Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-14

AKULÜ ALU UN­SPRE­ ț­E CELE WIJ3SCE ȘI VSI PUTI Cap. Dist. Te apü..............................leî 128 —­ 152 Pe sof­­unî.................... » 64 — 76 Pe trei luni.................... » 32 — 3S Pe­uă lună........................ » 11 — — Unu exemplarii 24 par. Pentru Parisű pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.... fior. 10 v. a. Din causa serbătorii de av JT, tipografia fiindii închișii, (Jiariul) nu va oși­măne. SER­VI­TIU TELEGR­AFICU AKIU »OMANUI­UI. BERLIN, 24 (autentică). Guvernul­ Montene­grin a descoperită la Dcttinge, uă conspirațiune ce avea de scopă a sili pe Principe a uni Mon­­tenegrulă cu Serbia. Mai multe notabilități, în­tre cari Piliipopovici, au fostă osîodiți la spîn­­zurătore. Conspirațiunea a fostă învinsă prin pu­tere, în luptă a­perită și ună adiotante ală Prin­cipelui. ATENE, 23. Arcadion a fostă atacată alaltă­ieri de corabia turcă Progresului echipagiului co­răbiei Arcadian a dată focă corăbiei și s’a a­­fundată. (*) PETRESBURG, 24. Invalidulu, vorbindă de negocierile cu Turcia, blamdsă reformele actuale ale Turciei propuse de Fuad și Șico că soluțiu­­nea prin putință a cestiunii Om­it­tului nu se póte ascepta de cată prin concedere de instituțiuni cari se dea independința deplină și separată a cres­­tiniloră. Capulă suadrei rusesci din Mediteranea raportă că uă vapore turcă s’a încercată a opri batelulă rusescă d’a lua pe refugiu­i Candid­î. Ambele ba­tele erau se ’ncepă lupta căndă­celă turcescă a cedată lăsăndu asupra amiralului rusescă toată respunderea pentru sprijinul­ ce dă Insuresțiunii. Ciarulă se va ’ntorce din Crimea la 25 Sep­­tembre. BERLIN, 23. Gazeta Crucea sțlice că scie din sorginți bune că conferințele de­la Salzburg aveau de scopă stabilirea confederațiunii Alema­­niei Sudului luptă Austria, și înțelegere austro­­francă în privința cestiunii Schleswigului. Consiliul­ federale ală Prusiei a propusă a au­­toriza pe Prusia și pe Bavaria a intra în nego­­cieri cu Austria spre a stabili tratatule comerciale. VIENA. Abend-Post,­­Țariă oficiosă, <zice că în­trevederea de la Salzburg s’a sfîrșită, lăsăndă lu­crurile întocmai precumă erau și la’ncepută, cu pace și cu bine. MUNSCH. 24. Maiestățile loră f­rancese trecu salutate de Hohenlohe, trimisu prin ordinulă r­e­­gelui Bavariei. PARIS. 25. Imperatură și imperăte’sa au so­sită aci eri sera. LIVADIA 24. Fuad-Pașia, aducendă­uă epistolă autografă a Sultanului a fostă primită de Czarulă. (*) Depeșia este încurcată în acesta punctă, în , că tu nu se pete bine soi care corabie s’a afun­dată; înțelesulu însă este mai multă că Arcadion­a arsă și afundată corabia turcesca. Ăέ­ KÎRÎSTRAȚi ULEA, PASAGIULU ROMALU Ro­­. _ SED ACȚIUNE­A 3TRADA ACADEMIEI 32. Articlele trimise și nepublicate se vor si arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Caraila. PRIMAEULU Comunei Bucuresci. Ministeriului de interne, o casații a­­legerea făcută Duminică la 16 Iuliu tre cuti­ pentru șase membri consiliari ce lipsescă din consiliulii comunalu, și ba­­satu pe art. 47 din legea comunale, a cerutu a se procede la o­ nouă alegere. Noi, Primarului comunei Bucuresci, în urma adresei cu No. 15,716 ce am pri­mitu de la d. ministru de Interne, și In temeiulu art. 47 combinată cu art. 32 din legea comunale, invită prin­­tr’acesta pe toți do. alegetori comu­nali, înscriși în listele remase definiti­ve ale anului curentă 1867, ca in ziua de Duminică la 20 Augustă curentă, la 10 ore de diminețe, se se adune fle­care în localele însemnate mai josă, spre a procede la alegerea celoră șase con­siliari cu cari se se complectele nu­­m­erală de 17 membri hotărîți pentru Municipalitatea capitalei. 