Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)

1867-10-27

ANULU ALU UN­SPRE­ țRE CELE VGI 158 CE ȘI VEI PUTE Gap. Dist. Pe anü..............................lei 128 — 152 Pe luni.................... » 64 — "6 Pe trei luni.................... » 32 — 3S Pe­uă lună....................... » 11 — — Unü esemplarű 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria............/...fior. 10 v. a. SERVIȚII] TELEGRAFICII AMT­ROVAM­IA *. FLORENZA. 6. (Oficiale.) Trupele italiane vor f deșierta tezămuri pontificale. PARIS. 6. piarium­ Le Pays pretinde că fran­­cesii vor­ deșierta Roma și va remănea numai că divisiune la Civita­ Vechiă, spre a accepta e­­fectul­ energicei lucrări a regelui Vittore-Ema­­nuele, asupra partitei acțiunii. BERLIN. 6. Regele Prusiei va deschide Ca­merele prusiane la 17 sau la 18 Noembre. VIENA. Imperatorele Austriei va intra mane și va fi priimită cu solemnitate. Regele și re­gina Greciei sunt­ asceptați aci luni. PARIS, 8. piariulü La France -Jlie: — Do­cumentele Cărții Galbene, în privința Italiei, Spa­niei, Prusiei, Candiei, sunt­ deja gata. Intre documentele, cele privitóre la Candia, pre­­cum­ și vecințile dechlarări colective ale puteri­­lor, vor­ fi obiectulu unor d­esplicărî cari vor­ lumina pe deplina opiniunea publică asupra in­­cidinților­ preliminar! ale acestui ectu diplomatică. piariulü Epoque, consideră ca sigură demisiu­­nea d-lui Lavalette și probabil e că va fi înlo­cuită cu D. Roucher son Pinard. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGHULC ȘQtIA­ it.­ h­i - REDACȚIUNEA STRADA ACIDESIIET 22. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu­ Carada. mm VINERI—SAMÖATÍA, 27—28 OCTOBBE 1387 LUL­iîEZA­TE ȘT VEI ii Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Românii No. 1. — In districte la cores­­pondințiî pariului și prin poșta. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere.................... i lefi. Inserțiuni și reclame, linia........5 - Bucuresci ” SES“­ Adunarea nu s’a putut m­âncă com­pleta astă­ ț­i și prin urmare n’a pu­tută ține ședință.— Buroulu a anun­­ciat­ viitórea ședință publică pe ruine. Publicăm­ mai la vale proiectulu de modificare a mai multorü­article din coduru penale privitoriu la liberarea provisoriă și la cauțiune. Aceste modi­ficări sunt­ propuse totü de Comisi­­unea consultativă chrămată la Minis­terium de justiție, care a făcută și proiectulű pentru responsabilitatea func­­ționarilor, ce­ la publicarămă și­ iu co­­menta räma, în No­­trocuta. Propunerile comisiunii în privința liberării provisorie și cauțiunii ne păru, în genere vorbindu, inspirate d’ună spiritu multú mai liberale de cătă­celă ce predomină în proiectul­ de respon­sabilitatea agințiloră puterii. Acele­a suntü unü mare progresii asupra le­­gislațiunii actuale, pe cânda cela din urmă este una regresi,­vă h­apuci­­nare a drepturilor­ stabilite astă­zii. Amü fi dorita totuși ca termenii în cari sunt­ redactate modificările de cari ne ocupă să se fie mai clari și mai preciși. Ghiaritatea și precisiunea sunt­ unii merita în ori­ce scriere. In redacțiunea articleloru de lege ele suntu uă necesitate asolută, uă datoriă, căci uă disposițiune oscură, rea de­finită dă adesea locu­la interpretări cari falsifică scopulu legislatorelui. A­­cesta insă se va face, căci, atătă acesta proieptu, câtu și celü publicatü în No. trecuta, sunt­ numai schițe ce nu s’au revăzută, ce nu s’au redaptatü