Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-27
ANULU ALU SEPTE SPRE DECELE TOESCE ȘI VEI PUTE Orî*ee cereri pen *n România, se adre *47S la administrațiunea JiamiuM, ANUNȚURI In pagina a IV, spațialii de SO litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS , la C-nis Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-ml Haasenstein și Vogler Neustmarkt, II. Scrisori și ori cewftmiieri netranșa te voia S 6lasate.—Artiolate nepublicate se vor arde. I BANI ESEMPLARUILU. SERVICIULU TELEGRAFICE ALUI ROMANULUI.» Versailles,6 Noembre.—D. Buffet a fost alesă președinte al Adunării cu 383 voturi din 393 votanți !), din cari 5 buletine albe. Redacțiunea și Administrați Țunea Strada Academiei. No. 26. ^BIWBBingBWIlEi^MBKg H1^^ .. qi3gLg Edițiunea de star SÂMBĂTĂ, DUMINECA, 27, 28 OCTOMBRE 1873. MIMINEZI-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE ! Id.putiie iumane 48 lei. gese luai 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei și 15 distriete:una anü 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Franda, Italia și Anglia, pe trimistri fr. 20 lustria și Germania, pe trimiatru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha le;;-iin, Rue de l’ancienne comedie 5, pil d-isiî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA? lad. B. G. Popovicî,Fleisch markt, 15. BUCUMSCl, SEST Starea sanitară, a capitalei urmezá de a păstra uă facii din cele mai îngrozitóre; tóte epidermele ce se potă imagina au năpădită asupra Bucurescilorü și onorabila primărie le ocrotesce cu parintesca sea îngrijire, spre a le mănține atâtă mai multă timpă în mijloculă nostru, ca sĕ se stingă câtă mai multă din acésta poporațiune, ce plăteșce împătrită mai multă contribuțiune de câtă mai nainte, spre a fi împătrită mai espusă a năbuși supt miasmele înveninate ale celei mai mari necurățenie. Cholera se menține necurmată cu aceași furiă, și neexaculă buletină,ce se publică prin Monitorii, nu aduce nici uă ușiurare îngrijirii generale. Și în facia acestui flagelă stăruitoră, ce măsuri óre a luată onorabila primărie? absolută nici una. Ea a luată una , a trimisă în spitalul Colțea,— stabilimentă cu care comuna n’are nimică a face, — pe colericii culeși de pe strade, astfelă încâtă a introdusă epidemia și în acestă spitală. E că de ce natură suntă faptele comunei spre a combate răulă. Mulțămită iei, nm putută muri de holeră în spitalulă Colțea omeni cari veniseră pentru beb uși0re saă cari eraă deja în convalescință ; și cândă Eforia spitaluriloră decise cu înțelepciune a nu se mai primi bolericiî în spitalul Colțea, în centrulă orașiului, ci numai în servițiul speciale de în spitalul Colintina, onorabila primărie mai cutezase reclame contra acestei măsuri : îi părea reă se scape cu viață cei ce veniseră în spitală pentru că bronșită saă altă ușidră afecțiune. Eforia puse la locul ă ieiuă asemenea reclamare, îase prin acesta decisa pe comună se se óre cari măsuri a forma ună spirală provisorră separată, într’uă casă la marginea orașiului, cum se făcu în 1866, cândă holera fu cu neasemănare mai puțină gravă? Nici de cum , comuna urmeza de-a lua trei decimi asupra tutoră dâriloră către Stată, urmeza de impune și de a percepe taxe adesea din cele mai mice și forțe impovoratore, urmeza de a cresce datoria și de a contracta împrumută peste împrumută, și, printr’uă combinare din cele mai exemplare, urmeza în același timp, de a lăsa ca orașiu să se se afunde