Romanulu, iunie 1869 (Anul 13)
1869-06-11
398 Ji Iriíil 11 ROMANULU l TOMI] 1869 de véră, cumă putea Camera, în done... trei dile, nu se verifică, dére celă pucină se-și de pre cumă semn de acea situațiune și se vâdă déce împrumutură este sau nu uă nevoiă neapărată? Cumă putea mai alesă se facă acesta, cândă chiară acele done... trei dile nu i le-au lăsată libere, ca se examine, se studie lucrul ă, ci i-au cerută se discute și se voteze, în acestă intervală, legi ce fiecare în parte avea nevoie d’a fi discutate trei cicle, legi ca Convențiunea de navigare a Prutului, despăgubirea de 750,000 lei noul d-lul Herz, construițiunea căii ferate de la Smârda, căutarea în regiă a drumului de seră la Giurgiu, etc. etc? Scopulă d-v. este déja învederată. Déru, pentru mai bună lămurire a cești unii, dă-mi voiă se sfîrșescă astă dî, domnule ministre, puindu-o țî uă întrebare, care, de voiă reeși a o formula bine , va face ca respunsulă se fiă, décá nu pe buzele, celă puțină în mintea tuturoră. Decă situațiunea financiară, înfățișată de d-tea, era reală, exactă, prin urmare și împrumutură uă nevoiă neapărată pentru țară, de ce ai voit se surprind! cu aceste clone cestiuni uă Cameră, în care guvernul are nu numai majoritatea, dérü mai unanimitatea ? Cu acésta întrebare, camă indiscretă póte, amâinere, etc. atâta de lași și stupidi, înoată nu surprindere acelă împrumută; iase mișcă de câtă după voința arbitrarii, a acelora pe cari nesce întâmplări s-au aausu la cârma Statului, căci pe urmă.... amărăciunea aceloru ce s’ară lăsa amăgi de d-v<a stră va fi multă mai mare de câtă acea ce faceți s’o simtă asta di națiunea insultată. Acestea clise, se veniiau la subiectului nostru, îndată după suirea d-tele la putere, d-le ministre, ai venită într’una modă forte dibace, adică provocată, silită de ambii d-tele din Camera trecută, și ai aretatu în sînulâ ei că situațiunea nostră financiară este din cele mai deplorabile și că, d’uă camă dată, ca se tai facă acelei situațiunî, îți trebue mă împrumută. Vedându-te însă strimtorată, ca se justifici arezările d-tele și Vedândă că Adunarea nu aude cu urechia d-tele, mai cu osebire în cea-a privesce împrumuturle, făcuși mă pasă înapoi și declarași că te-ai încetată în așternerea situațiunii provisorie. Acestă pasă înapoi îlă făceai însă ca se poți săr mai bine bariera ce ți se înfăcișia Disolvarău Camera și, după ce curăți și bine grajdulă lui Rugias — espresiunea d-lui Văcărescu, — adică după ce te curăți și de vechi impiegați din ministerială de finanțe, înlocuindu-i cu vechii d-tele camaradi din vechia administrațiune a ministeriulu de culte, ai înfâțișiază din nuoă terestă situațiune prin Monitorium, oficiale. Acestă nouă situațiune era și mai încărcată decâtă cea d’ântâifl. Am atrasă în dată atențiunea d-tele asupra acestei procederi neregulate și asupra falsității acelei situațiunî. In urmă, vedendu că în totă cursulă sesiunii nouei Camere nu mai atingi acestă cestiune, am credută că de bună credință te încetaseși și că aveai, ca omă onestă, se lovesci pe acei ce abusaseră de noviciatură d-tele. Iți poți dorü închipui mirarea mea, cândă la sfîrșitul lucrărilor Camerei, atunci cândă ea era mai descompletată, îi înfățișiași din nuoă situațiunea publicată în Monitori, ba încă d’astă dată și mai încărcată. Mirarea mea ânsă nu ținu multă. Mă încredințai că, urmărindă scopulü ce-ți propuseseșî, nu puteai procede altă fetă; voiai a storce îndată și prin surprindere mă împrumută de 15 milione și a pregăti țera pentru noul sarcine; pentru a ajunge la acestă resultată, tóte mic^’lacele îți erau bune. Ara zisă