Romanulu, iunie 1869 (Anul 13)
1869-06-11
AN13IÜ ALU THKl-SPKfi-pECLLlA 'márna..................... VOIESCE ȘI VE PUTEA, Levi. Len Peanö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 peuă lună « « 5 « 6 Unii esemplaru 24 banî. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria ■ fler. 7 ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAJHULD ROMANI). No. 1.~ REDACȚIUNIIA IN STRADA lOSTfIA No. 42. U II . 8 fev. fior. 7 val. aust. Artielele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii EUGIÎNIU OARADA. Pentru serbarea de a<tî a doue-țjecî ș uneia aniversarie a revoluțiunii de la 1848 tipografia nelucrândă,iar iula nu va apare Joul. SERVICIU TfiLEGRAFIGU AlIU tSOMA WUIil/I. VIENA, 20 — Bucuresci 22 — scrü două cjile cale, și fără nici uă deslușire din partea biuroului telegraficii. MADRID, 20 Iuniu. Noulu ministeru s’a format cu Prim ca președinte și la resbeJü; Silvia la afacerile străine și ministeriulu de Stat. Cele-l-lalte portofolii remana la miniștrii actuali. MILAN, 20. Vineri sera a fost o turburîre și grămădirî de ómeni; oștirea a restabilite ordinea. Mai multe arestări. FLORENZA, 21 luni 1l. Ducesa d’Aoste a cădută greu bolnavă, ieri sau făcutű demonstrări la Milan, la Torino, la Neapole, la Bergamo și Reggio. Atrupările au fost răspăndite fara se intrebuința armele. MADRID, 21. Uă bandă carlistă a intrat d in Navarra, ânsă isolată și de puțină însemnătate. PARIS, 21. Imperatorele a plecatu iri la Chalons. S’a respânditu scomptulu că deputatul Jouvenal a fostu omoritü in duelu. • MERGURI, Îl IÜNl^*/|jöV LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea «jianului. In districte la corespondințiî «jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A1TUNAITIEIX.E Linia de 30 litere................. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou Bucurescî, 22 Cerășarii Multe se sponü — și se ’nțelege cu tota rele — pentru bine-cuvîntata aniversară a filei de mâne. Nu credemă cele ce se spunu, cu tóte acestea, prevestind publiculu a ni veghiătorii ș’a nu respunde la nicî unu felu de provocare, ne implinimü uă datoriă sacră și neconformamii și fipotorii că „paza bună trece primejdia rea“. Intr’unul ă din no. trecute ta iserama că guvernulu a presintată adunării unui proiectă de lege pentru mărirea imposibilul fonciară. In urmă, negăsindă acele proiecte, între cele împărțite la deputați, amii crezută că redactorele nostru pentru procesele verbale ale Camerei a făcutű să confusiune cu impositură funciară, propusă de guvernă asupra viiloră. Monitorele de Duminică, publicândă „proiectulă de lege pentru rectificarea budgetului pe anul 1869“, ne spune că nu se încetase redactarele Românului pentru procesele verbale, ci noi, cândă «mă tăcută rectificarea. In acelă proiectă ministrul cere curată și limpede, pe leagă alte imposite indirecte, vendări de domenii și împrumuturi, mărirea impositului fonciară; acolo o fice lămurită, „ună mică adausă la impositul fonciară.“ Și mai la vale: „Guvernul va comunica acelei comisiuni proiectulă de lege, pusă în studio, pentru sporirea resurselor ordinare, cu care urmeză a se ecilibra bugetulă.“ Eendem că și ’n acestă cestiune adeverută a fostă cu prima nóstră relatare, eră nu cu organele guvernului, cari am negată că ministerială ar fi cerută și sporirea impositului fonciară. Monitorului de Vineri, 6 Iunie, a publicată mă nuuă regulamentă pentru arendarea moșiilor statului. Intre alte prescrieri, sunt și cele următore : „Art. 13. Pentru a putea fi admiși a concura, arendașii urmeză a depune un garantă provisorie, egală cu suma aren<eiî pe mű ană ale periodului trecută. „ Acesta garanție trebui se fiă sau în numerară sau în efecte publice, adică: bonuri rurale, bonuri de tesaure, obligațiuni ale Împrumutul Oppenheim și Stern și acțiuni ala ráțiirö ferate române. Art. 14. După adjudecare, in termenii de 48 ore, arendasiulă asupra cărui s’a adjudecată moșia este obligată a complecta garanția provisorie și a o transforma în garanția definitivă. „Art. 15. Garanta definitivă va fi egală cu arenda permsiană: „Art. 16. Acei ce vor contraveni la art. 14 vom per de garanția provisorie, depusă de dtoșiî și moșia se va scote din nou în licitație. „Art. 17. Garanta depusă Ia numerară se póte preschimba într’uă altă ipotecară deuă valore întreită, rămâne în facultatae ministerului de a refusa acesta preschimbare. „Nu se priimesc o ipotecă de câtă pe moșii și case asecurate contra incendiului.