Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)
1867-10-27
ANULU ALU UNSPRE țRE CELE VGI 158 CE ȘI VEI PUTE Gap. Dist. Pe anü..............................lei 128 — 152 Pe luni.................... » 64 — "6 Pe trei luni.................... » 32 — 3S Peuă lună....................... » 11 — — Unü esemplarű 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria............/...fior. 10 v. a. SERVIȚII] TELEGRAFICII AMTROVAMIA *. FLORENZA. 6. (Oficiale.) Trupele italiane vor f deșierta tezămuri pontificale. PARIS. 6. piarium Le Pays pretinde că francesii vor deșierta Roma și va remănea numai că divisiune la Civita Vechiă, spre a accepta efectul energicei lucrări a regelui Vittore-Emanuele, asupra partitei acțiunii. BERLIN. 6. Regele Prusiei va deschide Camerele prusiane la 17 sau la 18 Noembre. VIENA. Imperatorele Austriei va intra mane și va fi priimită cu solemnitate. Regele și regina Greciei sunt asceptați aci luni. PARIS, 8. piariulü La France -Jlie: — Documentele Cărții Galbene, în privința Italiei, Spaniei, Prusiei, Candiei, sunt deja gata. Intre documentele, cele privitóre la Candia, precum și vecințile dechlarări colective ale puterilor, vor fi obiectulu unor desplicărî cari vor lumina pe deplina opiniunea publică asupra incidinților preliminar! ale acestui ectu diplomatică. piariulü Epoque, consideră ca sigură demisiunea d-lui Lavalette și probabil e că va fi înlocuită cu D. Roucher son Pinard. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGHULC ȘQtIA it. hi - REDACȚIUNEA STRADA ACIDESIIET 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. mm VINERI—SAMÖATÍA, 27—28 OCTOBBE 1387 LULiîEZATE ȘT VEI ii Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Românii No. 1. — In districte la corespondințiî pariului și prin poșta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere.................... i lefi. Inserțiuni și reclame, linia........5 - Bucuresci ” SES“ Adunarea nu s’a putut mâncă completa astă ți și prin urmare n’a putută ține ședință.— Buroulu a anunciat viitórea ședință publică pe ruine. Publicăm mai la vale proiectulu de modificare a mai multorüarticle din coduru penale privitoriu la liberarea provisoriă și la cauțiune. Aceste modificări sunt propuse totü de Comisiunea consultativă chrămată la Ministerium de justiție, care a făcută și proiectulű pentru responsabilitatea funcționarilor, ce la publicarămă și iu comenta räma, în Notrocuta. Propunerile comisiunii în privința liberării provisorie și cauțiunii ne păru, în genere vorbindu, inspirate d’ună spiritu multú mai liberale de cătăcelă ce predomină în proiectul de responsabilitatea agințiloră puterii. Acelea suntü unü mare progresii asupra legislațiunii actuale, pe cânda cela din urmă este una regresi,vă hapucinare a drepturilor stabilite astăzii. Amü fi dorita totuși ca termenii în cari sunt redactate modificările de cari ne ocupă să se fie mai clari și mai preciși. Ghiaritatea și precisiunea sunt unii merita în orice scriere. In redacțiunea articleloru de lege ele suntu uă necesitate asolută, uă datoriă, căci uă disposițiune oscură, rea definită dă adesea locula interpretări cari falsifică scopulu legislatorelui. Acesta insă se va face, căci, atătă acesta proieptu, câtu și celü publicatü în No. trecuta, sunt numai schițe ce nu s’au revăzută, ce nu s’au redaptatü âncă. Amü fi mai dorita ca disposițiunile privi toaie iă liberarea provisoriă se fiă precese de garanțe contra arestarilor nelegați, adică de disposițiuni cari s’asigure libertatea individuale și se stabilescă uă aspră sancțiune penale și uă forte despăgubire pentru funcționari ce arü atingi o, afară din cazurile anume prevăzute și bine definite de lege. Acestea sunt observările ce avemă de făcutu, omenii mai competiați de câtu noi în materie de dreptu le voru completa și rectifica negreșitul și pentru acesta colanele pariului nostru se sunt deschise. Corespondinția nostru telegrafică ne aduce spirite politice cele mai prospete din afară. Așteptănd firesce nuvele mai amenunte cari se lămurescă situațiunea despre Apusa, se ne întorcemu pueinele spre resurite și se vedema ce se petrece acolo. Independința belgică ne spune că puterile