Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)

1869-11-26

ANULU ALO TREI­ SPRE­ZECELEA ADMINISTRAȚI FÎNEA IN PASAGIULU ROMANO; No. 1. — REDACȚIONEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Leii. Le­i pe anu.....p. capitală. 48 p. distr. 58 Pe­gessi P'11' « * 24 • 29 petrei lun. « * 12 « 15 pe­uă lui.ă ««5*6 una esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust SERVICIUL TELEGRAFIC AL­ II »,MATSUI-UI. PARIS, 7 Decembre. Centrulü stângii a­­deră­mas pe deplinü cu programa centrului drepta. Fusiunea Intre aceste doue nuanțe ale Camerei se va face ln curendü și de vorü forma oă majoritate de 151 voturi care este considerată ca constituția. (Servicio private ale Monitorului.) MUNICH, 3 Decembre. — Ministerulü spa­­niola Maltos a frimisü aci, ca probă de a­­desiune la circulara principelui de Hohen­lohe, să copie după protestarea forte ener­gică, adresată Papei în contra intențiunei de a se proclama ca dogmă de către consiliö infailibilitatea Papei și syllabusulu. PARIS, 3 Decembre. Aserțiunea­­ siartului Morning herald, anunțându întrunirea u­­nei conferințe, pentru a judeca în privința conflictului turco-egiptian­, nu este exactă. Asemenea telegrama adresată «Jiariului Neue Freie Presse și care lnsolințdză că amba­sadorul Franciei a declarații marelui vizirü că guvernulü seü nu consideră aceste con­­flicte ca uă ctstiune interidră a Turciei, es­te eronată. Rochefort a cerutü In cor pulii legislativii ca postulü Înființații pentru paza camerei se se incredințeze guardei naționale, care, fiind compusă de alegători, este mai aptă a ape­­la camera de ori­ce surprindere, vie din ori­ce parte. * 7 MREGORI 26 NOEMBRE 1869 LUM1HEZA­TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a se adresa In Bucurescî, la administra­­­iunea pariului. In districte la corespondinți «Jianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halie­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■Airras^iT­KKr.» Linia de 30 litere................ 40 bani Inseriiunîgi reclame, linia.. 2 lei noul 25 Brumaru. Z Imi­rea. Bucurescu, Frumosă și instructivă fu ședin­ța de ieri a Camerei, și multă va mări ea, în țară și în străinătate, autoritatea, prestigiul­ ministeriului actuale. Și cumi se nu crescă în stima și considerarea națiunii unu minis­teru, care presintă spectaclul­ celü rară d’a face din Cameră unu circa de acrobați, în care primulu minis­tru se se ia la frântulă cu colegulă seu de la interne! Ministrul de interne, omu post tivü și sperimentatu, ș’a adus,­­ în cameră, conformă cuvântului seu de la Ploiesci, trei­zeci de luptători ai sei; aceștia suntă temelia și nu­mai restulă este lăsată dibăciei. Primul- ministru are slăbiciunea d’a se crede atâtă de inteliginte și ma­re omă politică, în­câtă se nu-să potă trage pe sfera, ne­ cumă de sfera nimeni, nici ânsușî d. Cogăl­niceni, nici chiară cândă acestu­a i-o zice: — Mare omă ești, Lumi­narea Ta! — După ce se făcură alegerile, în­țelese ceva Beizadoua, dară. . . . acumă Popa Tache și gendarmii deghisați din Ploiesci, și cei nede­ghisați din cele alte județe, îl­ le­gaseră atâtă de strînsă de minis­­trul­ de interne, în­câtă, ca și frații Siamesi, nici chiară după ce s’au certată, cei mai dibaci chirurgi nu cuteză a face operațiunea. Bei­sadella cea mare mai are încă m­ă dură. Ea crede că, îndată ce se va areta și va vorbi, este peste putin­ță se nu învingă, și pe aceste con­siderante era secură că la deschide­rea camerei uă bună majoritate de deputați se va grămădi în juriu cu acea­a­șî înlesnire, cu care s’aă grămădită pe peptu­l decorațiunile tutoră puteriloră străine. Se mi s’a­­rete, s’a clisă Beisadoua, se mi s’a­­rete mnă singură ministru, întruă singură țară și ’n ori­care epocă, care a sciutu, într’ună ană de zile, se merite a fi decorată de tote pu­terile străine și a dobândi încă de la