Romanulu, ianuarie 1871 (Anul 14)

1871-01-15

38 s eledă garanție a alegerilorű, ve mai rugamu, d-te ministru se bine-voiti a cere d. Inspectorii alți gardei naționale de a da ordine pe totă garda ca, în cjicile de alegeri se nu fie uniformată și înarmată nici ună gardistă de orice gradă, afară din cei chiămațî în acele zile în serviciu. Asemenea se bine-voiți a dispune ca până la ora dece destinată pentru deschiderea ședințelor colegiului, localurile se fie păzite de puterea armată, și după deschiderea ședințelor se se notifice președintelui, unde este localula celă mai apropiată, la care se se adreseze cerând ajutoră, în casă de necesitate, pentru menținerea ordinei. Remăin dă siguri că se voră realisa de urgință aceste legitime garanții. Ve rugămă cu respectă domnule ministru a primi încredințarea distinsei nóstre considerațiuni de stimă și respectă.Urmeză semnăturele membrilor( comisiunii). O altă protestare a fostă făcută contra bombardării, fără avii prealabile, de către membrii corpului diplomatică reșe Jîndă în Paris. ROMANULU 15 IANUARIE 1871 Proclamațiunea guvernului francesc CONTRA BOMBARDĂRII PARISULUI. Denunțțăra cabinetelor europene, opiniunii publice a lumii, tratamentul pe care armata prusiană nu se teme d’a să inslige orașiului Paris. E că aprópe patru luni de căndă impresară acestă mare capitale și ține captivi două milióne patru sute de mii de locuitori. Ea s’a măgulită c’are se’i supuse în căteva zile. Ea spera în răscolă și slăbire. Aceste ajutore lipsindă, a ohiărnată femetea în ajutorul. Surprin<jându pe asediați lipsiți de arme, de ajutore și chiară de gardă naționale organisate, a putută se-înconjure în voie și de lucrări formidabile acoperite de baterii, care aruncă martea la optu kilometre. întăriți în dosulă acestor lucrări, armata prusiana a respinsă ofensivele garnisonei, apoi a nceputul a bombarda câteva dintre forturi. Parisulă rămase închisă. Atunci, fără avertismente prealabile, armata prusiană a’ndreptatu contra orașiului proiectile enorme prin cart cu ajutorata formidabilelor ă loru unelte, parvină a lă bate la doue leghe de depărtare. De patru zile, acestă violență este în cursă de esecuțiune. Noptea trecută, mai multă de câtă 2000 de bombe au vădută asupra suburbelor: Montrouge, Grenelle, Auteuil, Passy, Saint-Jaques și Saint-Germain. Pare c’au fostă îndreptare într’adinsu asupra spitaluriloru, asupra ambulanțeloră, asupra temnițeloră, asupra scoleloru ș’a bisericeloră. Copii și femei au fostă sdrobițî în patură soră. La Val-de-Grace, ună bolnavă a fosta ucisă. Mai mulți au fost răniți. Aceste victime sunt numerose și nici ună mujloeu nu le-a fostă dată de a se garanta contra acestei agresiuni neasteptate. Legile moralei o condamnă sosti și tare; ele califica de crimă mortea comisă afară de nesesitățile crude ale resbelului Ș’aceste necesități n’aăsculată nici uă dată bombardarea edificieloră private. Măcelulă cetățianiloru pa ei nici, distrugerea retragerilor ospitaliere, suferința și slăbiciunea aă găsită totă de una grațiă naintea forței, și cândă nu aă desarmatu-o elenă, desonoratu-o. Regulele militarie suntă conforme acestoră mari principii de umanitate. Este obiceiă,fice autorele celă mai acreditată în asemene materiă, că încongiurătoriu să se anunțe, cândă pate, intențiunea se d’a bombarda ună oraștă pentru ca cei ce nu sunt luptători și mai alesă femeieie și copii se se potă depărta și îngriji de siguranța lor. Se pate însă se