Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)

1867-06-11

ANULU ALU UI­SPRE­ PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Gap. Dist. Pe ....................................lei ! 28 — 152 Pe gefe luni..................... » 64 — 76 1­e trei luni...................... » 32 — 35 í'e­uă lună...................... »­­­ — -1 Unu exemplarü 24 par. Pentru Parisui pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii Eugenia Carada. ADMINISTEAȚIUNEA, PASAGHUILU ROMÂNU. Sto­l..­­ P.EDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI .O. DUMINICA, 11 IUNIE 1867. LITHINEZATE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasaelulu Romanu No. 1. — In districte la cores­­pondinții pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra pune la d.T.Paleologu ANDXCIUBILI, Linia de 30 litere.....................1 Inserțiuni și reclame, linia SERVITIU TELEGRAFICI] mill] ROUASUI­UI. CONST­ANTINOPOLE, 2­ luni«. In acesta moment­, 4 ore, 40 minute, dupe amiaziU, Sul­­tanul­ s’a îmbarcat și pe lactulü sea, Sultanie. Maiestatea Sea este scortată de doue fregate cuirasate și precedată și urmată de căte­uă va­­pore. Ambasadorele Franciet pe batelule francese de resbeml le Feriin, însoțesce pe­ Sultanului pînă la Paris. Ceî­l­alți Ambasadori, precum­ și Mi­niștrii Sublimei Porți, au precedat și convoiuri im­periale pînă la marea de Marmara. 21 de detunări de tunuri au anunciate plecarea Sultanului. Po­­porul, care încongiura palatul, era liniștita și ura Maiestății Sale cale bună. Armata a repețit­ de mai multe ori strigări de Ura, PARIS, 21 Iunie. 1)iariele francese, presa iéű uă atitudine destul­ de ostile contra Prusiei, mo­tivată prin închiriarea noului Zol­­verein unindu Germania economicesce. piak­ulu Pressa f­ace că unitatea Germaniei se va disolve la cea d’ftntâiu lovire seriosă. Imperatulu și imperălăsa Austriei vom­ pleca în 15 Iulie la Paris. Călătoria reginei Spaniei la Paris a devenită nesigură din causa unei nouă revoluțiuni militare întrunită cu a partitului asaltat­ (națională) a­­própe a isbucni. CONSTANTINOPOLE, 21 Iunie. Se zice că Fuad-Pașia ar­ fi declinată primirea propuneri­­lor­ din nota colectivă a puterilor, cerăndă o­­prirea ostilitățiloru în Candia. PARIS, 21 Iunie. Circulă vuietală că Maxi­milian a plecată pentru Europa. (Serviciul­ privată și­ a Monitorului.) BERLIN, 20 Iunie. — Guvernul« B­avarez, a aderată la convențiunea vamală, la 4 Iunie. Deputații de la Sud vor­ intra în parlam­en­­tul­ Nordului, spre a participa la delibera­­țiunile vamale. Guvernul­ noului Zollverein t rămîte delegați in consiliul­ Prusiei. Preșe­dintele consiliului are drept­ de veto contra resoluțiunei consiliului. La 26 Iunie, vom­ începe conferințele vamale. PARIS, 20 Iunie. — Se asigură că, în con­ferințele suveranilor­, înțelegerea miniștrilor nu este stabilită, asupra situațiunei creștini­­loru din Oriînte, dară s’a decisă a se aștep­ta din partea Sultanului de marșe spontanee. Proposițiunea cederea Candiei s’a făcută la 15 Iunie de Prusia, Rusia, Austria și Francia separată, era nu prin notă identică. Noutatea că Napoleon va visita Berlinulă, la Octom­­bre, este inexactă. Le Temps zice că este vorba de a se înlocui d. de Golz prin prin­cipele de Reuss. Bucuresci 22 Cireșiaru. Serbaniü acuma a noua­ spre­zzecea aniversarii a invrării,— cum­i­ a țsfi generaliulu Nasturelu Herescu­ a re­­voluțiunii de la 184S, începută la 9 Iuniu la Islas, și făcută la 11 Iuniu în Bucuresci. Ar­e