Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)

1872-04-08

ANULU SALU ȘfILE­ SPRE­ ț­ECELE Adannistrațiunea in Paeaslului Română, Ha. 1. -- Redtcț­unea, Strat» foițe», Vo. 42. SAMBATA, 8 APRILIU 1872 VOESCE ȘI VEI PUTEA ATÎC3STA MENTE N CAPITALE: unu anu 48 lei; șase luni 24 leî; trei luni 12 leî; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu fei leî; Ș ese luni 29 lei, trei luni 15 l­î­­nă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. un esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ^.ÎSTTJNȚTJRÎ Anunț­uri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE v vor a fi REFULATE. — Articlele nepublicate se vor­ arde, eümineza­ te și ve­ fi ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. 1« corespondinții sei­­ și eu> oșt3 Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiu­ne. XIIK. PARIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-nil Órain et Micoud, 7 Ru« Rochechouart. LA WIENA Tentru abonamente: la d. B. G. Popovid. File markt. 15. Pentru anunțiuri: la r­j-nil Haasenstein și Vo­gl Neuermarkt, 11. Bucuresci^ xl Priorii. Suntemă datori se ’ncepe mă­­rS și cu cestiunea apei, căci deja efectele negligin­­ței autoritățiloru comunale și administra­tivă începQ a se simpți; deja ni s’asigură că tifusul­ și diarea începi­ a bântui ca­­pitalea. Suntemu datori a începe cu atestă cestiune, căci găsimQ în Monitoriulu de erl, __ pe care nu l’amu primitu de cätu atunci cându numărul­ nostru trecute era deja supru presă, — unu avisu alu primă­riei, care este un adevărată demisiune. In facia unui pe­iclu, care amenință capitalea, spre remediarea unui rău ale cărui con­secințe pot­ fi din cele mai desastrofe pentru sănătatea publică, autoritatea comu­nale nu găsesce altă nimica de făcută de­câtă a da, în paginea III a Moni­­to­rului, între diferite alte anunț­uri, ur­­­mătoria înșciințare: «Cu ocasiunea continuării lucrărilor­ de cu­rățire și adâncire a albiei rîului Dâmbovița în capitale, poprindu-se pentru câti­va timpii apa de pe acesta riu; primăria încunoșciințază prin acesta pe toți d-niî cetățiani ce vor­ avea ne­cesitate de apă mai bună pentru băuri și pentru trebuința casei d­-loră, că o potți găsi pe canalulu Dâmboviței din susulii capi­talei in dreptulu gradinei Mimi, unde apa este mult­ mai curată: «No. 7,393. «1872, Apriliu 4.» Nu cercetămfi ce suntu aceste lucrări de Curățire și adâncire a actualii albie a Dâmboviței și déca ele nu suntu de­câta una pretesta d’a se chiăltui în vîntu banii comunii, nu vomii aduce aminte că, după opiniunea ómeniloru teh­nici, este cu neputință ca Dâmbovița, la­să regu­lare seriosă, se potă urma cursuru săă actuale, și că prin urmare or­ice sumă cheltuită pentru curățirea albiei d’astăzi este în tótá puterea cuvîntului aruncată în gârlă. Vom­ spune numai că, în tote țările civilisate, asemeni lucrări nu se între­prindă de câtă atunci când­ autoritățile respective au luatu tote măsurele, au cre­ată tóte mijlocele prin cari se s’asigure alimentarea cu apă a orașiului. Nici chiarü în cele mai micü cátune n’ar fi cute­zată, aiurea, că autoritate comunale se arete atâta dispreță pentru cetățiani în­câtă se-I condamne a bo­uă mocirlă pu­­turósá, în locă de apă, seu se-s­trămită a se primbla la câte-va chifornete distanță, din susnlü capitalii, dacă vor­ a do­uă apă mai curată. Amu spusu-o și o re­­petime, in alte părți, uă asemene proce­­dere ar fi provocată uă mișcare generale, uă adevărată revoltă; la noi, fiindu că poporulă este îndurătoră, ne batemu jocu de densule. Ori ce îndurare însă