Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-26

ANULU ALO TREI­SPRE­ZECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Le­­n. Le­n Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe gese luni« « 24 «29 pe trei luni« « 12 « 15 pe uă lună « « 5 « 6 anü esemplarü 24 banî. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « B­r. 7 val. aust SERVICIUL TEL­EGRFICU A1.II NOI HANtIMII. (Intărpată, din causa Întreruperii linielor, în­tre Cronstad și Hermanstadt) PLORENZA, 3 Noembre. Imperatul­ Au­striei va avea oă ’ntrevedere cu regele Ita­liei la 27 Noembre la Brindisi. PARIS, 3 Noembre. Sănătatea imperatului este escelente. GATARO, 3 Noembre. Trupele imperiali. Inaintându-se, au respinsü pe insurgințî din­colo de Tarra. FLORENZA, 5 Noembre. Regele a petre­cută ui napte mai puțină bună; frigurile însă au scădută. BERLIN, 5 Noembre. Camera deputaților­ a respinsă propunerea lui Virchors asupra desarm­ării, cu 12­4 contra 40. (Serviciul­ privată al­ Monitorului). (întârziate din causa întreruperii în Austria). MADRID, 2 Noembre. — Miniștrii Sicella și Ardanaz ’și au dată demisia. Au fost­ în­­locuite cu Mantos la afacerile străine, cu Fi­­guerola la finance. Gazetele credă că du­cele de Genua, ale cărui șianse crescu, va avea peste 180 voturi. Este probabilă că Serrano și Gardella vor­ compune regența penă la majoritatea ducelui de Genua. CONSTANTINOPOLE, 1 Noembre. — După mijlocirea principelui regală al­ Prusiei, Porta a dăruită regelui Prusiei teremută ve­­chea biserici a cavalerilor­ Sântului­ Ion din Ierusalimă. PARIS, 2 Noembre. — Serbarea mor­­ților­ a trecut d­in cea mai bună ordine. La cimitirul­ Montmartre, mulțimea era i­­mensă, dar­ nu s’a întâmplată nici o de­­zordine. Numeróse cununi s’au pusă pe mor­mintele lui Cavaignac și Baudin. Circulația nicăiri n’a fostă întreruptă. ZARA, 2 Noembre. — Comandantul- capă austriacă a primită deputăția Zappa, care­­ i-a oferită supunerea în numele populației. Principele Munte­ Negrului a protestată con­tra bănuelei că ele ară fi susținută insurec­ția dal­mată. PETERSBURG, 2 Noembre. — Țarulă a priimitö pe no­ulu ministru americană, care a pronunciatü unu discursü forte curteuitoră și amicală, jicânde că Statele­ Unite nutrescă un ardinte dorință pentru durata și prospe­ritatea guvernului rusii, gloriosii prin înțe­lepciunea, taria și justiția gea ADMINISTRAȚIUN­EA IN PASAGIULU ROMANO. No. 1.­­ REDACȚIONEA IN STRADA GOLTEA No. 42. DUMINICA, 26 OCTOMBRE 1963 LUMINÉZAJt Jjl VEI Fl. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­ți­unea­­ pariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darvas-Halli grain rue de l’ancienne comedie No. 5. an trist cru Hii/E Linia de 30 litere................ 40 banî Inserțium «i reclame, linia.. 2 lei nou' Bucuresci, 25 Brumăroiu. 6 Brumară. In sfîrșitu, comuna capitalei a res­­punsü renumitei adrese a d-lui mi­nistru. A­ceștii responsü, publicată astăzi de către diarul­ Pressa, în partea comunale, s’a desbatutű și votată în ședința de la 13 Octom­­bre. Darea de sumă oficiale a ședin­ței de la 13 Oct­ începe astă­feră : „D. primară supune din n­ou consiliului adresa d-lui ministru de interne.