Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)

1868-07-31

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECILE VOI CSCE ȘI VEIȘ PUTEA LEέN LEI N. PE *NU ---- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PESESELUNI „ 24 „ 29 pe­tis’ lunî „ 12 „ 1­1. PE TI A LUNA „ 5 „ si UNU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMENTRUFB. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. —Redactorii respundetoră Eugeniu Carada. MERCUR!, 3­1 IULIU 1868 EUMINEZA­ TE ȘI VEX­IȚI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ­URI ȘI RECLAME A 8E ADRESA IN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDIN­TÎ DUBIULUI ȘI PRIN POSTA.­­ LA PARIS LA D. DARBAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ANCIENNE COMF.DIE NO. 5. ANUNȘIURI LA LINIA DE 30 LITERE.............................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU 7 SERVITUS TEL­ECHAFICU 41.11 ROMANUIAI*. PARIS, 8 Augustű. Imperatulű respundénd primarului de la Troyes a­­ Jisi că speră că nimica nu va turbura desvoltarea pacinică a comerciului și a industriei, căci Dumnezeu­ protege Francia. (Servițiulu privată alu MONITORULUI). PARIS, 7 Augustu.— Regina Engliterei a sosita la 7 și 1­4 de dimineți.— Ea atrasă la o spelulă ambasadei britanice. — Nici uă primire oficiale n’a avuta loca.— Imperătoria li-a făcuta visită la 3 și jum. după ameda.— Regina va pleca sera.— Stanley se acepta chiară astă­ filî.— Alaltă­ erî sora a avuta locă una mare incendiu, tóte magazinele după d­ecuri au ars. Pagubele se urcă la 1,200,000 franci.— Buletinulu Monitorului de serv­­ lice că senatulu și corpura legislativa dă sprijinul a cela mai eficace ideilora de con­cordie și progresa cari presidă politica im­periale și din cari profită nu numai Francia, dară împreună tote cele­alte naționalități. EISINGEN, 7 Augustă.— Au sosita prin­cipele Albrecht Tatei și marele duce de Hesse.— Se ascepta regele Wurtembergului WIENA, 7 Augusta.— Abend­post des­­minte formala corespondenta din Nord-Est, în privința încercărilora de înțelegere ce s’ar fi făcuta intre Berlin și Viena, și asigură că Beust nici una scrisă, nici n’a intrata în convorbire. FLORENZA, 0 Augusta.— In camera de­­putațiloru se urmeza discuțiunea asupra lu­­crărilor­. Mordini a desvoltatu propunerea în favorea convențiunei acceptată de guverna și aprobată de cameră.— Proiectul­ S’a a­­doptata cu 205 voturi contra 161- Lanza ’șî-a data demisiunea. Camiera s’a amânată. PESTA, 9 Augusta. — Principele Alexan­dru Carageorgevici a fosta arestata erî sora după uă ordonanță judiciară. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1. - REDAGI­IUNEA STRADA COLȚIA^No. 42. Bucuros«!" £ £ £" Ce face comuna Bucuresci, ce face d. ministru alü lucrărilor­ publice, administratorele lacului de la Ciș­­megiu, cu inundații locuitori din Ma­halalele săntu Constantin și livedea Gospodă? Comuna soie, ministrulü a aflatu că la fie­care plaie nenoro­ciții locuitori din acele suburbie sunt inundați, și cu tote acestea, véra mai s’a trecutu, tomna sosesce și după densa năvălesce érna și nu se vede > încă începută lucrarea menită a scăpa atâtea familie de inundațiuni și de feluritele bóle ce le aducü cu dânsele. Inundații reclamă și nimene nu-l aude. Ei aretă că causa inun­dării este canalulu astupatu și ni­mene nu voiesce nici se destupe canalulu nici se ie alte mesuje cari se curme inundarea. Mai de­ună­ di nenorociții inundați, în desperarea loru, au destupații înșii canalul, însă