are mar­ginile sale. D-nii membrii al comunit­ară trebui se cugete seriosă la ce se póte întâmpla cându, — lucru care este ine­vitabile, dacă starea acesta se va pre­lungi — epidemie se vor­ încinde și popo­­rațiunea, săracă mai alesa, va fi secerată de friguri, de tifusü și d’alte bule pro­vocate de emanațiunile paludeane, maî cu semn suptă influința căldurei cari merge crescendo. Prin urmare încă un­ datu reclamămu și reclamamü cu energiă mesuje seriose spre înlăturarea răului. Se nu rîdă d-niî membri ai comunii de locuitorii Capitalii trimițându-i se bea apă de la Mimi. De câtă a chinui u­ă orașiă întregă, de­câtă a­ lă condamna la suplicială seu­l sĕu la morte prin otrăvire, este, credemu, mai bine, mai înțeleptă, mai umană a sus­pende nesce lucrări cari nu potu ave nici ună altă scopă seriosă de­câtă p’acelu­a d’a chiăltui în deșertă banii contribuito­­riloru. In fine, ori­cumu și prin ori­ce mijlóce se va crede mai nemerite co­i munea, ceremă apă curată și îndestulă­­toriă, ceremă sănătate, yieță pentru cei 260.000 de cetățiani aî Capitalii. Sus­pendați, putințî ai dileî, efectele urgiei vostre, nu pedepsiți mai multă timpă pe Bucuresciani, căci nu puteți voi înșivă calcula efectele ce póte ave îndărătnicia vostră. Nu ve jucați cu viéța ómeniloru, căci este una jocu periculosă și ale că­rii consecințe potu fi teribili. Monitoriulu de erî publică ună co­municată care este întru tote identică cu cele dise de Pressa în cestiunea depeșei datată din Bucuresci, publicată de Gazette de étrangers din Viena și reprodusă de noi. Pressa d’astă­dl înregistreza cu stri­găte de triumfă declarațiunea Monitorelui și, constatân­dă deplina concordată ce e­­xiste între­­ lisele sale și ale fetei oficiale, se pune din nou a înșira vre­o colóne de diatribe la adresa Românului. Nu ne amă îndouită nici vă­ dată de perfecta armoniă, de asolută identitate de ideie, de simțiminte, de aspirațiunî ce esiste între foia d-loru samsari ai străinilor că­rora li se dă în splontare țera Români­­lor­ și între regimele de astă­ziî. Demni cooperatori la operea de destrucțiune, în­cepută prin convențiunea Bleichröder, ur­mată prin votarea joncțiuniloră Sculeni și Oltuzu, a monopoluriloru și concesiuniloru, el voru continua a se susține și încura­­gia reciprocă, până ce băncile de credită, vămile, salinele și tote resursele de a­­vuțiă ale României voră intra in mâna străiniloră. Acesta o saimă și n’avea ne­­voiă se ne-o mai spună Pressa; prin ur­mare, lăsân­dă o lu uă parte, ne vomă ocupa numai de Monitoru­. Foia oficiale ne spune, în comunica­­tulü seu, că depeșia de care este vorba nu s’a transmisă de bureulă telegrafică din Bucuresci, că ea, ca și multe altele, este fabricată de refl voitorii naționalității nóstre. Findu-ne cu neputință pentru momentu a controla prima parte a comunicatului, suntemu datori a o admite ca eșad­ă. in ce privesce a doua parte, constatămă cu mulțămire că d. ministru de interne și președinte al­ consiliului trateză de reii­voitor­i ai naționalității nóstre pe acel cari vorbescü de abdicarea principelui Carol, de ingerința Turcilor,în afacerile României și altele asemeni, întrebarea însă e se scimă cine simtă acei reă­voitori ? In care parte se află el? Suntu ore în rândurile oposițiimii sée in acelea ale guvernanților­ d’stă­dl? Î Se ne aruncămu dóra puțină ochii la cele petrecute. Civie, in veci nedormitule ministru, cine a consiliată pe capulă btatului a scrie și lăsa se se publice in Allgemeine Zei­tung din Augsburg vestita epistolă către Auerbach, în care se manifesta