Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-26

1026 B .L. Gr X A, Interpelațiunea Bara pentru numirea Im de Decker, ca guvernatore al Limburgului și presiunea opiniunei publice prin manifestări populare. — Urmare. Vezii „Românului" de la 24 Noembre încóce. — IN CAMERĂ. AFARĂ DIN CAMERĂ. Curatorii au datorii rigurose, mandatul- loră are un importanță care nu le permite de a travesti faptele, de a calomnia cetățeni cari ar avea contra lorți unu recursii de uă incontestabilă eficacitate. Cunoscemti mecanismului societăților. Langrand. A crea societăți, anunciuri pompose, a lua nume de omeni politici din partitule catolice, a’și apropia publiciști cari sedică că Dumnezeu însuși n’ar pute inspira mai multă încredere, a întocmi în brigade toți clerul, pentru a face se reiasă escelența efectelorü de bancă. Tote acestea se cuprind în circulărî făcute de advocați eminenți. Mai ântâiă s’a adresată la notari, după aceaa la capitaliști , aci ușa închisă. Atunci s’a gândită la locuitorul de la țară și la economiele lui, și s’a regulată pentru a apăsa și pe unulă și pe alții. Astfelă, a putută, se emită acțiuni și bilete de împrumută pe emanete. Dóri momentul de a întorce aceste emaneturî sosi. Bani nu sunt ei. Atunci geniul d-lui Langrand se aretă. Nouă societăți erau fundate, cari nu făceau nimică mai multă decâtă cele dântâiă. După mai multe esercițiuri de felul acesta, nu mai era nici ună secretă pentru nimeni, și deveni imposibile de a crea noui societăți. Căderea era ună cataclismă. Aceia carieraă în capulă societății nu se îndoină despre acesta. Uă scrisere a d-lui Dechamps o probeza. Acastă scrisore din luna lui Aprile, 1870 predice ruina, daca nu se voră lua măsuri radicale. Mecanismul nu este cunoscută. Se vede că acumă ceaa ce s’a făcută din societățile Ipotecarulă și Internaționalulă, înainte de cedarea uneia din societăți către cealaltă, gă eșită beneficiarileorbitante pentru administratori, și d. de Decker a luată din aceste beneficiari sume enorme. Ei se potu prenumera cu sute de mii de franci. Oratorulă citeză aci opiniunea curatorilor, cari condamnă pe administratorii Ipotecarului, și-i acuză că aru fi prefăcută cifrele bilanțului. Auziți, d-le ministru de interne, 4,se atunci, administratorii prefăceau cifrele. Eră acusațiunea formulată contra soră. Care era felul operațiunii băncii ? împrumută pe ipotecă , vindere și cumperare de imobile. Deci, nu se pute ca acesta bancă se realiseze beneficii, fiindăcă vîndetorii nu eraă altăva decâtă cumperătorii. Intr’ună cuvântă se făcea ună lucru de rea credință. Act oratorulă citesce și citeză mai multe scrisori și mai multe acte prin cari se probeză cumă aceia cari conduceau societatea făceau operațiuni imorale și cumă sfîrșitul ă loră criminale era îndeobște prevăzută, pene chiară și de ei înșir. După aceia d. Bara, enumeră foloselc ce a trasă d. de Decker prin fraudă din acestă societate, <icând D : Curatorii, spună 1 milionă 400 franci. D. de Decker spune 441,000 fr. Oricumă ar fi, d. de Decker a convenită el însuși că tetă acea a cea luată n’a intrată în masa failită. Și-a reservat și 105,000 fr., adică capitalul ce are d. Rogier 1) după uă vieță politică de patruzeci de ani (sensațiune). Dejű se ascultămă pe d-nn Langrand însuși. Esplicândă eră singură ruina societățiloră, atribuie mai ântâiu acesta ruină, pofteloră nesățiose ale administrato»rilor% bănci ipotecare belgiane și ale alci'3 ț! ■ •' 0 1) Belji« «teanulț din șefii partitei liberale din Miniștrii s’aă întrunită adî diminuță în consiliă și aă deliberată timpă îndelungată. Décà suntemă bine informați, oice același fiariă, d. Primară ală capitalei ar fi asistată la acesta deliberațiune, întrebată de către unul din miniștri asupra caracterului manifestării de ieri, pe care acestă membru al cabinetului părea dispusă a o considera cu totulă tactice, și nu ca un simptomă de mișcare populară, derii ca uă machină pusă în mișcare de către unii conducători, an. d. Anspach a respunsă aprope în aceste cuvinte : „Desamăgiți-vă, d-le ministru, emoțiunea este adâncă în totă populațiunea „Bruxelesă și între toți omenii onești al „țerii.