s’ar fi ostenite de amânările și refusurile forței și că ele se de resultatele luptei supreme ce se pregătesce în Candia. The Levant Herald pretinde că patru din puterile cele mari ar fi și adresată la 29 Octobre, vă notă Porței cerind a se dea satisfacere representanților si și consilierorü lorü. Numai Guglitera și Austria s’ar fi abținută de la acesta manifestare, și s’ar fi mărginită la vaga recomandare a unorü concesiuni pe care Candioții nici vorü a le lua la serioși. Un venir național este și mai chiar în temerile ce esprime. „Pe când Francia se angagază în Italia, fifice elü, Rusia acită cestiunea Orivntelui. Turcia se teme ca insurecțiunea Bulgarilorü se nu deviiă în curăndă generale; ea a trimisii lui Midhat-Pașia ordina d’a urma pe musulmanii din Bulgaria și d’a forma astafelu unü fele de miliții locale, țiariee din St. Petersburg nu lipsescu d’a presinta acestă măsură ca preludiulu unui măcelu generale ale creștiniloru. „Pe d’alta parte, Sultanulu, sicurü astăzi de nesucesulu lui Ali-Pașia, care n’a pututu face pe Candioți se prin mască propunerile sale, aspediza în Gretată fregată cuirasată încărcată cu oștire. Pece batalione de infanteriă vor fi în curênda pornite cu aceeași destinare.“ Intr’uni numeri posteriore aceluași țliam să adauge că Sultanul crede că Regele George se ’ntorce în Atene cu promisiuni formale, ale cabinetului din Petersburg. Élű s’așteptă a vede resbelulü în Greta reíncepéndu pe la începutulu lui Noembre. „Nu e darű cu neputință, dice VA- venir, ca în căteva lune Turcia se fiă nevoită a se bate contra Gandioților, contra Bulgariloru, contra Sârbiloru, contra Muntenegriloru și contra Tesalianiloră.“ In acésta situațiune, pe care o desemnamu dupe danele străine numai, fiă ^sare va înțelege de cătă importanță și Urgință este reforma organisării nóstre ț militarie cerută acumu de guvernu la Gomera, și urmarea oștirilorü cu anice care se ne puiă pe unu pici ar fi de egalitate cu oștirile tutori celor db*lalte națiuni. Publicăm fi mai la valeuă scrisóre a d-lui Sion, pe care o recomandămă onorabilii Primărie. Necuviințele de cari vorbesce d. Sion au fostű totu de una unuia din pecarele Bucuresciloru. Sperămu că Primăria actuale le va da una capeta. Pentru acesta este neaperată facerea unui regulamente, prin cari se se stabilescá amende contra acelora ce aruncă necurățenie pe strate, pe piețe și pe locuri virane. Aginții puterii publice și chiar a particularii, a cärora sănetate este în joeu, am puté priveghia și descoperi pe culpabili. Recomandàmu totu d’uădată, și publicului și artiștiloru, poesia ce publicămă mai la vale, suptn titlulu „Mirele Romăniei;“ o recomandàma și susținemă că toți o se afică poetului, cumü dice și elű, cu națiunea tata Mirelui: „Bine, bine ai venită.“ Ni se spune că d. Ion Brătianu a fost numitu Ministru de Financă. cesta ne am basatu pe factură că la dune, vedemu că pu cine a remasa Esposițiunea universală din anulu acesta, toți au trecute preste copiile și marrau țăriile nóstre, și séu popritu numai la productele originale ale pământului romănescu, la costumele nóstre naționale, cu alte cuvinte la cartea nóstra de neamu, la pasportulu nostru de viață și călătorie între popare. Apreciări și consilii ulteriore, ale aceluiași tliariu, pe care ne am întemeiată anteia datulau venite se întârescă țlisele nóstre. Esposițiunea universale, în numerul 39, publică unu alu douile, articlu asupra Esposițiunei Romane. Aci ca și înainte, ne dă consiliile cele mai sincere, cele care trebue se ne fiu mai bine-venite. In adevere, nu putem fi de câtO a ne uni cu temeinica ideie a autorelui articlului din Esposițiunea că nimic nu e mai respectabile, nimica nu e mai atragetora decătfl uă opiniune esprimată făcișiO și care se se sprijine pe unu studiu profundu ale trecutului, adecă ale încercărilor) isbutite sau neisbutite, alű presintului ce se compune din lupte neîntrerupte ale silințelor tililnice, — in line care se întemeiază pe unu studio ale aptitudinilor și țintirilor unei națiuni. Unu publiciste stimatu și pentru ideiele séle și pentru forma viuă, strălucită, fantastică ce spre a da cugetărei sale, zicea despre România: „Ceea ce lipsesce