âncă. Amü fi mai dorita ca disposițiunile privi­ toaie iă liberarea provisoriă se fiă pre­­cese de garanțe contra arestarilor­ ne­­legați, adică de disposițiuni cari s’a­­sigure libertatea individuale și se sta­bilescă uă aspră sancțiune penale și uă forte despăgubire pentru funcțio­nari ce arü atingi o, afară din cazu­rile anume prevăzute și bine definite de lege. Aceste­a sunt o­bservările ce avemă de făcutu, om­enii mai com­petiați de câtu noi în materie de dreptu le voru completa și rectifica negreșitul și pen­tru acesta colanele pariului nostru se sunt­ deschise. Corespondinția nostru telegrafică ne aduce spirite politice cele mai pros­­pete din afară. Așteptănd fi­resce nu­vele mai amenunte cari se lămurescă situațiunea despre Apusa, se ne în­torcemu pueinele spre resurite și se vedema ce se petrece acolo. Independința belgică ne spune că puterile s’ar­ fi ostenite de amânările și refusurile forței și că ele se de resultatele luptei supreme ce se pregătesce în Candia. The Levant He­rald pretinde că patru din puterile cele mari ar­ fi și adresată la 29 Oc­­tobre, vă notă Porței cerind a se dea satisfacere representanților si și consi­­lierorü lorü. Numai Guglitera și Austria s’ar­ fi abținută de la acesta manifes­tare, și s’ar­ fi mărginită la vaga re­comandare a unorü concesiuni pe care Candioții nici vorü a le lua la serioși. Un venir național este și mai chiar­ în temerile ce esprime. „Pe când­ Francia se angagază în Italia, fifice elü, Rusia acită cestiunea Orivntelui. Tur­cia se teme ca insurecțiunea Bulga­­rilorü se nu deviiă în curăndă gene­rale; ea a trimisii lui Midhat-Pașia or­dina d’a urma pe musulmanii din Bul­garia și d’a forma asta­felu unü fele de miliții locale, ț­iarie­e din St. Pe­tersburg nu lipsescu d’a presinta a­­cestă măsură ca preludiulu unui mă­­celu generale ale creștiniloru. „Pe d’alta parte, Sultanulu, sicurü astăzi de nesucesulu lui Ali-Pașia, care n’a pututu face pe Candioți se prin mască propunerile sale, a­spediza în Greta­tă fregată cuirasată încărcată cu oștire. Pece batalione de infanteriă vor­ fi în curênda pornite cu aceeași destinare.“ Intr’uni numeri posteriore acelu­ași țliam să adauge că Sultanul­ crede că Regele George se ’ntorce în Atene cu prom­isiuni formale, ale cabinetului din Petersburg. Élű s’așteptă a vede res­­belulü în Greta reíncepéndu pe la în­­ceputulu lui Noembre. „Nu e darű cu neputință, dice VA- venir, ca în căte­va lune Turcia se fiă nevoită a se bate contra Gandio­­ților­, contra Bulgariloru, contra Sâr­­biloru, contra Muntenegriloru și con­tra Tesalianiloră.“ In­­ acésta situațiune, pe care o de­­semnamu dupe danele străine numai, fiă ^sare va înțelege de cătă importan­ță și Urgință este reforma organisării nóstre ț militarie cerută acumu de gu­­vernu la Gomera, și urmarea oștirilorü cu anice care se ne puiă pe unu pi­ci ar fi de egalitate cu oștirile tutori celor db*l­alte națiuni. Publicăm fi mai la vale­uă scrisóre a d-lui Sion­, pe care o recoman­­dămă onorabilii Primărie. Necuviințele de cari vorbesce d. Sion au fostű totu de una unuia din pecarele Bucuresci­­loru. Sperămu că Primăria actuale le va da una capeta. Pentru acesta este neaperată facerea unui regulamente, prin cari se se stabilescá amende con­tra acelora ce aruncă necurățenie pe strate, pe piețe și pe locuri virane. Aginții puterii publice și chiar a particu­larii, a cärora sănetate este în joeu, am­ puté priveghia și descoperi pe culpabili. Recomandàmu totu d’uădată, și pu­blicului și artiștiloru, poesia ce publi­­cămă mai la vale, suptn titlulu „Mi­rele Romăniei;“ o recomandàma și susținemă că toți o se afică poetului, cumü dice și elű, cu națiunea tata Mirelui: „Bine, bine ai venită.