Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-15

38 Cu aplicarea legii actuale a instrucțiunii publice, limba italiană se mai introdusese și ’n unica clase superiore, în a V-a, de la scotele secundarie de fete, cari exista pân’acumă în Bucurescî în numără de două: una internată și ună estemată, și în Iași și Craiova câte una. In Bucurescî se predă limba italiană, și încă, pe câtă scimă, cu bună succesă. In Iași, celă puțină, văd jurămă publicându-se concursă pentru catedra limbei italiane de la scóla secundară de fete. Déru în Craiova, ea nu s’a predată de locă, de cândă s’a reorganisată fosta scolă centrale de fete, și s’a transformată în scoilă secundariă. Nici concursă nu s’a vădută publicată, de câtă uă singură dată. Acumă aniirmă că chiară s’ară fi ștersă din budgetă micuță salariu, ce era destinată pentru catedra limbei italiane de la scóla secundariă de fete din Craiova. Budgetul anului 1873 se va vota în curenda. Suntemă nerăbdători a vedé, déca Camera României își va aduce aminte de limba lui Dante, de cea mai dulce soră a limbei nóstre, și déca face Ya acea a ce a făcuta Camera Belgiei, acesta concesiune va fi garanția unui venită chilometrică anuale curată calculată pe basa de 7 și jumătate la sută (cuprindându-se și amortisarea) de ună capitală de două sute mii lei noul pe fiecare kilometru; ală 3 lea dreptulü de rescumpărare se va reserva astafel: ca termenul rescumpărării se coincideze cu acela ală concesiunii linielorü Sucéva, Iași, Romană și Botoșiani. Art. III. Guvernul va pregăti și va pune pe prealabilmente în vederea concurenților, ca condițiuni ale licitațiunii: a) . Ună notă de concesiune făcută în modulă și pe basele aretate la art. 2 de mai susu. b) . Studiulut și proiectului traseului a se esecuta. c) . Uneacte de însărcinări detaliată în cari se voră prevede tóte condițiunile construcțiunii și esploatării conformă cu împrejurările locale, precum și ună controlă rigurosă ală contabilității veniturilor și chiăltuielilor liniei. Art. IV. Lărgimea căieî ce se va adopta va fi acea a căiloru rusesci. Art. V. Guvernulă este autorizată a închiria cu guvernulă rusă uă convențiune speciale pentru joncțiunea linielor a ambelor țeri, construcțiunea podului comună pe rîulă Prută, și regularea relațiunilor reciproce la frontieră, supt reserva încuviințării legislative. In numeralü de la 10 și 11 cuvinte am publicată plângerea adresată ministrului de interne și către mai multe mame de familie din satulü Buhaiui, districtul Botoșiani, prin care arătă nenumăratele suferințe ce se grămâdesc asupră-le de administrațiune. Etă încă una strigate de disperare peste a 80 locuitori din același satu, adresată opiniunii publice sunt titluri de: PROIECTE DE LEGE pentru joncțiunea căiloru ferate de peste Niicova cu drumurile de fern ale Rusiei. Proiectulu presintata de guvernă. Art. I. Se declară de utilitate publică construcțiunea unei căi ferate de la Iași la Prut. pe o lungime aproximativă de două-zzeci kilometre, în scopu de a lega liniele ferate din Basarabia. Art. II. Se autoriză guvernulă a concede pe timpă de optăzeci și optă de ani construcțiunea și exploatarea acestei linii ferate unei companii ce va oferi condițiunile cele mai avantagiose în limitele unui costă nominale de 200,000 franci pe o kilometru și uă garanție anuale în venită neta de 5 la sută asupra arătatului costă. A.i. m. teatru moauiu construcțiunii și