Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-27

952 — l ROMANULU 28 OCTOMBRE 1873 assessselfi. Fiindu de trebuință, pentru ca se înțelegeam evenimintele trecute, presinte și viitóre, se ne convingem despre manoperile tradatore ale orleaniștilor, atâtă în privința comitelui, câtă și ’n privința națiunii, iertați-mi, do. redactori, s’admirü ș’aci pălmuirea ce le dete cornițele de Chambord. „Se vorbesce de condițiuni : (orleaniștii din centrala dreptu) déru pusu-mi a are acelă june principe, a cărui leale îmbrăcișiare am simțită-o cu atâta fericire, și care , neascultându de câtu patriotismulu seu, veni spontanen la mine, aducêndu’mi, în numele tutoru alora sei, asigurări de pace, de devotamentă și de împăciuire ?“ Dup’acesta limpede denundare de trădare făcută principiloră d’Orleans și partisanilor ășei din centrală dreptă, cornițele de Chambord dă uă nouă lovire celoră carii se facă că’i ceră garanții lui, cândă aceiași omeni n’aă cerută nici una ducelui de Magenta, de câtă cuventură săă. Ve rogă, domni redactori, se v’opriți ș’asupra părții acesteia a epistolei comitelui de Chambord, căci ea conține, după mine, două trăsuri de condeiă de mare ’nsemnătate politică: Una, căci arată contrazicerea flagrante a orlaniștiloru și parvenițiloră, d’a’și da chica în mâna unui militară, și temerea loră prefăcută d’a cere chiezășii de la cornițele de Chambord. A doua: afirmarea, deși nueșteșlugită, ce face cornițele de Chambord, în acestă pasagiă, că materialele a fostă de la ’ncepută în complotulă legitimiștiloră, și că este detoră a remâne p’același tarâmă, căci, adauge cornițele, „și că amă dreptulă se ceră aceași încredere și se ’nsuflu aceași asigurare:a Acum, domni redactori, că mi-amă îndeplinită datoria d’a constata atâtă partea onorabilă a epistolei comitelui de Chambord, câtă și partea iei politică, ve ceră voiă se me iertați a’mi împlini și détoria câtre adevără, astă-felă precum îlă vedd că. Da, comitele de Chambord a vorbită d’astă-dată ca o mă onorabile. Ce făcu case pene la 27 Octombre? Tăcu, și făcu mască. Ce se ’ntâmplu în acestă timpă? Națiunea se manifestă prin felurite moduri contra domniei séle. Far’ a voi se rădice meritulă comitelui c’a spusă adevârulă în privința principielor séle, constată c acésta détoria de onore ș’a ’mplinit’o în urma necontenitelor manifestări ale națiunii. Prin urmare morala este: principii, chiar ă cei onești, nu suntă ómeni de omeniă decâtă atunci numai, când națiunea dă dovedi că este desceptá, că vede, că ’nțelege și că esteotărîtă se’l silescá se fă și se remâie omeni onești. Acestă avis dată din nou poporelor, reviă la cestiunea Zilei, despre care ne voiă spune forțe pe scurtă ceea ce redă și ceea ce scă pentru astăzi. Orleaniștii, asigurați acum că domnia comitelui de Chambord a devenită peste putință, Zieh : «Nici unul din principii noștrii nu suntă candidați de domnie. „Drepta și estrema drepta au fostă amăgite ca și noi, căci nu putemă admite c’nă voită a ne ’nceta.“ Aci insulta este pe faclă și pentru cornițele de Chambord și pentru legitimiști din drepta și estrema drepta , deci suntemă în dreptă a crede că legitimiștii ș’orleaniștii se cunoscă acum pe deplină, pentru ca cei d’ântâiă se meprise pe cei din urmă, și aceștia se se temu forte de cei d’ântâiă. Pe d altă parte énsé, uniți prin ura loră contra Republicei, și prin făptuit) că suntă cu toții afundați, ei se ’ntorcă cu toții spre Mac-Mahon și’lt ’ndemnă se facă uă lovire de Stată. Aci énsé avemă trei partite regaliste în luptă:Legitimiști ceră lovirea de Stată, în favorea comitelui. Orleaniștii ceră să se proclame monarchia și sé se numescá ună regine, fîă chiară și Mac-Mahon, de nu se va puté se fia ducele d’Aumale. Bonapaxiciștii vor primi lovirea de Stată, cu Mac-Mahonense, deși începu a nu mai ave încredere în elă. Camera se deschide peste cinci Zre și tóte partidele regaliste recunoscă că suntă în bancrută și că numai ună mare asaltă le pute salva. Ele dură sunt silite se face totulă p’uă singură carte. Nu potă sei astăzi ce se va face, căci v’asigură că ’n acestă momentă nimene, începândă de la mareșialele și sfîrșindă cu d. John Lemoni de la Debats, nu scă ce voră fi siliți a face mâne. Asceptândă