Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-26

Bucuresci. 25 Brumară. 7 Undrea. Câte­va cuvinte ca respunsă la comu­­nicatula pe care i amü reprodusă ieii după Monitoru­. Se constată că mai ântâiă că este mai puțină vorba despre ună comunicată, de­câtă despre ună articlu de dram­ă; elă nu pare scrisă de ună ministru, ci de partizanul­ unui ministru, și nu în Moni­tori­, ci întrunii altă dram­ă, susții­oră ală guvernului. In adevără, de la pri­mala panză, acestă comunicată simte ne­cesitatea de a spune că concesiunea Strous­berg a fostă dată supt ministerială Go­­lescu-Brătianu. In su­lă oficiale, demnă și corectă, nu se póte dice de­câtă „ministerial” Go­­lescu, ” căci d. Gol­es­cu era atunci pre­ședinte al­ cabinetului; e că prin urmare că pene și termenul ă întrebuințată este împrumutată de la polemicele mai multă sau mai puțină pasionate ale diaruloru­feră lăsândă la uă parte acestă par­ticularitate, care și ea caracteriseză co­­municatulă, se ne­ntrebămă: este per­­misü óre unui guvernă a împrumuta în­­tr’ună comunicată publicată în Monito­­rulu oficiale, stilulă și modulă de com­batere ală­­ țialieloră neoficiali, ș’a spune că cutare faptă a fostă făcută de cutare ministeriă și nu de cutare? Ș’apoi celă pucină de ar fi spusă a­­deverulu, deja a­mințită în tota puterea cu­vântului . Se scie de toți că concesiunea a fost­ votată luptă ministerială Golescu- Brătianu, și că ivindu-se apoi îndată ne­înțelegeri între acelă ministeriă și conce­sionari, în privința modului de esecutare, convențiunea n a fostă suptsemnată, adică dată­­ de câtă peste mai multe luni de la votare, și ...­.a fostă dată de acelă m­inis­teriu,— ce devenise imposibile pate chiară fiindă ca era pre aspru cu principii con­cesionari, — ei de ministerială Dumitru Ghica. Numele ministeriului Dumitru Ghica eră nu ală ministeriului Gole,­cu figureză în josul­ actului care concedea lui Strous­berg' construirea linielor'ă nóstre ferate. Acesta este faptul cl, prin urmare decă guvernulă voia se adopte ună stilă care nu convine de­câtă diaristului, trebuia celă puțină se spună adeverulu. Se fiă cuse bine con­tată că restabi­­lindă faptele, nu voim să a face uă acu­­lare supt semnătoriloru actului de conce­siune din 1868. Nu acelă actu, nu concesiunea nu ea însăși ne-a adusă acolo unde suntemă, ci aplicarea iei, toleranța criminale de-a lăsa pe concesionari se construie­ că cumă le place, pe cândă după concesiune ni­­mică nu se putea face fără aprobarea prea­labile a guvernului, ci mai cu semni numirea lui Ambron după cunoscuta recomendațiune, ci violarea ce se făcu actului de concesiune prin Baloti semnarea de către represinîantele Statului română a unor­ obligațiuni cari , eraă cea mai nerușinată falsificare a a­­celui actă, ci neaudită cutezare de-a fal­­­­sifica acelă actă pene și a traducerile , ce se află pe obligațiune, unde la testul ă franceză se dice simplu: „Statulă garan­­i­tază,“ pe cândă în testulă germană și ■ celă englesu se (l'ce, »statulă garanteză , necondiționtu, etc.* ci mai cu semă acele­l înalte epistole cari ordinau lui Am­bron se libereze totă, pe cândă în afună con­­­­siliulă de miniștrii îl ordinase se nu li­­­­bereze de câtă două milione. E că cine i este adevărați.In­culpabile, ord nu actulu­t de concesiune, votată suptă ministriulu Go­­­­lescu-Brătianu. s Déca actulă primitivă de concesiune,­­ votată și suptsemnată fiă de ori­ cine, ar f ,fi fostă aplicată cu scrupulositate, décá guvernele ce s’aă urmată după celă din­­_ 1868, nară fi aprobată de câtă trăsuri, ni planuri și construcțiuni conformă acelui actă, adică ca la liniele ferate de prima­­ clasă din Prusia, décà obligațiunile nară fi fostă falsificate, décà Ambion s’ară fi fi ■ numită după sevita recomendațiune și stă­­ruință, déca nu sară fi dată înaltă au­­toritare acelui Ambron de-a pre­da depo­­ți situlă, amă fi avută astă­ di nesce căi j­ ferate decari ori­ce Română sar fi mân­­j­edrită, căci