Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-14
&NULU ALU ȘEPTE SPRE DECELE VOESCE ȘI VEI PUI É Ori-ce corcul pen .-n Romainta, se adresa administrațianea sj iariulul. ANUNȚURI In pagina a IV, spațialii da 30 litere 40 ban! In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la C-nil Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. ^. LA WIENA: la d-nîî Haasenstein și Vogler Nouermarkt, II. Tcrisor își otice trimiteri nefrancate vorü ß •■efisate.—Arime ielens publicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLARULUI. Redacțiunea și Administrațiimea, Strada Academiei, No. 28. Edițiunea de gera BUCURESCI, il BRIZARELU. „Cine a ’nvinsu și cine este ’nvinsulă, cine de desupru și cine d’asupra“, écé cuvintele ce se audu de câte-va zile din tóte gurele, prin tóte cercurile și adunările publice sau private. Și la cine și la ce se raporta aceste întrebări cabaliste și misteriose ? Se fiă vorba de vre-uă cestiune politică importantó, ce se află la ordinea Șilei, și n care guvernulu este îngagiata în luptă cu cineva? Se ftă vorba, spre exemplu, de participarea sau neparticiparea nóstra în lucrările spargerii Porților-de-Feră, déc’a isbutita fuvernulă nostru, séü déc’a isbutita vizirulu, íntemeiata pe actele d-lui de Andrassy? Se ftă vorba de proclamarea independinței și a regatului de care Pressa ne tota vorbesce de vre doi ani, ca promisă și susținută de bine-incorerea nostră Austro-Ungaria ? Nimicit din tote acestea, Cestiunea Porților-de-Feră este terminată, după cum ne-a asiguratü Pressa, și terminată în favorea demnității și drepturilor țârei, fiindu-ca ne-a asiguratu „că ingeniarii cari au începută lucrările preliminarii, s’a decisu a fi numai de naționalitate austriacă ! Câtă despre cestiunea independinței, neînțelegendu-se prin aceste cuvéntű, —după cum amü vecrum că explică foiele oficiase germane, — de câtü independința de teritoriul nostru a celora mai principale treceri, pentru a deveni dependințe de Austro-Ungaria, nu se pote zice că e vorba de densa, cândű se ’ntreba cine e învinsulu, căci vingătorul se cunosce de pe acum. Despre ce este vorba prin urmare ? Despre ceva mai puțină seriosü, dérü mai lesne de ’nțelesă: desordine , gâlceva în rândurile omenilorü ordinii. Déru pentru ce? Negreșită pentru interesele patriei, care se ftă mai mare la primărie, și mai micü la palatű, dintre mici și mari câți se bată pe primărie și se gâlcevescu pe camarilă. Se fiă d. Hiotu- Vladoianu-Valeri, seu d. Boerescu- Brăiloiu-Racotă ? La primărie se tratază a fi cele mai sacrosancte interese: e vorba de a se realisa una împrumută de 7,000,000 lei; cestiune forte bogată. In camarilă se reguleza a fi tote destinatele țarei și se decide personagiele ce trebuie se coopereze la mărirea naționale prin funcțiuni antinaționale. Orice asemenea mărire costă, ca tote măririle, și moralminte și materialminte, prin urmare cestiune și mai bogată. Probă d. M. Iepurenu, despre care una din foiele prostituate ne spune că este însărcinată se merge la Constantinopole pentru a trata cu guvernul înaltei Porți ca se primescá a schimba darulă ce clamă noi Turciei pe fiecare ană, sunt numire de tribută, în 30,000,000 lei, vă-dată pentru totü-de una. Tratarea unei afaceri de 30,000,000 lei! câtă greutate nu conține acesta sarcină! Resolverea sau chiară preliminarele unei resolveri, ale unei cestiuni de 30 milione va reclama neapărată celă puțină 3 milione, după cele mai modeste calcule de operațiuni financiare, aplicate în țară de însuși d. Manolachi-Costachi Iepurenu și perfecționate de d. Mavrogheni. Déru neterminabila cestiune a latrineloră de la primărie! Déru ademenitórea și ’ncântatarea posițiune d’a fi apoi celă ântâiă invitată la prânzurile Domnului, la balurile Domnei, poftită între primii poftiți la tóte ceremoniele, tóte aceste onoruri cari sunt consecințe ale onorii d’a face parte din camarilă, unde le mai pui ? Este justificabilă prin urmare, este chiară logică gâlceva și lupta dintre ómenii ordinii, care pe care sé se ’ntrecu și se selocu mai susu la primărie și ’n camarilă. Și este trecétóre și lesne de ’mpacatu, cândă, supt una regimne