Romanulu, iunie 1869 (Anul 13)

1869-06-11

AN13IÜ ALU THKl-SPKfi-pECLLlA 'márna..................... VOIESCE ȘI VE PUTEA, Levi. Le­n Pe­anö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 pe­uă lună « « 5 « 6 Unii esemplaru 24 banî. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria ■ fler. 7 ADMINISTRAȚI­UNEA IN PASAJHULD ROMANI). No. 1.~ REDACȚIUNIIA IN STRADA­­ lOSTfIA No. 42. U II . 8 fev. fior. 7 val. aust. Art­ielele tr­imise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorii EUGIÎNIU OARA­DA. Pentru serbarea de a<tî a doue-țjecî ș­ unei­a aniversarie a revoluțiunii de la 1848 tipografia nelucrândă,­­iar iula nu va apare Joul. SERVICIU Tfi­LEGRAFIGU AlIU tSOMA WUIil/I. VIENA, 20 — Bucuresci 22 — scrü două cjile cale, și fără nici uă deslușire din par­tea biuroului telegraficii. MADRID, 20 Iuniu. Noulu ministeru s’a format­ cu Prim ca președinte și la resbeJü; Silvia la afacerile străine și ministeriulu de Stat. Cele-l-lalte portofolii remana la miniștrii actuali. MILAN, 20. Vineri sera a fost o turburîre și grămădirî de ómeni; oștirea a restabilite ordinea. Mai multe arestări. FLORENZA, 21 luni 1l. Ducesa d’Aoste a căd­ută greu­ bolnavă, ieri sau făcu­tű demon­strări la Milan, la Torino, la Neapole, la Bergamo și Reggio. Atrupările au fost­ răs­­păndite fara se intrebuința armele. MADRID, 21. Uă bandă carlistă a intra­t d in Navarra, ânsă isolată și de puțină însemnătate. PARIS, 21. Imperatorele a plecatu i­ri la Chalons. S’a respânditu scomptulu că deputatul­ Jou­­venal a fostu omoritü in duelu. • MERGURI, Îl IÜNl^*/|jöV LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea «jianului. In districte la corespond­ințiî «jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A1TU­NAITI­EIX.E Linia de 30 litere................. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou Bucurescî, 22 Cerășarii Multe se sponü — și se ’nțelege cu tota rele — pentru bine-cuvîn­­tata aniversară a­­ filei de mâne. Nu credemă cele ce se spunu, cu tóte acestea, prevestind publiculu a ni veghiătorii ș’a nu respunde la nicî unu felu de provocare, ne im­­plinimü uă datoriă sacră și necon­­formamii și­­ fipotorii că „paza bună trece primejdia rea“. Intr’unul ă din no. trecute ta ise­­rama că guvernulu a presintată a­­dunării unui proiectă de lege pen­tru mărirea imposibilul fonciară. In urmă, negăsindă acele proiecte, în­tre cele împărțite la deputați, amii crezută că redactorele nostru pen­tru procesele verbale ale Camerei a făcutű să confusiune cu impositură funciară, propusă de guvernă asu­pra viiloră. Monitorele de Dumi­nică, publicândă „proiectulă de le­ge pentru rectificarea budgetului pe anul­ 1869“, ne spune că nu se încetase redactarele Românului pen­tru procesele verbale, ci noi, cândă «mă tăcută rectificarea. In acelă proiectă ministrul cere curată și limpede, pe leagă alte im­­posite indirecte, vendări de domenii și împrumuturi, mărirea impositului fonciară; acolo o fice lămurită, „ună mică adausă la impositul fonciară.“ Și mai la vale: „Guvernul­ va comunica acelei comisiuni proiectulă de lege, pusă în studio, pentru sporirea resurse­­lor­ ordinare, cu care urmeză a se ecilibra bugetulă.