“ Acestă „dl­n nucă“ spune curată că ea a mai fostă vă dată supusă consiliului. Cumă deră se publică cele ce s’aă clisă și otărîtă, în șe­dința de la 13 Octombre, și nu se spune mai ânteiă cele ce s’aă disă și s’aă făcută în prima ședință, care s’a ținută, pe câtă soi­mă, la 8 Oc­­tombre ? E că ună faptă, care are însemnă­tatea sea și care trebuie înregistată și ținută minte. Se înregistrămă âncă că respon­­sulă, pusă atunci la votă, a ’ntru­­nită numai 4 voturi, și cari au fostă acele ale d-loră P. Grădiștea­­nu, Germani, Danielopulo și P. Pe­­retz. Procesulă verbale de la 13 ne spune c’au fostă presinți în a­­cestă ședință dd. G. Cantacuzino, Petre Grădișteanu, M. Ghermani, N. Răduleanu, Em. Pangăl, D. Danielopulo, P. Peretz, Paleologu. Totă acestă procesă verbale ne spu­ne că, d’astă dată, dd. Paleologu și Pangălă s’aă apținută, și că d. primară a votată contra. Așia­deră respunsură, care în ședința de la 8 Octombre a fost­ dobândită numai 4 voturi, după trecere de 5 dile, a mai dobândită încă ună votă adică p’ală d-lui Răduleanu. Așa deră adresa ministrului, prin care denunța rotăria și se lepăda de dânsa, cerendă ca comuna se desbată de urgință adresa­rea, a fost­ trimisă la 7 Oct. Comuna a desbătutu-o în ședința de Mercuri, 8 Oct. și responsură, propusă de d. Grădișteanu, a căzută, din cau­­ză că era dobândită majoritatea. După acea­a trecură 5­4 de pene se puse din noă în desbatere, și, du­pă o­ încuibare de 5­40 0 a cesti­­unii, responsulă e și triumfătoră, prin dobândirea unui altă votă, care­­ dete aprobarea a 5 membrii din 8, în lipsa altor­ 9 voturi, din 17, cari compună, după lege, con­­siliul­ comunale. Se notămă încă că, de la 13 și peni acumă, minis­­trulă tace, procurorii tacă, și tacă enșii subscriptorii fraudați. In ședința de la 13 Octombre, după espunerea făcută de primară, care declină ori ce respundere, pe temeiă că n’a fost n aci nici cândă s’a contractată împrumutură, nici cândă s’a aprobată tabela de amor­­tisare, a 4isă câte­va cuvinte doi. Peretz și Ghermani și apoi a vorbită d. Petre Grădiștanu. După domnia sea, zise câte­va cuvinte d. Gher­mani, desbaterea se ’nchise, se puse la votă responsulă elaborată de d. Grădiștanu și totulă fu sfîrșită. Acestă responsă îlă reproducemă chiară astăzi. In numerele viitorie vomă reproduce și discursulă d-lui P. Grădiștenu, care, de­și cuprinde optă colane ale ziariului Presa, este de trebuință se­ să reproducemă, ca se se pate cu­nos­ce de toți, câți aă citită acusările nóstre și argumen­tele apărării. Spațiulă însă lipsin­­du-ne astă­zle facemă cunoscută că argumentele de căpetenie ala apă­rării suntă: 1. Că ministrulă de interne nu-șî pute declina respunderea, căci îm­prumutulă „aprobată fiindă de mi­nistru și de întregulă cabinetă, elă este atătă în principiă, câtă și m faptă respungetoriă de autoritarea dată“. 2. Că, fiindă că cuventulă loturi esistă în propunere, acelă cuvântă, după domnia-sea, însemnată loturiă. 3. Că lipsa de dobândă nu con­­stitue că lotăriă. 