Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-14

ANUL D AL CINOI-SPRE-VEDELE «'DELOR ȘI VEI PUTE .ABONAMENTIU tN CAPITALE : unu ant 48 leî; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; 1 lună 6 leî. !N DISTRICTE : unu unu, 58 lei; șase luni 29 lai; trei luni 15 leî;nă, lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lune! . Unu exemplaru 20 bani. â Franela, Italia și Anglia pe trimisferu franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) a nunțiurii Antințiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani înerți suni și reclame, pag. III, linia 2 le! — — Scrisorile și ori-ce ti&miteri NEFRANCATE vor fi RAFULATE,— Arhiplete republicate se vor arde. Adminfetrațianea in Fasagiatu Românii. No 1.—Redacțianea Stra la Colțea, No. 42. Din causa serbătorii de a di, dinviule nu va eși mâne. Avis domniloru detentorî de obligațiuni ai căiloră ferate Române. D-niî detentorî sunt invitați a se aduna Duminică Octobre, la 2 J ore la contoriul domnului Stefan Ionide, spre a se ’nțelege între dânșii conforma invitațiunii făcute de guvernul. Până atunci d-nii detentori sunt st rugați a trece pe la contoriu și a se înscrie pe uă listă. Bucuresci, Brumărești. Peste două zile, la 15 ale acestei luni, justiția are se se pronunde în fine în procesul ei, devenită deja celebru, pe care poliția l’a intentata cetățianiloru bănuiți d’a se fi atinsa de inviolabilitatea lui Ilie Giambașiu. Acești nefericiți, sau mai bine jisti fericiți cetățiani, căci sunt onorați de prigonirea poliției, aliată cu Ilie Geambașiu au fostü deja ținuți unii câte trei luni la temniță „pe cându averele sora, prăvăliele lor, părăsite, le causau totoduă data cele mai mari perderi materiali. Ilie Giambașiu, care a comisă atâte crime, care a bătuta și torturata atâta lume, se preumblă liberă și urmeză d’a bate și tortura, cu tóte că uă sentință l’a condamnată deja la temniță, poliția nu vrea se pună în esecutare acea sentință. Niculi Cafegiu asemenea tăiatu și bătuta, fără ca nici justiția, nici poliția se s’atingă de sacra lui personă; și cându se ’ntâmplă într’uădi ca și Giambașiu și Niculi se fiă bătuți la rândui fi lorii de suburbii întregi, esasperate d’atâtea infamii, parchetul și poliția suntu în piciore, bani și aresteza zecimi de cetățiani, și rețină pe mai mulți trei luni la temniță, respingându liberarea pe garanție, ca în casa de cele mai grave crime. Mai multa decâtă atâtă, pe cândă cei bănuiți d’a fi atentată la inviolabilitatea Giambașiului, sunt ținuți cu strășnicie în temniță, nici parchetulă, nici poliția nu vreau se facă cea mai mică urmărire contra ucigaș Horă bătrânului Stană Radu ucisă de bandele guvernului, pentru crima d’a fi mersă la temnița Văcărescu se vedă pe fiulă seü bolnavă de bătăi, și întemnițata supt bănuiela că totu ela ar fi bătuta pe scumpula și sântulă Giambașiu ală gubernului.