1. DD. Alegători din colorea ROȘIA, voră vota în sala Ospețului Comunalu, unde va fi și biuioulă principală ală alegerii. 2. Gel din colorea GALBENA, voră vota în localulu ministeriului Financelorii de pe strada Mogoroiel. 3. Gel din colorea VERDE voră vota în sala Atheneului de lângă antreulu gră­­dinei Cișmegiu. 4. Gel din colorea ALBASTRA voră vota î­n localulu scotei publice de băefi din curtea bisericei Radu-Vodă. 5. Cei din colorea NEAGRA voră vota în localulu sculei de Fete No. 4, casa d'lui Ștefan Pancu, de pe strada Moșii sau Târgu­ d’afară. Totă de nădală se face cunoscută că pentru acesta alegere Primăria a fă­cută și osebite invitat’uni prin hitniA tipărite la fie­cire din do. alegători, cari bilete s’au și înaintată la do. co­misari de colori, spre a le distribui după adresă.­­ Spre înlesnirea lucrării însă, Primăria ruga pe do. alegători a mer­ge și înșile la comisiunile din colorile în cari locuiescă ca se-și primesca sin­guri biletele de invitațiune pentru a fisa alegere. p. Primară ANT. I. ARION. No. 8207, 1867 Augustă 2. MADRID, 24. Insurgenții din Catalonia și A­ragon au fost a­bătuți în mai multe întâlniri. Ar­mata este intusiastă, încrederea se restabilesce. SARAGOSSA. 24. Regimentul­ de Navara a fostă pe deplină bătută de către insurgenți; în Aragónia a fostă ucisă unii generale, se trimită în Aragónsa oscilă noul din Madrid. MADRID, 25. Guvernul­ a decretată că pen­tru patru luni intrarea grănelară prin Meditera­nea va fi liberă, avândă a plăti, cele importate luptă pavilionu străină, una francă pentru ecto­litră, și cele suptă pavilionu spaniolă 20 de centime. PARIS, 25 Augustă, țfiariulă „Francia“ (licee: Austria, Francia, Anglia și pute și alte guver­­nămente sunt­ unite în politica resemnată în ter­meni de respectă pentru tratatul­ de pace de la Praga. Acesta politică n’are nimică ambițioși, de care Prusia și Rusia se se potă emoționa sau plănge, dacă mai cu sema după cumă o sperămă, ele au otărîtă cu lealitate a nu se depărta de stipulările supsemnate. PERPIGNAN, 25 Augustă. Insurecțiunea în Spania io­vesce proporțiuni importanți. Insurgin­­ți î aă­bătută în 23 Augustă pe regimentul­ de Alcantara și unii escadronă de Cavaleriă. Cata­lonia numera 8000 de insurginți. Genoraliula Manzo a fost­ ucisă. Bucuresci H Augustu. Gazorta de Iași publică unu articlu supta titlu „Polemica Românului.“ A­­cestu articlu cuprinde noue colone ale Gazetei și vorbesce numai de aface­rea baniloru d-lui Adamachi, perduți la biurouri poștale din Iași. Respun­­sulü fiindu pre­lungü ș’afacerea Hindu înaintea justiției, eredemu,că séu nud­, sau Gazeta de Iași, avându informări greșite în acestă afacere, nu se va putea cunoHce acesta de cătu după publicarea acteloru oficiale și de acea­a nu ne mai este permis si a mai des­­bate acesta afacere pe presupuneri numai. In acesta articlu Gazeta de Iași zicce că noi­amă combătută aserțiunile sale, ș’am u ’isit că se vede că pentru dînsa „ținta scuză mijjlocele“ fiindu c’a „a­­tacată sacra persónă a idolului /r o­­mănului, persóna d-lui Ion Brătianu.“ Și dup’acesta adaogă: „Dar culpa nu e a nóstra, ci a domnului Brătianu însuși, carele ne a datu pe totu d­iua ocasiunea de a-i proba cu legea în mână că violeză sau nu cunosce legile, misiune pe care n’amu putut’o încă îndeplini în totulu, reservăndu-ne a esamina astă­­fi la mai multe acte ale ministeriului căzută de care nu amu avută ăncă timpulii de a vorbi. Nu ne asceptama insă ca Romănulu, tocmai la ocasiunea domnului Brătianu, se vre a ne arun­ca uă acuzatiune ca acesta, nu ne as­­eptamu ca se ia asta­feri în mănă uă armă care nu ne póte lovi de felii pe noi și pe care amu putea atâta de bsne se o intorcemü contra Roma­­nuluî și idoliloru sei Credemu câte mănulă ne va înțelege fórte bine fără ca se avemű a spune mai multu, și nu va mai provoca unu respunsu mai precisu din partea nostră asupra aces­tui punte.