei, D. Herbst. Se cugete publiculu români asupra situațîunii și se facă și pe guvernu a simți ca publiculu a vețilutu, a cugetatu, a ’nțelesu și că voiesce se-și împlinescă datoria. La Craiova locoțiitorele d-lui Prim- Procuroru, a deschisu uuu procesu de Presă, pariului Adeverulu, pe acusapune c’ar fi atacatu pe Președintele Curței jurațiloru și pe alți magistrați. țiariul Sentinella, înno.deeritrateza acastă cestiune intr’unu articlu ad-hoc suptă titlu: „Procesu de Presă și arestare.“ Nu ne unima în multe părți cu aprețuirile tliariului Sentinella în acésta privință; ne unima însă cu dinadinsulu íntr’unu puntü, și d’aceaa și reproducemu mai la vale, actele oficiale ale locoțiitorului d-lu prima procurore alu curțiloru din Craiova prin care cere arestarea naintei judecății a țaristului. Suntemu de părere că Presa pate, și trebue să aprețuiască sentințele curiloru și Tribunalelor. îndată ce legea cere ca procesele se se judece cu ușile deschise, prin acesta chiarü ea cere, ea ordină ca opiniunea publică se judice la rîndul eliei pe judecători. Chiaru în dele aceste vestramG la~ dependința Belgică, judecându sentința Curții de Gasațiune, în privința jurământului. Presa darü pate, trebue este daróre se judece sentințele curțiloru. Insă, după noi la rândulö loru toți cei atacați au dreptulu se cerà în judecată pe țaristii cari, pe nedreptu, și ’n modă necuviinciosu voru fi atacatü unu individű și mai cu semn pe judecători. Su ne unima daru cu Sentinella cándu combate pe judecătorii Curții din Craiova pentru c’au cerutu prin justiția, cuventu, țarului Adeverulu, pentru cele ce a scriau. Ne unimü însă cu Sentinella, și protestămu contra cererii d-lai locoțiitore ale Primului Procurore, d’a se aresta țaristul, nainte d’a se pronunția justiția, ș’a se pronunția în tóte stanțele, în privința țaristului acuzatű. Arestarea preventivă este numai pentru a opri p’unu omü d’a face unirea societății. Acesta înțelesul are și circularea d-lui Ministru al Justiției la care se referă locotentntele Primului Procurore, era nn a aresta preventifú p’una țariste, și acesta numai pentru ca se nu urmese a ataca uă lucrare pre care. Asemene aresare este ilegale și protestămu și vom ne protesta necontenitü contra celui care va face-o și Ministrului care va permite asemene violări ale legii, ale justiției și ale ecității. Lasăndu însă la uă parte greșiala d-lui locoțiitore alü Primului Procurore de la Craiova, avemu se pune sau suptu ochii publicului fapte mai mari, mai grave, căci suntu fapte ale înaltei curți de Justiție și de Casațiune. In fine după uă deliberațiune de trei septemăne în formă și ’n fondu, auțmu cu Curtea de Casațiune, joui, 8 Iunie, a aciiatü pe judecatorulu de instrucțiune Atanasiade, în causa mandatului de depunere ce eliberase contra d-lui Iliescu. După o instrucțiune SECRETĂ care a ținută mai bine două jumătate de anu, și ’n cursul căreia s’avind lucruri infioratore asupra judecătorului de instrucțiune Atanasiade, precumü c’ar fi atentată asupra libertății individuale, c’ar fi comisű deceta de arestațiune ilegale asupra d-lui Iliescu, c’ar fi comisă odipsă crimă de falsificare, că după tóte aceste ar fi comisă și abatere disciplinariei, în fine, toema, Curtea de Casațiune l’a achtatü în tóte aceste, adică l a declarată curată că aurul, după cea trecută prin para focului. In adevara secțiunea criminale îlu acuzase în decicte de arestare ilegale și de crimă, de falsü. Acestă apusare s’a făcuț și în Octobre,