“ Încă de la 21 Augustu, cândă era a se înfățișa acesta procesă, scriamă aceste cuvinte, ca doră desceptându-se simțimântulă de echitate în consecința celora ce au dreptura și datoria d’a apara societatea de făcâtori-de-rele, se va pune unu frâu și inviolabile lui Giambașiă, sperama că celă puțină unu simțimântu de rușine va sili pe cel ce portă sarcina mișelielor, unui făcătoru-de-rele, se’și modereze învierșiunarea contra unoru onești cetățiani, cu negocia și posițiunî recunoscute; sperama c’acestă rușine îi va face se’nțelegă în fine că toți vecii cumu banditura, condamnata de justiție, este nu numai apărata de orice pedepsa, derâncă încuragiată a comite totu feluli de crime, pe cândă cei ce cuteză a se apăra în contra’! suntă întemnițați cu lunile și târâți înaintea justiției. Ce oltagiu pentru jusție ! Suntu aprópe două luni de atunci și n’avemű decâtü a constata cu durere că în deșertă ama sperata și în desceptarea consciinței și chiar în rușine. Nu numai că negocianțî onorabili urmeză d’a fi persecutați pentru bănuiala c’au atentata la inviolabilitatea Giambașiului, doru lui Opré Zaharia, ținuta trei luni la temniță, i se sparge și prăvălia și i se pradă tote. Cine a spartă și prădatu? acesta nu voiesce a o sei poliția. Pate că o scie Giambașiu, dere cuteză autoritățile se’la întrebe ? Nu numai că făcetorul ă-derde, protegiatu de poliție, este pusă mai presusă de legi, pe cândă cetățianii cel mai onorabili suntă târâți naintea justiției, deru este încă lăsată și încuragiată a intra cu revolverulu în mână în prăvălia lui Mihail Ienachi ș’a lui Radu Stană, pe cari’l batjocoresc?, amenințându’i că decă vom respunde unui cuvântă îi ucide, le bea sângele, — după espresiunea întrebuințată de acestă amică ală guvernului acttuale. — Pentru acestă nuoă faptă ală susțino jrului guvernului, s’a și petiționată la țmră, sjânsă Giambașiu este totă liberă și cetă' *țianiî totă luptă amenințarea sea de ucidere. j Intrebămă pe onorabila poliție și pej onorabilulă parchetă: dacă Stană Radul II și Mihail Ienachi s’ar fi dusă ei la Giambașiu acasă și i-ară fi făcută cu revolverulă amenințarea de ucidere, ore acești cetățianî remâneaă nesupărați ? Ore porțile Văcărescilor, nu s’ar fi deschisă din nuoă pentru dânșii? Cândă se gândesce cineva că într’uă societate care se bucură de libertăți, care are să constituți unue din cele mai liberale, se petrec? fără cea mai mică rușine asemeni scandaluri publice; că într’uă asemene societate autoritățile protegă pe faclă pe făcâtorii-de-rele, le permite tată, pe cându persecută pe cetățianii cei mai onorabili; cându ved C cineva că mă onestă comerciante este silită se plece capulă suptă înjurăturile și amenințările cu morte ale unui banditu, pentru că scie că va fi aruncată în temniță la cea mai mică împotrivire; cândă vede cineva tote aceste înțelegemu simți mântulă ce’să coprinde, scepticismulă sau desperarea, îngenuchiarea și servilismulu, seduă acțiune de desperare. Poimâne, la 15 Octobre, vomă vede dâră din nuoă apărândă naintea justiției pe acei cetățianî cari, ținuți câte trei luni la temniță suptă bănuiala d’a fi bătută pe Giambașiu,— care după însuși raportul prefectului fusese bătută de suburbie întregi — cari după ce au fostă prădați și jefuiți în tote modurile, suntă încă și astă dî amenințați de ucidere de acelașă Giambașiu, vechiu pușcăriașiu, și totă «î târâți pe banca acuzațiloră! Sperămă că decă eu nu potă găsi de la autorități de câtă persecuțiuni în îocă de protecțiune, voră găsi cela puțină apărători în numerosulă, sapientulă și stimatură ! nostru barcă. .’TÎI 1T3 -Giambașiă ânse nu este, precumă bine se scie singurură amică de acestă soră ală guvernului actuale; alții, cari ocupă posițiuni mai suntă și încă multă mai înalte; suntă unii cari pe lângă tóte instinctele Giambașiului avândă și puterea în mână, în locă d’a bate, amenință și