ună mare imperatore uă renu­mită țigară! Nu este nici unulă; istoria tua putută încă înregistra ună asemenea fenomenă. Gumă deră se mai putea înduoi peisa­dela noastră că majoritatea camerei va refusa d’a lă lua de capă și con­ducătorii ală iei! Legănată d’aceste ilusiuni veni președintele cabinetului in facia ca­merei și trăsări ca dintr’ună somnă adâncă, cândă vedu că se procla­mă de președinte ală Camerei d. Gr. Balșiă. Cu tóte aceste, se făcu ore care învălmășelă în jurul­ a­­cestei alegeri; se făcură ore-care concesiuni la alegerea vice-preșe­­dintelui, și se dete din noă în cu­­vintele ilusiunilor­ séle, cândă vedu alaltă­ierî că cădură Cogălnicenistiî, căndă vod­ă s’alegă de vice-preșe­­dinte pe d. George Brătianu. Deru vaî!... nu trecură de câtă 24 de ore și ieri, la alegerea comisiunii buge­tare, Cogălniceniștii fură 41 și cel cu beisadeua, de­și fură 45, se di­­viseră ânsa, votăndă pentru 38 de candidați! Cădere mare și, pe lângă cădere, ridiculură și mai mare! Sâmbăta trecută ne afirmă lauă mesă, unde între alții prăndia și vă sună domnișoară. In timpul­ mesei, după ce toți se serviră, și frumósa domnișoară dintre cei d’ânteiă, din­­tr’uă măncare de iepure, unulă din meseni începu a lăuda modulă cu care era gătită iepurile. Domnișora, care credea că ’n vieța iei n’a mân­cată și nu va mânca iepure, lăsă d’uă dată se-i cadă din mănă fur­culița și cuțitulă și strigă cu cea mai mare naivitate!—„Vase­dică că iepure mănâncă!“ — Asia a pățitu-o ieri în Cameră și președintele ministerului. Tocmai după ce vâȘu votură, înțelese, bieta besaidea, că nu măncă de câtă cea­ a ce-i servia ministrulă din întru, și desceptarea sea, care nu era fru­mosă și naivă ca acea-a a domnișa­­reî cu iepurele, îlă dete prada ce­lei maî depline derîderi. Da, dom­nule primă-ministru, iepure ai mân­cată și iepure vei mânca, dacă ie­pure va plăce d-lui Cogălnicanu se­ țî servescă. Nu te mai supăra derű, și nu te mai espune și mai multă rîsului, cumü te-aî espusă ieri, fugindă din Cameră măniosă! Este ună scandală, ai di să ieri mormonidă. — Asta este­ derat, cănd tote lucrările ministerului dumitale au fostă scandală și ilegalități, cumă pre nu ’nțelegî că scandaluri numai vei întimpina în cale-ți, de scan­daluri te vei poticni și prin scan­daluri vei căda de la ministerie! Și câtă este de mare scandalură pentru primul- ministru cândă cei 41, carii dă urmată impulsiunii mi­nistrului din întru, votară toți ca mnulă, și cei 45, carii credea pri­mulü ministru că­ să voră urma, vo­tară pentru 38 de candidați! Și câtă iste de mare învăț­ă­­mêntulu, ce Camera actuală de te ieri națiunii, cândă, în urma aces­tui scandală, ministrul din întru luă cuvântulu și spuse, destulă de lim­pede, că elă ba provocată, că elă a voită se se facă așa, pentru ca se dovedască tuturoră că elă este a­­devâratură stepând ală Camerei, ală situațiuni!! — „Nu este nepă­sare din partea celoră carii aă vo­tată albă clise, d. Cogălnicenu, ci dovedă de marea dorință ce au ca votuli se se facă cu bună înțele­gere a tuturoră." — Și inteligintele d. Manolache Cos­­tachi, îndată suptă-b­niă, explică: — „Cu concordia frățescă.“ — Asia, vedi! domnule președinte alü cabinetului; seu mergi cu d. Cogălnicenu „în concordia frățes­­că“ seu îlö urmeziî cu supunere, cumü ți-o spuse dibaciulu Iepurea­­nu, séu de­nu, seardă-te adî în scandaluru de ieri, în rușinea în ca­re te-a muiată, ș’asceptă-te ca mâ­ne se fii afundată și mnecatu în­­tr’âusa. Da, ministrulu din întru nu s’a datu ieri după perdea. Elă, apă­­rândă pe faclă pe cei carii au vo­tată albă, sa declaiarată de auto­­torele scandalului. A făcută și mai multă. Elă a acusată pe cei 45 de iubitori ai divisiunii, ș’a spusă, lim­pede și curată, că speră c’acestă sep­­țiune le va servi pe viitor ă, că la o a doua votare voru pune minte și i se voră supune voinței séle. D. A­­­­lesandru Lahovari fu singurulă ca­­­­re ințelese și respunse ministrului­­ din întru: „Causa, dise, este că ma­­joritatea acestei Camere a voită se impuie voința sea Camerei întregi, se impune nisce membrii carii nu­ suntu espresiunea voi­nței majori­tă­ț­iii națiunii.