Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)
1868-07-31
ANULU ALU DOUE-SPRE DECILE VOI CSCE ȘI VEIȘ PUTEA LEÎN LEI N. PE *NU ---- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PESESELUNI „ 24 „ 29 petis’ lunî „ 12 „ 11. PE TI A LUNA „ 5 „ si UNU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMENTRUFB. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. —Redactorii respundetoră Eugeniu Carada. MERCUR!, 31 IULIU 1868 EUMINEZA TE ȘI VEXIȚI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚURI ȘI RECLAME A 8E ADRESA IN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINTÎ DUBIULUI ȘI PRIN POSTA. LA PARIS LA D. DARBAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ANCIENNE COMF.DIE NO. 5. ANUNȘIURI LA LINIA DE 30 LITERE.............................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU 7 SERVITUS TELECHAFICU 41.11 ROMANUIAI*. PARIS, 8 Augustű. Imperatulű respundénd primarului de la Troyes a Jisi că speră că nimica nu va turbura desvoltarea pacinică a comerciului și a industriei, căci Dumnezeu protege Francia. (Servițiulu privată alu MONITORULUI). PARIS, 7 Augustu.— Regina Engliterei a sosita la 7 și 14 de dimineți.— Ea atrasă la o spelulă ambasadei britanice. — Nici uă primire oficiale n’a avuta loca.— Imperătoria li-a făcuta visită la 3 și jum. după ameda.— Regina va pleca sera.— Stanley se acepta chiară astă filî.— Alaltă erî sora a avuta locă una mare incendiu, tóte magazinele după decuri au ars. Pagubele se urcă la 1,200,000 franci.— Buletinulu Monitorului de serv lice că senatulu și corpura legislativa dă sprijinul a cela mai eficace ideilora de concordie și progresa cari presidă politica imperiale și din cari profită nu numai Francia, dară împreună tote celealte naționalități. EISINGEN, 7 Augustă.— Au sosita principele Albrecht Tatei și marele duce de Hesse.— Se ascepta regele Wurtembergului WIENA, 7 Augusta.— Abendpost desminte formala corespondenta din Nord-Est, în privința încercărilora de înțelegere ce s’ar fi făcuta intre Berlin și Viena, și asigură că Beust nici una scrisă, nici n’a intrata în convorbire. FLORENZA, 0 Augusta.— In camera deputațiloru se urmeza discuțiunea asupra lucrărilor. Mordini a desvoltatu propunerea în favorea convențiunei acceptată de guverna și aprobată de cameră.— Proiectul S’a adoptata cu 205 voturi contra 161- Lanza ’șî-a data demisiunea. Camiera s’a amânată. PESTA, 9 Augusta. — Principele Alexandru Carageorgevici a fosta arestata erî sora după uă ordonanță judiciară. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1. - REDAGIIUNEA STRADA COLȚIA^No. 42. Bucuros«!" £ £ £" Ce face comuna Bucuresci, ce face d. ministru alü lucrărilor publice, administratorele lacului de la Cișmegiu, cu inundații locuitori din Mahalalele săntu Constantin și livedea Gospodă? Comuna soie, ministrulü a aflatu că la fiecare plaie nenorociții locuitori din acele suburbie sunt inundați, și cu tote acestea, véra mai s’a trecutu, tomna sosesce și după densa năvălesce érna și nu se vede > încă începută lucrarea menită a scăpa atâtea familie de inundațiuni și de feluritele bóle ce le aducü cu dânsele. Inundații reclamă și nimene nu-l aude. Ei aretă că causa inundării este canalulu astupatu și nimene nu voiesce nici se destupe canalulu nici se ie alte mesuje cari se curme inundarea. Mai deună di nenorociții inundați, în desperarea loru, au destupații înșii canalul, însă peste căte-va