fiă trebuință de a suprinde inamiculu spre a lua răpede posițiunea, și, în așa casă, nedenunțarea bombardării nu va constitui că violarea legilor resbelului. Comentatore acestui testă adauge: „Acesta obiceiă este legată de legile resbelului, care este uă luptă intre doue „State, eră nu între particulari. A așa „de câtă se pate mai multe menagiari „către acesta din urmă, asta este caracterială resbelului civilisată. De acea spre „a protege centrurile cele mari de popo„rațiune contra pericleloră resbelului se „declară mai totădeuna orașie deschise. „Umanitatea cere ca locuitorii se fiă pre„venițî în momentul ă d’a începe foculă, „ori de câte orî operațiunile militare per„mitü.“ Aici îndouința nu mai este cu putință. Bombardarea Parisului nu este preliminariulă unei acțiuni militarie este oă devastare cu recelă meditată, sistematice îndeplinită și neavăndă altă scapă decât de a arunca spaima în poporațiunea civile prin incendiu și omortî. Prusiei era reservată acestă necalificabile întreprindere contra capitalei care de atăte ori i-a deschisă zidurile sale ospitaliere. Guvernul aperării naționale protestă tare în faca lumii civilisate contra acestui act, de inutile barbariă și se asocieză din inimă cu simțimentele poporațiunii indignate care, departe de a se lăsa abate prin acestă violență, găsesce întu’visată nouă putere spre a combate și respinge rușinea invasiunii străine. Supsemnații: Generală Trochu, Jules Favre, Emmanuel Arago, Ernest Picard, Jules Ferry, Farmer Pages, Jules Simon, Eugene Pelletan. Membrii delegațiunii naționale stabiliți la Bordeaux declară că se asocieză cu protestarea solemne semnată de colegii lor, contra bombardării Parisului. Al. Crémieux Glais Bízóin. J. Fourichon, L- Gambetta. ADUNAREA DEPUTATILORU Ședința de Mercuri, 13 Januarie, 1871. (Urmare.) D. Președinte, dă cuvântulu d-lui P. Carp, care bănuieșce că va vorbi ’n contra celoră susțiune de d. Ionescu. D. P. Carp, luândă cuvânturi, începe prin a face omagie perspicacității președintelui. D-sea combate apoi vorbele d-lui Ionescu, aretăndă că nu se consolidă instituțiunile latină poporă, păne nu se facă violențe și ingerințe. Frământările din alegeri nu suntă una semnă de opresiune, ci ună semnă de constitutionalism!!, de libertate în alegeri. In privința scompteloru respăndite pentru dispîrerea adunării, d-sea arată că fostula guvernă n’a avută acestă intențiune. Interpetarea legii aparține celui ce o aplică, și aplicarea legii einerinte de interpretare și vice-versa. Ministrulu de interne e dorit în dreptu a o aplica într’un modă sau intr’altultt, și daca noi nu găsimu bună acestă precedere, n’avemă de câtă se votămă uă lege interpretativă, după formalitățile prevăzute n constituțiune, erăm după ună simplu votă incidentală ală camerei. D. Ionescu i’a adusă aminte pe Victor Hugo, care, vorbindu despre pace ’n consiliulă de la Geneva, a cerută ș’ună mică comitată de resbelă. D. Ionescu .vrea inamovibilitatea municipale, soü uă pedică pentru fișele dizolvere, derutată d’uă dată cere ș’uă mică disolvere generale a consilielor municipale din țerâ. Ore pentru c’uă parte din opinia publică, factice pate, uă parte din presă a zisă că alegerile municipale din capitală n’au fostă libere, trebuia ca consiliul a se se disolve? Apoi mâne va veni altă presă și va dice că și sub guvernulă actuale s’a ingerată și, cu discursulă d-lut în mână, se c’isolve consiliele. Asia dela discursulă d-lui Ionescu n’a fostă