intențiunea d’a părăsi România spre a se întorce în scumpa patriă alu carii magnetă puter­nicii n'a încetată d'a­ lu atrage? Noi și amicii nostril sau voi și ai voștri! ? Cine­a venită se anunțe Camerei ab­dicarea, desființarea regimului constituțio­­nare și numirea unui guvernă personale, adaugându că, cu acestă singura condi­­țiune Principele Carol I va renunța — și numai pentru momenta, — ia intențiu­­nea d’a abdica? Noi ,sau d-tea, d-le mi­nistru de interne, mesageră ale abdicării și președinte alu consiliului eșită din vîr­­tegială provocată de ea și de bătaia din piciură a consulelui prusacă? Cine a amenințată țara și Camera cu invasiune turcescă, cu firmane și tunuri, deci nu se va vota convențiunea Blei­chröder, adică legitimarea coțcăriei prin­­cipilor­ prusaci și prădarea României în mânele Austro - Maghiariloră ? Noi scă d-tea, d-le ministru de interne, și colegii d-tele ? Alu cui organă este Allgemeine Zei­tung, fóia care a publicată scrisoria că­tre Auerbach ? A nostră sér a vostră, a regimenüi ș’a partizaniloră sei ? E că ensă ce publică acestă foiă, supt data de 1 Aprile, Berlin : «Principele de­­ Bismark s’a ’ntorsu aici as­­tă­­zî ș’a și acordată câte-va audi­ențe. După câtă se scie, prin informațiunile unora foi acreditate, cancelariule imperiale tre­­buia se-șî prelungesca congediulü pene la tom­­na. Se pune deci neasteptata sea Intorcere in strinsă legătură cu starea lucruriloru din România. După cumu crede a sei uă corespondință a diariului de Frankfurt, principele Carolă,­­ precumű 0 spun­e én­­s­u­ș­i έn­t­r?’­u­a epistolă către im­­peraturű ș­i a 11­a c­ă­t­r­e ca­n­c­e­la­ri­u­r­i i­m­p­e­r­i­a­l­e, —­ a revenită ierú la d­e­c­i­s­i­u­n­e­a d­e - a părăsi in cu­­r­e­a­d­a România. Ai­cT se pună tóte si­lințele spre a­ lț refine la postulă seu, pentru că ară fi fórte neplăcută de­ a se vede ună prin­cipe din casa de Hohenzollern în rândulu ex­­monarchiloru. — «Se pare ca se că a­­c­é­stă cr j să nu va p­utese f­i ă în­lăturată âncă multă timpă.» Ce se mai fiă aceste noue epistole dom­nesc­, care anunță intențiunea de abdicare? Cine se lc fi dictată? Se fiă ele ade­erate sed nu? Cint se fi autorizatu a se vorbi de ele și Allgemeine Zeitung, în fel.; scrisoriloru către Auerbach? Noi s­ă voi? Și, cândfi este­ cunoscutul, cândă nimine nu pote nega că voi și numai voi, cu a­­micii voștrii, ați consiliat­ și aprobată acte ca celebra epistolă către Auerbach, că voi ați fostă cel d’ântîiă a anunța abdi­carea, că voi ați scornită firmanele și in­­vasiunile cu cari ați amenințată Camera, decă nu va prăda țara Nemților și, că voi în fine, ați întrebuințată ca uneltă de pre­siune cestiunea abdicării, întrebămă încă vă dată: cine suntu refl voitorii naționali­tății nóstre, cine suntu uneltitorii petrii nóstre ? Ve lăsămă se respundeți voi, lăsămu se respundă și se judece țara. Se dice că guvernul­, în lipsa d-lui Mavrogheni, ministrulu de financie, ar voi se revoce numirea d-loru Gr. Manu, Suțu și I. Văcărescu ia comitatulu domenieloru, și se­ î­­nlocuiescă cu alte persone. Nu se imu­decă acestă scomptu este fondată, și ne pare anevoiă a nu crede; asceptămă dorü publicarea decretului în Monitoriu ca se putemă reveni asupra cestiunii. Încă două lecțiuni date guvernului de opiniunea publică. Gazetta de Bacău, acuzată, în per­sona unuia din redactorii sei, de atacă în contra guvernului, a fostă achitată de ju­rați, în aprasele generali. Cestiunea evenimentelor­ de la Ismailű a fostă asemene resolvată in contra voinței guvernului de către juriuld din Butev. Toți