“ Guvernul a trecută, pentru a mări veniturile moșielor Statului, pentru ca ele se se îmbunătățescă de către arendatori și pentru ca ș’aceștia se fiă mai securi d’a câștiga, presintasemă proieptă de lege: ca pentru cei cari voră voi, arendarea se fiă pe zece ani, crescănduse și prețulă arendării cu 20 la sută după 5 ani. Guvernulü aptuase nu numai că n’a mai susținută acelă proieptă de lege, demâncă, prin noură regulamentă, esclude de la concurință una mare numără de ómeni, esclude pe toți câți n’aă averi mari și aduce prin urmare neapărată să scădere în prețurile arendării. Esclude pe cei cu averi mai mici, căci cere garanțiă provisorie, pentru a fi cineva admisă la concurință, garanțiă egală cu suma arendă pe ună ană. Ii esclude, căci cere ca garanția definitivă se ftă asemenea egală cu arenda pe ună ani, decă va fi în numerariă și d’uă valore întreia, decă va fi în ipotecă de moșie sau case. Ii esclude, căci lasă facultatea ministrului d’a primi la noi ș’a refuza la alții acestă preschimbare. Ii esclude, căci se prescrie că, decă în termenui de 48 de ore nu se va depune garanția definitivă, perde concurintele valorea arendi moșiei pe ană ană. Tóte aceste rânduțiun fi obligândă pe arendatori pe d’uă parte a ave capitaluri mari, ca se potă ține în neproducere uă sumă egală cu arenda unui auă și să le mai remăie ș’uă sumă celă puțină egală pentru sploatarea moșiei, escludă pe cei puțină avuți și micșioreză prețurile moșiilor. Atâtă prin împuținarea convunuților, cătă și prin dobânzile ce ei trebue se plătescă pentru capitalulă ipotecată, în interesul agriculturei, în interesul averiloră de mijiloov, ce se respingă astă-felă de la concurință, și ai interesulă averii Statului, ne credurăm a datori a face aceste mici oservări, remăindă acumă ca guvernulü se ’preregă greșiela, de va voi, séa se persiste înotărîrea sea, daea astă-felă îi va plăcerea. Se fie énsa bine constatată că noi ne-amă împlinită datoria d’a arăta greșiela ș’a aduce aminte miniștrilor, c’asemenî plăceri națiunea o plătesce fórte scumpă. Și ca uă nouă dovadă despre acestă mare adevără, se ’nchiăiămă acestă revistă cu urmatorea relațiune, seă mai bine amintire economică și financiară. Cândă a venim la putere ministerală trecută, efectele publice și bonurile de tesaură ale Statului, purtândă 10 °/0 dobândă, se negotiaă cu unü scurlementu de 80—35 °/C, adică creditură Statului era represintată pe piatră o’uă dobândă de 14-15 %. In timpul guvernării acelui ministeră, pe cândă obligațiunile rurali s’aă suită la 95, bonurile de tesaură aă ajunsă pene al pari adică s’aă negoțiată fără altă scă jeménta de câtă scumptură obicinuită ală oricării polițe, și totă d’ua-datâ dobânda a fostă redusă la 8 %; cu alte cuvinte creditulă Statulul s’a rădicată cu mai bine de 40 la sută. După eșirea de la putere a ministeriului Golescu—Brătianu , acuzată astă cce a compromisă financiele, dobânda bonurilor de tesaură s’a rădicată treptată până la 12 ° C, de către ministerul, care elice că va îndrepta financiele; cu alte cuvinte creditulă Statului a scădiută din nou în patru... cinci luni, cu mai bine de 33 °, fără se mai spptimă și condițiunile în cari se negocieză astă ii efectele publice. Se se pună acumă în lucrare nouile proiecte financiare ale guvernului: se se pună în vânzare, cumă se cere, uă nouă cătățime de bonuri d’ale Statului, în valore de 23,000,000, se dea, cumă l’a autoristă Camera, se dea afară bonuri de tesauru de vr’o 30 de milióne; se pună în vânzare, curau cere, obligațiunile rurale, intrate în visterie, și vomă vede care va fi osebirea între creditulă Statului astăfelă cumă era suptă ministerială trecută și cumă va fi, cândă va cădea ministerulă presiute. Cifrele, acumă ca totăd’auna, vorbescă și voră vorbi cu mai multă elocință de câtă enseșî Camerele și binecuvântările protopopului Tache. DOMNULUI A. G. GOLESCU, Ministru de finanție. In cea din urmă a mea epistolă îți promiteamă se tevisiteză cu alele din dealul Pitescilor. Tăcerea mea te va fi surprinsă, pate, decă nu-ți vei fi adusă aminte de respunsulă dată de Sieges în urma terorii de la 93. — „Ce ai făcută în „acestă timpă ?