ca celă de astăzi, se póte trece orice și se potu găsi multe mijloce pentru a se face lucrurile cum e bine. Nu va fi dorit, nu póte fi, — după cum credemă noi, — nici schimbare, nici modificare de ministeriă, ceea ce se anunță de unii alții. Va fi póte, — și acesta e forte de crezută, — ună adausă în ministeriă, și adausură,—după cum se susține,— se caută a fi astăfelă, ca se aducă cu sine ună elementă ceva mai înaintată în bună educațiune, ca se contrabalanțeze elementulă cam necioplită ce există în cabinetă, și din causa căruia se dă nastere la mâini, la certuri, și póte s’ară da și la mai multă... déca poliția capitalei n’ară avea o chiulă séu vigilinte și ’n sînulă consiliului de miniștrii, pentru a ’ntîmpina sea comprime la timpă orice tentativă de ostilitate materială, ș’a apăra pe acei ce’să apără de multe accidente nefericite și’n multe posițiuni încurcate pe calea spinasei sale meserii. Regimele actuale este ca uă machină de drumă de seră: i-se póte adauge mă noă accesorie, cerută de împrejurări sau reclamată de necesitate; ea nu va ’nceta d’a funcționa. Unu șiurupa énse se’i sară pe cândă funcționéza, și póte fi amenințată de esplosiuni, de distrugere. Cei certați sau supărați se voră împăca dorü de nevoie și machina va merge, va mai merge și daci ’nainte cu aceași răpeziciune, pâne cândă va găsi vă-dată undeva railurile rădicate, ș’atunci... atunci citimă pe fiecare Zi prin Ziare care póte fi resultatulă. nale, se chiăine la tronu pe cornițele de Chambord, și, dupe densulă, pe principii casei burbone, ca moștenitori ai sei. Astfelă, cestiunea constituționale va fi resolvată. Apoi guvernul regelui se presinte Camerei legi de organisare pentru servițiele publice. Copenhaga, 18 Octombre.— Președintele consiliului de miniștrii citesce în Cameră un mesagiu al regelui, prin care se zice că respingerea în a doua citire a bugetului ministeriului de finance face imposibile unirea între guvernă și Cameră. Ea este prin urmare disolvată și alegerile sunt convocate pentru 14 Noembre. Camera s-a separată în strigăte de: «trăiescă regele, trăiescă constituțiunea!» Giron, 18 Octombre.— Ultimele noutăți confirmă că desbinări profunde existe în rândurile carliștiloru. Trupele lui Saballs și Auquet s’aă ’ntâlnită la Rihania, în strigăte de: „ trăiescă Saballs, morte lui Saballs». Auquet și soldații se aă refusatu d’a se ’ntruni cu Saballs și au luat calea spre Vidra și Giron. Madrid, 18 Octombre. Ministrul marinei a luată comanda escadrei din care face parte și Zaragoza-Ună aviso englese, sosită la Elicante, anunță că fregata insurginte Numancia s-a cufundată de vasula Pernando catolico. Nu se scie causa acestei întâmplări. Reproducemü seriile următore după edițiunea de dimineță a pianului nostru din numărulü trecutü: Versailles, 20 octombre.— D. Leon Say, președintele centrului stângă, a fost primită ieri de președintele Republicei, care i-a declarată că va pune în vederea consiliului de miniștrii cestiunea pentru care a cerută audiență. Paris, 18 Octombre. — Se crede că comisiunea de permanență va convoca Adunarea pentru ciua de 27 Octombre. Paris, 19 Octombre.— S’asigură în cercurile parlamentare că propunerile, ce se vor supune în septentâna viitore reuniunilor a dreptei, ară consiste numai în doue sau trei articule: Adunarea se declare mai ântâiă că guvernul Franciei este că monarchia naționale, ereditară și constituția DUMINICA, 14 OCTOMBRE 1873. LUMINEZA-TE ȘI TEI FI abonamente la Capitale: unitanű 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei in Districte ! unii ami 58 lei; §ese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS i la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad. B. G. PopovicI, Fleisch markt, 15. Amă făcută cunoscută în post-scritum de ierică d. Leon Say, președintele centrului stângă, a fost primită în audiență de mareșialele de Mac-Mahon, pentru a cere, în numele grupei ce presidera, convocarea colegielor vacante. E co, după Ziarul Debats, declarațiunile ce i-a făcută președintele Republicei : „D. președinte a recunoscută că cestiunea este forte gravă, și adauge că, déca se raționază în ipoteza unei resoluțiuni luată c’uă majoritate bună votă, atunci ară fi lucru posibile ca se intre în Adunare, câteva zile mai în urmă, unü óre care numără de deputați cu opiniune contraria, ceea ce ară fi cu totulă supărătoră. „Nu și-a dată cu tóte acestea opiniunea personală, s’a mărginită a Zice că densulă și consiliulă de miniștrii vor examina cu cea mai mare îngrijire tote fasele cestiunii. N’a ascunsă cnsé că partidele în Adunare îi pară fórte aprinse ș’ară fi, póte, puțină dispuse a ascepta pe nouii aleși, a căroră alegere, déca s’ară decide a se face, nu s’ară puté mai curentă de 18 Noembre.