din și în și în cea mai grozavă infecțiune, și nu numai că urmeza de a mănține totă ce este răă, și bălți putrede, și strade nepavate, și locuri virane infecte etc., derâncă adauge la tote aceste rele, prin tolerare și prin lipsa de priveghiare; ba face chiară inovațiuni industriase, ca aceaa de a permite descărcarea tutoră murdărieloră,— adunate de la curățirea caselor private,—in miijlocul orașiului, la capitala bulevardului. Se zice de cei ce retragă ore cari > folose din acesta curată stare de lucruri : „nici mai nainte nu se făcea mai multă/ Mai ântâiă acesta nu este adevărată. Ce locuitoră ală capitalei nu’și amintesce că mai nainte, la uă órecare oră a nopții, nu putea circula pe stradele orașiului, căci pretutindeni se mătura, și căruțele adunaă necurățeniele strîn!1) Se pare că cea mai mare parte din oposiiune nu s’a presintatu în Cameră ca să ie parte a acestű votii. Numai astafelü se poate ’nțelege redusul a numerű de 393 votanți. Nota Redacțiunii. se în grămezi ? Pe ce strade se mai curăță are astăzi ? puțină pe podul Mogoș0i’e și în celo mai nimică. Jară cu săptămânele și putrezeaCă, chiară pe strade pavate, bălți, carinară are trebuință de câtă de ună mică canală, făcută cu sapa, spre a se scurge; cu tote aceste, nici ună măturătoră de ală comunei nu se găsesce se fiică acésta lucrare de nimică ; cândă este case vorba de-a bate pe alegători ș’a’lisgoni de pe lingă urne, ca se se potá eși consiliari ca cei actuali, atunci se găsescă măturători. Ș’apoi chiară de-ară fi adevărată că nici nainte nu se făcea multă pentru buna stare a orașiului, este are acesta ună cuvântă pentru ca nici acum să nu se facă, cândă trebuințele s’aă împătrită ? Astăzi este de ajunsă să nu facă mai multă de câtă mai nainte, pentru ca roua stare a orașiului se fia împătrită mai mare. Poporațiunea sa îndesită; mai nainte erau locuințe mai puține și mai mici, acum sunt mai dese și mai mari, prin urmare și necurățenieie ce producă și usarea ce facă să crescută în proporțiune, trebuia dată ca totă în aceași proporțiune se cresea și servițiele comunei. In locă cnse de acesta, onorarabila primărie a sporită numai dările la proporțiune înzecită, le risipesce nu se scie cum și unde, și starea servițielor este în realitate totă ca acum zece ani. E că dară ce felă de logică este aceloră cari obiecteza, ca scuză pentru actuala autoritate comunală, că „nici mai ’nainte nu se făcea mai multă decâtă acum.“ Mai nainte umbla celă puțină câte ună vătășelă din casă în casă, întrebândă cu glasă mare „sănătoși?“ pe cândă acum oraulă sărmană pere, fără nici ună ajutoral, și déca cade de holeră pe stradă, îlă iéü aginții poliției și’să ducă la spitalul Colțea, ca se móra și cei ce jacă acolo de alte bóle. E că uă diferință. E că cum era mai nainte și cum este astăzi, cândă platimă contribuțiuni pe totă ce ne înconjură și n’avemă în schimbu-le de câtă sustragerea unoră drepturi ce trebuiaă se fie garanția nóstru în tote, de câtă bătăi și torturi, cândă ne încercămă a le esercita și, în fine, de câtă ună acră înveninată, ună acră de marte, ori în cotro ne intercerați. Acestea sunt demnele fructe ale unui regim, care, străină cu sufletul, și domnindă pentru satisfacerea intereselor străine, nu se póte menține decâtă prin față-de-lege și falsificare. Uă faia din capitală, care se inspiră din sala de mâncare a d-lui președinte ală consiliului de miniștrii, anunțândă convocarea corpurilor legiuitare , recomandă soluțiunii loră trei cestiuni, pe cari ea însăși le recunosce de „ardinți și durerese, pentru asigurarea viitorului nostru politică și economică.