“ îlă întreba mă amică aluscă. „Amă trăită,“ respundea Sieges. Te véde surmtjenda de naiva mea securanță de astăzi. Derű nu, d-le ministre, nu crede că securanța îmi descleșteză gura. Scă că n’amă eșită din acea stare, în care n’aveți de câtă a asmuți, pentru ca se simă sfâșiați de haita ce n’o țineți în lanțuri, de câtă ca se siă odihnită, când veți ave nevoiă de concursulă seă. S dă derii la ce me e spusă, însă nu potți face altă felă, căci, decă omeniloră ca Sieges li se iertă uă lașitate, pe care o facă uitată printr’uă trăsătură de gemtă, nu pate fi totă asta cu omenii de rândă ca mine, cari nu potă fi folositori țerei lor și de câtă printrună devotamentft zilnică. Nu conchidețî, d-le ministre, din aceste prolegomene că voiescă se alunecă pe teremură politică, ca se ocolescă cestiunea finaciară. Cu altă ocasiune, totă într’ună momentă căndă loviturele nu voră pute trece pe d’asupra capeteloră d-vóstre și a fi vutomotare națiunii, ve voiă spune cumă ați venită la putere și care ve este misiunea. Totă ce credă de datoriă a ve spune astăzi, în privința politică, este că, decă puteți esercita uă terore, degrădătore și pentru cei ce o esereită și pentru cel ce o suferă, causa este starea generală a Europei. Europa întregă stăndă cu arma la mănă, Românii nu scă decă, în marea luptă ce amenință lumea, aceia cari firesce ară trebui se fiă aperătorii noștril voră puté se vo já destulă de limpede, voră puté se fiă destulă de liberi în acțiunea loră, încâtă se ne putá sprijini. Românii nu sură cine va fi cu el, cănd scă forte bine cine este contra loră. E că, d-le ministre, pentru ce Românii suferă într’uă nemișcare, într’uă amorțire aparinte. Nu este lașitatea, care dicteză purtarea loră, ci prudința, consiliată de uă înaltă politică națională. Dacă d-v. profitați de acesta stare de lucruri, grea pentru Români, ca se va țineți la putere, nu mergeți însă péné la impostură, nu căutați a face se se credă, în alte locuri, că Românii sunt FOIȚA ROMANULUI. AVENTURA LUI LADISLAS BOLSKI PARTEA ANTEIA. Doctorele G . . . . către confratele său, doctorele M ... . I. Suntu nascuta In Varșova la 1839. N'avearau patru ani, cândă fata-mea, Cornițele Stanislas Bolski, me lită cu dênsula prin lume; cinci-spre-jece luni mai tânjiu scrise mamei se vie se nu găsescă la Geneva. Lucrulü fu mai greu de câtü își putuse închipui. Nu fu destula una certificată alü medicilorü, care atesta ca comitesa Bolska, suferindă d’uă bula de pepta, nu putea trăi în aspra climă a Poloniei; mai trebui încă mijlociri, petițiuni, și nu mai scia câte alte lucrări. In sfârșită tată-mei trebuise se se midică In Varsava, spre a invoca intervenirea unul mare personagiu, lângă care avea trecere. Mă iasă suptă îngrijirea unui servitore anume Ion, care mă iubia ca ochii din capă Din cânda In cândă ’mi «ficea, „ biată mama dumitale, nu [voră se-i deschidă "ușad’ — Nu sciamă cine se fie acei necunoscuți de care vorbia, îmi pare că prima cugetare, ce făcui tn viața mea, fu acesta : „Tata se duce și vine cu mă îi place. Ce a făcută mama spre a fi astfelă reținută ?