“ Independința belgică de la 20, vorbindă despre modul cum voiescă se procedeze fusioniștii pentru a restaura monarhia, atinge cestiunea neconvocării acestoră colegie și se esprime după cum urmeza, în privința atitudinii ce ține guvernul mareși ale lui faciă cu fusioniștii: „Lumea se’ntrebă, Zice foia belgiană, ce rolă jocă guvernulă în tote aceste, combinațiuni. Ca cutare și cutare ministru se dea mână de ajutor, acesta nu este surprinzătorü. Demii ca cutare altulă, îngagiată altă-data prin antecedinte de cari nu voiesce se se scape de bună-voiă, se favoriseze soluțiunea regalistă, acesta nu pre se ’nțelege. „Și șeful statului ni se pare că are órecari datorii. A nu voi se aducă nici vă pedică voinței Adunării, acesta este ună ce forțe naturale, după declarațiunea prin care și-a inaugurată avene mântulă jscü la putere. Dérü a se face esecutorele acestei voințe, nu trebuie are, celă putină atâtă, ca acésta voință se fiă a Adunării, într’adinsă privată d’unii numérüarecare din membrii iei, fără de cari ea nu póte se fiă,— chiară în ipotesa suveranității ce’și atribuie,—espresiunea completă și sinceră a națiunii? „Se pretinde la Versailles a se face monarcia de dreptă divină, spoită de constituționalismă, c’uă majoritate d’ună singură votă, pe cândă în nici uă țărâ mare parlamentară ună cabinetă, —fiă chiară ală d-lui de Broglie,— nu s’ară crede în stare d’a guverna c’u ă majoritate de 10 sau 20 voturi. Dérü fiă, acésta majoritate d’ua voce, represintândă legea numărului, trebuie și ea, pentru a i-se da uă valore aparinte, ca se nu fiă obținută prin fraudă. Deci, ară fi uă fraudă evidentă, deși perfectă legală,,]ca se se puie la votă cestiunea formei de guvernă , punând 12 departamente în imposibilitate d’a apela asupra decisiunii cu totu greutatea ce le asigură poporațiunea foră totă în modă legale și constituționale. „D. mareșiale de Mac-Mahon va cugeta negreșită, și realitatea mea este aci îngagiată forte multă, pentru ca se nuită a o pune la adăpostit, cu tóte calculele și esigințele „ómenilorü de bine“, cari compună cabinetulü séu.“ Intr’uă corespondință din Paris, cu data de 18 Octombre către Ziarul de pe care reproduserămă liniele de mai susă, găsimă âncă, relativă la atitudinea mareșiale lui, următorele amănunte : „Uă notă a Ziarului le Frangais declară „că mareșialele Mac-Mahon s’ară fi decisă într’ună modă absolută a nu permite ca numele séu se serve la vr’uă combinațiune intermediară, și că nu este nici oă soluțiune de mijlocă între monarhia liberale și ’ntre Republica d-lorü Thiers și Gambetta.“ Astăferă acesta speciă de supapă de siguranță, acesta astupusiă provisoriă, la care era permisă să se gândască cineva pentru a ’mpedica conspirațiunea fusionistă, dispăru cu totulă. Acesta notă a citatei loi are uă importanță, pe care nu trebuie s’o ascundemăjCu atâtă mai puțină, cu câtă ea probeza că guvernul ă, séucelă puțină ministerială, strimtorată în întăriturile séle, iea parte negreșită pentru fu 3inim, ceaa ce era ’ndouiosă pen’acum. „Se adauge chiară, ca ună ce férte adeveratu, că déca drepta va triumfa și va proclama monarchia, mareșialele Mac-Mahon se va demite din funcțiunile sale și ară însărcina pe Adunare se ’ncredințeze unei alte săbii esecuțiunea decisiunilor ă iei. Uneltitorii monarhhiste se zice c’ară fi și făcută deja alegerea loră. In acesta ipotese, se va da puterea generalului Ladmirault.