“ Cuvintele de personă sacră, sunt­ luate din limba giula masonică de la Iași și prin urmare nu ceru respunsu. Violarea legilorQ căndu se va ajîta, ne vomu sili se respunderou. Dechia­­rămu însă, nobililoru nostrii adversari de la Gazeta de Iași, că nu 'nțelegemu nici de cumă cea­a ce ascunde suptu acelu velü misteriose ș’amenintătoriu, ș’o rugamu se vorbéscu limpede, astü­­feiű precumu vorbescu toți ómenii o­norabilĭ, astű-felu precumu negreșit el vorbesce Gazeta de lași. Nu este in interesulu publicu a se tăinui ade­­verulu, și-lu­ cereme de la toți și mai cu osebire de la nisee junt onorabili iși eu merite ca cei de la Gazeta­­ de lași. Publicămu­mai la vale uă epistolă și uă protestare a d-lui Fleșa. Prin a­cestă protestare, acesta inteliginte Is­­raelitu, dă­uă leziune din cele mai mari și mai bine-facétórie Israeliti­­loru din Romănia. .,Se ne ’ncre­­demu în acestu poporu, care a sus­­tinutu toleranta religiósa, chiarü în tim­pu­ căndu ea lipsia națiuniloru celoru mai civilisate, se ne ’ncredemu în a­­­cestă națiune, ce nici vădatu n’a per­­secutatu religiunile, se ne ’ncredemu în națiune și se nu ceremu protec­­­iuni și dreptate de cătu de la dânsa și legile iei, se ne ’ntrupămu cu sim­­țimântele iei, cu credințele iei politice, cu ea ensa-șî și asta-felu și numai asta-feiű putemu fi bine în tóte, éru au alergăndui la protecțiuni străine și mai pucina încă la intrigi străine.“ Eră sensulu protestărei d-lui Fleșu. Soirile telegrafice de au­r sunt­ va­riate și fórte seriose. Incepemü mai ânteia prin a deplânge purtarea prin­cipelui de Montenegro. Ne­am­a de­­prinsu a iubi fórte acela pumnu de ómeni, totu deuna patrioti, totu dauna eroi, și.................marturimü c’ama­ fi crezutu că princepele Nicolae va fi mai faultu Montenegrino, mai multu patriota de catu principe, și că n’ar fi íunecatu in sănge­ră conspiratiune ce tindea la mărirea națiunii, era nu la scăderea și micșiorarea iei. Cu tóte aceste s’asceptamu soiii mai amenunte, mai nainte d’a ne pronunția pe deplina. Cata despre cele petrecute la Salz­burg, scrrile totogmpa.. j.­­r­­­a că lucrurile au remasa în urma con­­ferintelorü, asia precumü eraö și nainte. Și dacă telegrafia nu ne ar da a f i a­­cestă scrie, dacă mâne chiarü ne ar da una contrariă, noi amn tfile și vomü­­ zice că Austria nu va pute se ’rapartă pe Germania în două; acea mare națiune cere se fiă una, și numai cela care va lua în mână stindariulu unității va pute fi Invingétoriu; amü­isit apoi și d­icemQ că Austria, pe câtü timpu va fi nedrepta cu Slavii și cu Românii, ea va fi slabă, fórte slabă, și nu va pute începe unii resbelű, căci suflarea vieței fiind­ călcată suptu pi­ciëre, se ridică și............ cum o țu­ce poetulu Alessandri: „In prăpastia adâncă „A picații stepănu și cali.“ Í Bucuresci, 14 Augustă 1867. Domnule redactare, Cunoscendi realitatea d-vostră ca­­ ziaristü, vina a ve ruga se bine-voiți a publica in interesulu unei națiuni în­­ trage liniele de mai roșii. Primiți d-le redactare etc. Fleșu, Atătu în Romănulu cătu și în înde­­pendința romană de la 13 Augustu co­­rentu, amu vedjută unu anunciu aici unul domnu S. Carmolin, redactorele ziaru­lui l'Echo Danubien din Galați, în care încunoșcințază pe onorabilele publică că este a perfiloru alu causei Israelițî­­loru, și că ori cine ar avea ce­va de comunicată în acesta cestiune se [se adreseze la d-lum. Ga israelită, faeü, apelă în toți co­religionarii mei se protestămu în con­tra unei asemenea aserțiuni, cu cea mai mare energie, fiind« că aici in țară n’a însărcinată nimeni pe domnii Garmalin cu apărarea causei Israelițiloru, și se declarămă în facia lumei și în numele ospitalității ce amu avutu, și avemu, în acésta țară,, cumă că cel mai viu ape­­rator al nostru sunt legile­­ eri oari ne au apĕrutu secule întregi, și ne voru apa­ra și de acumu înainte, acesta spre sciința d-lui S. Carmelin. Fleșu. LUNI—MARȚI, 14 — 15 AUGUSTU 1867. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI Abonamen­tele în Bucuresci Pasagiu lu Homănu No. 1. — In districte la cores­­pondiripi­­ Jiariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru ad­ministrațiune la d .T. Paleologu IHISCIDSILE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiunî și reclame, linia........5­­ TRANSILVANIA SI AUSTRIA.­­ Io parlo per ver­dire, Non per odio d'altrui­no per disprezzo (Eii vorbescu pentru a spune adeve­­rul), dar nu din ură séu din desp­rețui), Petrarca, A'grandi d'Italia. Nici o dată cărțile n’au fostu intr’o contradicțiune mai diametrală cu reali­tatea, ca in privința Transilvaniei. Ci­­tindu numerósele scrieri istorice, juri­dice și geografice assupra acestei in­teresante porțiuni a anticei Dacie, și intimpinându in­eile la totu passulu felíurite numiri locale și personale ma­ghiare sau germane, pintre cari numai din cându in cându ne mai măngăe urechia câte unu sunetu romănescu, amu puté crede cine­va, că Transilvania presintă unu oceanu hom­o-gotica, unde românismulu este atata de rara, in catu d’abia. Illu poți găsi din intamplare, precumu se găsesce margenulu in fun­­dulu mării! Ei bine, realitatea este cu totul si altu-feliu. In recintea nóstra căllătoriă prin Ardelà, ne incredințarăm, cu o satis­­facțiune cu atâta mai vină, cu câtu ea a fostu mai neașteptată, că elementulű sasso­ ungurescu allu acestei terre, mai adăugându-se chiaru locustele evreescí, ce au inceputu a o distruge, ca și pe noi, ineéce de la 184­8, totu incă mai­­—. ..u iuireuB proportiunile sta­tistice ordinare, la cari se rădică ciffra strâmnüorii față cu ciffra paraontenilor d­in celle mai multe din ferrele Europei. Nemții și Ungurii din Bucuresci, bună oră, nu sunt comparativeminte mai pu­­ținQ număroșî, decâtu Ungurii și Nemții de prin așa-numitele orașe „săsesci“ din Transilvania, iar câta privesce po­­polațiunea curata rurală, aflată de o suimă de sate­ne-române, ce s’arű puté assemena pre­cum cu acelle bulgare și ruténe din Moldova și din Muntenia, apoi de la Bistrița pene la Cluju, de la Brașovu pene la Abruda, la drepta și la stânga, în susu și in josu, totu Ar­­délulu este o frumosă față de mesă romănescă, pe care numai ici-collea se zärescu cu displăcere câte-va pete teu­tonice sau fim­ese! Și totuși cărțile au și eile dreptate! Sunt secole întregi, de când­ o mână de Unguri și de Nemți joca ei singuri una rolla setivi în viața politică și so­cială a Transilvaniei, ca principi, ca judecători, ca administratori, ca nobili, ca proprietari, ca burgesi, in fine ca sarea pământului, ascunz éndu artificial­mente de vețitulu lumii sutele și mineie de Români, nu numai cufundați in dis­­prețu, în zonă și in servitute, ci incă puși legalminte intr’o liniă cu vita cea fără graiu! Etádé ce este forte natu­ralii, că istoria, geografia și legislațiunea, cari in genere se preocupă cu prefe­rință de relațiuni umane, fie cátu de puține, și rare­orî se pogoră în trécutu pene la­nesce essistinte curatű animale séu vegetale, fie catu de numeróse, au uitatu și uită câte o dată chiarü asiiri passiva naționalitate română din Tran­silvania, accordându