dile evi fu din nou astupată. „Cumă se numim, ne dice uă epistolă a lojii de la 21 Iulie, asemenea procederi, ce semănă c’uă persecutare cu precugetare ? Noi nu vedem o altă perspectivă și nici c’avem îi altă speranță de cărți d’a ne lăsa ocupațiunile nóstre spre a ne întruni cu toții, bărbați, femei, copii s’a merge în turmă se umple mă curtea Palatului de la Gotrocenî, spre a ruga pe însuși bunulă și milostivulu nostru Domnitorii ca înălțimea dea se ne măntuie de flagelulu ce ne băntue d’unîi timpui îndelungată i în facia Municipalității ș’a ministrului, carii stau nepăsători la suferințele nóstre.“ Noi stăruimă a crede că și d-nu Primară și d-nu ministru se ocupă cu acestă cestiune ce cere cu urgință vindecare ; darăcei carii suferă nesclindă ce se proiepteză suferă. Suntemă și cum dară acumă că strigarea loră din urmă va parveni prin canalul acestui diamă la audulă celoră în dreptă d’a vindeca reală, și lucrarea se va ’ncepe îndată, căci nu doi. Primară și miniștrii actuali voră voi ca nenorociții inundați se fiă siliți a striga d’a dreptulă cătră Capului Statului spre a dobândi dreptatea ce ceră și ce trebue se li se dea. Articlulă 95 ală Constituțiunii cere ca după disolverea unei Adunări convocarea celei noue se se facă pînă în trei luni. Senatulă fiindă disolvată la 3 Iunie, elă trebue a fi deschisă la 3 Septembre viitorie, și fiindă că după articlulă 81, Senatulă nu pate lucra cândă Adunarea nu este deschisă, este neapărată că la 3 Septembreie se convóce și Adunarea. Precumă erau unii carii în luna lui Maiă tînjaă că se prea prelungesce sesiunea Camerelor, totă astă-felă sunt și acumă carii tînjesc că prea se deschid de timpuriu. Sperămă, credemă că progresulă ce facemă necontenită în idei, în cunoscinția drepturilor și datorieloră și exemplulă ce ne a dată în anulă acestu-a celelalte națiuni, va face și pe deputații noștriî nu numai se nu mai tînjască dară, ancă se silescă dânșii pe guvern a le procura timpul neapărată pentru lucrările ce le relamă interesele generali ale națiunii. Suntemă și cum că și deputații noștriî voră înțelege c’atuncî când ă se ocupă de interesele generali ale țerei, servescă în adevĕra interesele loră particularie. Aă redută că ’n anulă acestua Camera Englitezei a lucrată pînă la luna lui Augustă, nă vedută că Camera Franciei a lucrată necontenită în timpii de noue luni; aă vedută că ea italiană lucreză ancă și va lucra pînă la finele lui Augustă și că însășî casa represintanțiloră din Pesta nu s’a închisă nici pînă astăzi. Acei deputați pre nu aă și dânșii, celă pucină câtă ș’ai noștri, de nu și mai multă interese private cari ’i reclamă la casele loră? și cu tote aceste ei aă lucrată și lucreză făr’a cărți fiindă că sciă că interesele particularie voră fi totădauna jicnite, baâncă și lovite de morte cândă cele generali voră fi în suferință. Surită uă mulțime de legi cari reclamă imperios pednii deputați. Intre aceste legi vomă aminti reorganisarea corporațiunilor și a Camerelor de comerciă, desființarea arestului preventivă, reviseirea legilor asupra comunelor și asupra consilielor judeciane, legea de admisibilitate în funcțiuni și legea legiloră, aceaa care conține tote reformele, adică bugetului pe anul 1869. Pirandele nóstre acumbunități eva îî și după câtă amă aflată, putemă afirma că pentru prima oră se va vedea, faptulă forte rară în tóte ferole, dară mai multă de cătă vară de la noi, ca