de câtă să reclamă ’n contra fostului guvernă, uă poliță trasă asupra fostului ministeră! D. Carp n admite de câtă 2 sisteme ’n alegerea comunale, sistemulă mistă, coprinsă în legea de adî a nostră, nu să admite, și d’acea a fostă și este ’n contra iei. Cu marea libertate a comunei de adî, consiliulu comunale se va afla totu deuna în conflictu cu guvernulă centrale. Ședința se suspinde pe 5 minute. La redeschidere, d. Gheorghiu ieca,pli că, în fapta recunoscerii în ședința de ieri de d-nu fostă ministru Lahovari că ilegale s’a procescă sub guvernulă d-loră, orîce ncercare d’a se mai constata abuzurile fostei administrațiuni e inutile, nu mai e nevoie de câtu două moțiune cu care se se trecă, la ordinea jileî. Modulă intrepretării legii de guvernală trecută nu pate fi justificată decâtă de nesce intențiuni ostile, din considerațiuni afară din lege. Că guvernulă trecută a avută vechia intențiune d’a falsifica alegerile, suntă următorele fapte, cari dovedescă perfectulă acordă între puterea centrale și aginții subalterni: Fostula guvernă, cum veni, promise libertatea alegerilor”. La Iași se numescă doui prefecți care declară că n’aă se facă nici uă influiență, nici uă preferință ’n alegeri. Promisiunile fură cnse călcate n curenda. Prefecții districtelor avură liste de candidați oficiali. Prefectur de Iași dă uă depeștă către ministru ca s’aprobe disolverea consiliului comunale și confirmarea alegerilor făcute sub patronagiulu s eQ, după lista oficiale de candidați. D. Cogălnicenu fiiindă la Iași, i-a arătată lista oficiale a guvernului." Vină alegerile, și prima personă ce se vedea prin sale era prefectură, impusndă unora, smulgându buletinele din mânii altora și forțândă pe toți a vota pe cine vrea dênsula. Unde legea opresce p’orî ce aginte ală puterii a sta ’n sala d’alegere, nu se vedeau de câtă aginți d’aceștia facendu actele d’alegere, torturândă consciința alegătorilor, în modulă celă mai violente și mai ilegale. Un aginte comunale perceptore, c’a fostă bătut in uliță. Procurorulu i-a respunsă că, de era în loculă prefectului, îl împușcă. Procurorulu generase asemenea! Atunci majoritatea consiliului comunale cere a se face justițiă, cerendu darea la judecată a instigatorelui. D’aci urmă calificarea majorității consililiului de scandalosă. Ceva și mai multă ! Guvernulă simția nevoia d’a inventa comploturi. Nescobieți omeni fură tasațî de furtu și alte acasărî. Toți cei ce au participată la aceste acte ilegale au fost înaintațî. Fostul guvernă avea nevoie a areta Romănia o desordine și că numai uă mână de ferit o pate conduce inventară derü complotulu din Iași. Din nenorocire justiția desminți pe guvernă și comisarii de poliție declară că actele li se impuseseră de guvernulă centrale. Președintele curiei cu jurați, din acesta causă, fu chiară permutată, cu totă stima și onorabilitatea lui D. A. Lahovari: Nu e exadă. D. N. Ionescu: A fostă permutată și iera reinstalată, și noi avemă dreptate și d. ex-ministru. D. A. Lahovari: Prin urmare n'a fostă cu intențiune. (Rîsete, Voci: Așina!!...) D. Gheorghiu, continuândă, arată ca juna drepta din Iași este u facțiune de 12 — 13 inși, cari ocupă funcțiunile locale. Vină deputații n cameră, reclamă, și ’n locă de satisfacțiune, agenții ce esecutaseră ordinile guvernului, sunt înaintați la prefectura poliției. Monstroulu oficiale în ajunulu căderii ministerului, era plină de numiri și permutări, ceea ce nu s’a mai redutü nici uă