că voiai a storce prin mică de totű dinaintea ei. Mi se părea că privirile eî, vocea eî, consiliile eî îmi treceau la uă sută de coți d’asupra capului. Nu cutezamă ai împărtăși imaginațiunile mele de copilă, nici se me ’ncercă a o ’interesa la jocurile mele. retelegrama că era deja multă că ea consimția se trăiască și să nu i se putea cere nimică mai multă. Intre tată-meă și mine era altă ceva. Ii se menamă lui, me firațiamă din r sa lui. Ca și densulă, iubiamă cu pasiune colorea roșie, sunetul trompetei, fanfarele, focurile de artiliție și caii. Călăreț fără séraone, elă me -nveța călăra. Făceamă împreună preumblări stravagante, In care duceamu Ingónă caluțulă mea. Adesea mă prcâmbla și ’n faetonulă lui cu patru cai negrii pinteoogi, pe cari 1 mâna eră Însuși. Mergeamă ca venturi; trecătorii se uitaă după noi; că sburamă In nori„ mĕ credeamu regele ” readună. Tată-meă era familiară cu mine;iul numai cutezimea ’i țfice totă. Din parte ’i, li plăcea a ședea la vorbă ș'a se juca cu mine; eramă mă auditoră comodă, admiratoră și fericită. E’ă Îmi spunea micele lui slăbiciuni, micele lui glorii, prinsorile ce câștigase, crină, spre exemplu, că după ce brușe trei strejeii« vigo de Porto, avusese I. C. Brătianu. CORESPONDINTA PARTICULARA A „ROMANULUI.“ Românii din fosta Austria au preste tota cinci foi politice: Gazeta Transilvaniei, Telegrafulű romană, Concordia, Albina și Federațiunea ; din acestea doua esti in Transilvania , doua aici in Pesta și una în Viena. Guvernul maghiară de a fi stăruesee de multă a da lovirea de marte acestei prese române. Concordia din Pesta se susține din b-^nî unguresc!, tocmai d'aceea insă nu este mai nici ună Română abonată dânsa. In <âtă redactorulă eî, spre a pute totuși dovedi lui Andrasy numerasă de abonat, pusă ca condițiune pentru tragirea subvențiunei, este silită a-și trântite fólasea gratis prin ținuturile locuite de Romănî, care apoi firesce i se retrămite din cele mai multe parți, nevrânde ómenii a o citi nici gratis. — Telegraifuln romanii este organulu Mitropolitului Șaguna din Sibiu , redactorul pună simplu figurantă dintre clericii Pre Săniei Séle , care scrie dictando. Acesta róia, se ințelege, că— ca organă alű Pré Sănției Séle — nu pótei de câtă maghiarena,norocire Insă că ea nu represintă opiniunea nici unui Romană din tata Transilvania, căci la conferința din Mercurea, afară de trei funcționari trimișî de Andrasy, numai singură redactorele s’a arătată slugă bună și credinciósa, votăndă pentru părerea ce aperi! Telegrafuri românii.. Abonații la acesta fo á suntu camă de voiă c’ama de silă dascălii și preoții din eparehia Pre Sănțieî Séle, la cari insă poți găsi numeri din Intregulă ană nedesfăcuțî, cu adresele Întregi. După Concordia, acesta este cea mai puțin considerată și citită fóia romanestă In Austro-Ungaria. Amu recruta că și in Romania numai că singură fóia s’a putută amoreza dupa pinteni Telegrafului Românii, reproducând multe din uscăturile sale. Foile, cari represintau în adeveră opiniunea națiunei romane din Austro-Ungaria și cari suntu sprijinite și susținute de publiculă română, simtă vechia. Gazeta Transilvaniei, Federațiunea și Albina. Durere însă că tóte aceste foi sângerozi ații de lovirile liberalismului maghiară și polă dice că se află în agonia morții. Vă simtă cunoscute suferințele și persecuțiunile la cari a fostă și este espusă redactorulă Gazetei, Transilvane, scrii că acesteî foi nu-i este astă de iertată a reproduce lucruri neplăcute lui Andrásy, nici chiar din durele maghiare din Pesta, nici din țiarele germane di Viena. Sciți că redactorii ei a fost