Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-28

ANU'LU AL ȘEPTE SPREZECELE YOELCE SI YEl PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adres sse ă la administrațiunea Jianului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. Are adresa LA PARIS: la d-nit Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA YIEL A: la d-nit Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancaze vor fi fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. SERIVICIULU TELEGIAFICA ALU «ROMANULUI» Londra, 7 Februarie! — Camera lorcjilortt și Camera comunelor et au adoptații amândouă proiectulu de adresă ca răspunsă la discursulu tronului. In Camera lordiloril, d. Grainville declară că diferitele telegrame, care au produsă orecare sensațiune în privința unui conflictă cu Rusia pentru Asia centrale, suntă iară nici ună teifieră, și că negocierile cu Rusia nu se raportă decâtă la unele amănunte conținute ’n negoțiările începute de d.” Clarendon. Redactiv ineft și Administrațiimea, Strada Academiei, No. 26. DUMINECA 28 IANUARIE 1973 nR855?S!5!g!S^gg*gg^g^ggg^fa^NELUMINEZĂ-TE ȘI VEÎ FI ABONAMENTE « Capitale» unitana 48 leii; șase loni 24 lei. trei luni 12 lei; ui lună 5 lei In Districte»unü ane 58 lei; §<5se luni 29 lei trei luni 15 lei; ui lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2, Austria și Germania, pe trimistru francă 18. ' A se adresa LA PARIS: la d. Darran-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și kî d-nil Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA s lad. B. G. PopoTicl,Fíeúehmarkt, 15. ÂÂ Edițittfloa ele climinațaaG^ mmmi % ass* Nu s’a permis și suprimarea libertății presei, nici acea Cameră care se credea mai ostile iei, nici chiar acei deputați cari au fostă directa loviți de dânsa,nau voită sei voteze sugrumarea, din contră? au rădicată vocea spre a o apăra. Se fiă are acesta una faptă ordinarul Se fiă are numai oă mișcare de nesupunere din partea Camerei, in facia unei călcări de Constituțiune ? Déru are reformarea codului penal, basată tótu pe călcarea Constituțiunii, nu se votase deja, și numai ajungăndă anume la presă, in procedura codului penalü, se deteacela votu care esaspera pe regiune, pene alü face se retragă tóte reformele? Corecționalizarea crimeloru era uă călcare vădită de Constituțiune, cu tote acestea ea se votase cu uă mare majoritate. Simplulü faptu alü revizuirii codului, spre a lu pune nu în armonie, ci în desacordu cu Constituțiunea, ni se pare că trebuia se oblige pe oricine ține încă la acestă Constituțiune, se voteze in principiu contra unor asemeni revizuiri, cu tote aceste voturi s’a datü după placuta regimului și încă cu mare majoritate. Care este dorit secretulu că numai când ajunseră deputații la năbușirea libertății presei, se descepta simțulă lora de legalitate și Constituționalismu? Nu încape iidoaiala că trebuie se’la coutama aiurea de cátü în singura dorință de-a mențina neatinse principiele din Constituțiune. Presa a devenită deja uă putere în Statula română. E că pentru ce nu sa pututu săvârși sugrumarea iei. Presa a ajunsü uă instituțiune absoluta necesară mersului politicii și socialitații țărei. Influmțarei se simte in ori ce mișcare a vieței naționale, și ceaa ce a rădicatu-o mai multă la acesta mare rolu, este tocmai regimulu corupétorii, violinte și fără inima română, ce ne domnesce. Printr’uă reacțiune naturale, cu câtu simțimintele regimului erau mai puțin naționale, cu atâta cele manifestate prin presă trebuiau se fie mai naționale: cu cât actele regimului erau mai ilegale, mai neumane, mai corupétare, cu câtü grămădea mai multe suferințe asupra țarei, cu atâta presa era obligată se ia mai cu căldură apărarea legilorü, a moralității, a