dată. In ele era și numirea d-lui Leon Negruzzi ca procurore generale. (D. A. Lahovari întrerupe.) D. Gheorghiu, continuând, (zice că e necesitate a se stigmatisa fostulu guvernă de tóte ilegalitățile teribile. D. Lahovari! Stigmatisările d-vóstre suntăpă onore pentru mine. D. Gheorghiu. V’ați semnalată în cameră prin a arunca mereu insulte, nu mie, ci chiară de pe banca ministeriale (aplause.) Ați venită cu legi prin care se modificați legea comunale. Pentru că d. Strasberg nu era mulțămită cu esproprierile ați venită a modifica legea, a face plăcerea străinului (aplause) pentru ca se ve susțineți la putere (aplause) și daca ați căzută, causa este c’ațî voită a eși din lege, că, unde la ’ncepută^bcețî că nu veți face nimică fără cameră, ați mersă și ați făcută totă ce plăcea străiniloră (aplause.) Și pretutindeni abusurile abundaă. La Ploiesci scandalul ă fu la culme. Listele se falsificară, alegerile se ingerară, dovadă chiară de misiunea funcționarului pusă a face aceste operațiuni. Amă ordine —dice d. Gheorghiu — prin cari se ordina suprecților d’a se asecura de persone ce inspiraă temere că le voră da pe faclă planurile. D. Tereachiu din Tecuciă fu alesă membru la consiliulü comunale din Galați! Etă ce feră de liste făceați! După alegere, d. fostă ministru de interne merge pene a pune acastă întrebare prefectului seă, printr’uă depeștă de care d. Gheorghiu o citesce: „Deși suntă in dreptă a confirma alegerile, ceru mai sintetiiavisule d-vóstră asupra loră. „Iepurem,“ Nu erau destulă înțelegerile prealabili! Trecendă prin Râmnicu-Sărată, și întrebândă pe cetățeni de ce aă uă păne așia de nagră, i s’arespunsă că prefectur schimbase brutarii. Elă dorit că prefecții erau totulű: consiliulü comunale nu există. Câtă pentru Bacău, nu opunerea consiliului la schimbarea prin sorți a fostă motivulă disolverii lui. O, fostă ministru de interne, în călătoria sea la Viena, a negoțiatu pentru facerea unui împrumută, adaugându că adunarea va fi disolvată și, pe câtă timpă Carol I va fi pe tronă, va fi ministrulă seu. Etă candarea și necesitatea juniloră foști miniștrii! Agenții financiari deveniseră aginți opresori ai alegeerilor. Justiția devenise ună instrumentă. Eră modulă administrării alegerilor sub d-loră. Ceremü deja disolverea consiliurilor comunale, căci ele nu suntă espresiunea alegătorilor, și acestă disolvere este respectată legii, la care vamă chiămatu și vomă chiama pe toți și a viitorii. Interpelarea d-lui D. Lupașcu a suscitată trei cestiuni. Prima este interpretarea termenului, calificată de fatale de către primul ministru de acte. A doua e cestiunea polițiiloră: aginții poliției, plătiți de comună, nu daă concursul ă loră și consiliului comunale. La Iași primarulă a dată ordine continue pentru curățirea murdăriiloră pe strade, și ’ntr'ună casă chiară iu facia d-sele, și ele nu s’a esecutată! Mulțămesce déra celoră ce au adusă proiectulă de lege pentru poliția comunale în ce privesce Bucureștii. D. prim-ministru de actî a <jisă că ună ministru e liberă a disolve ună consiliu, pe respunderea sea. Acestă respunsă nu’tu satisface, căci legea prevede clară casulă disolveriî: cândă consiliulu s'abate de la actele ce’Ifi privescă și cândă tulbură ordinea publică. Nu trebuie se se lase legea la uă parte și se nu fie respunzătoră de câtă către cameră. A treia cestiune este moțiunea de ordine de di. Putemă resolve cestiunea prin că ordine de di scu e nevoie lege? Nu e nevoie d’uă lege. Moțiunea trebuie se cuprindă, esplicită, că răă a făcută miniștrii cari aă disolvată contra legii consiliele comunale. D. V. Holbam citesceuă ordine de cei că adunarea, considerândă că ună consilii comunale are durată de 4 ani de la alegerea unui consilii comunale și că elă se prenoiesce la 2 ani prin sorți, afirmândă că usurile și precedintele nu potă înlătura legea, trece la ordinea (jileî. 