ună ministru de financie numai se nu ’ncarce la evaluarea venituriloră, spre a amăgi pe deputați h votarea cheltuieliloră, dară încă se facă astă felă și nu evaluarea și a administrarea loră, în cătă ele se cheamă prisosii ș’ună bună prisosă. Cu cătă însă administrațiunea luptă și isbutesce d’a așiecta financiele pe base temeinice, cu atătă represintațiunea naționale are datoria a- înlesni lucrarea prin cea mai bună regulare a bugeteloră și făcută celă pucină cu două luni ’naintea anului nuoă. Representațiunea naționale are încă datoria ca cu ocasiunea desbaterii bugeteloră se îmbunătătățiască în anul acestuia, pe cătă va fi cu putință, prin legi speciali, instrucțiunea publică, armarea, justiția și administrațiimea în genere, și oricine înțelege că tóte aceste lucrări argintî și neapărate, spre a se face bine și la timpă, este de neapărată ca doi deputați se ncapă lucrările dumneloră la Septembre. Pe căndă schamă aceste linie și ne înplineamu datoria d’a aduce aminte delegaților națiunii cu cătă imperiositate situațiunea, îi chiamă la posturile loră primită din România de peste Carpațî următorea epistolă: „Ve rugămu pe d-vostră, rugămu pe tote onor, redacțiuni românescî, ba pe întrega publicitate a Europei luminate, pentru ca se se actă de corespondința de la Blasiu din 1 August publicată în „Federațiunea“ No. 110 și care cuprinde curatură adeveră. Tribunalulă criminalii secuiescă din M. 0 și orbeiu citéza din causa pronunciamentului nu numai pe cei vii, ci și pe cei morți, adică pre trei profesori, dintre carii unulți a ropausată înainte cu 3 % ani, altulu înnainte cu 21, ére ală treilea nainte cu 14 luni; peste acésta elű citeză și pe alți mulți locuitori pe aiurea, carii mau călcată în Blașiu de căte douî trei ani! Gumă se póte explica procedura acesta ne mai audită? E că cumu: Ea este ființa spurcată ală spurcatei politice de resburare, ea este fiica bastardă a terorismului brutală din anul 1848—9. Cea mai remasă act de făcută ? A mai remasă, case desmormênte și cadavrele celoru repausați, precum a se desmormintau haiducii din Ungaria în dilele lui Basta. In legaminte cu acesta procedură binevoiți a lua adă âncă și de spurcăciunile de care este plină „N. Fr. Presse“ de la Viena din 5 și 6 August în contra guvernului României și a națiunei Române.“ A și se văiemaă, în cătă din timpii Tătarilor, nu s’a mai audită și vădută asemene vandalismă.“ Deja Albina în No. de la 26 Iulie (7 Aug.) nă arătă că ministerială maghiară voiesce a da în judecată criminale pe unii din cei carii au subscrisă pronunciamentală de la Blașiu și la acesta Albina arătă că nu se póte da în judecată numai căți-va căndă acelă aotă a fostă supscrisă de peste 2.000 de Romăni, cari toți s dă carte și carii „ceră de la ministerială de justiția ca se se ’ntindă ș’asupra loră investigarea criminale, aretăndă dorința d’a se face martirii causei naționale.“ Și Albina cere „se s’amăne investigațiunea criminale pînă pe la Septembre și Octobre, căci pîn’atuncî se vom pute aduna camă vre 8.000 de supscrieri, de omeni cari se să scrie.