Romanulu, iunie 1869 (Anul 13)

1869-06-11

3­98 Ji Iriíil 11 ROMANULU l­ TOM­I] 1869 de vér­ă, cumă putea Camera, în done... trei dile, nu se verifică, dére celă pucină se-și de pre cum­ă semn de acea situațiune și se vâd­ă déce împrumutură este sau nu uă nevoiă neapărată? Cumă putea mai alesă se fac­ă acesta, cândă chiară acele done... trei dile nu i le-au­ lăsată li­bere, ca se examine, se studie lu­crul ă, ci i-au­ cerută se discute și se voteze, în acestă intervală, legi ce fie­care în parte avea nevoie d’a fi discutate trei cicle, legi ca Con­­vențiunea de navigare a Prutului, despăgubirea de 750,000 lei noul d-lul Herz, construi­ți­un­ea căii fe­rate de la Smârda, căutarea în re­­giă a drumului de seră la Giur­giu, etc. etc? Scopulă d-v. este déja învederată. Déru, pentru mai bună lămurire a cești unii, dă-mi voiă se sfîrșescă astă­ dî, domnule ministre, pu­indu­-o țî uă întrebare, care, de voiă reeși a o formula bine , va face ca res­­punsulă se fiă, décá nu pe buzele, celă puțină în mintea tuturoră. Decă situațiunea financiar­ă, înfă­țișată de d-tea, era reală, exactă, prin urmare și împrumutură uă nevoiă neapărată pentru țară, de ce ai voit se surprind! cu aceste clone cestiuni uă Cameră, în care guvernul­ are nu numai majoritatea, dérü mai u­­nanimitatea ? Cu­ acésta întrebare, camă indis­cretă póte, amâ­inere, etc. atâta de lași și stupidi, înoată nu surprindere a­celă împrumută; i­a­se mișcă de câtă după voința ar­bitrarii, a acelor­a pe cari nesce întâmplări s-au aausu la cârma Sta­tului, căci pe urmă.... amărăciunea a­­celoru ce s’ară lăsa amăgi de d-v<a­ stră va fi multă mai mare de câtă acea ce faceți s’o simtă asta­ d­i națiunea insultată. Acestea clise, se veniiau la su­biectului nostru, îndată după suirea d-tele la pu­tere, d-le ministre, ai venită în­­tr’una modă forte dibace, adică pro­vocată, silită de amb­ii d-tele din Camera trecută, și ai aretatu în sî­­nulâ ei că situațiunea nostră finan­ciară este din cele mai deplorabile și că, d’uă camă dată, ca se tai fac­ă acelei situațiunî, îți trebue m­ă împrumută. Ved­ându-te însă strim­torată, ca se justifici arezările d-tele și Vedândă că Adunarea nu aude cu urechia d-tele, mai cu osebire în cea-a privesce împrumutur­le, fă­cuși m­ă pasă înapoi și declarași că te-ai încetată în așternerea si­tuațiunii provisorie. Acestă pasă îna­poi îlă făceai însă ca se poți săr mai bine bariera ce ți se înfăcișia Disolvarău­ Camera și, după ce cu­­răți și bine grajdulă lui Rugias — espresiune­a d-lui V­ăcărescu, — a­dică după ce te curăți și de vechi impiegați din ministerială de finan­țe, înlocuindu-i cu vechii d-tele ca­maradi din vechia administrațiune a ministeriulu de culte, ai înfâți­­șiază din nuoă teres­tă situațiune prin Monitorium­, oficiale. Acestă nouă situațiune era și mai încărcată de­câtă cea d’ântâifl. Am atrasă în dată atențiunea d-tele asupra acestei procederi neregulate și asupra fal­sității acelei situațiunî. In urmă, ve­­dendu că în totă cursulă sesiunii nouei Camere nu mai atingi ace­stă cestiune, am credută că de bună credință te încetaseși și că aveai, ca omă onestă, se lovesci pe acei ce a­­busaseră de noviciatură d-tele. Iți poți dorü închipui mirarea mea, cândă la sfîrșitul­ lucrărilor­ Ca­merei, atunci cândă ea era mai des­­­completată, îi înfățișiași din nuoă situațiunea publicată în Monitori­, ba încă d’astă dată și mai încăr­cată. Mirarea mea ânsă nu ținu multă. Mă încredințai că, urmărindă scopulü ce-ți propuseseșî, nu puteai procede altă­ fetă; voiai a storce în­dată și prin surprindere m­ă îm­prumută de 15 milione și a pre­găti țera pentru noul sarcine; pen­tru a ajunge la acestă resultată, tóte mic^’lacele îți