“ Ni se spune că d. Ion Brătianu a fost­ numitu Ministru de Financ­ă. cesta ne am basatu pe factură că la du­ne, vedemu că pu cine a remasa Esposițiunea universală din anulu a­­cesta, toți au trecute preste copiile și marrau țăriile nóstre, și séu popritu nu­mai la productele originale ale pă­mântului romănescu, la costumele nós­tre naționale, cu alte cuvinte la car­tea nóstra de neamu, la pasportulu nos­tru de viață și călătorie între popare. Apreciări și consilii ulteriore, ale a­­celui­ași tliariu, pe care ne am înte­meiată anteia datul­­au venite se în­­­târescă țlisele nóstre. Esposițiunea u­­niversale, în numerul­ 39, publică unu alu douile, articlu asupra Esposițiunei Romane. Aci ca și înainte, ne dă con­siliile cele mai sincere, cele care tre­­bue se ne fiu mai bine-venite. In a­­devere, nu putem fi de câtO a ne uni cu temeinica ideie a autorelui articlului din Esposițiunea că nimic­ nu e mai respectabile, nimica nu e mai atrage­­tora de­cătfl uă opiniune esprimată făcișiO și care se se sprijine pe unu stu­diu profundu ale trecutului, adecă ale încercărilor­) isbutite sau neisbutite, alű presintului ce se compune din lupte neîntrerupte ale silințelor t­­ililnice, — in line care se întemeiază pe unu stu­dio ale aptitudinilor­ și țintirilor­ u­­nei națiuni. Unu publiciste stimatu și pentru ideiele séle și pentru forma viuă, stră­lucită, fantastică ce spre a da cuge­­tărei sale, zicea despre România: „Cee­a ce lipsesce României, este de a nu trăi prin dânsa înseși. Ea nu a­­runcă rație. Ea primeșce lumina din tóte părțile, de la Nord, ca și de la Mea<jlă­^i, de la resăritu ca și de la apusu. — Ea ar fi greca, rusă, fran­­cesă, germană, și cine mai scie ce?.... Athena, acea vatră a inteliginții, re­vărsa rare în tote părțile. Civilisațiu­­nea iei se presinta suptu tote for­­mele. Copii iei, artiști, scriitori, fi­losofi, meseriași, reversați pe tote pun­­turile globului acele prime a­le sale semințe, cari, fiindO atâtu de rodi­­tóre, avea se plăsmuiască lumea nouă, în Galia, în Africa, în Spania, în Asia mică. — Insă Athena era unu focariu, unu sare. — România, nu e de cătO uă lună.u Ca Romăni, nu putemu admite în înțelesO absolutu chipule d’a vedé alu autorului liniiloru ce amu împrumu­tate mai susü. Elű pare că nu cu­­nosce bine pe Românii de astăzi. Ei nu mai sunt­ nici cei-a ce erau sapte fanarioți, nici cei-a ce erau supte protectoratulO esclusivO alu Rusiei, nici chiar­ cei-a ce erau sapte regula­mente. înainte de tote Românii din 1867 sunt­ Români, vrednici descen­ding ai lui Traian, carii își iubesci­ țara și libertatea, carii pricepu bini­­șiori marea misiune civilisatrice ce au în Or­inte ca regilă înaintată a lumei latine, înainte de tote Românii din 1867, voru ca ei se fiu de acum­ al lorü și numai ai lorQ. Ca imparțiali însă nu putem­ as­cunde, că autorulu pînă la unu punt­ óre care, are dreptate: prea mai rau­­țimO pe străini, prea ’i copiămO, preș ’i imitămO. Amu părăsite isvórele o­­riginalității nóstre cu unu spirite a­­deveratu vandalice, și străinii, când­ caută aite unu poporu cu tóte ele­mentele sele constitutive proprie nu’li găsescu. Străinii de ori