esploatării acestei linii, guvernul va elabora une carte de însărcinări detaliată in care se va prevede tóte condițiunile necesarii conformă cu împrejurările locali. Modificările introduse de comitatul delegațiloru. Art. II. Guvernul este autori satu concede pe timpă de optă-ceci și optă de ani construcțiunea și esploatarea acestei câi ferate prin uă licitațiune ce se va face pe basele următore : a). Condițiunile concesiunii vor fi identice cu acele ale concesiunii cailor ferate de la Sucéva la Iași, la Romană și Botoșiani cu escepțiunile următore: liu invențiunea acordată de S tată pentru clisa concesiune nu se acordă pentru concesiunea de faciă; ală 2-lea prețurii ihiiometrică masivaă cu care se va adjudeca ROMANULU 15 IANUARIU 1872 SPELU LA CREȘTINI ispiți ac guvernă prin nedreptate neauzită, ce erau întâlnit în tóte ramurile administrațiunii sale, și zdrobiți de Albinoschi, vestitură apăsătoră alăruncitorilor mamă ajunsă la hotărîrea cea mai tristă, déra nestrămutată, de a părăsi căminulă și chiară (era care pentru noi n’a fostă de câtă uă intrigă. Este durerosă a nu avea ceva mai bună de dhist pentru pământulă care ne-au hrănită, deră nu ’i mai puțină îngrozitorii și durerosă ca noi una mie suflete de omeni liberi, se simți osândiți la munca silnică, la țară fără mărgini și la maltratare degrădătore. Ne oprimă numai aci ca se nu mâhnimu pe Dumnezeu carele n’au multă de câtă noi au suferită, dicăndă în durerea sea pentru cai și ca și pentru cel ce’le judeca?eră fără dreptate: „Barta-le soră Domne că nu sciC ce facă!" Primindă învățământul ce ne-au dată mântuitorulă prin răbdarea sea, iertămă pe Uhrinoschi și pe cel ce l’aă servită în calea nelegiuirii, deru vomă părăsi acestă țară care pentru noi e stârpă. N’aă produsă de câtă apăsători și apăsațî; virtuțile străbuniloră au dispărută. Iertămă, cumă amă Pe Uhrinoschi, derul fiindă că nu ne iartă eră, apelămă la mila tuturora creștiniloru din ora. Trebuie se plătimă acestui omü aprópe 2,000 galbeni carii ne lipsesc și cu totulă, căci averea nostră aă trecută mai totă în proprietatea sea, nu ne-aă mai remasă decâtă căsuțele cu cheiuri și drepturu pământului plătită de 7 ani, ânsă acestea pentru elă nu facă parale, cere munca séu desdaunări la nesfîrșitO, cari după vorba din haiduci, Insemnézu: punga séu viéța! De acea dére recurgemă la una ajutoră bănescă din partea creștiniloră de legea nostră, pentru carii Dumnezică va ține samă căci voră desrobi pe robi ce o să căluți în ghiarele străinului ce s’aă uitată de sine și de legea sea. Ară fi mare mângâiare pentru noi ca părăsindă (éra se fimă achitați de Uhrinoschi, deși elă n’aă făcută așa cândă au venită aici, lumea scie ce au facuto, ce face, și ce póte se mai facă. Nicolae Ion Mihaiu, Gheorghe Alexa, Ion Sosneanu, Dumitru Bulhacu, Simion Bulhacu, Alesandru Mihaiu, Constantin Toporu, Constantina Petrel, Ion Chirilă, Ion Ștefan Bulhacu, Ion Danilă, Nicolae Ion Iacob, Gheorghe Cojocaru, Gheorghe Prepeliță, Vaeüe Miron Rădeanu, Ilie Antoni Ciubotaru, Ilie Butnaru, Gheorghe Răducanu, Manoil Dumitrașă Rusu, Dumitru Teodoră Mafteiu, Iordache Scripcaru, Vasile Andrei Mafteia, Foca Ciolacu, Gheorghe Teodoră Paduraru, Gheorghe Sauca, Vasila Sauca, Mihalache Răducanu, Ștefan Ion Iacob, Vasile Secrieru, Ion Iordache Miron, Ion Rogojinaru, Vasile Axinte, Ion Ilie Istrati, Gheorghe Ivarit lü, Mihail Scripcaru, Gheorghe Nemu, Dumitrache Iordache