peste căte-va dile evi fu din n­ou astupată. „Cumă se numim­­, ne dice uă epistolă a lojii de la 21 Iulie, a­­semenea procederi, ce semănă c’uă persecutare cu precugetare ? Noi nu vedem o altă perspectivă și nici c’a­­vem îi altă speranță de cărți d’a ne lăsa ocupațiunile nóstre spre a ne întruni cu toții, bărbați, femei, co­pii s’a merge în turmă se umple mă curtea Palatului de la Gotrocenî, spre a ruga pe însu­și bunulă și milos­­tivulu nostru Domnitorii ca înălțimea dea se ne măntuie de flagelulu ce ne băntue d’unîi timpui îndelungată i în facia Municipalității ș’a ministru­lui, carii stau nepăsători la suferin­țele nóstre.“ Noi stăruimă a crede că și d-nu Primară și d-nu ministru se ocupă cu acestă cestiune ce cere cu ur­­gință vindecare ; dară­cei carii su­feră nesclindă ce se proiepteză su­feră. Suntemă și cum­ dară acumă că strigarea loră din urmă va parveni prin canalul­ acestui diam­ă la au­­dulă celoră în dreptă d’a vindeca reală, și lucrarea se va ’ncepe îndată, căci nu doi. Primară și miniștrii ac­tuali voră voi ca nenorociții inun­dați se fiă siliți a striga d’a drep­­tulă cătră Capul­ui Statului spre a dobândi dreptatea ce ceră și ce tre­­bue se li se dea. Articlulă 95 ală Constituțiunii cere ca după disolverea unei Adunări convocarea celei noue se se facă pînă în trei luni. Senatulă fiindă disolvată la 3 Iunie, elă trebue a fi deschisă la 3 Septembre viitorie, și fiindă că după articlulă 81, Se­natulă nu pate lucra cândă Adu­narea nu este deschisă, este neapă­rată că la 3 Septembre­ie se con­­vóce și Adunarea. Precumă erau unii carii în luna lui Maiă tînjaă că se prea prelungesce sesiunea Came­relor, totă astă-felă sunt și acumă carii tînjesc că prea se deschid de timpuriu. Sperămă, credemă că progresulă ce facemă necontenită în idei, în cu­­noscinția drepturilor­ și datorieloră și exemplulă ce ne a dată în anulă acestu-a cele­l­alte națiuni, va face și pe deputații noștriî nu numai se nu mai tînjască dară, ancă se silescă dânșii pe guvern a le procura timpul neapărată pentru lucrările ce le re­­lamă interesele generali ale națiu­nii. Suntemă și cum­ că și deputații noștriî voră înțelege c’atuncî când ă se ocupă de interesele generali ale țerei, servescă în adevĕra inte­resele loră particularie. Aă red­ută că ’n anulă acestu­a Camera En­glitezei a lucrată pînă la luna lui Augustă, nă vedută că Camera Franciei a lucrată necontenită în timpii de noue luni; aă vedută că ea italiană lucreză ancă și va lu­cra pînă la finele lui Augustă și că însă­șî casa represintanțiloră din Pesta nu s’a închisă nici pînă as­­tă­zi. Acei deputați pre nu aă și dânșii, celă pucină câtă ș’ai noștri­, de nu și mai multă interese pri­vate cari ’i reclamă la casele loră? și cu tote aceste ei aă lucrată și lucreză făr’a cărți fiindă că sciă că interesele particularie voră fi totă­dauna jicnite, ba­âncă și lovite de morte cândă cele generali voră fi în suferință. Surită uă mulțime de legi cari reclamă imperios ped­nii deputați. In­tre aceste legi vomă aminti reor­­ganisarea corporațiunilor­ și a Ca­merelor­ de comerciă, desființarea arestului preventivă, reviseirea legilor asupra comunelor și asupra consilielor judeciane, legea de admisibilitate în funcțiuni și legea legi­loră, acea­a care conține tote reformele, adică bugetului pe anul­ 1869. Piran­d­ele nóstre ac­umbunități eva îî și după câtă amă aflată, putemă afirma că pentru prima oră se va vedea, faptulă forte rară în tóte ferole, dară mai multă de