erau bune. Ara zisă că voiai a storce prin mică de totű dinaintea ei. Mi se părea că privirile eî, vocea eî, consiliile eî îmi­ tre­­ceau la uă sută de coți d’asupra capului. Nu cutezamă a­i împărtăși im­aginaț­iunile mele de copilă, nici se me ’ncercă a o ’in­­teresa la jocurile mele. retelegrama că era deja multă că ea consimția se trăiască și să nu i se putea cere nim­ică mai multă. Intre tată-meă și mine era altă ceva. Ii se menamă lui, me firațiamă din r sa lui. Ca și densulă, iubiamă cu pasiune colorea roșie, sunetul­ trompetei, fanfarele, focurile de artiliție și caii. Călăreț fără séraone, elă me -nveța călăra. Făceamă împreună pre­­umblări stravagante, In care duceamu Ingó­nă caluțulă mea. Adesea mă prcâmbla și ’n faetonulă lui cu patru cai negrii pinteoogi, pe cari 1 mâna eră Însuși. Mergeamă ca venturi; trecătorii se uitaă după noi; că sburamă In nori„ mĕ c­redeamu regele ” rea­dună. Tată-meă era familiară cu mine;­iul nu­mai cutezime­a ’i țfice totă. Din parte ’i, li plăcea a ședea la vorbă ș'a se juca cu mine; eramă m­ă auditoră comodă, admira­­toră și fericită. E’ă Îmi spunea micele lui slăbiciuni, micele lui glorii, prinsorile ce câștigase, crină, spre exemplu, că după ce brușe trei streje­­ii« vigo de Porto, avusese I. C. Brătianu. CORESPONDINTA PARTICULARA A „ROMANULUI.“ Românii din fosta Austria au preste tota cinci foi politice: Gazeta Transilvaniei, Telegraf­ulű romană, Concordia, Albina și Federațiunea ; din acestea doua esti in Transilvania , doua aici in Pesta și una în Viena. Guvernul­ maghiară de a­ fi stăruesee de multă a da lovirea de marte acestei prese române. Concordia din Pesta se sus­ține din b-^nî unguresc!, tocmai d'aceea insă nu este mai nici ună Română abonată dânsa. In <âtă redactorulă eî, spre a pute totuși dovedi lui Andrasy numerasă de abo­nat, pusă ca condițiune pentru tragi­rea su­b­­vențiunei, este silită a-și trântite fóla­sea gratis prin ținuturile locuite de Romănî, ca­re apoi firesce i se retrămite din cele m­ai multe parți, nevrânde ómenii a o citi nici gratis. — Telegraifuln romanii este or­­ganulu Mitropolitului Șaguna din Sibiu , re­dactorul p­ună simplu figurantă dintre cle­ricii Pre Săniei Séle , care scrie dictando. Acesta róia, se ințelege, că— ca organă alű Pré Sănț­iei Séle — nu póte­­i de câtă maghia­­rena,­norocire Insă că ea nu represintă o­piniunea nici unui Romană din tata Tran­silvania, căci la conferința din Mercurea, a­­fară de trei funcționari trimișî de Andrasy, numai singură redactorele s’a arătată slugă bună și credinciósa, votăndă pentru părerea ce aperi! Telegrafuri românii.. Abonații la acesta fo­ á suntu camă de voiă c’ama de silă dascălii și preoții din eparehia Pre Săn­­țieî Séle, la cari insă poți găsi numeri din Intregulă ană nedesfăcuțî, cu adresele Întregi. După Concordia, acesta este cea mai puțin considerată și citită fóia romanest­ă In Aus­­tro-Ungaria. Amu recruta că și in Romania numai că singură fóia s’a putută amoreza du­pa pinteni Telegrafului Românii, reprodu­când­ multe din uscăturile sale. Foile, cari represintau în adeveră opiniu­nea națiunei romane din Austro-Ungaria și cari suntu sprijinite și susținute de publiculă română, simtă vechia. Gazeta Transilva­niei, Federațiunea și Albina. Durere însă că tóte aceste foi sângerozi ații de lovirile liberalismului maghiară și polă dice că se află în agonia morții. Vă simtă cunoscute suferințele și perse­cuțiunile la cari a fostă și este espusă re­dactorulă Gazetei, Transilvane, scrii că a­­cesteî foi nu-i este astă­ de iertată a repro­duce lucruri neplăcute lui Andrásy, nici chiar din durele maghiare din Pesta, nici din ț­ia­rele germane di­­ Viena. Sciți că redactorii ei