erau egale cu cele mai în­­s­­semnate din Eurpa, amu fi plătită regu­li lată cea­a ce eramă detori după concesi­une, și toți, în locă de-a blestema com­­­­­isiunea Strousberg, cumă facemă acumă, ne-amu fi felicitată că în asia scurtă timpă Jn# bucurămă de imensele avantagie ale ,,J­­ăietoru ferate, și âncă ale unoru căi ferate c I­t * e atâtu de superiore. ai Decă astă­zl nu sunkmă într’un ase­­­­­mene situațiune, Culpa nu este de­câtă a •­­celoră cari, chiămați a aplica legea con­­cesiunii, n'aă căutată a se ține rigurosă ...de prescripțiunile iei, ci numai a asculta h'cu capulă plecată și esecuta cu servi­­lismă ordinele prádatore ale feluriților prin­cipi prusiani coțcarî. 8 Ecă fapte, éca purulu adevére, care e nu semeau întru nimică cu acele acuzări vage, neleați și indirecte ce tinde a le­­ face guvernulă actuale. De vomă trece acumă la cele-l­alte pante a ale comunicatului, vomă constata mai ân­­­­tâiă că în adevăra Statuia română nu ga­­­ranteză concesionarilor, mai multă de câtă­­ 7 și jumătate la sută asupra capitalului­­, chilometrică fișată p­in concesiune, însc­ă decà ni se voru face chieltuialele esploa­­a­tării fără nici ună controla ală guver­­­nului, sau cu ună controlă favorabile con­­­­cesionariloră, nu numai că venitulă nu­­ va lăsa nici ună escedrițe spre a ne u­­] și ura în câtă-va de plata celoră­7 și ju­­­­mătate la sută, deră după corupturile con­­f­­esionariloru nici voră ajunge pentru aco­­­­perirea chiăltuielelorQ și astă­fela vomă , avea a plăti din cele­l­alte venituri ale­­ Statului integrala anuitate de 18,609,750 3 lei numai pentru linia Romanu-Vârciorova, i — acesta însușî guvernală n'o póte ne­ga. — Pe lângă acesta anuitate vomă­­ avea a plăti neapărată in­gralm­ente și­­ anuitatea liniei Romanu-Suceva, căci f con­­­­cesionarii n’au nici ună interesă a ș' face bugetulă de chiăltuiele astă­fel și în câtă , veniturile se lase m­ă escedinte, intere­sul ă­loră este ca veniturile se acopere , exac­ă chi­ăl­tu­ielele, căci pentru cele 7 și I jumătate la sută, ei se­ă bine că în ori­ce casă Statală le va plăti. Se se adune­seră aceste milione de anuități, cu anui­tățile diferite for­­datorii ale Statului, pre­­cum­ Stern, Oppenheim, Barkley, împru­­­muturi domeniale etc., și se va vede ce­­ mai remâne din pre modestulă nostru bu­­­­getă de venituri pentru acoperirea tutorii­­ chiăltuelilor­ Statului. Calculul­ este lesne­­ de făcută : fiă­care deputată este detorsi­­­a si’lă, face mai nainte de-a depune în j­urnă votulă șefi în cesti­unea căieloră fe- s­rate. Sperămfi că și’lu voru face, s’acésta­­ va convinge și pe aceia cari un voru de locö se vâdă grava, suprema parte poli­­­­tică a cestiunii. j Aci e loculu se face că cunoscută c’a < sosită în Bucuresci represintantele socie-­­­tății căseb­ră, ferate austriace, una co­l­lonelă prusianfi și un­a comisară stra-or­­s dinar­ia ală comitatului din Berlin. In lată c după acestă fericită pentru guvernă so­­r­vire, ministerială a poftită pe Cameră în­­ secțiuni, ca se se ocupe de convențiunea € Bleichschröder. î­­ncă m­ă cuvântă mai nainte de a ter­mina cu comunicațiilă guvernului: se miră acesta guvernă de unde sd&teîmi­noi ci­fra de 367,740,000, credem­ă pe miniș­trii capabili de­ a face simplu să calculă, prin care fiindă dată anuitatea și dobânda la care se stie că se va reduce cea ac­tuale de 7 și jumătate, se constată în­dată că capitalul­ represintată de acțiuni și priorități este celă aretată de noi. | _________________ Servițiulu telegrafică aț­i ROMANULUI. Belgrad, 5 Decembre. — Se asigură ea toți miniștrii vor­ demisiona. Politica exterioră a Serbiei va lua uă direcțiune cu totuiă modificată. Versailles, 5 Decembre. — Adunarea a realesă pe Grevy de președinte. Amira­­lele Jaureguiberg a demisionată. Nu va fi ședință mai 'nainte de Joui. CONVENȚIUNEA 1 STROUSBERG- BLEICHRŐDER ȘIȚERâ I <5re-și- care modificări pro formă— . precumu aceia­ a d a se privi