Vasilescu, Gheorghe Chirilă, D. Stefane Dumitru, Dumitru Mihăiescu, Ion Răducanu, Miha Iachfi Aleve RoUoenu, frTi Poi jylie Antonü Ciobotaru, Gheorghe Axinte, Ion Gheorghie Toporașiu, Dumitrașu Rusu, Gheorghe Ion Iacob, Gheorghe Scripcaru, Const. Vasile Paduraru, Gheorghe Gahiței, Neculae Cost. Rusu, Gheorghe Andrei Maftei, Dumitru V. Dumitru,Nicolae Răducanu, V. Răducanu, Nichifor Istrati, Iordache Iacob Soltasu, Iordache Mirona, Vasile Cucu, Iordachi Alexa, Teodor Scripcariu, Alexa Vatavu, Iordachi Tărnăuceanu, Iordachi Ion Soltasu, Ion a Petruiel, Stefan Chirilă, Gheorghie Anton, Hie Dumitru Istrati, Iordachi alu Dăscăliței, Vasile Pavelă, Uie Cobelă, Simion Chiriacu, Ion Tanasă Geambașu, Ion Iepure, Gheorghie Bostan, Gheorghie Iremița, Vasile Petrea Tărhăuțeanu, Ion Vasile Scripcariu, Vasile Sofronea, Ilie Deliu, Petrachi Ciobanu, Gheorghie Chiriacu. (Locuitorii din Buhai), interesante, din care extragemü faptele următore. De mai mulți ani China a luată funestulă obiceiu d’a a<?îța uneltiri sângerose în contra supușilor Franciei și ai Angliei, stabiliți în aceste ținuturi depărtate. De obicinuită din 2 în 2 ani măventa ostile suflă cu turbare peste unele provincii ale acestui vastă regată: false rumori, crime imaginarie comise de străini, se povestescu, se mărescă printre Chinesi, și tote acestea ’I așîțâ și’I împingă la resbunări. De la 1869—1870, nesce scomote false și maliți08e anunțau că copiii mici de Chinesi erau răpiți pe fiecare di din familiele loră de către Englesi, cari se serviau cu sângele loră pentru a compune „elixiră pentru lungirea vieței.“ Respândindu-se prin clasele de jos, asemenea idei superstiție și gasinde cresemente, causară teribile desordine de caria avută a se plânge atâtă de multă ținutură Tien-Tsin. In adevĕre, este curiosu ca uă asemene e saltațiune se s’aréte și n anulă 1871. Uă ciudată temere domni la Canton și la Tarshan în privința unei istorii absurde, provocată de pulberea fermecatore pe care credă că străinii o respândescă cu profusiune printre poporă, cu scapă d’a propaga bulé grave, pe cari singuri le potu vindeca, dére pe cari nu le vindecă nici uă dată dacă pacienții nu se fac și creștini. Resculări grave, în acesta privință, au avută locă în mai multe orașe din întru. La Sunnown, trei străini au fostă masacrați ; ună alu patrulea era sepéra, cândă uă mandarină ’lă făcu se scape și’să îndreptă spre Macao. La Sherkling locuința misionariloră a fostă pe deplină dărîmată penă ’n facia pământului, și la Taon-Kunună paraclisă catolică și casa cu trei etaje a unui păstoru protestantă fură di rimate, petră cu patră. Din Kwan-Tung insurecțiunea e a întinsă în provinciele vecine, și ’n capitala ținutului Kwang-Si, ună placardă fu afiliată, anunțându „că resoluțiunea toporului era d’a vâna pe dracii de străini, pe barbarii Evangeliei, și d’a stinge în sânge, decă trebuie, totă germenele proselitismului.