României, este de a nu trăi prin dânsa înseși. Ea nu aruncă rație. Ea primeșce lumina din tóte părțile, de la Nord, ca și de la Mea<jlă^i, de la resăritu ca și de la apusu. — Ea ar fi greca, rusă, francesă, germană, și cine mai scie ce?.... Athena, acea vatră a inteliginții, revărsa rare în tote părțile. Civilisațiunea iei se presinta suptu tote formele. Copii iei, artiști, scriitori, filosofi, meseriași, reversați pe tote punturile globului acele prime ale sale semințe, cari, fiindO atâtu de roditóre, avea se plăsmuiască lumea nouă, în Galia, în Africa, în Spania, în Asia mică. — Insă Athena era unu focariu, unu sare. — România, nu e de cătO uă lună.u Ca Romăni, nu putemu admite în înțelesO absolutu chipule d’a vedé alu autorului liniiloru ce amu împrumutate mai susü. Elű pare că nu cunosce bine pe Românii de astăzi. Ei nu mai sunt nici cei-a ce erau sapte fanarioți, nici cei-a ce erau supte protectoratulO esclusivO alu Rusiei, nici chiar cei-a ce erau sapte regulamente. înainte de tote Românii din 1867 sunt Români, vrednici descending ai lui Traian, carii își iubesci țara și libertatea, carii pricepu binișiori marea misiune civilisatrice ce au în Orinte ca regilă înaintată a lumei latine, înainte de tote Românii din 1867, voru ca ei se fiu de acum al lorü și numai ai lorQ. Ca imparțiali însă nu putem ascunde, că autorulu pînă la unu punt óre care, are dreptate: prea mai rauțimO pe străini, prea ’i copiămO, preș ’i imitămO. Amu părăsite isvórele originalității nóstre cu unu spirite adeveratu vandalice, și străinii, când caută aite unu poporu cu tóte elementele sele constitutive proprie nu’li găsescu. Străinii de ori ce naționalitate găsesc, la noi obiceie, deprinderi d’ale loru pe cari, cu spiritul nostru de imitațiune, lo ante copiate și noi înșîne, privindu me, esaminând) L’Esposition Universelle illustrise, în RomănulO de adi, din cele cari făciau pe RomănulO din văile Racovei, a Călugărenilor, RomănulO din codrii Cosminului și de supra cetatea Albă. RomănulO de pouă sută cămpi de bătălie, purtate de străbuni pentru apărarea moșiei celei mari, a naționalităței. Se ftă pre acésta uă osîndă definitivă? „Se speramű că nu, zice d. Victor Coase.— Deși sentinția espusă mai susu, decurge de la unö spiritu seriosu și luminate, noi nu ne putem lepăda de uă radă de speranțiă, în favorea unui poporO june, aruncate, póte, pre de timpuriu într’uă grea luptă cu diplomația Europiană, pusu prin starea sea geografică între revnitori nerăbdători, însă care póte se găsescă, care va găsi, sperămu, în patriotismul- seu, în simptizantul- seu de naționalitate, în tăria"de" a’și creată posițiune vrednică de băgarea de samă a Europei, și simpatia națiunelor desinteresate.“ Suntem hotărîți, precumu o larîtarămu la început”, a primi lecțiunea ce ni se dă cu sinceritate și pentru binele nostru, fiă oricâte de aspră. Nu suntem însă dispuși a cede când ni se duce că éra nóstru n’are multu propriu alț iei, nici limbă, nici religiune, nici artă. — Cele multe recunoscemü că forma guvernului ca constitutională, este de origine englese republicană.— Și are, originea tutorO celorörlalte guverne, constituționale-represintative, este alta? Cum că industria, cum că esploatațiunea avuțiilor, ce face în măruntele pământului, cum că băile de metale, minele și pădurile potO se ridice țera, se o înavuțiască, s’o întărască, s’o regenereze, acesta este trecute de multe în stare de axiomă, însă nu numai acesta va da națiunii române dreptul de cetate în Europa, precum pretinde, în modü eronato, d. V. Cosse, ci ceia ce ne va mai da aceste drepte, este limba nóstrá puramente latină, pământul ce ocupămO în temeiul dreptului ginților, sângele ce ame versatu pentru aperarea creștinătății, a civilisațiunii, a Europei; căci décà nu erau piepturile de oțel O ale Romănilor de la Dunăre, Turcii de multe ar fi strebătute definitiv în iuima Europei. Acesta se se scie, și de multe trebuia se se scie, cu tóte că zeul a trecute deja. Sosita are România în apogeulu vieței sale, la bătrânețe cărunte, așia încâtu se nu mai potă aștepta causa binelui nimicit de la dânsa? Nu, deuă mne de ori nu! „De unde vine daru, (se întrebă însăși revista Espositiunea Universale,) acestă stare de copilărie a României? Trebue are s’o căutămu în ingratitudinea pământului, în sărăcia lui, în netoleranța climei? Nimica din tote aceste nu este. Din contra, aceia ce au trecute în revistă productele espuse de cătră comisiunea română, „s’au „mirate d’a vedeaă așia bogățiă minerală, agricolă, forestieră, represintate „prin însemnele de probe.