ca unu s’ avansa cele șase milióne ce li se cerii pentru i Ianuarie, pene a se încet­ea, a jicu, a face se perijă con­­d conținu ea propusă caracterul- sec de uă nerușinată dup­ă, și, pe lângă despuiere, a ne face se trecemü în ochii lumii de nemernici, de ne­ghiobi ca se credemu că noua con­vert­țiune nemțască, împodobită cu ceva floricesc, a încetată d’a fi vă • hou­ă ca se devie uă situațiune a­­j­­­vantagiosă României, d’ nu pute­mă desbate 0 co»Vențiunea nem­țes­că, ce ne mai române de făcută ? A protesta­t 1,1 contrar sa cere stricta observare­­ a legii din Iulia trecută, pusă deja o lucrare de tribunalulu arbitrüore.­ In Belgia s’a numită guvernatores de provincie, prefects, sinnoma com­i­promisă în anii trecuți într’uă . coț­! căr­ă asemene! coțcăriei Nemților noș­tril, și Belgianii, prin tăria protestă­­­­riloru loru, restdrnă ministerială, în Prusia chiară, supt regimele des­­­potismului militară, se țină pretu­­­­tindeni întruniri publice și se ieau i resoluțiuni energice în contra dota­■­țîuniloru făcute generalilor, cu din ■ banii luați Franciei; și noi, cetățe­­­nii liberi al unui stată constituțio­nale, vomă re­cu­nosce drepturile și datoriele nóstre pen’a suferi în tă­cere a fi tratați ca ună poporă cu­cerită, ca uă turmă de sclavi, ani a se răpi averea și onerea, presintele iar viitorulă d’uă mână de renegații­­ și venetici sperjuri ? Se nu mi se <jică: asta e treba ■Camerei, se protesteze deputații. Dar ce legături sunt între noi și de­­­ pidsți ? Luat-am noi parte la alegerea­­ lor ? Ce scră el ce voim noi, și ce póte,­­ ce este Camera fără țară ? Concetă­­m biani, nu lipsiți Camera de spriji­­­nulă vostru în momente atâtă de­­ grave, căci toată răspunderea va fi! la vostră, eru nu a ei! Dați’I, prin­ manifestările vóstre, totă forța moralei de care are trebuință! Arătați depu­­tațiloră cari cugetă ca noi că voința loră este vou­a țărei! Astă-felă, cel jce șiovăiescă âncă se voră lumina, 86 70ră întări, și vé voră bine­cu­­­venta; chiară cei rătăciți voi voră ^ mulțumi, căci ’l-ați desceptată, le-ați ^ adusă a­minte la timpă că aă mal ’ , multă a teme de răsbunarea unui, poporă viă, frământată de resimți­­ mêntului reului ce i­ se face, de­câtă] aă a se spera de la uă trădare care - și cândă reușeșce, rare ori aduce trădătorului mai multă de câtă dis­prețuia chiară ală­celoră ce l-aă­­ împinsă la crimă. Bucurescii s’aă mișcată deja. Du­­­­minica vii­tare vară avea prima loră­­ întrunire publică în cestiunea căiloră­î ferate nemțean! ce se facă pe pă­­­­mântulu României, cu toți banii ce­­ avemă și pe cari nu-I avemă, și­­ garantate cu tóte veniturile țârei, c Țera întrâgă imite esemplulă Bucu­ s rescitoră! Fiă­care orașiă, fie­care târgușioru se aibă, fără cea mai mică a amânare întrunirile sele publice în­­tr’acestă cestiune ardinte, se’și for­­muleze resoluțiunile sale și se le s­trămită îndată camereloră prin tele- a grafă ș’apoi printr’uă depuscațiune. r­ Grăbiți-ve, grăbi­ți-ve, concetățeni­­a ! Este driculă funebru, carulă îmor­­mântării care, cu repeziciunea va­­porelui, ve înhață averea, onórea și, împreună cu voi, presintele și tóte aspirațiunile României. Grăbiți-véi... Ună strigătă de viață, și România e salvată. Țărâna mormintelor^ se va întorce asupra celoră ce vor­ încerca să arunce preste cei vii, și le va seca pentru eternitate lu­mina sufletului soră. Dumitru Bratianu. După Oar tta generale a Germaniei de nord, nouia plană de mobilisare a armatei bavareze se va termina n pri­­mele luni din 1872. După acestă plană, armata va fi ’n stare se trecă ’n trei­­ fila de pe piciore de pace pe picioră de resbelu. Simtă câte­va luni, s’a desbătutt în Cameră și ’n presă, cifră cu ci­­­fră, convențiunea și conversiune­ 1 Nemțiloră, presintate și susținute a­tunci de avocații loră, ajunși la pu­tere după bunură placă ală tronu­­­lui, și s’a demonstrată, s’a probați că nu datorimu Nemțului de câți prețnlă lucrăriloră ș’ală