“ * * * (Le Siecle): legi suverane, toți supt-oficialii dilei ară trece ca colonel a doua zi și alegerea generalilor de aci înainte ar fi supusă sufragiului toboșarilor, cornistitorii și pedestriloră. Jumătate din clasa conservatore a țăreia privită, de sigură, acestă inovațiune administrativă ca una din acele necesități, ce ceră unele epoce și cari tibuiescu acceptate cu resemnațiune, de și cu ună fioră de groză. Câtă pentru opiniunea respectabilei caste a zoriloru, de temperamentă mai multă aplicată spre bătaie și care nu voiesce a lăsa se moră uă singură instituțiune vechiă fără luptă, nu va vede în acestă decretă seriosă, care retrage claselor nobile și bogate monopolul comandamentelor armatei, nu va vede, nimicü altă decâtă începutul unei decadințe democratice și căderea națiunii într’ună timpă apropiată. * * Imprumutămă diabiului Revista britanică urmutórele amănunte despre industria stridielor) din Ostanda, amănunte estrase din sorginți oficiali. Mai ântâiă gustasele molusce (jise „de Ostanda“ sunt de origine britanică. Sunt numai importate în acestă orașiă pentru a fi puse în parcuri și apoi date consumațiunii. Se lnvidă în mai multe specii: 1-o stridiele de Scoția; 2-a stridiele englese, cari se supt divida în „native din Burnham,“ „native din Brightingsea„ și în stridii „comune.“ Cifra importațiunilor, prețulă cumpărării și alămentrării în Ostanda a diferitelor specie de stridii, se fiseră astferă în 1869 : S’a importată peste fată de la 600,000 până la 700,600 „stridii de Scoția" care, luate cu toptanule, costau de la 56 fr. 26 c. până la 58 fr. 75 e. mila și se vindecă în Ostanda în cantități mari cu 60 până la 65 fr. mila. Aceste stridii se consumă mai cu deosebire în Belgia, după ce a trecută stagiunea daveză pe nisipurile din Bruinis8e. S’a importată peste totă 650 de bushele sau 1,200,000 de stridii „native din Burnham“, costândul prețul cumpărării 3,000 fr. de scora (scara conține 20 de bushele) și se vinde în mari cantități cu 160 fr. jumătatea de tonă. Intră de ordinară 1,800 până la 2,000 într’uă jumătate de tonă. Acestea sunt de acelea ce se reesporteza de regulă în Francia. Importațiunile „nativelor din Whitstable“ au fost: de la 590—660 bushele sau de la 560,6O0—600,000 stridii. Se cumpără cu 202 fr. 50 c. bushela, și se vinde cu 62 fr. a opta parte din zonă, sau 350—400 stridii. Aceste stridii frecă de cele mai bune ale Angliei, dérii au inconventințele d’a fi mari și nu se localiséza în Francia. Se reesportă din Oslanda în Germania și în Rusia. — Imi disprețuiesc! averea? urmă don Jósé p’același tonă. — Asta, da, răspunse Gabriel ca disprețfi. — Și refusî d’a te ’nrudi cu mini ? te’ncepu nobilele munténii c’uă ironiă bătătore la ochi și cu mai multă asprime. Nu mă sinchisescă nici că mai multă d’asta, <zise Gabriel, de câtă te-ai sinchisită d-tea de bietulă orfană părăsita, pe care ’lu luă Juan Martin. — Atunci,sise don Jesé cu nălțime, cu acea prostâ raulțămire care procură răsbunare înrăutățitului ce-o esercită, atuncî re’ncepu dânsulu, ca se combată aceste fumuri deșcirte ce-aducî din capitală, unde se pare că tată-tăă da<fî una mare seniore, ca se te facă se’ți pleci orgoliosulă capă înaintea mea cu confusiune, află cea-a ce-ama jurată tatălui tăă d’a ascunde eterne lumii întregi, veji tu p’acela bătrână slăbănogită și sărăcăciosă, susținută din milă? Venil p’acelt murdară cerșiătoră, unchiul Pomona? Etă nobila și strălucita tulpină a ilustre FELURIMI Corespondintele diariului Times adreseză de la Shang-Hai să scrisóre forte FOIȚA „ROMÂNULUI“ MAI MULTA ONORE DE CATÜ OMORI. do .feb.n aist balleeo CAPITULULU VII. 1) Pe câ:dü Juan spunea femeie! stie că ntercerta luî Gabriel e ună lucru peste putință . — Eta lu, etă’săi strigă d’uă dată unchiulu Matins c’uă vigore și c’uă energiă supranaturale pentru etatea sea și pentru slăbiciunea’i fisică. Dĕru mai nainte ca vr’unul din ceî ce erau în ca să se