Basarabenii, acuzați pentru scanda­­lură și violențele esercitate­­ contra Evrei­­lor­, în urma constatării unui fur­tu co­misă d’aceșta din urma intr’uă biserică, au fostă achitați, ore Evreii furi con­damnați. Suntem­ convinși că, in opiniu­nea jurațiioră din Buzeu, Basarabeniî erau culpabili, căci nu este permisă nimeoiî a face justițiă, de­câtă conformă legii și pe căile trase de densa; s­untemu și cum­ că, în împregiurări ordinarie, el ar­ fi fost­ condamnați. Dacă astăzi au fost­ achitați, causa nu este că jurații au con­siderată că fapta lor el nu constituia unu deliciu; causa nu pate fi alta de­câtă că, în facia esigințelor­ puterii esecutive, re­­presintată de procurorele Borșin, care ce­rea condamnarea Basarabenilor­, pledândă totă­d’uă­dată achitarea sau circumstanțele usturătore pentru Evreii dovediți și măr­turisiți ca furi, prin spargere și cu profa­nare, comisiunea jurațiioră din Buzeă a voită a do­uă dreptă și meritată secțiune acelora carî protega pe furi, pe tâlhari, aducênd fl­astu-feră la disperare uă popo­­rațiune întrega și împingendu-o la acte pe cari rațiunea ca și legea le desaprobă, înscriem dére cele doue verdicte ierășî la pasiv ui­u guvernului și terminămă făcendu-i urarea poporană:­­„cele multe ’nainte!“ Serviciul­ telegraficii ale ROMANULUI. PESTA, 18 Aprile. Imperatura a placată la Viena. BRUXELLES, 18 Aprile. Cu ociaiunea inter­­pelării relativă la atitudinea guvernului către I­a­­lia, ministrul­ constată că nu axista nici uă ne­înțelegere între Belgia și Italia. Ambasadorele Belgiei în Italia a primită ordinea de-așî stabili reședința­­, Roma. Camera respinge cererea de-a se­ depana pe biurgulă iei corespondința dintre miniștrii Belgiei și ai Italiei. LONDRA, 18 Aprile. Contra-memoriumű englesa presintata Parlamentului Englitezeî, măbține că documentul­ despre care vorbesce memorială a­­mericana n’a fostű de­locă văzută și cunoscută. NEW YORK, 17 Aprile. Mai multe ziar­e spună că guvernulă americană ar fi decisă a’șî retrage într’ună modă indirectă reelsmările sale. Citimü în „Corespondance slave“ de la 13 Aprile st. n., Ințeleptulu Ungariei, bătrânulu Deak, s asigura că direa mai alaltă-ierî comitelui Andrassy și principelui Auersperg, care stă câtu­va timpă la Ofen: — „jucați unu jocu puțină cutezătorii, dérü jucați.“ Negreșitu, bătrănulă Ungură simte vi­jelia, și obicinuita­­ sagacitate a prevedutu periclele acestei politice de rigore bru­tale și de represiune esterminătore, care fatalminte se va sfîrși cu starea d a sediu a Boem­iei sau c’uă revoluțiune. Însuși cornițele Andrassy nu’și face i­­lusiuni despre gravitatea situațiunii. Astă­­felă s’a hotărîtă se remâie pénă la finele crisei electorale la Ofen­seu la Terebes, în casa sea de țară, adică lângă ’mperaturö, spre a fi aci cândă o fi vorba d’a se lua vr’uă h­otărîre. Unu faptă seriosă, care pare a fi pro­dusă uă adâncă sensațiune ’n micioculă guvernamentalizară, este aliand­a camă si­­gură ce s’a ’nch­iăiatu între partita cehă și oposițiunea naționale din Croația. Nesce aginți federaliști, printre cari se citézu d. Skreischowscki, proprietarulu fóiel Po­litica din Praga, a plecată la Agram. Se­­dice chiară c’uă deputațiune, compusă din Cehi și Croați, va merge la Turin se in­vite pe Kossuth a se ’ntorce ’n Ungaria ș’a lua direcțiunea oposițianii. Se scie că, într’uă ocasiune de curénda, ex-dictatorele Ungariei s’a pronunțată curată în favorea reclamațiuniloră Cehiloru ș’a drepturilor ă­lară istorice. Gazette des etrangers din 14 Aprile conține următorele: Intr’uă convorbire