materialu­­­lui ce ne-a procurată, pe care ne amu dechlarată gata ară plăti, ș­i că ori­ ce ni s’ară lua mai multă a­ fi vă­curată hoiiă. Nemțulă, supă­rată pentru cutezaterea nóstru pre­­tensiune d’a nu plăti de câtă cea­ E ce ’[ de tori­mă, și ca se ne arate că este d’a intra în d­ara­ver ă cu Nem­ții, vine astă­r­i, printr’uă nouă con­­vențiune, presintată și susținută de aceiași miniștrii avocați și plăcuți se ne supuie la uă amendă, ștrafC séu globa de vr’uă două sute milione franci, cerându-ne a ne re­­cunosce dotori către dênsula pu uă sumă aprópe îndouită de cea­a ce ne cerea­m vara trecută. Pe lângă a­césta colosale amendă, mai adauge și batjocura, insulta, cerându-ne a supt scrie că vomă privi ca dese­­vârșită terminate liniele neisprăvite s­ă nici măcarfi începute și că prin urmare’­ vomă plăti fal­ iă Ghena­­riă cu pouulü de peste șase milióne franci • că pe linia Pitești-Vereiorova ’I vomă plăti, în cursă de trei ani, apeducele și podurile de lemnă, totă cumă le-amă fi plătită d'ară fi fostă făcute de seră și de petră; că noua convențiune va lua în tote locu’ă convențiunii primitive, făcută cu Strousberg, numai în cee­ a ce pri­­vesce îndatoririle nóstre; că vomă garanta tóte pn tensiunile sale cu tóte veniturile țărei, fără a pretinde și noi vre să garanție de la dân­­sule. Vedeți bine, concetățeni, că nu ne mai dă mâna, că nu ne mai putemau e spune acumă a desbate convențiunile nemțesc­, și domnii Senatori și Deputați, cari dorescă se placă Nemțului cu orice prețu, s’ar cuveni se se mulțămescă a ne despuia curată și simplu fără mai multe marafeturi, a da Nemțului totă ce le cere, astă­ felă precumă elă cere, ș’a nu merge pene a se Periculul, este mare, iminiate. N’au încerca, întroducândă în convențiune ,lu­i țuuiadă locomotiva nemțască? Se scrie de la Versailles griului fraß* cese la Presse. „Pentru momenta, politica d-lui Thiers ș’a guvernului s-a pare a se resuma aste­fele : „A urmări cu energiă idra bonapartie­­raului, a face pe Cameră să dorască re­­întorcerea sea la Paris cu garanția pu­țină liberale a stării de asediu. „A face se să propage de centrul­ stâng­a, care devine mai multă de­câtă ori­­cândă pârghia guvernamentale, reînvuirea Adunării în a treia seă a cincea parte a sea. A numi­tă a doua Cameră care ard consola pe învinșii partitei drepte și care ară fi primită chiară și de stânga. „A da­uă satisfacere serios a majori­­tății, cu pernelule ânseși Adunării. „A desbate apoi legile principale de reorganisațiune, sprijinindu-se pe spiritul­ conservatore ale marii majorități. „A aduce asta­fele, puțină câte pu­țină, fără scuduiri periculose, permariința Adunării ș­i președintelui Republicei , a face, într’ună cuventü, cu nesce institu­­ți a ni aprópe monarchice, uă Republică viageră.­­ „A stabili, déca nu a consolida defi­nitivă, ună regiune provisoriă care ară pute deveni forte precariă ș’a nu resiste­nt răbdă­releră ardori ale partitelor”.O plak­ulă la Patrie anunță că minis­­trul­ de marin­ă ale Franciei s’ocupă cu multă grijă de reorganisarea materialein navale pe care ’ia va ’ncunosciința Adu­nării, cu ocisiunea votării bugetului.­­ Afarâ de diariele I Avenir Liberale și Le Pays, în Francia s’a mai suspendată și Le Rappel prin decretul­ de la 24 Noembre ală președintelui Republicei. Mai tote di­ar iele republicane sunt­ pline de mustrări pentru ce foile ce pară guver­nului că trecu peste atribuțiunile lor, nu sunt­ mai nainte de tote date judecăției, ci suspendate. In Viena neliniștea continue. Deputații polonesi sunt­ deciși a nu intra ’n Rei­­chsradt. Etă cererile loră, după oă te­legramă publicată de Pester-Loyd: men­­ținerea unui ministru speciale pentru Ga­­liția; introducerea lim­beî polone în tote scalele și ’n tote adm­inistrațiunile, res­­ponsabilitatea ministeriului galițiană către dieta Galiției, mărirea numărului repre­­sintanților a acestei provincie. Guvernul­ nu pre e dispusă a acorda aceste cereri.

Next