a fost­ destituită din postură de direc­toră gimnasială și in­trasă la ba­za tribu­nalului maghiară din M. Vásárhely, tn câtă numai grația Mairstății scăpă de temniță Sciți asemene că redactorele Federațiunii Alesandru Rfimană , e osândită la ínchisore de unö­ană și la amendă de 500 fiorini și ascepta pe tota ora isecutarea sentinței. A­­cumă aflați că ministerială maghiară din Pesta a oprită­­ filele aceste Albind din Viena, pentru tote țerile de luptă corona Un­gariei. Prin urmare nu ne mai e concesă a are una singură ijiariă politică romănescă. Libertatea maghiară de presă este așia dar fără pereche în tote statele constituționale ale lumei. Cea mai blăstămată censură coză­cesca nu póte fi mai aspră. Unde vomă a­­junge, după atâtea despoierî , vă puteți în­chipui. Partida lui Deak, cu privire la tristele es­­perimente, ce­a făcută cu alegerile trecute și ’n secura prevedere că la viitórea alege­­re va fi învinsă de oposițiunea Koșutiana do­uă parte și de altă parte a naționalită­­ților­, — a ’nceputu să cugete la m­ifibce preventive. Se vorbesce de unu nou proiectă de lege electorală, după care mandatul­ de­­putațiloră se se estindă de la trei la cine ani și ca acea lege se aibă valore și pentru deputații de acumă, ca unu semnu mai mult de nemulțămirea domnitóre și nestabili­ta­tea lucruriloru la noi. In obiecta fii acesta ,J­iar ulu Zukunft No 105 a. c. observă că, precumü in Cislauta­­nia (Austria), pună tote In mișcare spre a asecura durabilitate formei constituționale de a­ fi, care corespunde intereseloră loră. — Întocmai așa Se silesce și partida lui Deak, în Ungaria (Transilvania) a susțină opera Îm­păcării austro-maghiare și a referințelor­ cre­ate prin aceea, cum ă și ași asecuta puterea și domnirea mai d­e­parte peste țările coró­­nei St. Ștefană. . . . Elementulă maghiară nainteza spre p­opusă seă, cu selbătăcia a­­siatică, fără nici nu cruțare, curățindă și lăs­ândă în piciore totă ce-i stă în cale și nesfiindu-se de nici ună mijlocă ală forței. Pe cândă în partea apusană a imperiului conflictul­ cu Boemii, Moravii, Polonii cres­ce pe tótu țjiua, Deakistiî și-au supusă de altă parte Croația și Slavonia au incorpo­rată cu forță Transilvania și Voivod­ina și simtă p’aci se’șî unéscu și confiniele mili­tare și Dalmația. Pe cândă in­tislav­ania i­­deia alegerilor­ directe dă de pedecî neîn­vinse, în Ungaria începe agitațiunea pentru prelungirea mandatului de deputată . . . . Nu asemenea prelungire, ci schimbarea sis­temei ne pote mântui de nimicirea morală. Justiția trebe se fie scutită de tóte in­­fluințile naționale și politice și sǎ ur­­mārescá fără cruțare ori­ce calcare a legii. Acesta e uniculă remediu, fără de care toți paragrafii unei legi electorale nu pot­u se folosestá nimica. Despre starea justiției in Ungaria vamă mai amintită și altă dată și dau vie dova­­dă tóte organele nepartinitare. Ca ună semnă învederată despre cresce­­rea și olărirea oposițiuneî In Ungaria, póte servi și impregiurarea că de la 1 luniu va apare și î­­n limba germană m­ă chiară ma­re, oposiționalu sub titlu „Neuer freier Lloyd, “ care va lucra pentru uă Ungaria inde­­pendinte, fără de nici uă legătură cu Aus­tria, prin urmare va combate dualismul­. Organulu acesta este fondată de­ partita stângă maghiară, ale cărei folosii este Kos­suth. X. Pesta, 1 Iunia, 1869 SOCIETATEA­ PENTRU IVEÎATIA POPORULUI (Secțiunea centrale.) Duminica venitóre, 15 Iunie, se va face distribuțiunea premieror­ la scólele de adulți din capitală. Aceia din amicii instrucțiunii, cari vorö voi a ofere cărți séu­ alte obiecte pentru a­­cesta distribuțiune, sântă rugați a le adresa celu multă penă Vineri sara la secretaria­tul societății, strada