cătă vară de la noi, ca ună ministru de financie numai se nu ’ncarce la evaluarea venitu­ri­loră, spre a amăgi pe deputați h votarea cheltuieliloră, d­ară încă se facă astă­ felă și nu evaluarea și a administrarea loră, în cătă ele se chea­m­ă prisosii ș’ună bună prisosă. Cu cătă însă administrați­unea luptă și isbutesce d’a așiecta financiele pe base temeinice, cu atătă represinta­­țiunea naționale are datoria a-­ în­lesni lucrarea prin cea mai bună regulare a bugeteloră și făcută celă pucină cu două luni ’naintea anu­lui nuoă. Representațiunea naționale are încă datoria ca cu ocasiunea desbaterii bugeteloră se îmbunătă­tățiască în anul­ acestuia, pe cătă va fi cu putință, prin legi speciali, instrucțiunea publică, armarea, jus­tiția și administrațiimea în genere, și ori­cine înțelege că tóte aceste lucrări argintî și neapărate, spre a se face bine și la timpă, este de neapărată ca doi deputați se ncapă lucrările dumneloră la Septembre. Pe căndă sch­amă aceste linie și ne înplineamu datoria d’a aduce a­­minte delegaților­ națiunii cu cătă imperiositate situațiunea, îi chiamă la posturile loră primită din Ro­mânia de peste Carpațî următorea epistolă: „Ve rugămu pe d-vostră, rugăm­u pe tote onor, redacțiuni românescî, ba pe între­ga publicitate a Europei luminate, pentru ca se se actă de corespondința de la Blasiu din 1 August publicată în „Federațiunea“ No. 110 și care cuprinde curatură adeveră. Tribunalulă criminalii secuiescă din M. 0­ și orbeiu citéza din causa pronunciamentului nu numai pe cei vii, ci și pe cei morți, adică pre trei profesori, dintre carii unulți a ropausată înainte cu 3 % ani, altulu în­­nainte cu 21, ére ală treilea nainte cu 14 luni; peste acésta elű citeză și pe alți mulți locuitori pe aiurea, carii mau călcată în Blașiu de căte douî trei ani! Gumă se póte explica procedura acesta ne mai audită? E că cumu: Ea este ființa spurcată ală spurca­tei politice de resburare, ea este fiica bas­tardă a terorismului brutală din anul­ 18­48—9. Ce­a mai remasă act de făcută ? A mai re­­masă, ca­se desmorm­ênte și cadavrele ce­loru repausați, precum a se desmormintau hai­ducii din Ungaria în dilele lui Basta. In legaminte cu acesta procedură bine­voiți a lua ad­ă âncă și de spurcăciunile de care este plină „N. Fr. Presse“ de la Viena din 5 și 6 August în contra guvernului Ro­mâniei și a națiunei Române.“ A și se văiemaă, în cătă din timpii Tătarilor, nu s’a mai audită și vă­­dută asemene vandalismă.“ Deja Albina în No. de la 26 Iulie (7 Aug.) nă arătă că ministerială maghiară voiesce a da în judecată criminale pe unii din cei carii au subscrisă pronunciamentală de la Blașiu și la acesta Albina arătă că nu se póte da în­­ judecată numai căți-va căndă acelă aotă a fostă sup­­scrisă de peste 2.000 de Romăni, cari toți s d­ă carte și carii „ceră de la ministerială de justiția ca se se ’ntindă ș’asupra loră investigarea cri­minale, aretăndă dorința d’a se face martirii causei naționale.“ Și Albina cere „se s’amăne investigațiunea cri­minale pînă pe la Septembre și Oc­­tobre, căci pîn’atuncî se vom­ pute aduna camă vre 8.000 de supscrieri, de omeni cari se să scrie.