“ Een­dem­ că și ’n acestă cestiu­­ne adeverută a fostă cu prima nós­­tră relatare, eră nu cu organele gu­vernului, cari am negată că minis­­terială ar fi cerută și sporirea im­positului fonciară. Monitorului de Vineri, 6 Iunie, a publicată m­ă nuuă regula­mentă pentru arendarea moșiilor­ statului. Intre alte prescrieri, sunt­ și cele următore : „Art. 13. Pentru a putea fi admiși a concura, arendașii urmeză a depune un ga­rantă provisorie, egală cu suma aren<eiî pe mű ană ale periodului trecută. „ Acesta garanție trebui se fiă sau în nu­­merară sau în efecte publice, adică: bonuri rurale, bonuri de tesaure, obligațiuni ale Îm­prumutul­ Oppenheim și Stern și acțiuni ala ráțiirö ferate române. Art. 14. După adjudecare, in termenii de 48 ore, arendasiulă asupra cărui s’a adjudecată moșia este obligată a complecta garanția provisorie și a o transforma în ga­ranția definitivă. „Art. 15. Garanta definitivă va fi egală cu arenda pe­rmsi­ană: „Art. 16. Acei ce vor­ contraveni la art. 14­ vom­ per de garanția provisorie, de­pusă de dtoșiî și moșia se va scote din nou în licitație. „Art. 17. Garanta depusă Ia numerară se póte preschimba într’uă altă ipotecară de­uă valore întreită­, rămâne în facultatae ministerului de a refusa acesta preschim­bare. „Nu se priimesc o ipotecă de câtă pe mo­șii și case asecurate contra incendiului.“ Guvernul a trecută, pentru a mări veniturile moșielor­ Statului, pentru ca ele se se îmbunătățescă de că­tre arendatori și pentru ca ș’acești­a se fiă mai securi d’a câștiga, pre­­sintase­m­ă proieptă de lege: ca pentru cei car­i voră voi, arenda­rea se fiă pe­­ zece ani, crescăndu­se și prețulă arendării cu 20 la sută după 5 ani. Guvernulü ap­tuase nu numai că n’a mai susți­nută acelă proieptă de lege, dem­­âncă, prin noură regulamentă, es­­clude de la concurință una mare numără de ómeni, esclude pe toți câți n’aă averi mari și aduce prin urmare neapărată să scădere în pre­țurile arendării. Esclude pe cei cu averi mai mici, căci cere garanțiă provisorie, pentru a fi cineva ad­misă la concurință, garanțiă egală cu suma arendă pe ună ană. Ii esclude, căci cere ca garanția definitivă se ftă asemenea egală cu arenda pe ună ani, decă va fi în numerariă și d’uă valore întrei­a, decă va fi în ipotecă de moșie sau case. Ii esclude, căci lasă facultatea ministrului d’a primi la noi­ ș’a re­fuza la alții acestă preschimbare. Ii esclude, căci se prescrie că, decă în termenui de 48 de ore nu se va depune garanția definitivă, perde concurintele valorea­­ arendi­ moșiei pe ană ană. Tóte aceste rânduțiun fi obligândă pe arendatori pe d’uă parte a ave capitaluri mari, ca se potă ține în neproducere uă sumă egală cu a­­renda unui auă și să le­ mai re­­măie ș’uă sumă celă puțină egală pentru sploatarea moșiei, escludă pe cei puțină avuți și micșioreză pre­țurile moșiilor­. Atâtă prin împuținarea convu­­nuților­, cătă și prin dobânzile ce ei trebue se plătescă pentru capi­­talulă ipotecată, în interesul­ agri­culturei, în interesul­ averiloră de mijiloov, ce se respingă astă-felă de la concurință, și ai interesulă a­­verii Statului, ne credurăm a datori a face aceste mici oservări, remăindă acumă ca guvernulü se ’preregă greșiela, de va voi, séa se persiste în­otărîrea sea, daea astă-felă îi va plăcerea. Se fie énsa bine constatată că noi ne-amă împlinită datoria d’a arăta greșiela ș’a aduce aminte mi­­niștrilor, c’asemenî plăceri națiunea o plătesce fórte scumpă. Și ca uă nouă