“ h Paris-journal afirmă încă că, înainte d’a se deschide Camera, unul din miniștrii se va retrage negreșită. Acestă ministru este d. Magné. Acesta este oă confirmare a completei scisiuni intre partita bonapartista și ’ntre guvernă, care trece ’n partea fusiunii ; acesta este și garanția, și s’ară putea adauge chiară infaibile, despre nesuccesulă finale ală intrigei monarchice. Combinațiunea prelungirii puterilorămare și ale lui dispărendă de pe férâmura politică, bonapartiștii, cari o favoritaă, trebuie se ’nvingă saü se moră cu republicanii.“ Journal de Paris, ca respunsă la manifestele colective și la scrisorile individuale ce publică republicanii, dă la lumină urmatorele două acte, redactate și suntscrise— după cum afirmă acesta foiă, — de către fusioniști încă de acum 18 luni. PROGRAMA DREPTEI. „In crisa prin care trecemă, după atâtea încercări, în presența atâtor incertitudini și pericule, diverse fracțiuni ale Adunării naționale am făcută cunoscută mai dinainte țarei cea-a ce cugetă și cea-a ce voiescă. „La rândulă nostru, credemă că ,’ndeplinimă vă datoria spunându I cea-a ce cugetămă și cea-a ce voimă și noi. „Amă fostă în totodeuna servitorii devotați ai țerei. Durerósele suveniruri ale resbelului vorbescă despre acesta în gura mare. Cândă națiunea, a doua zi după desastre, s’a adresată ómenilor onești, cerându-le a se uni în contra cesarismului ș’a demagogiei, amă respinsă la apelul ă iei. „La Bordeaux, fâr’a îngagia viitorulă, amă concurată la formarea guvernului actuale, cerêndü de la densulă mai cu semă se restabilescu ordinea și securitatea publică, și se facă cu fran fieră politică conservatóre cu marea partită conservatóre. „Ceea ce iamă cerută din prima zi, îi ceremă ș’acum, și vomă continua a merge pe acesta cale, far’a ne lăsa de prudința și de spiritul de conciliare ce ne impune gravitatea circumstanțelor”. „Fideli mandatului ce ne-a fostă înlă dințată, obiectul constante ală silințeloră nóstre este d’a feri țara de noul catastrofe, d’a’i spori averea, d’a’i asigura viitorulă. „Acésta ară fi pre puțină, în adevĕra, d’a mănțina numai pe d’asupra uă liniște precariă. Că mare națiune nu póte trăi cu Ziua? perpetuă espusă asardului evenimintelor, surprinderilorü neprevăzutului, trebuie ca și Ziua de mâne se ftă asea. „Trebuie încă a spune Franciei cum va pute, după noi, cu ajutorulă^ lui Dumnezeu, se pute capătă nefericirilor sele și se recuceresc, prin alianție, rangulă ce i se cuvine în Europa. „Consideram monarhia ca guvernul naturale ală țărei nóstre, și prin monarhia înțelegemă monarhia tradițională și ereditară. Ea a făcută Francia, ea i-a dată, în timpă de secole, stabilitatea și mărirea. In 1789, ea mergea de sine înaintea reformelor; în 1814, ea funda libertatea în același timp, pe cândă apăra integritatea teritoriului. E că ceea ce determră monarchiei, cee ce suvenire și ce speranțe ne animă, cândă urmărimă uniunea între conservatori, cândă o ceremă în casa regală. „Un monarchia ereditară, represintativă, constituțională, asigură țărei dreptulu scă de intervenire în gestiunea afacerilor sale, și, supt garanția responsabilității ministeriale, tóte libertățile necesare: libertățile politice, civile, religiose, egalitatea înaintea legii, libera primirea tuturară în tóte funcțiunile, la tóte onorurile, la tóte avantagiele seriose, ameliorarea pacifică și treptată a condițiunii claselor lucratóre. Eco monarcia care voimă. „Respectândă afarâ de acestea țara nóstrá, de vreme ce o iubimă, nu asceptămă nimica decâtă de la voința națiunii, liberă exprimată prin mandatarii sei.“ 17 Februárit!,2J1873. DECLARAȚIUNEA CENTRULUI DREPTŰ I Adresată suptscriitorilor( programei de mai sus”). «Domni și scumpi colegi, „Vă mulțămimă pentru comunicarea ce ne-ați făcută, și suntemă fericiți d’a ne asocia cu simțămintele de patriotism, ce v’aă inspirată ,actulă importante cu care ne-ați împărtășită. „Ne-amă întrunită pentru a ’ndeplini în comună uă operă de pace și de consolidare sociale, și, în acesta ordine de idei, zice mă cu voi, că „noi nu asceptămă nimica de câtă de la voința națiunii, liberă exprimată prin mandatarii sei.“ „Ca și voi, amă contribuită a stabili guvernul actuale. Ceea ce’l cereamă împreună la Bordeaux, îi ceremă ‘și astăzi. Respectamă simțimintele și spe-