0. Petre Grădiștenu pune cestiunea d’a se sei cândă are se ’ncepă termenulă din care se va număra cei 4 ani de durată a consiliului? De la aplicarea legei seu de la alegerea consiliului? Legea comunale a nostră este copiată, reprodusă după legea din Belgia. Cum se interpretă în Belgia art. 32 din legea comunale ? Jurisconsulții belgian au adoptată în genere că termenul de 4 ani începe de la promulgarea legii. D. Cogălnicenu, autorul legii, a aplicată totă asemenea acestă articlu, cu consiliul căruia d. Gr. Cantacuzino era primară în București. Face asemenea apelă la d. Ion Brătianu, care a dată uă circulare interpretativă acestui articlu. Nară lipsi motive cari se susțină contrariulă, ca termenul ă se începă de la alegerea unui consiliu. Suntă argumente escelențe și pentru acestă teoriă. Ce face propunerea făcută ? Dă uă interpretare în sensul din urmă. Acesta procedere este eronată. Facă-se ea pe calea de inițiativă parlamentară, prin lege, eră nu prin moțiuni. Căci se pare ca în Senată se se propune oă moțiune contrariă. Cum va aplica deja ministru legea? Legea, din contra, trebuie a ave sentimentală ambelor corpuri. Nu se póte prin urmare imputa unui ministru c’a aplicată legea întriunută din aceste sensuri. S’a vorbită și despre displrerea consiliului comunale din București. Era decisă a tăce în acesta privință: nu vrea se <j’că nici unu cuventu, pentru c’a făcută parte din elă și nu vrea s’aibă aerulă a fi paraponisită, nu vrea, pentru c’atunci, cândă situațiunea financiare e grea, nu credea că e bine a rădica cestiunea, uă disolvere de consiliu n’a duce tezei atâta pagubă. D. Ionescu cnsé a <fisă că e gata se discute legalitatea fostei alegeri, case faceți vă interpelare. Ei bine, d-sea anunță d-lui ministru de interne uă interpelare pentru disolverea consiliului comunei Bucuresci, ca contrariă art. 66 din lege, citații ițl decretă. D. Primu-ministru. Voiă respunde imediată , amă dreptul și a respunde peste trei zile sau imediată. D. P. Grădiștenu. Și că asemenea amă dreptul și a o desvolta peste 3 zile. D. Ion Brătianu luândă cuvântulü nu spre a atinge cestiunea apăsărilor în alegerile comunale. Cu acesta nn sară ajunge la vr’mă resultată, căci d-nii d’atunci de la putere nu mai suntă a<sî pe banca ministeriale. Dară si ca se se discute deca ingerința se se fi făcută nu numai în alegerea, comunale, ci și în cele pentru deputați, atunci cestiunea ară fi gravă, deși d. Iepurenu a declarată că va respunde și ca deputată. D. Lahovari. Ară trebuise neehemă de mai departe. D. I. Brătianu. Amu fostă la ordinea camereloru făcute de d. Cogălnicenu și de d. Iepurenu. Și chiară [bolnavă fiindu amă respinsă prin scrisă, M’ați amenințată numai, făr’a ’ndeplini amenințarea. D. Negură, O aveam în vedere și pentru d-loră. D. I. Brătianu... Ară fi uă discusiune furtunosă, căci mormintele nu sunt ă ăncâ acoperite și ’nvelite cu jerbă. Toți miniștrii, de la aplicarea legii pene adî, aă înțeleșii legea cumă s a aplicato. Cestiunea s’a discutată și prin jtare, și prin discnsiuni particulare.