ce naționali­tate găsesc, la noi obiceie, deprin­deri d’ale loru pe cari, cu spiritul­ nostru de imitațiune, lo ante copiate și noi înșî­ne, privindu me, esaminân­d) L’Esposition Universelle illustrise, în RomănulO de adi, din cele cari fă­­ciau pe RomănulO din văile Racovei, a Călugărenilor­, RomănulO din co­drii Cosminului și de supra cetatea Albă. RomănulO de po­uă sută cămpi de bătălie, purtate de străbuni pen­tru apărarea moșiei celei mari, a na­­ționalităței. Se ftă pre acésta uă osîndă defi­nitivă? „Se speramű că nu, zice d. Victor Coase.— Deși sentinția espusă mai susu, decurge de la unö spiritu seriosu și luminate, noi nu ne putem­ lepăda de uă radă de speranțiă, în favorea unui poporO june, aruncate, póte, pre de timpuriu într’uă grea luptă cu diplo­mația Europiană, pusu prin starea sea geografică între revnitori nerăbdători, însă care póte se găsescă, care va găsi, sperămu, în patriotismul- seu, în simptiza­ntul- seu de naționalitate, în tăria"de" a’și crea­tă posițiune vred­­­nică de băgarea de samă a Europei, și­­ simpatia națiunelor­ desinteresate.“ Suntem h­otărîți, precumu o larîta­­rămu la început”, a primi lecțiunea ce ni se dă cu sinceritate și pentru bi­nele nostru, fiă ori­câte de aspră. Nu suntem­ însă dispuși a cede când­ ni se duce că­­ éra nóstru n’are multu pro­priu alț iei, nici limbă, nici religiune, nici artă. — Cele multe recunoscemü că forma guvernului ca constitutională, este de origine englese republicană.— Și are, originea tutorO celorö­r­lalte guverne, constituționale-represintative, este alta? Cum că industria, cum că es­­ploatațiunea avuțiilor, ce face în mă­­runt­ele pământului, cum că băile de metale, minele și pădurile potO se ri­dice țera, se o înavuțiască, s’o întă­­rască, s’o regenereze, acesta este tre­cute de multe în stare de axiomă, însă nu numai acesta va da națiunii române dreptul­ de cetate în Europa, precum­ pretinde, în modü eronato, d. V. Cosse, ci ceia ce ne va mai da aceste drepte, este limba nóstrá puramente latină, pământul­ ce ocu­­pămO în temeiul­ dreptului ginților­, sângele ce ame versatu pentru ape­­rarea creștinătății, a civilisațiunii, a Eu­ropei; căci décà nu erau piepturile de oțel O ale Romănilor­ de la Dunăre, Turcii de multe ar fi strebătute defi­­nitiv­ în iuima Europei. Acesta se se scie, și de multe tre­buia se se scie, cu tóte că zeul­ a trecute deja. Sosit­a are România în apogeulu vieței sale, la bătrânețe cărunte, așia în­câtu se nu mai potă aștepta causa binelui nimicit de la dânsa? Nu, de­uă mn­e de ori nu! „De unde vine daru, (se întrebă în­săși revista Espositiunea Universale,) a­­cestă stare de copilărie a României? Trebue are s’o căutămu în ingratitu­dinea pământului, în sărăcia lui, în ne­­toleranța climei? Nimica din tote a­­ceste nu este. Din contra, acei­a ce au trecute în revistă productele es­­puse de cătră comisiunea română, „s’au „mirate d’a vede­aă așia bogățiă mi­nerală, agricolă, forestieră, represintate „prin însemnele de probe.