dovadă despre acestă mare adevără, se ’nchiăiămă acestă revistă cu ur­­matorea relațiune, seă mai bine a­­mintire economică și financiară. Cândă a venim la putere minis­­terală trecută, efectele publice și bo­nurile de tesaură ale Statului, pur­­tândă 10 °/0 dobândă, se negotiaă cu unü scurlementu de 80—35 °/C, adică creditură Statului era repre­­sintată pe piatră o’uă dobândă de 14-15 %. In timpul­ guvernării acelui mi­­nisteră, pe cândă obligațiunile ru­rali s’aă suită la 95, bonurile de tesaură aă ajunsă pene al­­ pari adică s’aă negoțiată fără altă scă­­­ jem­énta de câtă scumptură obici­nuită ală ori­cării polițe, și totă d’ua-datâ dobânda a fostă redusă la 8 %; cu alte cuvinte creditulă Sta­­tulul s’a rădicată cu mai bine de 40 la sută. După eșirea de la putere a m­i­­nisteriului Golescu—Brătianu , acu­­zată astă­ c­­­ce a compromisă finan­­ciele, dobânda bonurilor­ de tesaură s’a rădicată treptată până la 12 °­ C, de către ministerul, care elice că va îndrepta financiele; cu alte cu­vinte creditulă Statului a scădiută din nou în patru... cinci luni, cu mai bine de 33 °­, fără se mai­ sp­p­­timă și condițiunile în cari se ne­­gocieză astă­ i­i efectele publice. Se se pună acumă în lucrare no­­uile proiecte financiare ale guver­nului: se se pună în vânzare, cumă se cere, uă nouă cătățime de bo­nuri d’ale Statului, în valore de 23,000,000, se dea, cum­ă l’a a­­utoris­tă Camera, se dea afară bonuri de tesauru de vr’o 30 de milióne; se pună în vânzare, curau cere, obligațiunile rurale, intrate în visterie, și vomă vede care va fi o­­sebirea între creditulă Statului astă­­felă cumă era suptă ministerială trecută și cumă va fi, cândă va cădea ministerulă presiute. Cifrele, acumă ca totă­d’auna, vorbescă și voră vorbi cu mai multă elocință de câtă ense­șî Camerele și bine­cuvântările proto­popului Tache. DOMNULUI A. G. GOLESCU, Ministru de fin­an­ți­e. In cea din urmă a mea epistolă îți promiteamă se te­visiteză cu al­ele din dealul­ Pitescilor. Tăcerea mea te va fi surprinsă, pate, decă nu-ți vei fi adusă aminte de res­­pu­nsulă dată de Sieges în urma te­­rorii de la 93. — „Ce ai făcută în „acestă timpă ?“ îlă întreba m­ă a­mică aluscă. „Amă trăită,“ respun­­dea Sieges. Te véde surmtjenda de naiva mea securanță de astă­­zi. Derű nu, d-le ministre, nu crede că securanța îmi descleșteză gura. Sc­ă că n’amă e­­șită din acea stare, în care n’aveți de câtă a asmuți, pentru ca se simă sfâșiați de haita ce n’o țineți în lan­țuri, de câtă ca se siă odihnită, când veți ave nevoiă de concursulă seă. S d­ă derii la ce me e spusă, însă nu potți face altă­ felă, căci, decă ome­­niloră ca Sieges li se iertă uă lași­tate, pe care o facă uitată printr’uă trăsătură de gemtă, nu pate fi totă asta cu omenii de rândă ca mine, cari nu potă fi folositori țerei lor și de câtă printrună devotamentft zilnică. Nu conchidețî, d-le ministre, din aceste prolegomene că voiescă se a­­lunecă pe teremură politică, ca se ocolescă cestiunea fin­aciară. Cu al­tă ocasiune, totă într’ună momentă căndă loviturele nu voră pute tre­ce pe d’asupra capeteloră d-vóstre și a fi vutomotare națiunii, ve voiă spune cumă ați venită la putere și care ve este misiunea. Totă ce credă de datoriă a ve spune astă­zi, în privința politică, este că, decă pu­teți esercita uă terore, degrădătore și