aibă timpul ă d’a face uă mișcare seo sedică vr’uă vorbă, unu tânără se răpedise pe portă și intrândă în întru, luase pe Juan Martin în bracie c’uă antêtóre pasiune. Stefania strîngea pe Anima sea pe Ana, care căduse supt scuduirea atâtor a diferite emoțiuni. Un X A Tette „Ppiná Dulcí“ ,de la j Jjuvan Éppéuéad chiulii Matias, care se sculase, câduse din nou pe bancă rădicându-și mânele la cera tremurândă și cu ochii stinși. Numai don Jose Sanchez, care intrase după Gabriel, sta cu totulă indiferinte și nepăsătoră în fața acestei scene emoționate. — Și ea, care nu sciamu nimica despre venirea sea, își ducea elă în sine pe cândă nimeni nu observa pe senioria sea, fără nici vă ndouiela aă vrută se mă surprindă. Veniamă de la Higuera, negândindu-mă la nimicui, cându aprópe d’aci, la intrarea ’n orașe’,O, ful ajunsă după cavaleră, îlă privescă: el era. Amiculă meu nu mi-a scrisă nimicu despre acésta călătoriă; deru în sfîrșită, între rude complimentele nu suntă obligatorie. Trecându - aci> ° fi vrută se vedi pe Stefánia și s’a asvirlitu ca să ságetá. Ș’apoi ce e driptă, ea l’a crescută și se zice că elă își iubesce forte multă doica. Doru, adause cu voce tare, noi nu ne putem opri aci. Gabriele, se face fârdiQ, și, deși luna e luminosă, nu'mi prévine la socotelá se m’apuce noptea pe drumu. Gabriel, în timpul acestui monologă, luase de gât și pe mamă-sea care ’nconjura cu bradele séle pe pre iubitu’faiă. Intorcându-se spre don José. — Plecă de la vrei, îl dise, eu nu te oprescă. — Ce felii, răspunse dânsula îmărmurită, un vis cu mine, acasă la mine? — Nu, domnule, răspunse Gabriel, să rămână aici. — Aici? strigă bogatul, încruntânduse; asta nu se paate, n’am fi cuviinciosű1 uă dată ce ai în pungă casa viitórei méle familie. — a. . familiei mele trecute, presinte și viitóre, e asta, dise Gabriel. — Amiculu mea, te’ncepu cu nerăbdare improvisatulă seniore, ce, îți rî<jl de mine? Se vorbimă deslușită, n’ai venită ca se te ’nsori? — Da, domnule. — Bine, fiica mea care se’ți fiă femeia tea? — Nu, domnule, érá aceaa care va estima în jiarhile Daily News urmatórele : 1 Noembre, 1871 va fi d’aci înainte pentru armata englesenă dată memoriabile: sistemul cumpărării gradelor și schimburilor pe ban’ încetă d’a fi în vigore cu începere din acea zi. Merituru personale și capacitatea prevalază în sfîrșitu puterea pungilor. Pentru mulți veterani acesta nouă mesură apărută asta de revoluționară și subversivă ca și cumă, prin puterea unei fi femeia mea, răspunse Gabriel aretându’î pe bieta Ana cu totulă răpită și rușinosă, și al cărei obrazi surîdătorî, plini de lacrime, semănau cu nisce trandafiri înfloriți de sare și scăldați de lacrimele aurorei. Mânia, necazulu, umilirea nu produseră nici uă dată asupra vr’unei naturi rele efectulu ce făcură aceste cuvinte asupra orgoliosului Sanchez. Ochi’! aruncară fulgere, barba’! tremura, peptu’!, acestă mare de fiere care nu putea simți nici uă emoțiune fragedă, nobile sau general, i se sbuciumă, și respirațiunea’ieși dintr’insulă fluierândă ca a unui animală gonită de vânători. — îmi disprețuiesc! fata ? întrebă dênsula într’ună minută, c’una surîsă constrînsă. Ș’aceste vorbe eșiră, cu scomptulu secă și ’nțepată ală unei scîrțîituri de arbore. — Nu, domnule, nu’ți disprețuiescă féta, ci ’mi împlinescă uă datoria pe care rațiunea mi-o impune, pe care recunoscința mi-o prescrie și pe care inima mea mi-o inspiră.