“ Aceste cestiuni sântă cele următore : funcțiunile căreloră ferate pe la punctele pe unde le cere Austro-Ungaria, revizuirea codului penale, „în ceea ce concerne libertatea presei“, și legea juriului. Aceste cestiuni ardinți și durerose, noi cari ge-amă tratată în destulă , promitemă a reveni asupră-le atunci când o vomă vede că foculă , stinsă vădată, ară amenința se isbucnescă din nou în facia Adunării. Erise de năcamdată două din aceste trei cestiuni, și anume călușul presei și aducerea ’naintea tribunalelor, ordinarea mai tutoră fapteloră calificate astăzi crime, tocmai pentru cuvântulu că suntă ardinți și durerose, corpurile legiuitóre ară face bine se le dea la uă parte până ce țara va fi pregătită se se stingă bine, pentru totüdeuna și fără dureri. Dară pentru ia se nu se mai impune în alteloră corpuri legiuitore că consumă multă, fără se producă nimică, noi lamă propune, în schimbulă țliseloră cestiuni, se se ocupe cu soluțiunea unei cestiuni nu tocmai așia de ar<Jătare, nici așia de durerosa, căci, din câte vedemă, se pare că nu arde nici nu dóre așia tare pe cei ce atinge, de vreme ce ei, preoți ai dreptului, tacă și’și placă capulă în facia celoră mai destructare consecințe. Propunerea nóstru este simplă, ea se póte resuma într’ună singură articula : desființarea tribunalelor și mai cu semn a tuturora curților din țară, împreună cu înalta curte de casațiune, și concentrarea tuturor a drepturilor acestor instanțe judiciare în mâna ministrului justiției. Acesta este ideia cea mai practică, cea mai espeditivă, cea mai comodă în starea lucrurilor de az i. Și probă este că astă felă se și practică de către ministrul justiției. In adevără , ce atâți magistrați și instanțe judiciare? De ce se nu se urmeze și în justițiă cum se urmeza și în alte ramure de organisațiune? Spre exemplu , în psaltichiă suntă optă glasuri ; tóte cânturile se potă énse cânta și pe ună singură glasă, numai dascălulă se se simtă in putere de a le cânta. D. ministru de justiția dorit și a zisă : suntă multe organele prin cari se potă judeca plângerile și aplica legile, deri aceste legi se pot aplica și de uă singură instanță, care se fie ministrulă justiției singură, numai ministrulă se se simtă vigurosă și capabile. Cum cugetă d. ministru de justiție, asta și execută. Câteva exemple: Tribunalul de Botoșiani înscrie mă imobile, după cererea unei persone precare, pentru nă creanță. Ministrul de justiție iicercă ai urmată și, deși esistenă altă instanță superioră, curtea, care va aprecia cum ai judecată, mă sciű énsc capabile și ’n dreptă se judecă și să resolvă că acesta cestiune în altă modă, prin urmare te destitui, fiindă că n’ai urmată asia cum mă taie pe mine capulă. Totă asemenea cu tribunalul de Bacău, care, asupra unei contestațiuni rădicată în materie de urmăriri, pentru vinderea averii unui debitoreal statului, judecase nu după articululă 25 din legea de urmăriri, cum crede d. ministru că trebuia se se judece, ci după legea comună, posterior legii de urmărire. Aceași procedere acum cu tribunalul deniferă secțiunea II-a. Doui judecători infirmă uă creanță ipotecară posedată de d. Scarlată Crețulescu asupra averii repausatului Ion Heliade Râdulescu, ca făcută în timpul ă pe cândă repausatulă Heliade nu era în condițiuni