bine oa fiă care se se 'ntrebe ce eramu la 9 Iuniu dinaineța. ce fu­­răm­u la 11 Iuniu sera, prin ce faso trecurâmu la acești 19 ani, ce sun­­temu ai și ce putemu, de voran voi, se simți mâne, și acumu cu cea mai mare înlesnire. La 9 iuniu bivoviâța era in țara cea mai deplină sclaviă. Țiganii, erau robi, și copii noștrii, crescândui supte atmosfera sliviei, e­­ramu pedepsiți prin cea«a ce păcătuiamă. Romănii sătiani, erau ca clăcașî, mai aprope de sclăviă. Comercianții, industriașii, și toțîKo­­rnănii în genere cari n’aveau une rangu, erau desr­osceniți de tóte drepturile politice, și célú d’ânteie dorobanții a­­vea drepturil legale se nu ne trateze ca pe omeni, ci ca pe vite; cine n’a­­vea rangu putea se fiă nu numai în­chișii ci și bătutu. Cine nu era boeru nu putea fi nici deputată nici chiaru alegătorii, nici funcționarii, și funcțiunile mai toté erau reservate numai boieriloru celor­ mari și fiilorfi de boieri mari. Ei erau to­­tuli, însă la rândul­ loru erau și ei, cu domniile loru, supte mâna protec­­tare a guvernului rusescu, singura pu­tere domnitorie în țară. Și revoluțiunea de la 9—­11 iuniu 1848, ție: „Poporulu românil decretă: „1. Independința mea administrativă și legislativă pe tem­eiulü tratatelor­ lui Mircea și Vlad V. neamescu alți nici unei puteri din afară în cele din în­tru ale sale. „2. Egalitatea drepturiloru politice. „3. Contribuțiune generale. ,;4. Adunare generale, compusă de represintanți ai tutorii starilorü soci­etății. , „7. Responsabilitatea miniștrilor și și a tutorii funcționarilor, în funcțiunea ce ocupă. „8. Libertate, asolută a tiparului. „9. Oi­ ce recompensă se viă de la Patrie prin represintanții sei, ere­au de la domnii. „11. Gardă naționale. „12. Emanciparea monastirilor­ în­chinate. „13. Emanciparea clăcașilor, ce se făcu proprietari prin despăgubire. „14. Desrobirea țiganilor și prin des­păgubire. „13. represintante ale țerei la Con­stantinople dintre Români. „16. Instruire egale și întrâgă pen­tru toti Românulü de amendouă sec­ 8ele. „17. Desființarea rangurilor­ titu­lare ce nu au funcțiune. „18. Desființarea pedesei degrădă­­tóre cu bătaiă. „19. Desființarea atâta în faptă căt și și în vorbă a pedepsei cu mórte. „20. Așe^eminte penitenciare unde se se spele cei criminali de păcatele lor­ și se ósc îmbunătățiți. „21. Emanciparea Israelițiloră drepturi politice pentru ori­ce compu­și trioți de altă credință.4. Ce ziceau atunci cei înțelepți? Ca nu este în astă țară nici popore, nici uă burgesiâ, și prin urmare c’a se ’ncerca cine­va a face uă revoluțiune, ar fi cea mai deplină nebuniă. Că vor i­eși pe strade, 20, 30, 50, 100 oelü multü de tineri, că nimene nu va res­­punde la apeluri lor­, și totusü se va sfârși prin perderea acelor 11 juni; că puterica Rusie peste cinci fie va 8 în Bucuresci, va repune la locu pe domnii și regulamentul»), și domnia tre­cutului se va stabili pentru vociă cu vă tăria deplină. Și cu tóte aceste acei câți­ va luni merseră nainte, făcură făp­­tuiți și isbutiră a dovedi că este aci unii popore, că este uă națiune. Po­­porul­ și junii credeau și iubeau, și d’acea­ a isbutiră nu numai a resturna edificiulu­celu vechiu, daru încă a ține armata putericei Rusie trei vune la o­­tarele țerei, fără ca se cuteze se trecu linia de focii, linia libertății, a drep­tății ș’a frăției, ce era între dânsa și ’ntre România de dincole de Milcov. Nesciința generale și nesciința ce firesce trebuia se fiă și’o majoritatea guvernului provisoriu­­ și care nesci­­ință a domnitu la 1848, pînă la ore care punta și'n majoritatea guverne­­loru provisoryi a celor­­l­alte națiuni — făcu ca R­evoluțiunea se cad­a peste trei luni și trecutulü se revie cu tóte ale sale. Geniuiü națiunii se manifestă la 15 Septembre prin Pompieri în de­­lule Spirii, puțini însă, fórte puțini în­țeleseră și Revoluțiunea de la 1848, și eroismul­ din delulű Spirii și toți se puseră a blestema pe nebunii de la 1848, cari, prin nebunia loru, au aruncatu țara în suferințe și neajun­suri, mai mari pate de cătri cele trecute. Cu tóte aceste una căte una și trep­­tatu cele decretate de poporulu ro­­mânu se puseră tóte in lucrare și lu­mea, judecăndu după cea­a ce are na­­intea ochiloru, începu a ace că Vodă Știrbei a desrobiru pe țigani, că di­­vanul a ad-hoc și Convențiunea, adică egalitatea politică și civile au venitu de la Dumnezeu sau de la Impera­tulu, că Vodă Cuza a emancipatu pe clăcașî din măna proprietariloru și mâ­­năstirile din măna Greciloru ș. c. 1. Negreșit, c’au trebuitu óre care sufe­rințe și óre care lupte pentru ca se smulgă din rădăcini chiaru edificiulu celu vechiu și instituțiuni nouă, că so­cietate nouă se-și ia loculu seu; lup­tele însă și suferințele au fostu mici, fórte mici tu comparațiune cu cea­ a ce amu dobéndítu și nebunii de la 1848 avură fericirea cea mare, rară, și încă unică în istoria lumei ca se facă în timpii de 19 ani cea mai de­plină revoluțiune politică și sociale, se véistá programa lorü îndeplinită în tóte ponturile și încă complinită prin în­­­trunirea ambelore Principate și prin suirea pe tronulu Daco-Romăniei a unui principe dintr’una din cele mai paterice dinastie domnitorie în Euro­pa. Încă vădată, se se găndască fiă care la cea-a ce eramu acumu 19 ani și la cea-a ce suntemu azi, și va vede lămuritu cea­s ce amu fi fostu, de nu perdeamö credința ce era la 1848 în poporu și în juni, va vedea limpede cea­a ce putemu fi măne de vomu reveni la vechia nóstrá credin­ță, și va repeți cu credință în totu­dauna, aducendu-și aminte de 9 — 11 Iuniu 1848, cuvintele lui lisusu că cei cari „voru avea credință cătu gre­­vatele de mustare voru d'ce munte­lui se plece și muntele va pleca“ sau vorü (fice cu marele căutărețu alu po­porului francesc, nemuritorele Be­­ranger: „Soldați de plumbu ce suntema, Pe linifi puindu-ne toți; Dacă vre­unii din ranguri esti Strigăm fi cu toții: Nebunii r'obö­ ti persecută ti omórS. Ș’apoi dupe lungi cercetări Se rădicămâ ț­ statue Pentru gloria nemului omenescu. „Cină a descoperită vă lume nouă? Une nebunü de care toți rideau. Pe crucea inundată d'ală seu sânge Unu nebună ce mare ne lasă unii Dumnezeă. Dacă măne, uîtăndă sarele se resară N’ar mai fi Și, ei bine­ măne Vr’m­ă nebună ăncă va găsi să faclă pentru nem­ulu omenescu.“ (1) Eri ehiarü, ^iseramu aci că „nu se póte stabili înțelegere între națiuni pe câtü timpu voru fi guverne cari nu voru adopta ideia cea mare a tim­pului, respectulü naționalitățiloru.