ucide eî înșiî, cu mâna lord, se servescă de aginți inferiori; astă-feră prefectură pălmuită de la Focșiani, astă-Rlăcelă care fu denundată de âași șî locuitorii mesaiisele, pentru abusurî, bătăi și torturi, astă-felă polițaiulă de la Câmpii , Lungă, despre care nu voiesce aiace nimică guvernulă, cu tote că scie bine , că ună omă bătută cu crudime de dân-sa sulă pentru crima d’a se fi îmbătată, a doua zi după bătaie a murită în spitală. . Amă cerută cercetare arginte, pentru , acestă din urmă casă , guvernul era cu atâtă mai multă datoră a da satisfacere ! ’ în acestă privință opiniunî publice, cu câtă se scie ce se făcuse mai ântâiă cu uciderea prin torturi a lui Iosifă Ionescu, se scie cumă prin Monitorii chiară guvernulă declarase de calomniatori pe cei ce denundaseră crima. Déru ce ’i mai pesă guvernului ? Decă cuteză a protege pe Giambașiulil, ș’a se uni cu dânsulă pentru a bate, batjocori, târî prin temnițe și pe la tribunale pe cetățianii cei mai onorabili, cumă este posibile se nu se unescă și cu polițaiulă seă prefectură , său, nu spre a persecuta și întemnița pe cineva, ci spre a ascunde mă simpla omoră ? Este adevărată că atunci cândă amu relatată fapta polițaiului de la Câmpul Lungă, amă dată ună amănuntă greșită asupra unei fapte anteriore a aceluiași ipolitaid, și guvernulă speră că acestă eróre a nostră îlu va înlesni se scape pe ipolitaiă și se nouragieze continuarea unoră asemeni omoruri. Ei bine, vomă rectifica erórea, pentru a fiu remânea guvernului nici u să midl ocă de cârmelă. Acelă copilă despre care amă disă că i se bănuia a fi omorîtă prin bătaie de polițaiă, cu câțiva ani mai nainte, s’a , regăsită , speriată de bătaie, bietulă co Ipilă sărise de pe ferestra arestului, și se făcuse nevedută. Ilă cântară în deștrnă , părinții sei, și toți îlă credeaă mortă; . ânsă după trei aniâte-va zile numai nainte d’a ne fi comunicată uă amică de la Câmpu-Lungă scirea uciderii nefericitului curelară, copilulă s’a reîntorsă singură acasă Făcândă acestă rectificare, ceremă din nuoă uă cercetare seriosă în privința curelarului mortă în spitală în urma bătăiei. Dacă guvernul n’o va face acesta este probă că scie bine că crima s’a comisă , dară că esperiința cea făcută cu constatarea uciderii lui Iosifu Ionescu, l’a învățată a nu mai face asemeni constatări. Framă se mai vorbimă de feluritele ,jafuri și batjocori ce se comită prin țeră de desprețură legiloră și alăturoră simțiminteloru omenesc chiaru, de punerea justiției mai prejosă de crimele și escesele unoră făcători-de-rele; eramu se mai vorbimă de acestă situațiune, in care nici averea, nici viața ceățianului nu mai are nici uă garanție. Ense ne oprimă aci, aducându-ne aminte câtă de puțină efectă că tate silințele presei, cumă răulă nu descresce, și nici uă schimbare îmbucurătore nu se sevârșiasce în regiunile puterii. Care pate se fiă causa ? Spune-ne-o dumneta, domnule Epurene, d-ta care multe soți și mari lucruri ne descoperiși în acea ședință secretă, care urmă manifestării de la 10 Martiri. Spune-ne ce eram acele părți mulții mai grave din epistola către Auerbach, pe care ânsuși redactorele germană care a publicat-o n’a creduta bine a le reproduce ? In acea epistolă se spunea, ni se pare, că România este frumosă și avută, deră că Românii sunt sed lipsiți de ori ce virtuți civice, séd d’uă ignoranță aprope de starea sălbatică; cu alte cuvinte se spunea că România are posițiuni pitoresc de preumblare, bani destul de luată, dére numai atât, și vădată ce preumblarile suntă tăcute și banii luați, nimeni nu mai are ce face aci, și trebuie se se întorcă în neuitata sea patriă, „spre care ună magnetă puterică n’a ’ncetată nici vă dată d’a ’lă atrage.