“—Și pentru ce tóte aceste barbare și cu totulă turcesc! persecutări? Făcutu-aă Românii din imperiul Austriei vr’una adă criminale săă ilegale? Nu, ceau că aă cerută și supscrisă nu numai că nu este ilegale, dară este din contrară cerere d’a se menține și respecta legile. „Avemă, dice Albina, legi și după legi se ne fiă nouă dată dreptatea. Dacă amă da legile constituționale pentru nisce adrese, rescripte și ce mai seimă ce, n’amă fi vrednici de libertatea constituțională, s’ar sfii de noi acelă bărbată gloriosă care ne-a recunoscută capaci de constituționalismă, n’amă fi vrednici de stima conlocuitoriloră, în fine n’amă fi vrednici d’a fi Romănî. „Dacă suntă ceva referințe publico-juridice între Ungaria și Transilvania, ne învoimă a le desbate dară în diete legali și constituționali. „ Devisa Romăniloră din Transilvania este și trebue se fiă: Legea și ord și legea Poporală care calcă legea, este ună poporă rebelă și criminală.“ A cere de la Principele soră și de la opiniunea publică a Europei, respectarea legii, cca crima Romăniloră, și pentru acesta Ungurii îi trateză în principatul Transilvaniei cumă trateză în Bulgaria Mithat-Pașia pe Bulgari. Nu ne vomă adresa la Unguri, căci scimă că dânșii nu voră și nu potă înțelege; vomă întreba însă pe omulă de Stată, pe inteligintele și eminintele bărbată astă privință me referă la iubirea d-tale pentru aceaa ce va fi comitesa de Chazol . . . . Numai suntă datoră a descurca delicateța mea in casulă unui altă evenimentă fatală care ar face din d-ta unu socie nemîngăiată și din mine mă părinte .... Iărtă emoțiunea mele care me opresc, d’a sfirși, adaugă elă stergându vă lacrimă închipuită . . . . Și in casă căndă astă nenorocire ar sfărîma viața mea, mi-ar fi durerosu a remănea cu greutatea unei mari avuție, a cărui aști fi FOSTA ROMANULUI ION DE CHAZOL. PARTEA A PATRA. XVII. Ori cătu de copilăresc aru fi fostă temerile Viergiei in privința lui Marulas, era însă evidinte că nu puteam lipsi d’a meștelni cu acestă sosă reă. Me găndeamă șefă trateza ca p’ună omă de josă,dară nu era mai puțină adevărată că trebuea se me ’nvoiescu cu densű. A două dielfi veni la mine In modulă cu care se presintă, s’ar fi putută ghici că elu sc simpția de astă dată din întâmplare pe una terămă solidă și morale. — Pre legea mea, domnule comite, îmi riso elfi c’uă simplicitate de patriarhu, calcă tóte regulele otărîte veninde eű ânteia intr’uă ’mprejurare în care de obicinuita părinții asceptă se viă ginerele; însă pe cândă betrănii adorau, adăugă elu cină zîmbetă părintescu, se ’ntempla ca animele cele tinere se facă romanțe în taină. C’um omă ca d-ta credă că nimici nu e mai bună de cătă francheța. Vină dara numai pentru a’ți vorbi despre oă afacere seriosă despre care scumpa nostră Viergie mi-a vorbită ieri. Fetițele camă viseza adese ori; ele crede lesne în simplimente și m unele scopuri ... — D-ra Viergia d-le, raspunseră, nu o amăgită delocă în privința scopurilor mele. N’avemu dară a ne ințelege decătă asupra prețiului ce ceri pentru împlinirea formalităților legali în cari legea țî dăună rolă. — Suntă părinte, domnule comite, strigă ură c’ună acentă de iubire, și fericirea fiiei mele ’mi este d’ajunsă. Acésta este încoronarea operei mele. Singura mea părere de reă este că nu voiă putea se asistă la acésta încoronare; dară, adaugă elü c’ună nuoă zîmbetă, amorurile cele tinere iubescă misteriulă și singurătatea. Așă fi uă tulburătorii de veseliă. Libertatea este văde e nesupusă, ea este idolulă meu celă mai de pe urmă. Mi-ar fi dară anevoie a trăi între d-vostră. Insă celă pucină urările mele se voră urma. Ce -mi trebuesce mie? mâncarea sparțiatului, izvorulu pusnicului . . . . Prevedă bine, reluă elă cu aerulu unui omă bună care arătă unu mare stoicismă