“ Invitată se ceră forța armată, d. primară a refusată, declarândă că guarda civică, emanațiune a poporului, este îndestulătare pentru menținerea ordinii. D. Primară a primită de la d. președinte al camerei uă scrisore prin care acesta îl delegă tote puterile sale pentru poliție la intrările și în interiorul palatului națiunii. 24 Noembre. Sera de ieri a fostă relativă calmă. Totulă s’a mărginită la cântece, la strigăte, la preumblări in grupe numeroise. Piața palatului a fostă, câtre 9 ore, pantură de întrunire ală mai multoră din aceste grupe, și, Regele a putută se audă din salonele sale vocea mulțimii cerându’i demisiunea ministerului sef. Colegiile ce stau supt direcțiunea membrilor ai ordinilor religiose au fostă, obiectilă unoră demonstrațiuni puțină simpatice din partea cortegiuriloră stradei. înaintea fiecăruia din ele, huiduelile sună uă intensitate forte. Aceste huidueli au resunată multă timpă supt ferestrele câtorva deputați clericali, și a trebuită se se întorcă în ecou până în sălile cele mai retrase ale tutuor ministerelor. Mesuri polițienesc au fostă luate. Pretutindeni unde era tema de uă demonstraiune precum e pasionată, agitați erau posați în nuneră îndestulătură. Uă despărțire de gendarmi se preamină pe piața Regale, pe piața palatului, pe strada Regale, pe strada Legii și pe strada Ducală. " » / Câteva trupe , ale garnisónei, fără îndoială, au fostă consignate, fiindăcă către 2 ore de dimineță, se vedeau ofițeri de grenadirî părăsindă ca sarmatură persone cari, prin influința loră, au contribuită se formeze capitalulă. Un membru citesce mai multe epistole scrise de d. Brasseur către d. Langrand. Intr’una din aceste epistole, d. Brasseur consilieză pe d. Langrand, ca se nu slăbescă pe omenii „pe cari i-a îmbuibată cu aură,“ mai cu sumă pe d. Dechamps căruia i-a permisă „de a tripota într'ună modă scandalosă.“ „Lucrură celă mai puțină ce ar put se facă. D. Dechamps, iime încă d-nulă Brasseur, este de a nu retrage sprijinulă sau morală, după ce a câștigată ună milionă, într’ună modă la care uă omă onestă n’arti fi îndrăsnită se se uneseu.“ Etă, dice d. Bara, cumă vorbea unulă din omenii pe care l’a alesă clerulă. Eră acela pe care l’ați numită într’ună din comisiunile nóstre, pentru a controla finanțele. Și scrți ceea ce se făcea din mâncătoria baniloră țeranului săracă ? S’a găsită în comptabilitatea Langrand ună mare numeră de mandate sunt scrise Pierre Decker și plătite de casa Internaționalului pentru dejunurile administratoriloră. (Rîsete în stânga). D. Bara enumeră aceste diverse mandate, din care unele se urcă peste 200 fl. Etă, strigă oratorulă, cumă se mâncau banii săracului, făcândă se spumege șampania. Acesta este supt scriitorulă acestoră acte, acesta este omuîti care a fostă implicată în tote afacerile ce amă aretată, — și amă trecută peste multe, — acesta este acela care se numesce guvernatoră ală Limburgului! suntă convinsă că décâ d. ministru de interne ar putea se’mi spună adevarulQ gândirei sale, mi-are dice, ai dreptate. Credeți-mâ, d-le ministre, ați stată streină de afacerile. Langrand. Continuați. Ve este tema de a protesta. N’aveți trebuință de a ne amesteca în ele. „Austica este o teorie, un sistemă, unu guvernü fără națiune și unu imperiu de ecilibru “ M. Urquhart. Aruncândă cineva uă privire obiectivă asupra situațiunii actuale, produsă prin evenimentele din urmă, petrecute în aste imperiu ale improbabilităților, ajunge la tristul și descuragiatorulu resultatu că elu a pornitu cu pași răpcesi pe drumulu decadinței séle. Aruncatu dintruă crisă într’alta, a ajunsu a fi obiectulu de studiu și meditațiunî profunde ale întregei diplomații europene. Și Intradevere, fasele procesului prin care trece viața sea politică devinü cu atâta mai instructive, cu câtu se aprofundeza cineva mai multă în cercetarea causelorü finala ale carora efecte este. Imperiul austriaca vă dată atâta de puternică, a devenită astăzi propria sea