Pensionatulă, No. 10 Casele d-lui Esarcu­. p. Președinte, C. Esarcu. Secretară, St. C Michailesc­u. o­r>.0­000-­ PARTEA COMUNALE, CONSILIULU COMUNEI BUCURE­SC­I. Ședința de la 26 Maiu, 1869. Presențî: D. G. Gr. Cantacuzino, primarulă, — Menelas German, consilieru-ajutoră, — Dr. Dim. Danielenu, idem, — N. Radulenu, idem, — Al. Lăzărescu, consiliară, — G. Dimitriade, idem, — Em. Pangăl, idem, — C. D. Atanasiu, idem, — N. P­aleol­ogu, idem, — Paul Puretz, consiliare, — Chr. Tabacovici, idem, — Teodor Rădulescu, idem, — Răducanu Dimitriu, idem, Absenți, — Petre Grădiștenu, consilier-ajutor­, — C. Aninoșanu, idem, — Generalii I. Florescu, consiliară, — Panait Ionescu, idem Ședința se des­chide la 8 £ ore sera. Procesulü verbalii aii ședinței precedente se citesce și se aprobă. D. Lăzărescu presintă urmatarea propu­nere, subscrisă de d-sea și de alți nouo con­­silieri. „Pene la revizuirea și votarea regu­­­lamentului interiorii ală consiliului, sub­­„seranaji” propunemă a se admite ca me­­n sură reglementară ca, orî cândă trei mem­­­bri consiliarî verii cere votulu secretă a­­„supra admiterii unei proposițiunî sau deci­­„simnî, se se voteze prin scrutine secretă.“ Consiliulă adoptă acesta propunere. D. primarii pune în discuțiune cestiunea canalisării și pavării cu pétra cioplită a căii Mogoșoioî ca cea maî arginte. Se citesce relațiunea dată de capul d sec­țiunii teh­nice din cancelaria primăriei des­pre impregiurările ce incongiera acesta ce­stiune, de când d­esecuțiunea contractului, In­­chiriata de ministerialö lucrărilor­ publice pentru canalisarea și pavarea stradei Carol I și a căii Mogoș0ieî, a trecută la municipali­tate pene acumă. Se vede și situațiunea generale a acesto­ii lucrări, presentată de d. ingineră ordinară, Ion Capșa, sublu a cărui inspecțiune s’a fă­cută lucrările și verificată de d. Capufinenu, architectură șefu ală comunei. Se citesce apoi memorială dată de d.Di­­mitrie Cantacuzino, intreprinisetorulu lucri*­riloră, memoriă prin care d. Cantacuzino, sfice că fără drepte i s’a resiliatu contrac­­tulu și aréta condițiunile cu care voiescea se Împăca cu municipalitatea și a continua lucrările. D. Lăzărescu cere mai multe esplicărî a­­supra motivelor, resibariî menționatului con­tractă. I se dă aceste esplicărî. D. Paleologu observă că actualulu Consiliu comunală mare se intre In esamenulă motivelor capule destulă de liberă pentru a ghici unu rebus de ijiariu ilustrată. Elă avea într’In­­sulă copilării; acesta era partea mea. Elă se apleca puțină, că me­re chermă pe văr­­sură degeteloră și comunicantă pe picior de egalitate. Elă era toto­d’uă dată idealulă și camaradură meă; eă eram jucăria și petrece­rea lui. In timpul­ lipselor­ lui, nu trăiamă de câtă pe jumătate, ’i asceptam­e re­ntorce­­rea t’uă nerăbdare pasionată. El­ pleca pe tăcute și reved­a cu sgomotu mare. In acelă tim­p, Geneva era m­ă locă de adăpostă po­litică, ea era plină de refugiul din lute fe­tele, ciudată mestecătură de eroi și de a­­venturieri. Toți aceștia se grămădină In ju­­rul­ tatălui meu. In i­iua­otărâtă pentru re­­întorcerea lui, amicii adevărați și cei de mesa năvălită asupra ne ca ună cârdă de grauri. Grădina era plină și casa era intarsa cu susulă in josă. Se ținea m­ésa întinsă două­­ file și două nopți necontenită. Eramu ca nebună, beală, nu mé mai putéme țină pe picióre; strigamu, cântamu, și trebuia se me ié din sala intruniriloru. Cu tóte aceste nu­me lăsau se beau oă singură picătură de vină; dérè du me puteau opri d’a re­­sufla aerul­ și ele era rapitosă. Înamorată de scomptă, de represintațiun{ ardinte, tot­ deuna in mare mișcare, tată­meu scia mai bine de câtă ori­cine a pune In scenă