părintescu, prevedu bine că va trebui să mĕ supună a avea mă trenă onorabile, în armonia cu nobili situațiune a fiiei mele. Ori cătă me voiă apăra, ea mă cunosce pré bine pentru a nu me sei si li se primescă uă pensiune .... pre mare pentru gusturile mele ... Avuția este uă sarcină pentru înțeleptă, dară ce pasă inimea unui părinte mă sacrificii"! mai multă ? Așă merge ore pîn’a otrăvi fericirea copilei mele nevoindă a’mpărți cu densa posițiunea înaltă ce o va datori educațiunea ce’i am dată ? Dacă ’mi este permisă a fi orgoliosă cu d-ta, cu dînsa acesta ar fi ună ultragiă. Așia dată, domnule comite, se nu fiă delocă desbatere de interesă între noi, cea mai mică stăruință din partea d-tale m’ar fi ni Nimicu pentru mine, tată pentru dînsa!... De tema d’a nu compromite demnitatea Viergiei, și pîn’în momentulă căndă voiă putea arunca pe parbafara pe acestă miserabile, îmi trebuia curagiulă d’a asculta nerușinarea lui. — Atunci, domnule, dispiu înțelegendu pré bine limba giulă lui lămurită, te voiă ruga se te nțelegî cu d. Langride, notarială meă, care va redige actele necesarie. La acesta conclusiune, care nu am părți de gustulă luî, Manilas tresări.— Ce este de N’amă primită âncă No. 110 ală Federațiunii spră a pute pune luptă ochii publicului corespondința în cestiune. Ce trebue însă acea corespondințiă căndă faptulă vorbesce prin elă însușî? Persecutările sunt în culme; în No. președinte ală Federațiunii vedemă că pentru plată de imposite în Comitatul Somoculă au mersă pîn a „desvăli casele ș’a le ruina p’n’ a nu mai pute omidă locui într’însele. Rocuisetele de case, hainele, bucatele se aruncau în ulițe; bărbații, femeiele, pruncii plăngeau nevoie mă ală treile întru noi, domnule comite? Mulțămită ceriului suntemă omenia ne ințelege fără unu notariu care se inregistre cuvintele nóstre, și fiindă că suntemă siliți a părăsi plăcutele regiuni ale posesiei ș’ale amoriuluĭ pentru a vorbi in [»rosă și despre contracte, se vorbimă cu anima deschisă .... Sir Clarence da fiici melenesce avantagie forte frumesc. Ce vrai, suntă părinte, repeți elă cu iubire, roiulă meă me silesce s’amestescă ceva din vechia mea înțelepciune cu tinerile vostre speranțio, și trebue celă pucină pentru formă, se trateză cessiunile cari ară speria de figură cortegială încântătorii de amoră și de ilusiune care legana în acestă momentă fragedele visuri ale copilei mele iubite. Ea nu pie are decătă pe mine în lume și datoria mea este d’a fi prudinte pentru amendouî ’. Cruda Parcă nu ’mblândescc asprimile iei dinaintea privelișteî încât tutere a duicoloru căsetoriî ce farmecă tinerimea și .... și ... . — Voiă asigura viitoriulă femeie mele, nu te mgriji domnule, respunsdă, tindă scurtă sfîrșitulu periodei lui. — Nu mé moiouiescă domnule comite, ^iise elă facéndu’mi omagiulă unei salutări, și nu singurulă și tristură moștenitoriă, dacă contractul ei dumitale mar conține vină formală pentru a nu mi asigura decătă clausă uă parte din astă moștenire. Ticălosulă punea atăta dibăcia și supuiitate in argumentarea lui, încătă imî veni bănuiala că elă nu se simpuia pre tare în drepturile séle. Uă ideiă îmi trecu prin spiritu. — Lasă-mc se'țî facă uă 'ntrebare, domnule, îî disciu, uă ’ntrebare care póte se aibă însemnătatea sea acolo unde amu ajunsă. — Poftimă, domnule comite, respinse elc cu asigurare. Voiă respunde în totă simplicitatea mea. — Luândă de nevastă pe mama d-rîe