destituită din postură de directoră gimnasială și intrasă la baza tribunalului maghiară din M. Vásárhely, tn câtă numai grația Mairstății scăpă de temniță Sciți asemene că redactorele Federațiunii Alesandru Rfimană , e osândită la ínchisore de unöană și la amendă de 500 fiorini și ascepta pe tota ora isecutarea sentinței. Acumă aflați că ministerială maghiară din Pesta a oprită filele aceste Albind din Viena, pentru tote țerile de luptă corona Ungariei. Prin urmare nu ne mai e concesă a are una singură ijiariă politică romănescă. Libertatea maghiară de presă este așia dar fără pereche în tote statele constituționale ale lumei. Cea mai blăstămată censură cozăcesca nu póte fi mai aspră. Unde vomă ajunge, după atâtea despoierî , vă puteți închipui. Partida lui Deak, cu privire la tristele esperimente, cea făcută cu alegerile trecute și ’n secura prevedere că la viitórea alegere va fi învinsă de oposițiunea Koșutiana două parte și de altă parte a naționalităților, — a ’nceputu să cugete la mifibce preventive. Se vorbesce de unu nou proiectă de lege electorală, după care mandatul deputațiloră se se estindă de la trei la cine ani și ca acea lege se aibă valore și pentru deputații de acumă, ca unu semnu mai mult de nemulțămirea domnitóre și nestabilitatea lucruriloru la noi. In obiecta fii acesta ,Jiar ulu Zukunft No 105 a. c. observă că, precumü in Cislautania (Austria), pună tote In mișcare spre a asecura durabilitate formei constituționale de a fi, care corespunde intereseloră loră. — Întocmai așa Se silesce și partida lui Deak, în Ungaria (Transilvania) a susțină opera Împăcării austro-maghiare și a referințelor create prin aceea, cum ă și ași asecuta puterea și domnirea mai departe peste țările corónei St. Ștefană. . . . Elementulă maghiară nainteza spre popusă seă, cu selbătăcia asiatică, fără nici nu cruțare, curățindă și lăsândă în piciore totă ce-i stă în cale și nesfiindu-se de nici ună mijlocă ală forței. Pe cândă în partea apusană a imperiului conflictul cu Boemii, Moravii, Polonii cresce pe tótu țjiua, Deakistiî și-au supusă de altă parte Croația și Slavonia au incorporată cu forță Transilvania și Voivodina și simtă p’aci se’șî unéscu și confiniele militare și Dalmația. Pe cândă intislavania ideia alegerilor directe dă de pedecî neînvinse, în Ungaria începe agitațiunea pentru prelungirea mandatului de deputată . . . . Nu asemenea prelungire, ci schimbarea sistemei ne pote mântui de nimicirea morală. Justiția trebe se fie scutită de tóte influințile naționale și politice și sǎ urmārescá fără cruțare orice calcare a legii. Acesta e uniculă remediu, fără de care toți paragrafii unei legi electorale nu potu se folosestá nimica. Despre starea justiției in Ungaria vamă mai amintită și altă dată și dau vie dovadă tóte organele nepartinitare. Ca ună semnă învederată despre crescerea și olărirea oposițiuneî In Ungaria, póte servi și impregiurarea că de la 1 luniu va apare și în limba germană mă chiară mare, oposiționalu sub titlu „Neuer freier Lloyd, “ care va lucra pentru uă Ungaria independinte, fără de nici uă legătură cu Austria, prin urmare va combate dualismul. Organulu acesta este fondată de partita stângă maghiară, ale cărei folosii este Kossuth. X. Pesta, 1 Iunia, 1869 SOCIETATEA PENTRU IVEÎATIA POPORULUI (Secțiunea centrale.) Duminica venitóre, 15 Iunie, se va face distribuțiunea premieror la scólele de adulți din capitală. Aceia din amicii instrucțiunii, cari vorö voi a ofere cărți séu alte obiecte pentru acesta distribuțiune, sântă rugați a le adresa celu multă penă Vineri sara la secretariatul societății, strada