fericirea; pare că ținea mai multă la decoră de­câtă la operă. Caractere es­tre­mă, nu cunoscea de lății beția plăcerii sau beția periolului. Une­ori devenia, ca se afică asia, electrică ; viața­ î țișnea din vine, nu puteai se­ să atingi fără -o scapere s In­­teie. Ui dată pe lună se simția camă oste­nită ; atunci s’arunca întronă fotoliă, cu mâ­­nere umede, cu capulă greă, cu ochii stinși. Ună momentă mai in urmă era In piciure. Amnă aflată mai In urmă cu imule din ami iî sei Ilü supranumise un eroic epicuriană. In­­tr'uă eramă cu densulă la venatóre: sfârșise Implutura; ele scose din boșuiară două bilete de căte una mic franci și le puse alene ln pușcă. Repeția adese: Scum­­pula chieltuiesce cătă și celă darnică. A­­cesta era adagiulu­scă favorită. Faptulă este că ne adoramü unulă p’al­­tulă. Me găsia plăcută, mă găsiamă minu­nată. Mama pretindea că formamă amăndouî­tă societate de administrațiune reciprocă. Mer­sulă soră, ținerea capului, atitudinile sale de paladin, maniera d’a-șî rădica bărbia când ridea, acea spumă de nebunia, ce se vede In ochii lui, mișcarea fioratóre a noriloră, frisura mustății sele, îmbrăcămintea sea, ceaprazurele sele, găitanele, brebocele, viciile, cravatele sele de felurite fecie, nu sciamă In adeverit ce s’admira maî multă. Póte că în mine preferamă cămășile lui, ce tó­te eraă care mai de care maî cu cute și maî cusute. Ele ănsușî da desenurile. Demna se vorbes­c cu mine d’aceste cestiunî mari Intr’uă d’i mi-a spusă carea In mintea sea idea unei cămișe cumă lumea n’a mai vedutu încă. A murită. și lumea nu va vede acea operă. Un­ lucru ma întrista; era In viața lui nisce mistere la carii nu cramă inițiată. Care era causa deselor și fără de veste călătorielor séle, căci înțelegi că mamă credută multă timpă istoria căldării. Ma intrigau âncă lun­gile conferințe ce avea adese cu mama; în­dată ce in­tramă, ea coboraă vocea séü tacéo. Era dézn­otărită să nu vorbescá naintea mea de ore­care lucruri. Ș’acăstă lețiune se fă­cuse tutoră ăspețiloră nostrii; vrm­ulă uita recomandarea; mama, c’una gesta séu c’ună semnă din ochi, îlă chiama la ordine. Erau déjű in lume cestiuDî reservate, ce le as­cundeau curiositâții mele. Se temeau de ca­­pacitatea saa de discrețiunea mea ? Une­ori slăngeamu de turbare, déru nu multă timpă. Caracterul­ mea era atătă de m­iscătoriă In­câtă nu găseamă niicî­nădată dimineța pe perna mea cugetările ce le pusesem­ă séra adormindu; nu eramă m­ă descreierată, dére avému creieri de schimbă. Ș’apoî ’mî-era sete de fericire; viéta mî-era plină de sensațiuni plăcute și nu doreamă se mă oprescă la articlul­ ce mă făcea se suferă ; mă întorc cearnă răpede și cu totul ă la cea-a ce-mi plăcea. Mă credeai! nedemnă d’a mă iniția la ore­care mistere. Fia ! iubirea de sine-mî se despăgubia in altă parte. La nouă ani sciamă pe degete osebirea între totű felulă de trăsuri, ași fi osebită dintruă căutătură Ună cală de sânge curată dintr’mnulă de jumătate de sănge , fără mai vorbi de­­ cu­­noșcințele mele tn cămășăriă. Dérö, cu tóte ușurințele mele de părere, simțiamă că se urzea ceva In juru-mi ș’m­ă periclu era suspensă pe fericirea mea, cum eretele sbeu­ peste columbă. Intruă ții, după amedi, jucându-me prin grădină, amin­timă blândă la spate-mi. Me íntorce și vedi un omă d’uă aparință pecătusă. Inveșmântatii d’uă haină vechiă, cu câtarea oblică, cu pă­­rulu folosit , ca fața galbenă ș’acăria apa­­tiință In lotulu îmi aducea aminte pe unii Samsari evrei, ce văd­usemă vădată In Polo­nia. Acestă omă s’apropie, îmi borborosesce dă lungă­­ litania din care nu ințelegă nimic, ș’apoi, r­nnjinde, mé Intreba cum me chiamăi nefusü d’a-î spune. Insistă c’m­ă tonă ame* * TTA *

Next