celora prădați și maltratați in modulu celü mai barbari. Orice instituțiune este puternică numai pe atâta pe câtü se simte trebuința iei, și fiindă că nu este astăzi nici uă ramură a arborelui nostru socială care, dintr’una puntü de vedere séu dintr’altulü , să nu simtă marea trebuință a presei, de aceaa chiarü cel ce o detracteza suntu siliți să se închine naintea puterii iei. „Presa— tjine d. G. Brătianu în Cameră —presa este singurulü mijlocu ce-a mai rémasa, de-a face să se audă plângerile. “ Acestă trasé arata marele rolă pe care regimulu i’a creată presei. Prin acesta ea ajunse a fi un adevörata putere. Numai de dânsa se sfărâmară tendințele regimului actual si, precum valulu furiosu, ce sfărâmă totu In sbuciumarea lui, se sfărâmă elfi ânsuși de sfcîncâ. Fiă dém binecuvântată acestă putere, recunoscută de toți cei neorbiți de furia reacțiunii sau de timpirea servilismului : bine-cuvântata fiă, căci pe lângă dânsa fu salvatü de astă dată Intregi codiala penală, și chiarü Constituțiunea. Ceea ce shemă aci, să rostită supt altă formă chiara în Cameră. Însuși faptulu că d. Maiorescu , deși fórte mâniosu asupra presei, totuși vine a’o apere cu căldură, și că d. Cornea îi ia asemene apărarea, arătându’i mare însemnătate, deși în discuțiunea generală aruncase focu asupra'l, probeza marele rolă pe care presa și la solutü însuși în asia de scurtă timpü. Apoi cuvintele d-lul G. Brătianu și în specială ale neobositului d. Cantilli, care s’a deosebită atâta de multü in tóta discuțiunea asupra reformelor codului, ce erau ore în esență, de nouă afirmare a puterii presei ? Uádiniórá, în timpuri grele, cându angaralele lipitorilorü fanariote, sau moștenite de la densele, se întindeau asupra țorei, plecau bieții omeni, cu satele Întregi, se se plângă la Măria Sea Vodă, sau la marele logofetü. Astăzi, cându timpuri tota atâta de grele s’au năpustită din nou asupra țarei, bieții omeni s’au obositu de-a mai urma in deșertă calea părințilora, cari intâmpinau totu mai multă ani’ mă româna de câtu astăzi. Unde nu se mai plângă bieții ómeni; cine’i mai ascultă ? Spre a cerceta plângerea loru se orenduiesce totu cela contra căruia se plângă ! Ii vedemu dérü so3indu pe la redacțiuni, adesea îmbrăcați insolrențe, și din depărtări enorme, cinci și chiarü ștece poște, pe cari le strebatu pe joșu. De câte ori nu sosiră la redacțiunea nóstrá asemeni nefericiți, cu credința exagerată, că aci nan de câtă a cere spre a găsi dreptatea! Și décá le spuneamu se se ducă la ministeriu, la Domnitorii, ne respundeau cu desperare : —• Déru n’ama fostu, pécatele nóstere! Cine te mai aude in ziua de aȘi, déru numai d-vóstru !.... De la Domnitorii merge hârtia la ministru, ministru apoi orenduiesce pe prefectü se cerceteze, prefectulu pe zapciu, și atunci e mai focu, căci de eiü și de primară ne plângemu, și apoi totu elü și cu primarulu necatonescu și mai rea de necasit. Adesea nu le publicămă plângerile, preferindu asta felu a nu ne face datoria, de câtü ne spune pe acest nefericiți la acte barbare din partea celorii de cari se plângă și cari țină în mână totá puterea. Cuvintele d-lui G. Brătianu că „presa este singurulü mijlocă ce-a mai rămasă de-a face ca plângerile să fiă ascultate,“ sunt întemeiate pe fapte zilnice. Astafel, mai filele trecute publicarăm?!, între altele, protestarea locuitorilor din comuna Cocu-Popescu, atâtea poște departe de Bucuresci, din care veniseră mai mulți locuitori tocmai aci șe ne ruge se le luăm și apărarea, erau neomenese la celei mai mare grabă faptele ce ei denundau. Alaltaieri sosia la redacțiune uă deputațiune de cinci locuitori din marea comună Stirbeiu, tocmai din Romanii ți, și supt propria loră semnătură ne denundiau