descurcarea, séu mai dreptă ruperea ițelară, ceea ce se potă afirma astăzi este că lucrătorii aruncă cu cea mai mare liniște, și pe fiecare minută, câte una din petrele palatului regale de Tuilerii. Restul depinde, aci ca pretutindine, de la voința poporului și de la deplina unire a celor buni. C. A.lloselii. In urma sciriloră ce ne-a transmisă pen’acum din Versailles servițiulu nostru telegrafică, și pe cari le-amă publicată alaltăieri, ori ce alte schi amă mai culege și da cititoriloră, după Ziarele din Francia de la 2 și péné la 5 Noembre, nu potă se fiă de câtă vechi. Cu tote acestea, credemă că este bine a nu întrerupe șirulă lucrurilor petrecute în acestă intervale, tocmai ca se putemă înțelege mai bine evenimentele severșite în Ziua deschiderii Camerei și câte aüse se mai severșdscă d’aci înainte, în marea crisă ce străbate marea națiune, înainte case d’a spicui ceea ce vomă găsi mai importante în ultimele ziare sosite pâne ’n momentulă cândă scrimă aceste linii, trebuie se dămă frecari lămuriri asupra sciriloră ce ne-a adusă telegrama publicată alaltăieri, în privința celoră decise de camera de la Versailles în Ziua deschiderii sale, scrii cari, în facia celor publicate de alte ziare, totă după telegrame, pară a fi în orecare contrazicere. Lectorii au observată că ’n telegrama nostra cu data de 6 Noembre,— care este tradusă fidelă,— se zice că camera a adoptată prorogarea puterilor fimare și ale lui de Mac-Mahon pe 10 ani. Nescesciri ale Ziarului Pressa de ieri, purtândă totă data de 6 Noembre și totă din Versailles,— cari nu potă se fia luate de câtă după telegramele Monitorélui oficiale, de la care fóta oficiósa are privilegială și avantagială d’a se informa în tote-de-una gratis,— anunță că camera n’a adoptată prorogarea puterilor, ci urgința d’a se trimite ’n secțiuni propunerea prin care se cerea prorogarea. Pentru mai multă deslușire, reproducem aci scirile date de Pressa. Ecole: „Se anunță de la Versailles, cu data de 6 Noembre, că ’n Adunarea naționale, după citirea mesagiului președintelui Republicei, s’a citită propunerea relativă la prorogarea puterilor umare și ale lui Mac-Mahon pe Zece ani. Propunerea e semnată de Changarnier 1) și alții. Eschasseriaux 2) 1). Legitimista din estrema drepta. Not. Red. Românului. 2). Bonapartista. Not. Red. Românului. citesce uă propunere, care tinde a se convoca alegătorii la 1 ianuarie 1874, spre a vota pentru alegerea între imperii. Republică sau monarchia legitimista. Goulard 1) cere urgința pentru propunerea lui Changarnier. Dufaure 2) nu combate urgința, diare cere trimiterea propuneriloră Changarnier și Eschasseriaux la uă aceași comisiune, care va examina legile constituționale. „Adunarea voteza urgința asupra propunerii Changarnier. Urgința pentru propunerea Eschasseriaux nu se adoptă. Propunerea Dufaure se respinge cu 362 voturi contra a 348. Prin urmare, propunerea Changarnier va fi trimisâ dinaintea unei comisiuni speciale, conformă cu părerea resprimată de guvernă. Din contrazicerea ce există între aceste serii și între acelea cuprinse în telegrama nostrá, nu se póte deduce de câtă două presupuneri : sau că telegrama Monitoréiul oficiale, după care a copiată Pressa, fiindă dată mai pe largă, a esplicată lucrurile mai bine ; sau că telegrama nóstra, fiindă presintată spre espectare mai târziu multă de ora la care s’a presintată a Monitorului, conține resultatul d exactă ală propunerii Changarnier, adusă în cameră de urgință, trimisă ’n secțiuni de urgință, cercetată aci de urgință, înapoiată camerei de urgință și votată totă de urgință, însă singură zi , după cum votéza și lucrezá tóte reacțiunile, când este vorba d’a pune mâna pe putere saă d’a n’o lăsa se ’i scape. Asceptămă noui sehiițe telegrafice stă prin poștă, spre a lămuri acésta contrazicere, în cee a ce privesce decisiunea luată asupra propunerii de prorogare. Pân’atunci énsé, se urmărimă ceea ce spună ziarele înainte de deschiderea Camerei. In urma cavalerescei scrisori de la Salzburg a comitelui de Chambord, prin care s’a resiliată convențiunea monarhhică de la Frohsdorff, membrii tovarăși ai întreprinderii căzute aă căutată îndată se întocmeseá și se închiăiă ună altă pactă, care se’i puie în