Pensionatulă, No. 10 Casele d-lui Esarcu. p. Președinte, C. Esarcu. Secretară, St. C Michailescu. or>.0000- PARTEA COMUNALE, CONSILIULU COMUNEI BUCURESCI. Ședința de la 26 Maiu, 1869. Presențî: D. G. Gr. Cantacuzino, primarulă, — Menelas German, consilieru-ajutoră, — Dr. Dim. Danielenu, idem, — N. Radulenu, idem, — Al. Lăzărescu, consiliară, — G. Dimitriade, idem, — Em. Pangăl, idem, — C. D. Atanasiu, idem, — N. Paleologu, idem, — Paul Puretz, consiliare, — Chr. Tabacovici, idem, — Teodor Rădulescu, idem, — Răducanu Dimitriu, idem, Absenți, — Petre Grădiștenu, consilier-ajutor, — C. Aninoșanu, idem, — Generalii I. Florescu, consiliară, — Panait Ionescu, idem Ședința se deschide la 8 £ ore sera. Procesulü verbalii aii ședinței precedente se citesce și se aprobă. D. Lăzărescu presintă urmatarea propunere, subscrisă de d-sea și de alți nouo consilieri. „Pene la revizuirea și votarea regulamentului interiorii ală consiliului, sub„seranaji” propunemă a se admite ca men sură reglementară ca, orî cândă trei membri consiliarî verii cere votulu secretă a„supra admiterii unei proposițiunî sau deci„simnî, se se voteze prin scrutine secretă.“ Consiliulă adoptă acesta propunere. D. primarii pune în discuțiune cestiunea canalisării și pavării cu pétra cioplită a căii Mogoșoioî ca cea maî arginte. Se citesce relațiunea dată de capul d secțiunii tehnice din cancelaria primăriei despre impregiurările ce incongiera acesta cestiune, de când desecuțiunea contractului, Inchiriata de ministerialö lucrărilor publice pentru canalisarea și pavarea stradei Carol I și a căii Mogoș0ieî, a trecută la municipalitate pene acumă. Se vede și situațiunea generale a acestoii lucrări, presentată de d. ingineră ordinară, Ion Capșa, sublu a cărui inspecțiune s’a făcută lucrările și verificată de d. Capufinenu, architectură șefu ală comunei. Se citesce apoi memorială dată de d.Dimitrie Cantacuzino, intreprinisetorulu lucri*riloră, memoriă prin care d. Cantacuzino, sfice că fără drepte i s’a resiliatu contractulu și aréta condițiunile cu care voiescea se Împăca cu municipalitatea și a continua lucrările. D. Lăzărescu cere mai multe esplicărî asupra motivelor, resibariî menționatului contractă. I se dă aceste esplicărî. D. Paleologu observă că actualulu Consiliu comunală mare se intre In esamenulă motivelor capule destulă de liberă pentru a ghici unu rebus de ijiariu ilustrată. Elă avea într’Insulă copilării; acesta era partea mea. Elă se apleca puțină, că mere chermă pe vărsură degeteloră și comunicantă pe picior de egalitate. Elă era totod’uă dată idealulă și camaradură meă; eă eram jucăria și petrecerea lui. In timpul lipselor lui, nu trăiamă de câtă pe jumătate, ’i asceptame rentorcerea t’uă nerăbdare pasionată. El pleca pe tăcute și reveda cu sgomotu mare. In acelă timp, Geneva era mă locă de adăpostă politică, ea era plină de refugiul din lute fetele, ciudată mestecătură de eroi și de aventurieri. Toți aceștia se grămădină In jurul tatălui meu. In iiuaotărâtă pentru reîntorcerea lui, amicii adevărați și cei de mesa năvălită asupra ne ca ună cârdă de grauri. Grădina era plină și casa era intarsa cu susulă in josă. Se ținea mésa întinsă două file și două nopți necontenită. Eramu ca nebună, beală, nu mé mai putéme țină pe picióre; strigamu, cântamu, și trebuia se me ié din sala intruniriloru. Cu tóte aceste nume lăsau se beau oă singură picătură de vină; dérè du me puteau opri d’a resufla aerul și ele era rapitosă. Înamorată de scomptă, de represintațiun{ ardinte, tot deuna in mare mișcare, tatămeu scia mai bine de câtă oricine a pune In scenă fericirea; pare