“ Ce se putea spune ore mai gravă și încă mulții mai gravii decâtă atâtă ? Spune-ne acesta, te rugăm, domnule Epurene, spune-ne ca se vedemă în fine pe depline tate căușele releloră de cari sufere România. „Astafelu e starea spiriteloru în Alsacia, în câtu Prusianii au crezutu că e mai bine a nu celebra printr’un seibare aniversarea capitulațiunii Strasburgului. „In acestă privință sej scrie din acestă orașia, cu data de 29 Septembre, Gazetei J Augsburg, „aniversara capitulațiunii s’a petrecuta în cea mai mare liniște. Poporațiunea s’a purtată cu demnitate, și, din partea autoritățiloru civili sau militare, nu s’a data nici unu resunetü victorii atâtu de importante pentru Germania. Unii mare numeru de Germani au celebrat-o în tăcere, numai pentru a evita se nu lovesca una simțimâotu respectabile. In catedrale, s’a celebrat auă leturghiă pentru morți, pentru luptătorii omorîți în timpul bombardării, la care a asistată u mare parte dintre locuitori. In zota timpul a 4ilei, se vezu bătrânele și copii plimbându-se în haine negre. In genere, prăvaliele nu erau închise, după cum ți se spusese din nainte.“ Supt titlu de „corespondință particulară“ citimi îu jíiariul) la Gironde, Berlin, 5 Octombre, 1871. piariulă Nations Zeitung, care este, împreună și cu Gazeta Germaniei de Nord, unul din organele d-lui de Bismark, cerea 4‘lele trecute suprimerea libertății presei în Francia. Eră propriele-i cuvinte: „Guvernulü germană de bună semă că se va vede obligata a se plânge de conduita presei actuale din Francia, și, pe câtü timp, Germania este în stare, pânâ la 1874, a exercitată presiune asupra Franciei, ne pare că nu este cu totul indiferinte pentru menținerea păcii, ca pânâ atunci 4iariele francese se fiă forțate a păstra un băgare de stimă cuviinciosă vis-a-vi de Germania, în locu d’a predica în fiecare momenta unii resbelü de resbunare. „S’au presiotatu în Bundesrab una nou proiectă de lege, privitoru la delegațiunea pentru mari înaintări de sume necesarie administrațiunii armatei imperiului germană. Aceste înaintări constau într’uă delegațiune de câteva milione de monetă franceză, destinate a forma unü sonda permaninte. Se zice, că oricine trebuie se e ascepte la a comonoa oe poriința pentru celelalte ministerie prusiane, adică că, grație celor cinci miliarde, administrațiunea statului prusian și a imperiului germană se fiă independinte de instituțiunile cari acordă sec refusă creditele. „Escelinte nmllooß d’a reveni la absolutismü! Una faptă d’uă importanță semnificativă în Bavaria, este noutatea că d. Kolb, deputatulü democratica, a propusu celei d’a doua Camere d’a cere ca regele se facă a se presinta una proiecta de lege privitoru la despărțirea bisericei de Statu. Proiectul a nare de locu aerulu d’a fi primită, déra nu este mai puțin altă simptomă favorabile a desceptării opiniunii publice, faptulu că ela a pututu fi propusă în catolica Bavariă. Eră testulu resoluțiunii votate de adunarea protestante din Darmstadt asupra JOUI, 14 OCTOMBRE, 1871. X.UHIIS21 TB și vm în BEA