“ Autorele articlului alú 2-Ie alű Es­­posițiunei universale, se pune apoi a enumera unile din puținele întreprin­deri publice și private ce s'au puse pe esploatate nestimatele avuții ce jacú în pământulu nostru. Ne vorbesce des­pre minele de sare de la Ocna, Te­lega, SlănicO, ale cărora resultate pro­mite să înfricoșiază concurență cele­brelor­ mine de la Wieliczka și Boch­­nia în Polonia. Vină apoi fabricile de păcură și gază ; arama, plumbul, ar­­gentifera, atât­ de îmbielșiugate, sunt­ menționate. La Esposițiunea din Câmpul­ lui Marte s’au încredințată toți, că Româ­nia posede păduri nemărginite de lemne cari pot­ rivalisa cu ori­care din lume. Și aci este loculu ca se spune că că înșiși străinii se miră de vandalismul, cu care ama stârpită noi pădurile nóstre. E că cumü se esprima același autor e precizatü: „România nu trebue se se parte cu natura ca una copilă stri­cată, risipitorii. Măreții arbori cari în­­cununeza munții, și carii índestulezá tóte trebuințele industriei și ale con­­strucțiunei, etc. trebue a fi înlocuiți. Trebue ca uă tânără pădure, cu înțe­lepciune dirigintă se urmeze, pasă cătră pasă, după securea tăietorului;­rebue, în fine, ca neîncetată se se reî nviueze acesta comera pe care Fran­cia o vede scăpândă cu atâta repezisione în părțile nóstre pădur0se, mulțămită oierilorü­celora desproporționate,“ în adevĕra cestiunea pădurilor­, a începută a deveni și la noi una din cele mai importanți. Și presa nóstră ar trebui se-i do­uă mai mare băgare de samă.11) De vomă fi fotă sșic de risipitori și nesistematici în păduri, în curăndă n’o se le mai avemu de loo. Cerealele nóstre, din ce în ce mai înbielșiugate, au atrasă seriósa băgare de somn a visitatorilor­ și a juriului. D’asemene bunetatea țerinei în care crescu bucatele nóstre.— S’a consta­tată, și acesta este fórte destulă, că apta s’a înd­usă de mai multü tim­pi, pe piețe între grenele române și ce­­ebrele grâne de Crimea. Puternică ajutată de fecunditatea țerinei, acesta cultură se întinde și îmbrâcișiază în fie­care una teritoriu mai întinsă. Cultura tutunului, se întinde de câtă­va timpă și ea, mai cu deosebire în provințiile orientale; uă cultură se­­riosă, împiedecată, de­uă camdate, prin monopolulu, cu care a fostü lovit’o Principele Cuza, ea și-a luato, soptit regimele de libertate inaugurata de câ­­tră Pincipele Garc­a de Hohenzollern, una nou sporü. Progresul­ se reali­­seza supra îmboldirea concurieței.­­­i- Romănia a împrumutată tutunul­ de la Turcia. — Ei bine, probele espuse de aceste două națiuni se apropie în­­tr’una moda forte pronupțiată. Este permisa a crede că în curândű, Tur­cia va vede luăndu-i-se cu asaltui, de cătră vecina sea, România, monopo­lulu tutunurilor­ orientale. Vinurile, vitele nóstre, lanurile și pieile nóstre, sunt­ admirate după meritu. Animalele și blănurile nóstre, d’asemine. Ce s’a <Ji8ü ore despre agricultura nóstra? E că: „Agricultura, ca și in­dustria minieră e înapoiată. Insă ea află în pámenta uă putere de pro­­ducțiune, uă putere de vegetațiune, care dă agriculturei timpului d’a se desvolta, cultivatoriloru timpulu d’a de­veni agricultori și agronomi. Ast­­­fel­, natura erediteza munca.“ Industria, ce e dreptu, cu toții cu­­noscemű că e slabă. Insă­­ su­su-s’a că­ este multă a cere de la unui poporu născendu, întrebuințarea, în același timpă, și de nădată, a tuturoră avuțiiloră și făcui­­toțiloră séle. Asta însă se nu ne adorma. (*) Nu credem și că ni se va pute imputa nouă a nu ne fi ocupată d’acastă cestiune; nu e de multü de cândfi amu publicată una șiră de artieti privitori la păduri. (Nota Redacțiunea). UA SECTIUNE IMPORTANTA. lntr’u­n articlu precedinte, am sus­ținută tema că: Rom­ănii, de voru a trăi prin dînșii înseși, trebue se în­ceteze d’a copia, d’a maimuți, și se în­­cepe a produce opere originale în tote activitățe­ naționale. Și în a­

Next