“ Acesta me făcu se cugetă multă. Ca se-mî curmă gândurile ca îmi cumpără mă polișmelă și uă sabia de tiniche. Nu mă odihnii pene ce nu tăiai capulă polosmelului cu sabia mea cea mare, și din aceali începui a mĕ lua în seriosu. In sfârșită părinții mei sosiră. După ce staturămă câteva luni la ospețü, ne instauramă la Pâquis, una pătr»vă de loghie de Geneva. Inti’uă frumósa villa. Acésta fu pentru mine ua noutate din cele mai plăcute In Varșovia locuiamu într’ună ospeță mare prăpădită unde trăiamă in strimtorarea veama tocmai câtă trebuia pentru stricta hrană, uă strâmtorare ică ascunsă d’ună lasă hărtănită și ’mpeticată. Acumă aveam uă casă forte frumósá, uă mésa din cele mai bune, servitori numeroși, cai, trăsuri, uă grădină frumósa, ce mergea pén` la vacă, leșia și pescuitulű suptă mână, tóté resfățările vieței Acésta schimbare mĕ punea in mirare, întrebai pe oraclu, adică pe Ion. Elfi ’mi respunse că tata mea moștenise de la strămoșii sei uă mare căldare plină cu aur, răî furaseră căldarea și c’acumu o regăsise Dérú istoria Totă acelă cine-va necunoscută, căldării îmî păru limpede și convingĕtóre, și nu reluî mai multă. Adeverulă este că iată să racă, printre cari de puneri dibăcie, reeșite a face se treca ld taină tóta averea sea în străinătate, migaseră mai înainte de dênsulu Banii lui și elă venise se’o regaséscu la Geneva. Nu cugetai multă timpă a mé mira, mĕ deprinsei în curênda cu noua nóstra avere. Tatale meă Îmi dărui unu poney (cală mieii) ; aesta era cu totulă altă ceva de câtă uă sabiă de tiuichia. In anteiula momentă nu mai sciamă de veselia. Insă mé obicinuit atâtă de răpede cu acésta aventură, in câtă mi se părea că mă născusemă c’mnă cală între piciore ș’anevoie ințelegeamă cumă póte merge cineva pe jos. Polonii ou se uimescă delocă de intâmplarile bune ce ’ntelnescă ei plecă din principiulu că totă le este datorită. Nu trebuie sei acusămă de acesta ti sdă se se obicinuiască și cu culmea miseriei ș’a suferință. Imaginațiunea lor trăiesce în straordinariă, ca pescele în apă. Décă adesea ei descuragiază fericirea, prin nebuniele loră, apoi și eroismul lor, a -a splimêntatu adese ori nenorocirea Tatălu meu pleca alese și d’ua dată într’ună modă misteriosă. Presupuneamă că agropase undeva căldarea și că mergea se s’asecure ca n’o găsise cineva. Cea mai mare parte de timpă eramă singură, că și cu mama. Afiscare-cine că nimica nu semena mai multă cu celulă decâtă privirea ochilor a unei polone. Acelă are cine cunoscea pe mama mea. Ea avea un ochi un șciuce, care era din lumea asta și care mergea mai departe de câtă viața. Faptele sale cele mai obicinuite erau însocite de una felă de gratie sublimă și totă d’a una naturale. Intruă $i, cândă ne preumblamă pe munți, ea întră într’ună șalotă (casă elvețiană) pentru a se recori. I se adause smântână Intruă scară de lemn). Acolo se afla ună turistă englesă, care se distragea desemnândă unui peisagiă după natură. El își scăpă creionele din mână și ochii lui remaseră .pironul asupra mamei mele, care bea. Nu auo mormăindă intre dinți. A stately of drinking! ună modă d’a bea in adeveră minunată ! Cândă plecarămă, ciobanul ne ejise : „lordulă are uă vestită dare de mână mi-a aruncată rece franci în scară.“ Tóte personele din societatea nostra re simțită pentru mama nă adorare mestecată c’uă milă respectuasa. Toți o credeau adlocü mâhnită, rănită la aripă. Cu tóte acestea ea avea uă sanătate de ducă aminte 8’o 11 vedută feră , nu -mi avrită dată bolnavă; dére sufletulă ei era sfărâmată și zîmbetulă ei melancolică esprimată pre care veselia, ca și-o impunea, dére care n’aveta nici uă speranță. De multă timpă ea ’și perduse taie ilusiunile și nu mai vedémn lumea acésta decâtă datorii. Mencelă, ea păstră plo’în capeta ilusiunile carității. După densa, sărăcia era sântă și purifica tóte mînjirile. Cei mai mari scelerați din lume, de ’odată ce eraă în nenorocire, îi păreau albi ca zăpada. D’aceaa era și amăgită de tóte povestele ce i se spuneaă, anima ’i se deschidea; ea credea pe cuventű pe toți scopii prefăcuți, pe toți prefăcuții în cerșetorii, pe toți pungașii In zdrențe, și silia se tacă pe toți aceia carii se ’ncercaă a o desamăgi. Caritatea ei era uă pasiune atâtă câtă ș’uă virtute; ei nu ’i era milă de seracî, ci era înamorată de denși. N’a dată nici uă dată uă bucată de pâne, făr’a da ș’uă bucată din inima ei. O adoramö, o priviama ca p’uă sfântă, ca uă ființă d’uă altă speță de câtă ceilalți muritori; énsé o venerama pré multa, pentru a mĕ puté familiarisa cu densa. Era puțină relațiune intre noi. Me sirațiamă mică,