d’a pute se facă asemeni acte c’mă efecte legale. Răn ați judecată, le zice ministrulă de justiție, sunteți dați afară. Dreptatea, după mine, oare sea trebuie s’o aibă fratele colegului meu. E că cum înțelege regimulă actuale aplicarea drepturilor uneia din cele trei puteri ale statului. Când o doru ună magistrată de tribunal nu mai este liberă în facia ministrului de justiție se aibă opiniunea sea, fie bună, fie chiară rea, — îndestulă se nu fiă de rea credință, și atunci legea prevede ce trebuie se se facă,— și cândă se reduce astăfelă rolulă curțiloră, căci ministrulă judecă singură sentințele și se pronunță asupră-le în modă oficiale, nu s’ară pute cere are desființarea acestoră instituțiuni, cari nu rămână decâtă ca ună luxă? Credemă că ’u urma acestoră deslușiri, chiară aceia ce sară fi mirată de propunerea nostru vară înțelege logica iei. Se susține că noul ministru de justiție ară fi voită se anuleze sé vară fi și anulată actele oficiale pentru depărtarea celor doui magistrați de la tribunalele sforă. Debutală ară fi bună; ne tememű éase ca nu mai târziiă influința ce are asupra d-lui actuale ministru scrierile marelui cugetätorü Montesquieu, răă traduse și mai răm încă interpretate, se nu’să facă a cadé în aceleași erori soldățesc!, în cari căzuse predecesorele săă. Reproducem soriile urmatore după edițiunea de dimindța a farului nostru din numărulü trecutü: Henăaye, 31 Octombre. — Generarele Loma a intrată în Irun. Carliștii au fostă respinși cu perderî mari. — Orașiul Oyarzun s’a aprovisionată. Generarele Morrones înainteză spre Alava. Don Carlos a părăsită Estella, pentru a se stabili la Salviaterra. Madrid, 81 Octombra. — Scrisorea comitelui de Chambord preocupă aci forte multă spiritele, fiarele carliste aprobă pe deplină atitudinea sa. Insurgenții din Cartagena sunt în lipsă de bani. — Aă sosită în tabăra republicanilor, 2000 ómeni ca ajutore. — Flota este totă în facia portului. — Ministrul colonieloră va pleca mâne din Cadix pentru Cuba. — D. Pieltain, căpitanulă generale alu Cubei, a depusă comandarea în manele guvernului militară, și s’a ’mbarcatu pentru Spania. Consiliulă de miniștrii nu s’a putută întruni asta, din causa unei ușiare indisposțiuni a d-lui Castelar. Madrid, 31 Octombre. — Cacerta publică mai multe numiri de guvernatori militari. La Morambro, 40 voluntari au resistată, de la 25 sera pene la 28 dimineța, unui atacă de 2500 carliști, pe cari i-a silită se se retragă, causându-le și perderi însemnate. Ministrul de stată a dată ieri visite mai multor represintanți ai puterilor străine. Jedăo, (Japonia) 13 Octombre. —S’a făcută schimbări importante în cabinetă. D. Jwacova a fost numită președinte ad-interim al ministrului. Domneste un mare incertitudine și nemulțumire pentru viitoră. Paris, 2 Noembre. — (Isvoră monarhică). Marea majoritate a membrilor Adunării pare favorabile ideiea de a propune prorogarea puterilor mare și ale lui Mac-Mahon. — Este forte sigură că materialele va deschide Adunarea c’ună mesagiă. — Toți șefii de corpuri de armată au primită instrucțiuni, cari le comandă cea mai mare energia în casulu d’a se face tulburări, orîcare ară fi pretestată.— Numerose depeși și mulțime de culoarî s’a r espediată alaltă-ierÎ seră și feri cjiua de către miniștrii străini guvernelor- soră respective. Versailles, 2 Noembre. — Journal officiel înregistreză a$i alegerea d-lui Germain Casse, republicană, ca deputată al Guadelupei. Paris, 2 Noembre.