“ Aleșii d-lui Cogălniceni, <­i­se d. Al. Lahovary, suntă majoritatea Ca­merei, deri nu și represintanții vo­inței majorității națiunii. Pre bine. Demű ce va cali ce are și d. Cogălnicenii de aleșii d-lui Dumitru Ghica ? Cumă are între bâta lui Popa-Tache și săbiele gendarmilor, se va putea distinge care deputați represintă vo­ința națiunii? Vomă fi fericiți, când­ d. Al. Lahovary va voi și va face acestă alegere, deru peiv atuncî se ne permită a’i spune că noi stă­­ruimu a crede că ea este forte cu greă de făcută și că d. Cogălni­­ceanu îlă va învinge și măne,cumă l’a învinsă și ieri. Ș apoi na ventitu d. A. Lahovary cumă ieri chiaru la ’nvinsă d. Voinov, cândă i-a Șisu: — „Noi amă fostă 41, carii numă voită a ne ’nțelege cu ceî-l­ alțî­ deră de ce d. Lahovary, eu cel 45, nu saă putută înțelege între dum­­neloză saă votată pentru 38 de candidați?“ Acuzarea este gravă, căci este întemeiată pe faptă. Cei 41 al d-luî Cogălniceni au mersă p’uă cale ca omeni carii sc­ă ce facă. Cei 45 al d-lui Dumitru Ghica s’aă împărțită pentru 38 de candidați, ca oameni amețiți, carii nu sc­ă nici de unde aă plecată, nici unde se ducă. Acusarea este ’n sfârșită cu atătă 1 mai gravă, cu cătă faptul că de ieri­a­­ înnecată în ridiculă și camera și­­ ministerulă și n’a eșită d’asupra de cătă d. Cogălnicenu, căruia puțină , îi pesă de ori­ce ridiculă, destulă , numai se isbutescă. Acestea este în­­ scurtă faptulă de ieri ală camerei, i pe care noi, mărturimă, l’amă pri­­­­vită cu cea mai mare mulțămire, i căci elă servesce din tóte puuturile­­ de privire a face și pe cel mai orb , se vedă la ce capelă va ajungi ună guvernă, ală cărui principii­­ este bandele de es-pușcăriașî. Vedurămă ieri în Cameră'yri'o ductură band­eloră electorale. Reco­­mandămă, celor ce vor se­ să vedă-și afară din cemeră, corespondința nos­tră din Pesta, pe care o publicămă mai la vale. Aci se va vede din nou că, precumă ministerială, con­formă principiului seă născătorii, a fostă silită se susțiă aci pe prădă­torii și ucigașii de la Cuca-Măcăii, totă astă­fetă a susținută în Viena prin d. Boerescu, șin Bucuresci prin Monitorii, pe baronulă Aporă, despoiătorulă Tofaleniloră. Și de ce nu? Aporii de la Cuca-Măcăii n’aă spălată cu totulă pe Aporă de la Tofalăă? Nu s’aă făcută la Cuca- Măcăii crime cu multă mai grave chiară de­câtă cele despre care noi amă dată sema?! Nu suntă aceste crime constatate prin actulă medicale, prin procesulă verbale ală procurorului și mai cu sumă prin raportulă colonelului Gornescu?Nu constată acestu­a că s’aă dată jafă c la doue comune, saă spartă casele și lăzile, sa ucisă onórea socieloră­­ și pruncii în pântecele mameloră, s și nu spună că tote s’aă făcută du­­c­pă ordinile administrațiunii? Și mi- a instris toți, siliți se-și plece capulă­i și se ’ngenuchie naintea tutoră a­­­ jcestoră crime, nu este logică și na­­­­turale se scuse pe baronulă Apor,­­ care n’a făcută de cătă pe jumă­­­­tate din crimele comise la Cuca­ Măcăii? Logica principieloră este frigurosă și, prin urmare, numai din­­acestă punte de vedere, recoman­­dămă corespondința nostră din Pes­ta, precum­ și epistola ce d. doc­­toră în dreptă E. Statescu, adresată d-lui doctoră în științe C. Esarcu. Se sfîrșimă cu câte­va cuvinte la adresa guvernului. , Amă spusă din prima Și, ș’amă , repetită de mai multe ori, că nici ună momentă n’a intrată în min­tea nostră d’a zice că miniștrii sau ministrulă ară fi ucisă pe Ion Făl­­coianu prin otravă. Amă spusă că miniștrii suntă culpabilii, căci am violază legea în privința lui. Amă spusă că suntă culpabili, că