stiunea isiailital. ' iații sei și cu p . administra Siane 8 iaa Hallegrafa, ie, 5. iu, et Mieoud, 78 fN BTTI IN DjBTKlC Pentru Minuni Pent. Pentr. ENA d. B. C. Popo Tiei, Pantru abonamen markt.16 Pentru anunțiuri: la d-nif Haane estein Neuermarkt 11 Pien ?IV propunerii d-lui Bluntschli, profesore de drept la Heidelberg: „Siguranța ordinii publice ș’a dreptului, autoritatea legiloră ș’a Statului, buna starea a societății civile, protecțiunea păcii confesionale, apărarea libertății spiritului ș’a culturei spiritului are nevoie ca Statuia se inte^ică ordinea iesuiților în Germania. Acesta este cea mai seriosă datorie a protestanților germani ș’a întregei națiuni germane , d’a se sili, prin tote mir óeele se facă a se opri putința și orice mijlocu d’a lucra, în școli și ’n biserici, toți câți făcu parte sau suntü partizani ai ordinii iesuiților.* Aceași adunare a votat uă resoluțiune, în acelașî spiritu, contra dogmei de infailibilitate papale. Zadarnice mărturii de intoleranță: guvernura prusiană nu voiesce a se pune în conflictü cu catolicii și de acea nu va da ascultare! Unele 4iarie — 4ice Avenir national de la 14 Octombre — dau scriea că d. Casemir Perier, numita ministru de interne al Franciei, ar fi pusti, ca condițiune, la intrarea sea ’n ministerial, se nu se rădice starea de asediu din Paris. Nu mai avem nevoie se observămu nepotrivirea și ridiculula acestei scrii. D. Perier n’ar fi putut primi postură de ministru de interne ca se stea el ânsuși, în tota ce privesce afacerile capitalei, supt domnirea esclusivă a autorității militare și nară fi primită funcțiunile ’ di ministru cu condițiunea ca ele se i-se slăbescă pe câta se pate de multü. Noulu ministru de interne are de bună semă uă mai înaltă ideiă despre respunderea și datoriile sale. Voma profita d’acastă ocasiune ca se invitama din nou pe guvernă, adauge Vevenir, a cugeta la situațiu*nea Parisului. Starea de asediu nu póte dura ’n eternitate. Decat. Thiers mai asceptă vr’uă rațiune sau vr’uă ocasiune d’a rădica starea d’asediu, nu ne temema d’a declara că nu se va mai găsi nici vă dată, căci de multü nu mai cuicitina cuvântă d’a se mănține starea d’asedio. DESCENTRALIZAREA. (Urmare). Guvernula care, prin firea lucruriloru, este pusă în versurü coloniei sociale, vede și scie nevoite societății mai bine decâtă ori ce muritoră particularii. Ori câtü de puțină bună voință, îî va aduce aminte, că contribuțiunile ce stringe din țară trebuie se se asemene cu rouă ce se înalță de pe câmpii la căldura bine făcâtorie a sorelui de Maia, spre a redescinde în formă de plotă pe pämântu și a’sa la ce se redésea. Astafelu, una guvernă bună, luândă locuia Provedinței pe pământă, asemănându-se unei mume duiose, va face unü uști ecitabile de mijlacele, de greutățile, de cumpenire ce are în mână spre a mângâia astăzi pe cutare orașia, trimițându-i în garnisonă atâte regimente sau companie, mâne pe ună altuia, punându Intrensulu atâte sute de caî carii arü consuma fenula, grânele, orzulu arendașilora, proprietarilor si de prinprejuri și le arămai procura bani. Asta se face în tóte țerile civilisate, unde guvernele vorü se deschidă resurse locuriloră lipsite de șchei, de porturî. Guvernele gǎsescü, cându vorü, uă sută și uă mii de mi4lóce ca se împace și se folosescá pe toți.— Numai în Turcia, cândă merge cineva, de la Dunăre până în Constanți i ;