“ Eri ehiarü tfiserămu aci „că doue puteri mari s’au ridicată, una în Italia ș’alta în Germania, și că ele au acumu a se constitui ș’apoi a da rodele loru pentru întrega omenire;“ eri chiaru­l iserämu aci că Oriintele colcăie, și 'ntr'uă corespondințiă din Italia ar­­­tarama că Spania este pedica gintei latine daru că revoluțiunea se ridică pe totu siliua; și azi, corespondințiă telegrafică ce publicamu­­rt capulu fotei, vine șî dă­uă tăriâ noue celoru ce iJiserămO. Acesta dovedesce vădată mai multu că cine voiesce a cunosce vii­­torulu n’are de cătu a se pune pa­terămulQ dreptății și a găsi faptele zilei de mâne după deduceri logice. Guvernul­ Prusia nu tinde spre uni­tatea Germaniei, și acastă tindere este dreptă, căci este naturale. Prusia este menită a fi în capula imperiului ger­­manu, numai procederea prin care merge la ținta iei nu pre este cea mai drepta, prin urmare cea mai sigură. Prusia, în locu de a procede la unitate prin libertate și prin voturu fle­cărei (1) Béranger; Lea íous,­­Srțî, îi procedate prin puterea armată și prin anecsarea celora învinși de că­tre învingătoriu. Acesta procedere a adusu firesce uă slăbiciune, și care face că pentru cătQ-va timpu nu póte ține fepte, fără mari pericle, la unu ves­­­elii cu Francia, și cu atătu mai cu sumă cu cătu îi lipsesce puterea pe mare, cu atâtu mear multu cu cătu are pe Danemarca, pe Hollanda și Hanovrul, în contra iei. Oprită de tóte aceste pedice pe d’ua parte, ére pe d’aia de Francia și de Austria în m­ersulu i ei, voiesce d’uă camstdată a face unita­­tatea prin convențiunea vamale. Fran­cia la rândulu i ei cere ca în facia unui imperiu germani, se se stabileze ech­ibrulu pentru imperiulu latinű, se se de adică Franciei otarele naturale câștigate de Republica francese și re­luate prin coalițiunea sistemei celei vechi, a vechiei monarchie. Logica faptelorü cere dară ca daca­­ formania se constitue intr’unu impe­­riol, șî se constitue prin forma cea vechie, era nu cea nouă, prin pușca cu aca, éra nu prin voturi universale, trebue se da satisfacere legitimă, căci este uă satisfacere de conservare, im­periului francesc. D’aci vine c’abia se sfîrși pe stîunea Luxemburgului și deja organele opiniunii publice in Francia cere, curmarea unității germane, ce se face prin unitatea vamale, sau .... . . . . dreptate pentru dreptate, uni­tate pentru unitate, târsâ pentru tă­­riă, ințelege-va domnula de Bismak si­­tuațiunea, și face-va partea focului spre a putea se procedă în pace la formarea imperiului germanü? Noi cre­­dem­ că va ’nțelege»o, căci faptele sale au doveditü că este una adevératu omn de Statü. D. de Bismark scie că unii resbelu cu Francia, ruineza pentru 20 de ani comercialui Germaniei și pune și n mare periclu faptulu celú uriașiQ ce l’a 'ntreprinsu și i’a condusu cu atâta măiestriă. Cev­a însă ce ’n­­țelege d. de Bismark, pute­ va se ’nțelegă ș’opiniunea publică în Germania? Soimü că ea este cea mai luminată și prin urmare avemu dreptulu a spera multu de la dânsa,* darű scimú pe d’altă parte că de multe ori unu priporu reu ne face se nerostogolimu, și dacea­ a ne temema. Regina Spaniei, pornită pe pripo­­rulu célu reu, se duce cu cea mai mare grăbire acolo unde se ducu tóte guvernele cari n’au simțuri naționale și cari credu că potü guverna împli­­nindu-le prin puterea brutale Turcia la rândalii iei refusă pro­punerile ce-i facu puterile și cari suntu singurile ce ard mai putea se prelun­­giască filele imperiului, și pe căndO le refusă în Grecia, urmază a ’mpin­­ge pe bunii și bravii Bulgari la des­perare, prin uciderile ce Pașii le-au pusu la ordinea idilei. Austria la rândul d­iei, amețită de scomptura pinteniloru Maghiariloru, ur­meză d’a sta pe priporulu celo reț, și spre m­ai bună încredințare că cele ce am­ fostű arítatü în aceste ț­ile sunt­ tóté temeinice, reproducemii mai la vale, după Independința Belgică, o­­piniunea unui mare omu de Statu alü Austriei, D. Herbst. Se cugete publiculu români asupra situațîunii și se facă și pe guvernu a simți ca publiculu a vețilutu, a cuge­­tatu, a ’nțelesu și că voiesce se-și îm­­plinescă datoria. La Craiova locoțiitorele d-lui Prim- Procuroru, a deschisu uuu procesu de Presă, pariului Adeverulu, pe acusa­pune c’ar fi atacatu pe Președintele Curței jurațiloru și pe alți magistrați. ț­iariul­ Sentinella, înno.