că ținea mai multă la decoră decâtă la operă. Caractere estremă, nu cunoscea de lății beția plăcerii sau beția periolului. Uneori devenia, ca se afică asia, electrică ; viața î țișnea din vine, nu puteai se să atingi fără -o scapere s Inteie. Ui dată pe lună se simția camă ostenită ; atunci s’arunca întronă fotoliă, cu mânere umede, cu capulă greă, cu ochii stinși. Ună momentă mai in urmă era In piciure. Amnă aflată mai In urmă cu imule din ami iî sei Ilü supranumise un eroic epicuriană. Intr'uă eramă cu densulă la venatóre: sfârșise Implutura; ele scose din boșuiară două bilete de căte una mic franci și le puse alene ln pușcă. Repeția adese: Scumpula chieltuiesce cătă și celă darnică. Acesta era adagiuluscă favorită. Faptulă este că ne adoramü unulă p’altulă. Me găsia plăcută, mă găsiamă minunată. Mama pretindea că formamă amăndouîtă societate de administrațiune reciprocă. Mersulă soră, ținerea capului, atitudinile sale de paladin, maniera d’a-șî rădica bărbia când ridea, acea spumă de nebunia, ce se vede In ochii lui, mișcarea fioratóre a noriloră, frisura mustății sele, îmbrăcămintea sea, ceaprazurele sele, găitanele, brebocele, viciile, cravatele sele de felurite fecie, nu sciamă In adeverit ce s’admira maî multă. Póte că în mine preferamă cămășile lui, ce tóte eraă care mai de care maî cu cute și maî cusute. Ele ănsușî da desenurile. Demna se vorbesc cu mine d’aceste cestiunî mari Intr’uă d’i mi-a spusă carea In mintea sea idea unei cămișe cumă lumea n’a mai vedutu încă. A murită. și lumea nu va vede acea operă. Un lucru ma întrista; era In viața lui nisce mistere la carii nu cramă inițiată. Care era causa deselor și fără de veste călătorielor séle, căci înțelegi că mamă credută multă timpă istoria căldării. Ma intrigau âncă lungile conferințe ce avea adese cu mama; îndată ce intramă, ea coboraă vocea séü tacéo. Era déznotărită să nu vorbescá naintea mea de orecare lucruri. Ș’acăstă lețiune se făcuse tutoră ăspețiloră nostrii; vrmulă uita recomandarea; mama, c’una gesta séu c’ună semnă din ochi, îlă chiama la ordine. Erau déjű in lume cestiuDî reservate, ce le ascundeau curiositâții mele. Se temeau de capacitatea saa de discrețiunea mea ? Uneori slăngeamu de turbare, déru nu multă timpă. Caracterul mea era atătă de miscătoriă Incâtă nu găseamă niicînădată dimineța pe perna mea cugetările ce le pusesemă séra adormindu; nu eramă mă descreierată, dére avému creieri de schimbă. Ș’apoî ’mî-era sete de fericire; viéta mî-era plină de sensațiuni plăcute și nu doreamă se mă oprescă la articlul ce mă făcea se suferă ; mă întorc cearnă răpede și cu totul ă la cea-a ce-mi plăcea. Mă credeai! nedemnă d’a mă iniția la orecare mistere. Fia ! iubirea de sine-mî se despăgubia in altă parte. La nouă ani sciamă pe degete osebirea între totű felulă de trăsuri, ași fi osebită dintruă căutătură Ună cală de sânge curată dintr’mnulă de jumătate de sănge , fără mai vorbi de cunoșcințele mele tn cămășăriă. Dérö, cu tóte ușurințele mele de părere, simțiamă că se urzea ceva In juru-mi ș’mă periclu era suspensă pe fericirea mea, cum eretele sbeu peste columbă. Intruă ții, după amedi, jucându-me prin grădină, amintimă blândă la spate-mi. Me íntorce și vedi un omă d’uă aparință pecătusă. Inveșmântatii d’uă haină vechiă, cu câtarea oblică, cu părulu folosit , ca fața galbenă ș’acăria apatiință In lotulu îmi aducea aminte pe unii Samsari evrei, ce vădusemă vădată In Polonia. Acestă omă s’apropie, îmi borborosesce dă lungă litania din care nu ințelegă nimic, ș’apoi, rnnjinde, mé Intreba cum me chiamăi nefusü d’a-î spune. Insistă c’mă tonă ame* * TTA *