pentru cei ce o esereită și pen­tru cel ce o suferă, causa este sta­rea generală a Europei. Europa în­­tregă stăndă cu arma la mănă, Ro­mânii nu sc­ă decă, în marea lup­tă ce amenință lumea, acei­a cari fi­resce ară trebui se fiă aperătorii noștril voră puté se vo­ já destulă de limpede, voră puté se fiă des­tulă de liberi în acțiunea loră, în­câtă se ne putá sprijini. Românii nu sură cine va fi cu el, cănd sc­ă forte bine cine este contra loră. E că, d-le ministre, pentru ce Ro­mânii suferă într’uă nemișcare, în­tr’uă amorțire aparinte. Nu este la­șitatea, care dicteză purtarea loră, ci prudința, consiliată de uă înaltă politică națională. Dacă d-v. pro­fitați de acesta stare de lucruri, grea pentru Români, ca se va țineți la putere, nu mergeți însă péné la im­postură, nu căutați a face se se cred­ă, în alte locuri, că Românii sunt­ FOIȚA ROMANULUI. AVENTURA LUI LADISLAS BOLSKI PARTEA ANTEIA. Doctorele G . . . . către confratele său, doct­orele M ... . I. Suntu nascuta In Varșova la 1839. N'a­­vearau patru ani, cândă fata-mea, Cornițele Stanislas Bolski, me lită cu dênsula prin lu­­me; cinci-spre-­jece luni mai tânjiu scrise mamei se vie se nu găsescă la Geneva. Lu­­crulü fu mai greu de câtü își putuse în­chipui. Nu fu destula una certificată alü medicilorü, care atesta ca comitesa Bolska, suferindă d’uă bula de pepta, nu putea trăi în aspra climă a Poloniei; mai trebui încă mijlociri, petițiuni, și nu mai scia câte alte lucrări. In sfârșită tată-mei trebuise se se m­­idică In Varsava, spre a invoca intervenirea u­nul mare personagiu, lângă care avea tre­cere. Mă iasă suptă îngrijirea unui servitore anume Ion, care mă iubia ca ochii din capă Din cânda In cândă ’mi «ficea, „ biată mama dumitale, nu [voră se-i deschidă "ușad’ — Nu sciamă cine se fie acei necunoscuți de care vorbia, îmi pare că prima cugetare, ce făcui tn viața mea, fu acesta : „Tata se duce și vine cu mă îi place. Ce a făcută mama spre a fi ast­felă reținută ?“ Acesta me făcu se cugetă multă. Ca se-mî curmă gândurile ca îmi cumpără m­ă polișmelă și uă sabia de tiniche. Nu mă odihnii pene ce nu tă­iai capulă polosm­elului cu sabia mea cea mare, și din acea­­li începui a mĕ lua în seriosu. In sfârșită părinții mei sosiră. După ce staturămă câte­va luni la ospețü, ne insta­­uramă la Pâquis, una pătr»vă de loghie de Geneva. Inti’uă frumósa villa. Acésta fu pen­tru mine ua noutate din cele mai plăcute In Varșovia locuiamu într’ună ospeță mare prăpădită unde trăiamă in strimtorare­­a veama tocmai câtă trebuia pentru stricta hrană, uă strâmtorare ică ascunsă d’ună lasă hărtănită și ’mpeticată. Acumă aveam uă casă forte frumósá, uă mésa din cele mai bune, servitori numeroși, cai, trăsuri, uă grădină frumósa, ce mergea pén` la vacă, leșia și pescuitulű suptă mână, tóté resfă­­țările vieței Acésta schimbare mĕ punea in mirare, întrebai pe oraclu, adică pe Ion. Elfi ’mi respunse că tata­ mea moștenise de la strămoșii sei uă mare căldare plină cu aur­, ră­î furaseră căldarea și c’acumu o regăsise Dérú istoria Totă acelă cine-va necunoscută, căldării îmî păru limpede și convingĕtóre, și nu reluî mai multă. Ade­verulă este că iată să racă, prin­tre cari de puneri dibăcie, reeșite a face se treca ld taină tóta averea sea în străinătate, migaseră mai înainte de dênsulu Banii lui și elă ve­nise