umbră. Slabita în întruprin greșitele esperimente constituționale ale guvernelor sele, a ajunsü a fi întrebuințată de puternicii sei vecini, mai cu deosebire de Prusa- Germania ca instrumentă pentru ajungerea scopuriloru sale cu totulü contrarie imperiului austriacű. Acesta este sartea tuturorü acelora State, cari ’și baseza politica pe calcule false și mincinase, precumü o face imperiulü austriacă de la 1848 Incoce. Ruinătorea crimă a tuturorü guvernelor ce au urmată de atunci íncoce a fostă că, în locu de a ține semă și a merge pasă cu pasă în spiritul secolului, ignorau resultatele câștigate de Statele moderne în lupta de libertate a genului omenescă, ignorau resultatele sciiițelor moderne și se credeau destul de puternice spre a pune, cu slabele lorü mâni, stavila despotismului și absolutismului feudale în contra progresului și desvoltării individuale a elementelor naționale din cari se compune imperiala austriacă. Urmarea ia că ele considerau ca momentulă cândă, ședința rădicată, represintanții părăsescă palatulu, căteva mii de cetățeni reînoescu demonstrațiunile din zilele precedente. Unii deputați sunt salutați cu aclamațiune, aceștia sunt liberali . Alții aparținendă majorității suntă huiduiți și fluerați. Ună strigătă domină și acesta este că reclamă cu toții, demisiunea miniștriloră. Ieri, a fostă cu totul ă alta-felui, și, adesea s’a audită eșindă din mulțime acésta sângerósá clamare: josti hoții! Ună studinte, voi se’să renoiéscá aijidérű a fostă nenorocită. Aginții poliții aveau ordine formali de a nu mai tolera nici de cumă acestă strigătă. îndată studintele fu arestată și condusă la postură Parcului care se afla în ședință. Ună momentă după aceea, uă trăsură îlă ducea la arestură de permanență. La 5 ore fără ună cu artă, nemaieșindă nimeni din palatulu națiunii, ună cuvântă de ordine este dată în mulțime, strada legii se golesce într’uă clipă, și ună curentă puternică de poporă, se scurge prin Parcă până la palatulă regelui. Acolo, strigătură care s’a audită înaintea Camerii, resună din nucă, ceea ce ceră este dimisiunea ministeriului. Palatulă este sumbru, nici oă lumină nu mai lucesce la ferestrele sale. Puțină câte puțină, în faa acestei mase (se înțelege palatulă) silențiose, mulțimea se ostenesce, și numaidecâtă se retrage fără ca nimica se potă face a se prevedea, că ea a renunțată la alte demostrațiuni. [Va urma], uă realitate a ceaa ce exista numai în fantasia lor, și astafelü incetați în prima linie însăși dinastia despre adevărata sea posițiune, faciă cu relațiunile schimbate ale imperiului. Marele geniu al lui Napoleon I I a străbătută acea rețea de minciuni și încelăciuni țesută cu măiestriă de vulpe de bărbații de Stată ai Austriei, zicându-le în fața lumii că „Austria remâne tota-de una înapoi c’uă idei ă și c’uă armată. “ Dórü ignoranța séu perfidia, sau chiarü și ambele acestea, nu făcură nimica pentru rădicarea acestei scăderi cardinale, ci’șî urmară drumulu orbesce scu, și decă se încercară a face ceva pentru îmbunătățirea Statului, o facură tocmai din contra. In locu d’a pași înainte, guvernele austriace se mulțămiră a remâne sau a staționa în politica lor, sau a fi reacționare despotice, cresjându astafelü că, prin puterea armelor, vor pute guverna. Dóruotă că în fine sosi și momentul în care forțele pe cari le credeau latente sau cu desevârșire nimicite se rădică și reclamă din ce în ce mai cu vehemință libertatea de acțiune ce li se cuvine. Imperiulii austriaca, care nu se născu nici de cumă într’uă i^i, ci crescu incetü, sau prin vesbele de concistă, sau prin contracte pașinice, portă din naștere unü caracteru federalisticü. Complesele de țerî și provincie, cari portă nume de colectivă de Austro-Ungaria, sunt tota atâtea individualități autonome cari, în contractele loru sociali, închiriate cu dinastia absburgo-lataringică nu s’au lepădată nici decumn de individualitatea lor, ci singure și’aă datQ garanții reciproce pentru asigurarea esistinții loru, s’au aliatu între densele recunoscêndű de capit ala acestui Statu confederată