tóte onorile atten­țiunii esclusivismului cellui privilegiatu allü Sașilor­ și allu Maghiariloru. Să ne intrebămO iise, cum de au pututu sufferi unu așa fuga, o astű­­feliu de tăvălire, o assemenea de nega­țiune a drepturiloru­cellora mai sacre alle naturei umane, o naționalitate pu­ternică prin majoritatea sea, mândră prin numele străbuniloru, susținută prin consciința unei cause juste, și pe care, affară de brațe, affară de suveniri, af­fară de dreptate, o mai apera admira­bila tările posițiunii geografice? Cándü intră cine­va in hotarele acestei terre, ocolită de alpi in specia unei corone, după espresiunea lui Eutropiu; cându vede acești munți de granita, a cărora culme se perde in nori, mij­-loculü e a­coperita de zăpadă, iar piciorele se scaldă in cristallulu izvóreloru; cându privesce acești gigantici braiji, alte că­rora rădăcine se infigu in văile, pe candu vârfurile intrecu piscurile stân­­celor­; cându aruncă o căzătură assupra acestora palaturi de frund­ă, d’assupra cărora lucesce sarele, dar in intrulii, pentre dessimea crângelor­, domnesce noptea cea mai negră; ei bine, in fața acestei forterețe, clădite cu mâna lui Dumnez­eu din munți, din brazi și din intunerecO, o mirare involuntariă cup­­prinde spiritului cum are de n’a sal­­vatü ea libertatea naționalității române din Transilvania? Să nu ne miramu­rise. Robia Ar­deiului n’a fostű opera forței, ci a vi­cleniei. In zadarii își închipuescu cei mai mulți, cum că Ungurii vor­ fi cu­cerită pe frații noștri de peste Car­­pați cu vârfurű săbiei și apoi, in c­a­­litatea de cuceritori, vom­ fi dăruită Sașilor­ o bucată din territorial celie cucerită. Nu așa! Violința cea francă și leală n’arü fi subjugată numerósa posteritate a lui Traiano, retranșată in nowe locuri, de unde as verlinde stânci, un Ciclopii din anticitate, ea ară fi tur­tită chiar­ fără adjutorulu armelorű, pe inamiculu cev­a mai puternică. Din nenorocire, surprinderea făcu aceea ce nu putea face forța. Veritatea istorică și onorea nóstru națională cere, ca sâ stabilim­ și să proclume aci o dată pentru toto­dea­una, cum că prima in­troducere a Maghiarilorü și a SașilorO in sinulu Transilvaniei reuși prin căile diplomatice, iar nu pe basca concuistei, precumu assigură dușmanii noștri și precum amu cred­ut’o pene acuma noi inși­ne din ușurință și din zăpăcală. Mai inteîu, în privința Unguriloru in speciă, să analisamu insâși cronica loru cea mai vechiă, pe care el sin­guri intemează edificiulu istoriei m­a­­giare, anume așa numitulu Anonyma allű regelui Bela. Nu m­ărturisesce are acestü primă annalista ație Ungariei că, deși ducele Româniloră Gelou pe­­rise combâttându invasiunea maghiară, totuși Românii n’au fostu învinși, ci s’au împăcată cu inamicii pe uni pi­­ciorii de egalitate, allegându’șî de prin­cipe, in locul a­cestui ucciso, pe Un­­gurulQ Tuhutumu, vise de bună voe, precum ori­și­care națiune pate să’și allega uni domni străină, precum Spa­nia își allese pe Burboni sau Suedia pe Bernadotte, fără a deveni prin a­­cesta o provinciă străină ? Lua propria voluntate dominum sibi elegerunt Tu­hui­­tum, șlice Anonymulu regelui Bela. fi) Apoi mai in urmă, cândü faim­osulu rege maghiară Sântulu Ștefanu apuca Transilvania dela posteritatea lui Tu­­hutum, ellu o usurpa ere și nu in în­sușire de cuceritoru, ci simplu pe te­­meiulu înrudirii selii cu dinastia prin­ciară din Transilvania, mumă sea fiind i­eșită din nemulü Iul Tuhutum. (2) Nici o dată n’a fostă concuistă in sensulu proprio alle acestui cuvintu; și proba cea mai eclatantă, pe care o mai putem­ adăuga cătră cello duo (1) Monumenta Arpadiana, ed. Endlicher, p 26, (2) Turotz, cap. 27, 29. A '

Next