“ Autorele articlului alú 2-Ie alű Esposițiunei universale, se pune apoi a enumera unile din puținele întreprinderi publice și private ce s'au puse pe esploatate nestimatele avuții ce jacú în pământulu nostru. Ne vorbesce despre minele de sare de la Ocna, Telega, SlănicO, ale cărora resultate promite să înfricoșiază concurență celebrelor mine de la Wieliczka și Bochnia în Polonia. Vină apoi fabricile de păcură și gază ; arama, plumbul, argentifera, atât de îmbielșiugate, sunt menționate. La Esposițiunea din Câmpul lui Marte s’au încredințată toți, că România posede păduri nemărginite de lemne cari pot rivalisa cu oricare din lume. Și aci este loculu ca se spune că că înșiși străinii se miră de vandalismul, cu care ama stârpită noi pădurile nóstre. E că cumü se esprima același autor e precizatü: „România nu trebue se se parte cu natura ca una copilă stricată, risipitorii. Măreții arbori cari încununeza munții, și carii índestulezá tóte trebuințele industriei și ale construcțiunei, etc. trebue a fi înlocuiți. Trebue ca uă tânără pădure, cu înțelepciune dirigintă se urmeze, pasă cătră pasă, după securea tăietorului;rebue, în fine, ca neîncetată se se reî nviueze acesta comera pe care Francia o vede scăpândă cu atâta repezisione în părțile nóstre pădur0se, mulțămită oierilorücelora desproporționate,“ în adevĕra cestiunea pădurilor, a începută a deveni și la noi una din cele mai importanți. Și presa nóstră ar trebui se-i două mai mare băgare de samă.11) De vomă fi fotă sșic de risipitori și nesistematici în păduri, în curăndă n’o se le mai avemu de loo. Cerealele nóstre, din ce în ce mai înbielșiugate, au atrasă seriósa băgare de somn a visitatorilor și a juriului. D’asemene bunetatea țerinei în care crescu bucatele nóstre.— S’a constatată, și acesta este fórte destulă, că apta s’a îndusă de mai multü timpi, pe piețe între grenele române și ceebrele grâne de Crimea. Puternică ajutată de fecunditatea țerinei, acesta cultură se întinde și îmbrâcișiază în fiecare una teritoriu mai întinsă. Cultura tutunului, se întinde de câtăva timpă și ea, mai cu deosebire în provințiile orientale; uă cultură seriosă, împiedecată, deuă camdate, prin monopolulu, cu care a fostü lovit’o Principele Cuza, ea și-a luato, soptit regimele de libertate inaugurata de câtră Pincipele Garca de Hohenzollern, una nou sporü. Progresul se realiseza supra îmboldirea concurieței.i- Romănia a împrumutată tutunul de la Turcia. — Ei bine, probele espuse de aceste două națiuni se apropie într’una moda forte pronupțiată. Este permisa a crede că în curândű, Turcia va vede luăndu-i-se cu asaltui, de cătră vecina sea, România, monopolulu tutunurilor orientale. Vinurile, vitele nóstre, lanurile și pieile nóstre, sunt admirate după meritu. Animalele și blănurile nóstre, d’asemine. Ce s’a <Ji8ü ore despre agricultura nóstra? E că: „Agricultura, ca și industria minieră e înapoiată. Insă ea află în pámenta uă putere de producțiune, uă putere de vegetațiune, care dă agriculturei timpului d’a se desvolta, cultivatoriloru timpulu d’a deveni agricultori și agronomi. Astfel, natura erediteza munca.“ Industria, ce e dreptu, cu toții cunoscemű că e slabă. Insă susu-s’a că este multă a cere de la unui poporu născendu, întrebuințarea, în același timpă, și de nădată, a tuturoră avuțiiloră și făcuitoțiloră séle. Asta însă se nu ne adorma. (*) Nu credem și că ni se va pute imputa nouă a nu ne fi ocupată d’acastă cestiune; nu e de multü de cândfi amu publicată una șiră de artieti privitori la păduri. (Nota Redacțiunea). UA SECTIUNE IMPORTANTA. lntr’un articlu precedinte, am susținută tema că: Romănii, de voru a trăi prin dînșii înseși, trebue se înceteze d’a copia, d’a maimuți, și se începe a produce opere originale în tote activitățe naționale. Și în a