­deeritra­­teza acastă cestiune intr’unu articlu ad-hoc suptă titlu: „Procesu de Presă și arestare.“ Nu ne unima în multe părți cu aprețuirile tliariului Sentinella în acésta privință; ne unima însă cu dinadinsulu íntr’unu puntü, și d’acea­a și reproducemu mai la vale, actele oficiale ale locoțiitorului d-lu­ prima procurore alu curțiloru din Craiova prin care cere arestarea naintei jude­cății a țaristului. Suntemu de părere că Presa pate, și trebue să aprețuiască sentințele cur­­iloru și Tribunalelor­. îndată ce le­­gea cere ca procesele se se judece cu ușile deschise, prin acesta chiarü ea cere, ea ordină ca opiniunea publică se judice la rîndul el­iei pe judecători. Chiaru în d­ele aceste vestramG la~ dependința Belgică, judecându sentința Curții de Gasațiune, în privința jură­mântului. Presa darü pate, trebue este daróre se judece sentințele curțiloru. Insă, după noi la rândulö loru toți cei atacați au dreptulu se cerà în judecată pe ța­­ristii cari, pe nedreptu, și ’n modă necuviinciosu voru fi atacatü unu in­­dividű și mai cu semn pe judecători. Su ne unima daru cu Sentinella cándu combate pe judecătorii Curții din Craio­va pentru c’au cerutu prin justiția, cu­­ventu, țarului Adeverulu, pentru cele ce a scriau. Ne unimü însă cu Sen­tinella, și protestămu contra cererii d-lai locoțiitore ale Primului Procurore, d’a se aresta țaristul­, nainte d’a se pronunția justiția, ș’a se pronunția în tóte stanțele, în privința țaristului a­­cuzatű. Arestarea preventivă este nu­mai pentru a opri p’unu omü d’a face uni­rea societății. Acesta înțelesul are și circularea d-lui Ministru al­ Justi­ției la care se referă locotentntele Primului Procurore, era nn a aresta preventifú p’una țariste, și acesta nu­mai pentru ca se nu urmese a ataca uă lucrare pre care. Asemene ares­are este ilegale și protestămu și vom ne protesta necontenitü contra celui care va face-o și Ministrului care va per­mite asemene violări ale legii, ale jus­tiției și ale ecității. Lasăndu însă la uă parte greșiala d-lui locoțiitore alü Primului Procu­rore de la Craiova, avemu se pu­­ne sau suptu ochii publicului fapte mai mari, mai grave, căci suntu fapte ale înaltei curți de Justiție și de Casațiune. In fine după uă deliberațiune de trei septemăne în formă și ’n fondu, auțmu cu Curtea de Casațiune, joui, 8 Iunie, a aciiatü pe judecatorulu de instrucțiune Atanasiade, în causa man­datului de depunere ce eliberase con­tra d-lui Iliescu. După o­ instrucțiune SECRETĂ care a ținută mai bine do­uă jumătate de anu, și ’n cursul­ cărei­a s’avind lu­cruri infioratore asupra judecătorului de instrucțiune Atanasiade, precumü c’ar fi atentată asupra libertății indi­viduale, c’ar fi comisű deceta de a­­restațiune ilegale asupra d-lui Iliescu, c’ar fi comisă odipsă crimă de falsi­ficare, că după tóte aceste ar fi co­misă și abatere disciplinariei, în fine, toema, Curtea de Casațiune l’a ach­tatü în tóte ace­ste, adică l a declarată curată că aurul­, după ce­a trecută prin para focului. In adevara secțiunea criminale îlu acuzase în decicte de arestare ilegale și de crimă, de falsü. Ace­­­­stă apusare s’a făcuț și în Octobre,

Next