dinastia absburgică. Că acesta nu este că ipoteză saună invențiune, ne o probază în destulă de bine sancțiunea pragmatică, care mai inainte de a primi putere de lege, a fost primită de tóte țerile și provinciele monarhice în urma provocațiunii directe a dinastiei. Dacă monarhia austriacă ar fi fostu unü statu nefederalisticǎ, atunci dinastia marü fi cerutü acea sancționare solemnă din partea elementelor și naționale din cari se compune, ci pură și simplu ar fi ordonat-o, în puterea suveranității sale, care pe atuncea era în totă vigorea și splendarea sea. Vedem deci că corona n’a pregetată a cere legalisarea unei norme de succesiune ce era de unii caractera specifică dinastică. Dórit, fîresce, atunci era vorba despre garantarea esistenței dinastiei absburgice: era deci necesară învoirea națiunilor și monarhic!, întărită că dată dinastia prin sancțiunea pragmatică, își schimbă tenuia și puterea faciă cu factorii autonomi ai monarhiei și se folosi de densa pentru a sugruma libertățile tocmai ale acelora cari fuseseră atâta de naivi și neesperți în politică de a acorda dinastiei suprema putere fără a pretinde de la densa nimica îi schimbă. Pe câtă Austria era puterică în confederațiunea statelor germane, cu alte cuvinte, pe câtă timpă Austria era în Germania aceaa ce este astăzi Prusia, mașina de statü a guvernului austriacă era germanizarea cu ori-ce prețu a celortilalte elemente negermana a in monarchie. Spre a-și ajunge scopul, acesta, Austria confisca mai ântâiu tóte libertățile Unguriloru, ale Slaviloru și Româniloru, patronându numai pe Nemți și pe Iași. Deca vr’unula din aceste elemente se încerca a’șî dobândi cu mâna armată drepturile sale, dinastia se grăbia a’la liniști dându’î uă mică dosă o meopatică de libertate și uă umbră de autonomiă, pentru ca la ocasiunea cea mai d’aprópe se ’l-o ia. Acestaa a fostă și este secretută de ecilibrare guvernamentale a regimului austriaca. A băga discordiă între naționalități, patronându aci pe una, aci pe cealaltă pe complulu celora-1alte. Dóru de cândă s’a rădicată puterniculu principiu alu naționalităților, de cândă individualitățile naționale s’au deșteptată din apatia lora, pentru ca se se lupte pentru câștigarea libertățiloră și drepturiloru lorü legitime de autonomiă, acea mașină nu mai este în stare a se sustine. Naționalitățile nemulțămindu-se de aci î nainte cu dosele omeopatice ale unui guvern, lipsită de orișice justiție facă de ele, se declară în oposițiune și au începută lupta de-a lungul întregei linie. Lupta încă nu este decisă. Resultatulü finale éuse fără íudouielá va fi în favorea principiului naționalităților, deorece nu se póte accepta easula că uă majoritate atâtu de enormă faciă cu puterncii de astăzil cari au împărțită între ei domnia imperiului se au flă în stare a învinge ,prin perseveranța și solidaritatea lorü în luptă. Naționalitățile nemulțămite ale imperiului dualisticü nu numai că nu mai potu, darü nici nu mai voieseü a purta jugulă de sclaviă ală Nemților și ale Unguriloru, dintre cari nici unulă nici altulă nu ne pute demonstra că s’a născută cu pinteni, pentru ca se pretindă egemonia asupra celoralalte naționalități conlocuitore. Principiul naționale, asemenea aceluia de libertate, pretinde egali- A doua legiune a guardei cetățenesc a fostă convocată astăzi pentru a face a intrările palatului națiunii, serviciulă, cea făcută ori întâia legiune. Primarulă, chiamată de dimineță de către rege, a avută că lungă întrevedere cu M. S. Nu mai remâne îndoieli că on. d. Anspach a ținută regelui același limba giă sinceră și francă cea ținută și membrilor cabinetului. A doua legiune a guardei cetățenesc deși a fostă convocată, n’a apărută cu tote acestea intrările palatului națiunii. Serviciul ce se făcea de ieri ântâia legiune a fostă încredințată astări unei forțe eseuade de aginți de poliție. împlinirea datoriei loră este utilă pene către 4 ore. Deji, atunci, a trebuită se oprescă mulțimea care se adună în strada Legii. Către patru ore uși jumătate, in fROMANULU 26 NOEMBRE, 1871