—S’a adunată pene a<fi 10,000 franci în favorea personajului teatrului arsănițiloră •— ce suntă aceași în, tóte țarele—luă cuvânturi, vorbi și, respingându coróna de rege, astă-felă precum se prefăcea că i-o presintă intriga parvenițiloră, se ’ncununa cu aceaa a omului onestă, și remase astă-felă regele nominale, déra onorabile, ală adevăraților nobili, fiindă totă-d’uă dată stimată de către toți ómenii onești din tote partitele. Credă, domni redactori, că noi Românii , deși cu totul ă desinteresați în ceaa ce s’atinge de onórea individuală a comitelui de Chambord ș’a nobililor săi partisani, avemă datoria se privimă faptele și să cugetâmă, ca să putemă culege pentru noi învățămintele ce ele conțină. Din acestă punctă de vedere, credă că Românii voră citi cu luare aminte epistola comitelui de Chambord și’mi voră permite și mie să culegă câte-va din mărgăritarele ce curgă din gura celui după urmă din adevărații nobili ai lumii celei vechi. Cornițele de Chambord începe prin a $ice d-lui Chennelong : „îți mulțămescă cai înțelesă atâtă de bine trudele sufletului meu și că n’ai ascunsă întru nimică nestrămutata tăriă a otărîrilor mele.“ D. Chennelong, burgesă care voiesce să traiască între boiarii cei vechi și să se dea de nobile, a cotită adevărată, cum îlă cotescă toți cei carii se rușinezu de originea loră, și cornițele de Chambord îlă pâlmui, precum văd Jurăți, domni redactori, cu fineța și cu tăria unui adevărată nobile. Celă după urmă vlăstară ală vechiei regalități francese, vor fonda intrigele orleaniștiloră din centrală dreptă, cari luptă d’a ’ncela și pe legitimiști și națiunea, le rupse masca și’i palmui în facia națiunii ș’a lumii întregi,zicéndu-le : „Fiindă cnsé că vă ’ncercați se ’ntunecați politica mea luminósá ca sórele, détorescu adevărulă acestei țări, ce mă póte mecunosce , dérű care salută sinceritatea mea, fiindăcă scie că n’am încetată-o și nici vă dată n’o voiă amăgi.“ Parveniții renegați, ciocoii cei noui, cum le fiicăi la noi, și dibacii din centrală dreptă, sau mai clară și mai nemerită „ceapcînii“, cum i-a numită iu Cameră d. Ion Oteteleșianu, se ’ncercară se convingă pe viitorul rege, cum făcură la noi suptă domniia principelui Cuza , și cum facă suptă domnia, actuală, că „totulă este prin putință ș’onorabile“ pentru Domnitori, ca se salve poporulă loră. Dornițele de Chambord nferâ pe acești ómeni, politica loră și pe Domnitorii cari îi ascultă, dlicendu-le : „Mi se cere ascătat sacrificiulă onorii mele.“ Și mai la vale : „Nu potă inaugura că domină de reparațiune și tare printr’ună actă de slăbiciune.“ Și ca s’arate și mai limpede Domnitoriloră și națiuniloră, c’uă dată pornită pe calea necinstei, nimene nu se mai póte opri, elă adauge: „Pretențiunile, cerințele de a<sh îmi daă măsura cerințeloră de mâne, și nu potă, etc. „Mie și orată astăzi, mâne voi fi neputinciosă. „Onorea este patrimoniulă casei Burbonilorfl, și p’acesta terama este peste putință se nu mă ’nțelegă cu armata/ No. 71. 1‘aris, pue de Renne«, 97. 31 Octombre, 1873. Elorii redactori ai ROMANULUI. Telegrafulă v’a făcută cunoscută , domni redactori, că legitimiștii, cu celă după urmă vlâstară ale regalității loră, potă striga cu dreptă curentă, în 1873 ca ’n 1525: „Totulă este perdută, afară de onore.“ Cornițele de Chambord, înțelegendă în sfirșitu vitrigele orleaniștiloră — despre carivamă vorbită—și cunoscentă speculele de torgula Cucului ale parve*