c’unu membru alu consiliului generale din Bouches-du-Rhône, d. Thiers aru fi insistată acumă câte­va zile în simțimintele sale republicane. In cînulu comisiunii permaninte, ună corifeu ală dreptei, d. m­archisa de Mornay, a esprese dorin­ța d’a se protesta ’n con­tra hotărîrii d-lui Thiers d’a da prăndurî și serate la Elysée. Majoritatea a avută bandă simțu d’a nu băga ’nsemă acestă copilărască dorință. Guvernul­ francese are intențiunea d’a desființa sistema paseportelorü. Călătorii vor­ fi ținuți d’aci­nainte numai d’a-șî declara numele în fruntarie. Etă de bună semă­nă măsură escelente, care va pune capătă vexațiuniloră. Sistema paseporte­­loru servă pate mai multă a rătăci de cătă a ’nlesni poliția, și avantagiele fi­nanciare ce produce suntă departe d’a compensa multiplele inconveniente ce a­­trage după sine. D. Gambetta a pronunțată la Angers, într’uă ’ntrunire amicale, ună discursă care ’n acestă momentă face obiectulă tutoră conversațiunilor­ politice și pe care sperămă că ’In vomă pute reproduce și curendü în întregul­ seu. In Spania nesce bande earlNte s’aă a­­rătată la Catalonia. Trupele le-au luată în gonă și le-aă răsipită. Partisanii lui Don Carlos se mișcă a­­semenea forte maltu și ’n alte provincii. Jurnalulu Românulu, în no. săă din 4 Aprile, publică uă depeșiă ca predată, la 10 Aprile, la biuroulă telegrafică din Bucuresci pen­ru la Gazette des etran­gers din Viena, și se miră cumă minis­­terială a permisă ca un asemenea de­peșiă calomniatare se se primască și se se especieze din biuroulă telegrafică de aici. Depeșia în­cesită nici a fostă presin­­tată la biuioulă din Bucuresci și prin ur­mare nici se putea refusa. Acestă depe­ștă, ca multe altele de aceași natură, se fabrică de rău­voitorii naționalității nóstre și în urmă se publică ca omanetă din Bucuresci. (Monitorulü) (Comunicată) DESPRE SUPUNERE. —„Soldatul­ nu trebuie se aibă nici reflesiune, nici voință , trebuie ca supune­­rea lui se fiă orbă“—dică partizanul ar­bitrarului și al tiraniei. Morala condamnă cu glasă tare acestă mașină mai pro­prie a face călăi de câtă soldați. Ca ună șefă imprudinte se ordone supt­­ordinaților­ să i se puie facă oraș­ului, se se arunce asupra trecătorilor­, se lănțuiescă, se omore pe concetățianii liniștiți și de­­zarmați; ce apostolii ale supaneril­or be va cuteza se susție că ’n asemenea casă soldatulă trebuie se esecute ordinele ce primesce ? Mandelet, de Gardet, Saint-Heron, de Caronge, comnitele de Tende, comnitele de Charny, refusară se facă a se esecuta ordinul, dată da Carol IX-a d’a ucide pe Agenoțf. Vice-comitele d’Hortez, guvernatore de Bayonnd, avu destulă tăria, dice Sully, ca se răspundă regelui, care ’i scrisese cu propria sea mână, că nu se va su­pune la ună asemenea ordină: acesta virtosă ’mpotrivire fu consacrată de ad­­mirațiunea și laudele posterității. Gentilomii din Suedia, cari, după or­­dinul­ Christine­, omorîră pe amantele său Monaldeschi, gentilomii francesî, cari, după una ordină ală lui Earne III, omo­rîtă cu lovituri de sabiă pe cardinalulú și pe ducele de Guise, chiară în salele regelui, erau ucigași, era nu soldați. Apologist’! acestei crime, în fruntea că­rora se aședă cardinalul­ de Joyeuse, n’ar isbutită a justifica esecrabila loră supunere și n’am­ pute fi sculată nici chiară în ore-care acțiuni de resbele, pe cari vechiulă dreptă publică se pare a le fi autorisate. Turenne datora brad­ulu săă țăreî și principelui sen,­deru pentru lucruri folo­­sitóre și onorabili, cândă incendia cătu­nele, cându reducea ’n cenușiă colibele

Next