4. Că „concesionarii avândă depli­na libertate în regularea condițiunilor­ emisiunii,­­trebuia se aibă și res­ponsabilitatea acestei libertăți, eî a­­veau se vede dacă cutare sau cu­tare modă de emisiune, ce ară a­­dopta, este sau nu conformă legi­­lor­ cutării seu cutării țeri. Comuna n’avea nimică se vâdă in acestă privință. Comuna nu putea prevede nimică în privința modului emisi­unii, asupra căruia remănea totă da­una sacrulă și inviolabilele dreptă de veto ală guvernului țerei, în care s-ară fi făcută emisiunea. Yeri­­oare, prin urmare, ar fi sensulă ce s-ar da acestora espresiuni, prime­scă dobâmli, respunderea Comunei este cu totulă afară din cestiune, nu numai pentru că acestă clausă este aprobată de întregulă Cabinetă, deră âncă pentru că Comuna n’a luată nici uă obligațiune, în privința mo­dului emisiunii, lăsândă totală în deplina libertate și responsabilitate a concesionarilor­, cu reserva drep­tului de priveghiare a guvernului pentru respectarea legii, cee­a ce rezultă din combinarea articolului IV cu articolul I­V din contractă.“ Inteligintele oratore ș’apârătură ală lotăriei în în cestiune, după ce constată mai ântâiă că Primarele „era în țară, căndă s’a cerută vo­tarea tabloului, ș’ar fi trebuită s’a­­tragă atențiunea consiliului asupra acestui puntă, spre a nu­ lă lăsa se ca4ă în erore“ , după ce, precumă vedemă, pune pe Primară în res­pundere— căci trebuia Comunei în acestă afacere respunderea unui omă ca mare avere—vine apoi la adresa ministrului și 4ine : — «Ce me­­sură se luămă, Domniloră? Se mo­­dificămă contractură? Dacă acesta nu este în facultatea nostra! Se în­­pedicămă emisiunea împrumutului în țară? Dară acesta nu e traba nostă. Impedicarea emisiunii în țară, dacă ea se consideră ca contrarie legiloră, nu este de competința nós­­tră. Guvernul­, care n’avea nevoie se-șî reserve dreptul­ d’a face se se respecte legile, pentru c’acestă dreptă îlă are întrună modă incon­testabile și immutabile, n’avea de câtă se așeze d’acestă dreptă, în momentulü candu s’a publicatu pen­tru prima­ oră emisiunea acestui îm­prumuta în tord.“ In joculă eșecuriloră, cândă îm­­peratură nu mai are unde se se mute, și în loculă pe care stă, nu este prinsă, se chiamă că regele es­te „patu.“­ DD. miniștrii de interne și de justiție mai potă pre nega că d. P. Grădiștenu nu i-a prinsu, nu i-a făcută mafii, prin cuvintele de mai susă, și patu, prin cele urmă­­toare: „Acumă âncă, de se crede în dreptă, (ministrulă de interne) n’a­­re de câtă se opuie ală sen veto, se iea veri ce mesură va crede de cuviință, ânsă p’a sea respundere.“­? Ș’aci, mărturimă camă fostă și suntemă cu d. Petre Grădiștanu. Ministrulă recunosce că este lotărie. Ministrulă mărturesce că lotăriele suntă oprite de lege; și cu tote a­­cestea vede­ și tace, pene ce se sfâr­­șiasce operațiunea. Cumă se chia­mă acestă faptă? S’O spuse ânsu­și. Ministrulă dec­lară că este lotă­riă; el­ are articolă de lege în pri­vința lotărielor­, și cu tóte acestea cere ca comuna se delibere și se­otărască! Cumă se chiamă acestă faptă? Ca se păstrămă cuviința în pri­vința domniei-sale ș’a colegilor ă sei, ca se nu ne facemu resunetulă fe­­luritelor­ bănuieli, ce­a provocată acastă ciudată manoperă a minis­trului de interne, punemă numai întrebarea și­ să lăsă să se respun­­dă ânsu­și prin cea­ a ce va face. Este lotăriă? Dacă este, de ce n’a opritu-o, conformă legii? Nu este lotăriă? Dacă nu este, de ce a zișü că este? Este lotăriă? Dacă este, de ce a acceptată, spre a o denunța, péne ce operatorii s’afl împluta samarulă? Nu este lotăriă ? Dacă nu este, de ce a deconsiderată imprumutură în publică? De ce a demonstrată că este lotăriă și a făcută astă­felă ca națiunea se vâdă, vădată mai multă, că legile se potă călca fără impunitate, îndată ce celă care le calcă pote dispune de ore­cari su­me de bani ? Ne mărginimă astăzi aci căci înțeligintele ministru de inter­ne ne ’nțelege, publiculă înțelege destulă de bine și multe scle și cunosce. După ce vomă publica discur­sul­ d-lui P. Grădiștanu, vomă re­veni și noi asupra cestiunii, și vomă putu reveni cu mai multă autori­tate, căci pân’ătuncî miniștrii voră FOSTIA DOMNULUI CASTELULU NEGRU() CAP. XI. încercarea in focii. Era multă mai greu, de câtă își Închi­puise Alva, a juca rolul ă pe care îl­ pri­mise, și a face cu acești ómeni causă co­mună, f­ără putea face alte­ felu ? Se sili dórè din tóte puterile, și isbuti In fine a’șî da ună aeră asta, in câtă ceî­ laltî l­e cre­­juca In adeverü camaradură soră. Numai Ned Ambrose nu se prea și Alva câtu­va timpă se incredea in elă, temu câ acestă scelerată va profita de cea ăntâie ocasiune pentru a­ l r­espedia ln cea­laltă lume. In fine și acesta din urmă păru că’lă consi­deră ca camaradă , și incepu a’lă trata mai amicală. Eroulă nostru nu putu se cunoscu motivulă acestei amabilități. De­și înțelesese amabilitatea celoră­lalțî, dére acea-a a ini­­micilor ă sei de marte nu o putu înțelege. Nu trecu însá multă timpă ș’avu oca­siune a o Înțelege pe de­plină. Intr’uă sérá, 1) A vedé „Românulu“ de la 11 Octombre încace, după schimbulu gazdeî, fiindă culcată pe co­vertă, auji nesec pași venindă spre elă și pe cine­va așei­endu-se in apropiare. Alva voi se se depărteze, cândă d’uădată auji pro­­nunțându-se num­­le scă, și totă vădată ve­­ju că cei cari vorbiră era Ambrose și cei­lalți ducî. — Eă urescă chiară și vederea lui,­­Jise Tafe. — Nu mai puțină și că Iise Condon, și de câte ori Hn veju îmi vine se’i Înfigă pumnalulă in peptă. — Acesta este forte naturală, Iise Am­brose, dére credeți voi óre că să îlă u­­rască mai puțină și că i’amă iertată ? O nu ! nu trebuie se’i damn se înțelăgă acesta. Pentru mom­entă, e fórte trebuinciasă căpi­tanului Paul, dérè pentru acesta nu remâne mai puțină ventură meă. Póte voiă muri, dérè altmintrele îi voiă bea sângele, și ve încredințeze că nu va părăsi aceste corabie. Acesta este lucru otărîtă. — Pre bine, déru numai se nu ne scape din m­ănă. — Așia este așia de sicură ală morței, ca și cândă ară avea deja pumnalulă în i­­nimă. Dérè de uă­camdată trebuie se ne mai folosimă de elă. Cândă Alva se culcă la patulu seu, li era totală clară, scra ce lu ascepta, și de acea­a trebuia se se gândéscu fórte multă asupra mijlocelorű, cumă se scape din a­­cestu infernă. Pe la cinci ore sora matelotulu de pază anuncia vederea unei corabie străine. Căpi­­tanul­ Paulă merse cu ochianulă scă pe co­vertă, și veju că corabia anunciată era­uă corabie comerciale, și că mergea