faptele cele mai monstruase, a cărora victimă era comuna. — Da erei Ori m’a bagata în tribunal^ pentru c’anul lăcrămată (reclamată) contra primarului, ne oricea unula dintre aceștia. Este adevérata, că de trei ori fusese și achitatü, pénéense se ajungă la achitare, a suferită aresta preventivă, de luni întregi, i s’au perdutu interesele, i s’a deramata casa, cum trica ei. E că ce póte face uă administrațiune de jafü și corupțiune, chiar cu legile și magistratura cea mai bună. Acestă primară alü unei comune de 700 locuitori, de patru ani nu mai este alesă de locu, ci, când vine timpulu alegerii, „îi vine primarului întărire de-a dreptul de la cârmuire,“ cum rfica locuitorii. Se scie că acesta judecia este administrată de vestitulu Chintescu, despre care integrulu ministru din lutru, deși scie bine pe calamitate este pentru judeciți, totuși nu mănține, fiindu că trimite la Cameră deputații ce vrea guvernulu. Vorbindu despre acești nefericiți locuitori din comuna Stirbeiu, ne adunerama aminte de unii cuventu alü Domnitorului Stirbeiu. — „Nu pleca țăranii, nu ’și părăsescă casele și lucruri spre a veni tocmai în Bucuresci, cându nu suntu împinși de uă adevărată suferință Nicea Vodă Stirbeiu, și grozavă era de aspru contra celora ce î jefuiau; de sicurü că nu numia in anchetă totu pe acei de cari țăranii se plângeau. Se póte dorü, ca cei veniți din comuna Stirbeiu, la miijloculu iernei, se nu ftă in adevĕru atâta de nefericiți încâtă își parasescu chiaru casele? Și pentru ce? pentru ca se dobândéscu a fi apărați intr’unuijiariu? Mai nainte veniau să se plângă lui Vodă sau ministriloru, acum cându acésta ar fi în deșertă, vina se ceru apärarea (jiabeloru. Apoi se nu se infurieze domnii miniștrii, contra presei! Cu tóte aceste stăpânescă-și pucina mânia marele și integrulu prim-ministru, citescu plângerea locuitoriloru comunei Stirbeiu, publicată în numărul nostru de a-l-abaieri, și, déci a mai rămasă una grăunte de umanitate și dreptate In anima sea, se va căi tata viața ce a fostă capabilă a întinde uă asemene administrațiune asupra țărei. Vedá asemene câtă infamie conțină maltratările esercitate de administrațiune contra locuitorilor a comunei Debuleni. Unii locuitorii, anume Vladă louițu, din comuna Coerocu, plasa Znagova, veni cură plângere, rugându-ne se ia publicitmfi. Acesta o făcea după ce se plânsese de mai multe ori la autorități și dreptu resultatü fusese cu desăvârșire ruinata de suptprefectu, ca resbunare pentru că se plângea contra lui și contra notarului gatului, finala satprefecturiî. — Nu te temi, că publicând noi plângerea dumitele iérü a se fii jăfuitu, îi diserama. Apoi că n’aă ce ’mi mai lua; nu tui a mai rămasă nimica: în cele din urmă mi-au închisă și cârciumiera și mi-au batu ca amendă și cei loi lei, 65 bani ce ’î mai aveamtt. Ecă administrațiune. E că ce va se fică a veni la putere contra voinței țărei ș’a fi silițit a se menține numai prin falsificarea legilor et. Venita prin influința cea mai urică de țară, influența nemțescă, prima îngrijire a unui asemene guvernă a fostă de-a’și aduce oă Cameră favorabile, prin falsificarea cea mai violentă și imorale a alegerilor”. De aci totu râulü ce bântuie astăzi țara: miniștrii nu mai întreba décâ prefecții suntü imorali, hoți, Ucigași chiar; singura lora întrebare ce le facă este: —trămiți deputați guvernamentali ? Șî décá respunsulu este afirmativă, judeciulu póte se fiă in bună voie, pradatü, vandalisatü In modulu celü mai íngrozitoru; prefectulu va remâne la postulu seu. Repeți mă dérit, că supt una despotisma francă, țara ar fi multu mai puținu nenorocită. Se vede cnsé că regimulu nu crede încă îndestulă, și acum este în ajuns de-a o mai strivi și supt