se’o regaséscu la Geneva. Nu cugetai multă timpă a mé mira, mĕ deprinsei în curênda cu noua nóstra avere. Tatale meă Îmi dărui unu poney (cală mieii) ; aesta era cu totulă altă ceva de câtă uă sabiă de ti­­uichia. In anteiula m­omentă nu mai sciamă de veselia. Insă mé obicinuit atâtă de ră­­pede cu acésta aventură, in câtă mi se pă­rea că mă născusemă c’mnă cală între pi­ciore ș’anevoie ințelegeamă cumă póte mer­ge cine­va pe jos­. Polonii ou se uimescă de­locă de intâmplarile bune ce ’ntelnescă ei plecă din principiulu că totă le este da­torită. Nu trebuie sei acusămă de acesta ti sd­ă se se obicinuiască și cu culmea mi­seriei ș’a suferință­. Imaginațiunea lor­ tră­­iesce în straordinariă, ca pescele în apă. Dé­­că adesea ei descuragiază fericirea, prin ne­buniele loră, apoi și eroismul­ lor, a -a splimêntatu adese ori nenorocirea Tatălu meu pleca alese și d’ua dată în­tr’ună modă misteriosă. Presupuneamă că agropase unde­va căldarea și că mergea se s’asecure ca n’o găsise cine­va. Cea mai mare parte de timpă eramă singură, că și cu mama. A­­fisc­are-cine că nimica nu semena mai multă cu celulă de­câtă pri­virea ochilor a unei polone. Acelă are­ cine cunoscea pe mama mea. Ea avea un ochi un șciu­ce, care era din lumea asta și care mergea mai departe de câtă viața. Faptele sale cele mai obicinuite erau însocite de una felă de gra­tie sublimă și totă d’a una naturale. Intruă $i, cândă ne preumblamă pe munți, ea întră într’ună șalotă (casă elvețiană) pentru a se recori. I se adause smântână Intruă scară de lemn). Acolo se afla ună turistă englesă, care se distragea desemnândă unui peisagiă după natură. El­ își scăpă creio­­nele din mână și ochii lui remaseră .piro­­nu­l asupra mamei mele, care bea. N­u au­­o mormăindă intre dinți. A stately of drinking! ună modă d’a bea in adeveră minunată ! Cândă plecarămă, ciobanul­ ne ejise : „lordulă are uă vestită dare de mână mi-a aruncată­­ rece franci în scară.“ Tóte personele din societatea nostra re simțită pentru mama nă adorare mestecată c’uă milă respectuasa. Toți o credeau adlocü mâhnită, rănită la aripă. Cu tóte acestea ea avea uă sanătate de ducă aminte 8’o 11 vedută feră , nu -mi a­­vrită dată bol­navă; dére sufletulă ei era sfărâmată și zîmbetulă ei melancolică esprima­tă pre care veselia, ca și-o impunea, dére care n’a­­veta nici uă speranț­ă. De multă timpă ea ’și perduse taie ilusiunile și nu mai vedé­mn lumea acésta de­câtă datorii. Me­­ncelă, ea păstră plo’în capeta ilusiunile carității. După densa, sărăcia era sântă și purifica tóte mînjirile. Cei mai mari scelerați din lume, de ’odată ce eraă în nenorocire, îi păreau albi ca zăpada. D’acea­a era și amăgită de tóte povestele ce i se spuneaă, anima ’i se deschidea; ea credea pe cuventű pe toți scopii prefăcuți, pe toți prefăcuții în cerșe­torii, pe toți pungașii In zdrențe, și sil­ia se tacă pe toți acei­a carii se ’ncercaă a o de­­samăgi. Caritatea ei era uă pasiune atâtă câtă ș’uă virtute; ei nu ’i era milă de se­­racî, ci era înamorată de denși­. N’a dată nici uă dată uă bucată de pâne, făr’a da ș’uă bucată din inima ei. O adoramö, o priviama ca p’uă sfântă, ca uă ființă d’uă altă speță de câtă cei­l­alți muritori; énsé o venerama pré multa, pentru a mĕ puté familiarisa cu densa. Era puțină relațiune intre noi. Me sirațiamă mică,

Next