spre Sud­­est. Vîntul­ sufla de la Nord­est, și cora­bia piraților, tăia undele cu mare iuțălă. — Se pare că este uă corabiă americană, care vine din Indii. — Ce ne pésa de unde vine, adause Kam­ton, alü duoile comandanții, care avea pré multă asemănare cu m­ă Mulată, deci are avea numai pe ea ceva prețiosă. Creju că aru trebui se indreptă cu cursulă nostru in direcțiunea iei. Cursulă corăbiei fu schimbată și porni cu tutela fulgerului In direcțiunea adversa­­riului. In adeveră, corabia cea­laltă venia din Indii, și, cândă distanța se micșioră, se putu vedea, că este fórte greă încărcată. Abia se mișcă, și pirații ver jură cu uă plăcere dea­­voléscu, că nu le puté scăpa. Ea nu’șî pu­tea schimba cursul­, fiindă­că deja plutea suptă ventulă celă maî favorabile și numai la redicarea tutoră velelor ă­iei își căuta scăparea. In acestă intervală pirații ișî făcură pre­gătirile de atacă, tunurile fură încărcate, armele împărțite și ómenii equipagiulu puși In ronde. — Băieți! Iise căpitanulă Paulă, acumă vine viteia nóstru prad.1. Voi scrți cumă ne­amă Ințelesă. Nici ună omă nu va fi cru­țată, căci morții nu potă se vorbéscu. Cu tóte acestea mai amă trebuință de doue sau patru brațe tari, și de le veți găsi pe acea corabiă, se le cruțați. Déle atari de aceștia totă ce se afli­ v­ă se va ucide. După aceste cuvinte căpitanul­ se ’ntorse către Alva, și dă invită se’să urmeze. — Eî bine, ce jicî ? ești otărîtă se’țî faci datoria? La ânteiulă momentă Alva nu sciu ce se respunsă, apoi jise. — Da, suntă otărîtă se facă cea­ a ce e datoria mea. Cu tóte aceste este contra na­turei mele a omori omeni, cari nu suntă in stare se se apere. Crezu că ară fi destulă se luămă ce aă și se le lăsămă viața. Nu se póte, respinse căpitanul, fără cea mai mică bănuială, trebuie se ucide mă totă, acesta chiară In interesulă siguranței nóstre, căci, de vomă omori unule sac pe întregulă equipagiă, crima este aceașî. Te întrebă dere îți vei face datoria și veî fi bravă In focă? — Da, domnule, respinse Alva fără In­­târziare. — Bine, jise căpitanulă, voiă face încer­care cu tine. Căpitanul o primi pe junele nostru, cu o­­re­care îndouială, și, ațintind- vă căutătură aspră și patrun­jetere asupră’î, jise. — Mi se pare că ómenii mei nu pre dă încredere In sinceritatea cuvintelorű télé și de ace­e­a cu pensiunea a le arăta că se in­­cela. Fii dére aprope de mine. Despre bănuiala căpitanului nu putea e­­siste nici uă îndouială, și Alva se depărta de el, cu inimă palpitândă. încercarea era așa de aprope, și, deca elü nu-i ținea pep­lu, trebuia se cadă ucisă de mânele cama­­razilor­ sei. De va asculta, își pătără mâ­­nile cu sânge nevinovată. El­ nu se putea decide ce se facă în acesta dilemă, cu to­te acestea se pregăti pentru ora tezibilă. In intervalul­ acesta, pe coverta Corăbiei pirate se pregătise totală pentru luptă. Tunurile erau încărcate, și omenii ce tre­buia se le servesc a stau gata a pune fiin­­iură. Era către sora și ambele corabie se aflau ca trei leghe departe una de alta. Co­rabia pirată nainta cu vă iut era necontenită spre victima iei. Se putea vedea, că pe cea­laltă corabie toți erau în spaimă și cea mai

Next