posițiune d’a nu remâne de totă păguba și de capitalurile întrebuințate pen’aci fără nici ună resultată. Modulă cum s’aă începută tratativele acestui pactă ni’să explică urmatórele linii din Journal de Paris, organă fusionistă : „De comite de Chambord nu primesce programa, care singură putea să’i procure majoritatea Adunării. Ele nu primesc o drapelulă tricoloră, pe care țara este decisă să’la păstreze. Este dâră imposibile materialminte d’a pune pe tronă pe cornițele de Chambord. Acesta combinațiune este înlăturată într’ună modă absolută și definitivă. „Din totă ce s’a făcută, nu rămâne prin urmare de câtă un singură programă monarhhică, asupra căreia drepta, estrema drepta și centrală dreptă s’aă învoită. „Drepta și estrema drepta suntă ele dispuse a menține acesta programă monarhhică, fără cernițele de Chambord? Sunt ele dispuse a face monarcia fără monarchă , c’ună locoțiitore generale saă c’ună reginte?" Se propune dară ca principală condițiune a noului pactă ună locoțiitore generale saă ună reginte. Cum énsé s’aă găsită Z’are republicane, cari se ’ntrebe pe Journal de Paris pe cine voiesce se puie pe tronulă lăsată golă de Chambord, și daca nu suntă și pentru acésta formă de guvernă mulatră mai mulți mușterii, au venită apoi alte foi monarchice, cari aă înlăturată nesce asemeni dificultăți, simplificândă lucrură astăfelă : 1) . Fusioniști din centrul- drepta. Not. Red. Românului. 2) . Opozițiune, din centrulű stânga, fostu minisetru al justiției supt d. Thiers. Not. Red. Românului. „Căderea completă a combinațiunii monarchice, — Z^ce ^a Patrie de la 2 Noembre,—nu lasă posibile decâtă un singură soluțiune a crisei actuale , acesta soluțiune este prelungirea președinței maie șiale lui Mac-Mahon. Afară de acesta, nu vedemă de câtă nouă aventure și desbinări regretabile în sînul partitei conservatore. ... „Programa nostru ar fi: menținerea provisoriului, amânarea constituirii unui guvernă definitivă, în fine încredințarea din nou a puterii esecutive pentru 5 ani în mânele onestului omă și lealelui soldată". ...„In ora presinte, zise în ajutoră și Paris journal, fusionistă, iată ce nu este mare și alese Mac-Mahon este să intrigă, și acei cari ară îndrăsni sé’ncerce să intrigă, oricare ară fi ea și oricine ară fi ei, nu voră avea niciuă dată concursulă nostru." De altă parte comisiunea celoră nouă, prezidată de bătrânulii generale Changarnier, a cărui activitate juvenilă și ampră filiale pentru regalitatea divină n’aă nici uă limită, se aduna, la 2 Noembre, la Paris, și se ocupa de urmatorele puncte, după cum arătă le Siecle de la 3 Noembre : „Soluțiunea care părea mai ântâiă a predomni, era proclamarea monarciei c’uă locotenință generală a regatului, încredințată principelui de Joinville, péne cândă se va stabili oă ’nțelegere între rege și Adunare. Acesta propunere s’a făcută de către membrii din drepta, dară, în mijlocul desbaterii, s’a declarată de către amicii principilor d’Orleans, și ’n numele lor, că ei nu vor ajuta uă asemenea combinare, în considerațiune că, în urma atitudinii luată de denșii d’a se eclipsi în facia comitelui de Chambord, totă ce ară semena de aprope saă de departe c’uă competite regale nu mai pute să esiste în partita monarchică. In urma acestei declarațiuni... majoritatea, înainte d’a se pronunța, a decisă se ia avisură guvernului". Guvernulă énsé decisese și elă încă de la 1 Septembre ce trebuie se facă, căci le Sibele adauge, între altele, telegrama corespondinței Havas, cu data de 1 Septembre, de pe carestragemă urmatorele: „Se asigură că mare și alulă de Mac- Mahon a declarată că nu va da ajutoră nici unei alte combinațiuni de câtă aceleia pentru prorogarea puterilor sale ca președinte, sprijinită de către conservatori. Elă n’ară primi puterea de câtă cu garanții constituționale, cari se pot a dauă putere forte și stabile. Elă ară respinge celelalte combinațiuni ținZândă a’să numi locoțiitură generale ală regatului sau reginte.