“—Și pen­tru ce tóte aceste barbare și cu totulă turcesc! persecutări? Făcutu-aă Ro­mânii din imperiul­ Austriei vr’una ad­ă criminale săă ilegale? Nu, cea­u că aă cerută și supscrisă nu numai că nu este ilegale, dară este din contra­ră cerere d’a se menține și res­pecta legile. „Avemă, dice Albina, legi și după legi se ne fiă nouă dată dreptatea. Dacă amă da legile constituționale pentru nisce adrese, rescripte și ce mai seimă ce, n’amă fi vrednici de libertatea constituțională, s’ar sfii de noi acelă bărbată gloriosă care ne-a recunos­cută capaci de constituționalismă, n’amă fi vrednici de stima conlo­­cuitoriloră, în fine n’amă fi vrednici d’a fi Romănî. „Dacă suntă ceva referințe pu­­blico-juridice între Ungaria și Tran­silvania, ne învoimă a le desbate dară în diete legali și constituționali. „ Devisa Romăniloră din Transil­vania este și trebue se fiă: Legea și ord și legea­ Poporală care calcă legea, este ună poporă rebelă și criminală.“ A cere de la Principele soră și de la opiniunea publică a Europei, respectarea legii, cca crima Romă­niloră, și pentru acesta Ungurii îi trateză în principatul­ Transilvaniei cumă trateză în Bulgaria Mithat-Pa­­șia pe Bulgari. Nu ne vomă adresa la Unguri, căci scimă că dânșii nu voră și nu potă înțelege; vomă în­treba însă pe omulă de Stată, pe inteligintele și eminintele bărbată astă privință me referă la iubirea d-tale pentru acea­a ce va fi comitesa de Chazol . . . . Numai suntă datoră a descurca delicateța mea in casulă unui altă evenimentă fatală care ar face din d-ta unu socie nemîngăiată și din mine m­ă părinte .... Iărtă emo­­țiunea mele care me opresc, d’a sfirși, adaugă elă stergându vă lacrimă în­chipuită . . . . Și in casă căndă astă nenorocire ar sfărîma viața mea, mi-ar fi durerosu a remănea cu greutatea unei mari avuție, a cărui aști fi FOSTA ROMANULUI ION DE CHAZOL. PARTEA A PATRA. XVII. Ori cătu de copilăresc­ aru fi fostă teme­rile Viergiei in privința lui Marulas, era însă evidinte că nu puteam­ lipsi d’a me­ștelni cu acestă sosă reă. Me găndeamă șefă tra­­teza ca p’ună omă de josă,dară nu era mai puțină adevărată că trebuea se me ’nvoiescu cu densű. A două di­elfi veni la mine In modulă cu care se presintă, s’ar fi putută ghici că elu sc simpția de astă dată din în­­tâmplare pe una terămă solidă și morale. — Pre legea mea, domnule comite, îmi r­iso elfi c’uă simplicitate de patriarhu, calcă tóte regulele otărîte veninde eű ânteia in­­tr’uă ’mprejurare în care de obicinuita pă­rinții asceptă se viă ginerele; însă pe cândă betrănii adorau, adăugă elu cină zîmbetă părintescu, se ’ntempla ca animele cele tinere se facă romanțe în taină. C’um­ omă ca d-ta credă că nimici­ nu e mai bună de cătă francheța. Vină dara num­ai pentru a’ți vorbi despre oă afacere seriosă despre care scumpa nostră Viergie mi-a vorbită ieri. Fetițele camă viseza adese ori; ele crede lesne în simplimente și m unele scopuri ... — D-ra Viergia d-le, raspunseră, nu o amăgită de­locă în privința scopuri­lor­ mele. N’avemu dară a ne ințelege decătă asupra prețiului ce ceri pentru împlinirea formalită­­ților­ legali în cari legea­­ țî dă­ună rolă. — Suntă părinte, domnule comite, strigă ură c’ună acentă de iubire, și fericirea fiiei mele ’mi este d’ajunsă. Acésta este încoro­narea operei mele. Singura mea părere de reă este că nu voiă putea se asistă la a­­césta încoronare; dară, adaugă elü c’ună nuoă zîmbetă, amorurile cele tinere iubescă misteriulă și singurătatea. Așă fi u­ă tul­burătorii de veseliă. Libertatea este vă­de e nesupusă, ea este idolulă meu celă mai de pe urmă. Mi-ar fi dară anevoie a trăi între d-vostră. Insă celă pucină urările mele se voră urma. Ce -mi trebuesce mie? mânca­rea sparțiatului, izvorulu pusnicului . . . . Prevedă bine, reluă elă cu aerulu unui omă bună care arătă unu mare