setea resbunării i-a împinsă pen’ a nu asculta legala protestare a șese procurori. Amă spusă că suntă culpabili de mórtea lui, căci, călcând ă legi­le, nesocotindă protestarea procu­­­­roriloră, și dovezile ce-i înfățișa familia că Fălcoianu este bolnavă, i l’aă trămisă în umeda și neiȘâto­­rea scorbură de la Dobrovătză. Acestea le amă spusă, dému nu­­­­mai aceste­a. Ei bine! Una din­­ foile guvernului, Pressa, chiară as­­­­tăzî susține că noi amă Șisă că guvernulă a dată otravă lui Fălt­i­coianu, ș’apoi se disculpă. Și cândă i s între altele că nu putea fi otrăvită,­­ fiindă că „Fălcoianu era peste pu­i și țintă se mai fiă omă politică­“ Disculparea este unică în felul ă­i­dei. Așa dera, după apărătorii gu­­­­vernului, dordea că eli­na fostă otrăvită este numai acea­a că elă­­ „nu mai era putință se fiă omă „politică.“ 6 Precumă éase­­amă imitată pe >î d. Cogălnicanu, care ne acusă camă © voită se­ lă omorîmă— fiindă că­ă se crede că este omă politică — totă astă-felă nu vomă întră pe ca­lea pe care aă alunecată apărăto­­­rii sei. Amă zisă că nu credemi în otrăvire, căci nu putem­ă crede că va fi m­ă ministru, care se s’a­­funde în asemene crime. Amă tăcută mai multă de­câtă atâtă. Medicii au declii arată că starea sângelui ș. c. l. nu dau destule probe despre causa morții lui și prin urmare ei nu poță esclude bă­­nuiala otrăvirii. Ce făcurămă noi? Cerurăm­­ă necontenită se se facă grabnică analiza chimică, ca se dis­pară bănuiala emisă în publică de către medici. Cine dorit a servită pe miniștrii?. Noi, scu amicii sei, carn­­dică că n’a fostă otrăvită fiind­că, după dânșii, Fălcoianu nu mai putea fî ună oină politică? Constatândă acestă ciudată modă de apărare aln amicilor­ guvernului, constatândă asecutarea ce ei daă ast­­fel o­amenilor­ politici, consta­tândă că numai noi­amă cerută ca analiza chimică se se facă îndată, constatândă că până ieri remășițele­ui Fălcoianu, ce trebuiau a fi su­puse analizei n’a voită guvernulu se le trimiță la loculă competinte, deciiiarămă din nuoă că noin’amă acusată pe miniștrii de asasinată prin otrăvire, déru că ei ș’amicii soră aă făcută totă ce aă putută, pentru a s’acusa ânșii. E că la ce resultate conducă, în tote, principii lui Popa Tache. 0 ENIGMA ELECTORALE. D. Esarcu a fostă alesă depil­ată fără scirea d-lui, astă veră, pe căndă se afla — dacă ne aduce mă Cine aminte — în voiagră, de co­­legială ală IV-lea din Roman, cu care pene aci nu se scie a fi avută așa multe și strînse relațiunî. Se zice chiară că cometenții d-lui Esarcu aveau tată arătă de puțină onorea de a­ lă cunosce pe d-lui, cătă și d-lui pe acea dea sei cine suntă alegători în colegiuiu al IV-le din Roman. Lumea se întrebă dejit, prin e­­fectul cărei forțe misteriase delegații sătenilor­ din Romană și dă în­­dreptată tocmai pe malurile Dâm­­boviței privirile lor­, pentru ca se-șî găsască represintant în camera legiuitóre; și prin ce minune ochii lor­ se popriră tocmai asupra d-lui Esarcu, care din întâmplare atunci lipsia din Bucuresci, și se delecta respirând aerulă pură ale Italiei séu ducêndu pașii sei pioșî pene *n marii austeri ai Escurialuluî ?! Interesulă particulară, ce scrmă că d. Esarcu portă tutuloru adul­­ților, în genere și celoră de sesă bărbătescă în parte, dorința d-lui— de secură forțe lăudabile— de a-i vede luminați, educați și învățați, nu este de ajunsă spre a ne explica acestă pornire a alegotorilor­ să­teni din Romană, către elegantula și gentilulă propoveduitoră din Bu­curesci, nici preferințele loră pen­tru o personă, care pentru dânșii nu putea se aibă nimică de con­cretă. Idealismul­, platonismul­, în ma­­teriă electorală, nu a intrată încă așia da adâncă în moravurile nós­­tre politice, pentru ca se credemă că delegații sătenilor­ din Romană nu au avută altă în vedere, cândă ! aă votată pentru d. Esarcu, de câtă

Next