® Cum se vede dară din aceste propupunerî, desbateri și decisiuni, urmate în adunările fusioniștilor și ’n consiliere guvernului, cele sever șite în Ziua deschiderii Adunării erau preparate mai dinainte. țisă a fostă și ’ntocmai s’a făcută. Se așceptămă cnse și urma urmei ce are se mai aducă. Se așceptămă urma cu atâtă mai multă, cu câtă vedemă începăndă orecari simptome de ne’nțelegeri între miniștrii actuali ai actualelui regime din Francia, republicană în formă și monarhhică în fondă, piarulă la Patrie, după ce arăta că cestiunea regale a dispărută, apoi trece la cestiunea ministeriale și zice: „Remâne cestiunea ministeriale. Este afară de ori ce îndouialu că ministerială, astăfelă cum este astăzi compusă, nare de câtă forte puține zile de trăită. Mai multe demisiuni s’aă dată în consiliul de Sâmbătă (1 Noembre). Deputații, ca și publicul, se ascepta la retragerea inevitabile a aceloră din membrii cabinetului, cari sunt atinși de căderea combinațiunii pră regaliste, în cari au fostă personale îngagiați." După aceea, desbătândă cândă ară fi momentulă mai nemerită ca se facă acésta schimbare, la Patrie adauge: „Pe câtă timpă mésa conservatóre nu va fi stabilită și ’ntărită, nu se va pute manevra de câtă c’să mână forte abile." „Cestiunea ministerială pusă forte curendű ară pute trece peste măsura dorită și atrage după sine oă perturbațiune completă a cabinetului, ceea ce ară influința încă într’ună modă forte reă asupra organisării majorității. „Ară fi forte prudinte dară, după noi, ca mesagială mare și ale lui, care se va citi la deschiderea sesiunii, se afirme neutralitatea reale ce asolută se păstreze guvernulă, și că, ca gagiă ală sincerității sale, se anunțe retragerea miniștriloră supărați de eșeculă regalistă." țiatulăle XIX Siecle anunță chiară, ca „bine informată," că ministrulă de marină, amiralele Dompierre d’Hornoy se va retrage din cabinetă îndată după deschiderea Camerei. Cum se simte chéré, ordinea materiale nu prestă bine în rândurile omenilor „ordinii morale,“ și cu totă începutulă de succesă obținută în Ziua de 5 Noembre, se pate pre bine ca sortea campaniei deschise se se ’ntorcă. Marele căpitană, Napoleon I, se zice că nu se bucura nici-uă dată cândă câștiga prima bătălie. Déc’acesta superstițiune s’a transformată între militarii francezi într’ună felă de credință, după cum se susține,— și Sarrebrücken o atestă, — apoi de n’arăpăți-o vigurosulă generare Changarnier. _________ Generatele Bellemare, înainte d’a preda comandamentul, dieta oficialului său de ordonanță următorulă ordină pentru suptdivisiunea ce părăsia: „12-lea corpu de armată.— Suptdivisiunea Dordogne. „ORDINU PE SUPTDIVISIUNE.“ „Generarele Bellemare, pusă în retragere de funcțiune, preda în acesta zi comanda suptdivisiunii d-lui locotenente colonelă Raison, din ală 14-lea de linie, trimisă la Périgueux pentru a ține interimulă pene se se numesc titulatulă. „Părăsindă armata, după 33 ani de servină, generarele Bellemare raulțămesce trupeleră cari au fostă supt ordinele sale, pentru consursulă devotată ce i-aă dată spre a mențina ordinea și respectul legii." «Périgueux, 28 Octombre, 1873.» Câteva ore mai târziu, oficialul de ordonanță ală generarelui Bellemare veni și-i spuse că locotenentele colonelă , comandante ad-interim, a crezută că trebuie se se comunice acestă ordină trupeloră garnisonei, înainte de a primi autorizarea generarelor comandante ale divisiunii de la Limoges. Mai noă din Spania avemă urmatorele serii, după telegramele publicate în Ziarele parisiane de la 3 Noembre : „Garnisona din Berga a făcută uă eșire, pentru a’și procura provisiuni. Carliștii s’aă retrasă pepe ’u cuartiarulă soră generale la Avia, de unde au fostă dislocați. Republicanii au reintrată în cetate, după ce s’a terminată aprovisionarea. Gacetta din Madrid anunță că, grație ajutorelor trimise din Palma, blocarea Cartagenei, care exista deja despre partea stângă, se va ’ntinde și despre partea drepta. Insurgenții au încercată să eșire la 31 Octombre, dară s’aă retrasă la prima lovitură de tună trasă de bateria Roches. C mare agitațiune s’a produsă în Cartagena din causa încercării care s’a făcută pentru a schimba junta. Insurgenții au arestată pe vice-consulele Greciei și pe ună óre care Giberrard, supusă germană, acuzați de spionagiă. Circulă scomptulă ca Delbalso s’aliberată. Se anunță că va apare în curândă la Madrid mnă Zară ministeriale, întitulată Concordia. D. Castelar este bine și a eșită din casa. JLM