stoicismă pă­rintescu, prevedu bine că va trebui să mĕ supună a avea m­ă trenă onorabile, în ar­monia cu nobili situațiune a fiiei mele. Ori cătă me voiă apăra, ea mă cunosce pré bine pentru a nu me sei si li se primescă uă pen­siune .... pre mare pentru gusturile mele ... Avuția este uă sarcină pentru înțeleptă, dară ce pasă inimea unui părinte m­ă sacrificii"! mai multă ? Așă merge ore pîn’a otrăvi ferici­rea copilei mele nevoindă a’mpărți cu densa posițiunea înaltă ce o va datori educațiunea ce’i am dată ? Dacă ’mi este permisă a fi orgoliosă cu d-ta, cu dînsa acesta ar fi ună ultragiă. Așia dată, domnule comite, se nu fiă de­locă desbatere de interesă între noi, cea mai mică stăruință din partea d-tale m’ar fi ni Nimicu pentru mine, tată pentru dînsa!... De tema d’a nu compromite demnitatea Viergiei, și pîn’în momentulă căndă voiă putea arunca pe parbafara pe acestă mise­­rabile, îmi trebuia curagiulă d’a asculta ne­rușinarea lui. — Atunci, domnule, dispiu înțelegendu pré bine limba giulă lui lămurită, te voiă ruga se te nțelegî cu d. Langride, nota­rială meă, care va redige actele necesarie. La acesta conclusiune, care nu am­ părți de gustulă luî, Manilas tresări.— Ce este de N’amă primită âncă No. 110 ală Federațiunii spră a pute pune luptă ochii publicului corespondința în ces­­tiune. Ce trebue însă acea corespon­­dințiă căndă faptulă vorbesce prin elă însu­șî? Persecutările sunt­ în culme; în No. președinte ală Fede­rațiunii vedemă că pentru plată de imposite în Comitatul­ Som­oculă au mersă pîn a „desvăli casele ș’a le ruina p’n’ a nu mai pute omidă lo­cui într’însele. Rocuisetele de case, hainele, bucatele se aruncau în ulițe; bărbații, femeiele, pruncii plăngeau nevoie m­ă ală treile întru noi, domnule co­mite? Mulțămită ceriului suntemă omeni­a ne ințelege fără unu notariu care se inre­­gistre cuvintele nóstre, și fiindă că suntemă siliți a părăsi plăcutele regiuni ale posesiei ș’ale amoriuluĭ pentru a vorbi in [»rosă și despre contracte, se vorbimă cu anima des­chisă .... Sir Clarence da fiici mele­nes­­ce avantagie forte frumesc. Ce vrai, suntă părinte, repeți elă cu iubire, roiulă meă me silesce s’amestescă ceva din vechia mea în­țelepciune cu tinerile vostre speranțio, și tre­­bue celă pucină pentru formă, se trateză cessiunile cari ară speria de figură corte­­gială încântătorii de amoră și de ilusiune care legana în acestă momentă fragedele vi­suri ale copilei mele iubite. Ea nu pie are decătă pe mine în lume și datoria mea este d’a fi prudinte pentru amendouî ’. Cruda Parcă nu ’mblândescc asprimile iei dinaintea prive­­lișteî încât­ tutere a duicoloru căsetoriî ce far­mecă tinerimea și .... și ... . — Voiă asigura viitoriulă femeie­ mele, nu te mgriji domnule, respunsd­ă, t­indă scurtă sfîrșitulu periodei lui. — Nu mé moiouiescă domnule comite, ^iise elă facéndu’mi omagiulă unei salutări, și nu singurulă și tristură moștenitoriă, dacă con­­tractul ei dumitale mar conține vină formală pentru a nu mi asigura decătă clausă uă parte din astă moștenire. Ticălosulă punea atăta dibăcia și supu­ii­­tate in argumentarea lui, încătă imî veni bănuiala că elă nu se simpuia pre tare în drepturile séle. Uă ideiă îmi trecu prin spiritu. — Lasă-mc se'țî facă uă 'n­tre­bare, dom­nule, îî disciu, uă ’ntrebare care póte se aibă însemnătatea sea acolo unde amu a­­junsă. — Poftimă, domnule comite, respinse elc cu asigurare. Voiă respunde în totă sim­plicitatea mea. — Luândă de nevastă pe mam­a d-rîe

Next