monopolulu spirtaseloru. Asupra acestei grave cestiuni publicamü mai la vale unü articolu pe care ni’lü 'trimită mai mulți comercianți , un recomandanțțil celei mai seriose atențiuni, pe care o merită din tote puntele de vedere. Ne vom ocupa și în numerile viitore de acestă însemnată cestiune, ca se nu se petá zice că și de astă dată presa nu’și face datoria, și lasă, fără a se lupta din tóte puterile, se se severșescă ruina fisicâ și morală a poporațiunilor nóstre rurale, cari numai prin puține băuturi spirtóse mai mănimă corpulilora lipsitü de orice altă hrană substanțială. Vomu arăta in alte numere efectele acestui monopolit și rătăcirile unora a asupră-i. De câta se se dea și acesta, mai bine se se dea țara Intrégu In monopolu strainiloru, ca se se termine vă dată acestă uimită e sistință. Carea pomîinta particulara a Românului P«ta, 2 îebuniriii. Desbaterea generale asupra bugetului a duratü in camera deputaților si aprópe două săptămâni. Acesta nu va seifică nimicü la unii poporai ai cărui represintanți sunt dominați de pasiunea d’a vorbi fórte multü ș’a nu prețui timpulu. Merită cisă se cunosc etift, fiămâcară numai în punctele principale, resultaturii acestei legiuni de vorbe, pe care va fi bine a’lu înfâțișia în cifre. Deficitulfi in bugetului Ungariei pe anulfi cuvinte 187 si trece peste 60 milióne fiorini valore austriacă, adică deficitul de astăzi aici Ungariei este așia de mare, pe câtă era aici imperiului Intregii mai ’nainte de dualismo. Rămășițele impositelor diferite, cari nu se pot încasa nici prin esecuțiunile cele mai brutale, se urcă la 55 milióne, când acestea până la dualismü ajungeaă numai la 40 milióne. Destulă de reă și p’atunci, astăzi însă și mai rea! Cu împrumuturii celii nou, de 54 milióne fiorini, pe care ’la încerca ministerială la Londra, se făcu fiasco și mai mare decâtă cu cele dinainte cu trei ani. Ministrul de financie a eșuat c’unu proiectă de lege, cu ajutorul căruia voiesce se urce diversele imposite cu câte 20 la sută. Fonciera era până aci 228 de la venituli curato, și luî Kerkapoligi totü nu’le era de ajunsü. Negoțiațiunile cu banca naționale din Viena nu vom se prospereze de locu, pentru că Nemții austriac n’aă nici uă ncredere în manipulațiunile financiare ale Ungurilor”. Acea bancă 8’a ’nvoitü cu mare greutate ca la filialele sale din Ungaria și Transilvania se lase unu fondu numai de 27 milióne, pe cându Ungurii pretindă celu puțintt 100 milióne. Oposițiunea strigă ne’noetata că țara se’și deschidă ea aceași bancă de note, independinte de cea austriacă. Nemții ănsă vadü în acesta măsură uă isbire d’a dreptul în condițiunile dualismului și ruina totale a creditului, care și astafel este lovită și cutreierată din tóte părțile. La întreprinderile de căi ferate s’au descoperit abusuri și hoții mai totușia de colosale, ca și ale lui Strousberg in România. Numai la calea ferată orientale, Oradea-Clușim Brașiovu, perderea este de peste 21 milióne, asta in câtă la vre 16 milióne nu li se dă de urmă. Facio cu aceste cifre, ministeriu iü consolă dieta, mai ales cu împrejurarea c’a creatu in trei ani, din nimicüuă armată noua de miliție, Landwehr, honvezi, in numără de 152 de mii, destinată a’și apăra țara in contra Muscaliloru și ’n contra inamicilor interni ai patriei, intelegendă naționalitățile nemaghiare. Déru oposițiunii nu’i prévine a se consola cu acesta cifră frumósa și scie pentru ce nu. Majoritatea miliției teritoriale e scosa din naționalități, apoi, pentru ca cineva se se bată bine și cu bunii resultata, trebuie se scie pentru ce se bate. Mai adaugemu că n timpulu nostru tóta lumea póte se 'nvețe carte și se se lumineze, apoi luminile și armele la uni locu nu pre placă despotismului.