Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-27

ANULU ALU SEPTE­ SPRE­ DECELE TOESCE ȘI VEI PUTE Orî*ee cereri pen *n România, se adre *47S la administrațiunea­­ JiamiuM, ANUNȚURI In pagina a IV, spațialii de SO litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS , la C-nis Drain et Mi­coud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-ml Haasenstein și Vogler Neustmarkt, II. Scrisori și or­i­ cewftmiieri netranșa te voia S­­ 6l­asate.—Artiolate nepu­bl­icate se vor arde. I BANI ESEMPLARUILU. SERVICIULU TELEGRAFICE ALU­I ROMANULUI.» Versailles,6 Noembre.—D. Buffet a fost­ alesă președinte al­ Adunării cu 383 vo­turi din 393 votanți !), din cari 5 buletine albe. Reda­cți­unea și Ad­ministrați Țunea Strada Academiei. No. 26. ^BIWBBingBWIlEi^MBKg H1^^ .­. qi3gLg Edițiunea de star SÂMBĂTĂ, DUMINECA, 27, 28 OCTOMBRE 1873. MIMINEZI-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE ! Id.pu­tiie i­um­ane 48 lei. gese luai 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei și 15 distriete:una anü 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. F­randa, Italia și Anglia, pe trim­istri fr. 20 lustria și Germania, pe trimiatru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha le;;-iin, Rue de l’ancienne comedie 5, pil d-isiî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA? lad. B. G. Popovicî,Fleisch markt, 15. BUCUMSCl, SEST Starea sanitară, a capitalei urmezá de a păstra uă facii din cele mai în­­grozitóre; tóte epidermele ce se potă imagina au năpădită asupra Bucures­­cilorü și onorabila primărie le ocro­­tesce cu parintesca sea îngrijire, spre a le mănține atâtă mai multă timpă în mijloculă nostru, ca sĕ se stingă câtă mai multă din acésta popora­­țiune, ce plăteșce împătrită mai multă contribuțiune de câtă mai nainte, spre a fi împătrită mai espusă a năbuși supt miasmele înveninate ale celei mai mari necurățenie. Cholera se menține necurmată cu a­­ceași furiă, și neexac­ulă buletină,ce se publică prin Monitorii, nu aduce nici uă ușiurare îngrijirii generale. Și în fa­cia acestui flagelă stăruitoră, ce măsuri óre a luată onorabila primărie? absolută nici una. Ea a luată una , a trimisă în spitalul­ Colțea,— stabilimentă cu care comuna n’are nimică a face, — pe c­olericii culeși de pe strade, ast­­­felă în­câtă a introdusă epidemia și în acestă spitală. E că de ce natură suntă faptele comunei spre a comba­te răulă. Mulțămită iei, nm putută muri de h­oleră în spitalulă Colțea o­­meni cari veniseră pentru beb­ uși0re saă cari eraă deja în convalescință ; și cândă Eforia spitaluriloră decise cu înțelepciune a nu se mai primi b­olericiî în spitalul­ Colțea, în centrulă orașiului, ci numai în servițiul­ spe­ciale de în spitalul­ Colintina, ono­rabila primărie mai cuteza­se reclame contra acestei măsuri : îi părea reă se scape cu viață cei ce veniseră în spitală pentru că bronșită saă altă ușidră afecțiune. Eforia puse la locul ă iei­uă ase­menea reclamare, îase prin acesta de­cis­a pe comună se se óre­ cari măsuri a forma ună spirală provisorră sepa­rată, într’uă casă la marginea orașiu­­lui, cum se făcu în 1866, cândă h­o­lera fu cu neasemănare mai puțină gravă? Nici de cum , comuna urme­za de-a lua trei d­ecimi asupra tutoră dâriloră către Stată, urmeza de im­pune și de a percepe taxe adesea din cele mai m­ice și forțe impovoratore, urmeza de a cresce datoria și de a con­tracta împrumută peste împrumută, și, printr’uă combinare din cele mai exemplare, urmeza în același timp, de a lăsa ca orașiu să se se afunde din și în­­ și în cea mai grozavă infecțiune, și nu numai că urmeza de a mănține totă ce este răă, și bălți putrede, și strade nepavate, și locuri virane infec­te etc., der­­âncă adauge la tote aceste rele, prin tolerare și prin lipsa de pri­­veghiare; ba face chiară inovațiuni in­­dustriase, ca acea­a de a permite descăr­carea tutoră murdărieloră,— adunate de la curățirea caselor­ private,—in miijlocul­ orașiului, la capitala bule­vardului. Se zice de cei ce retragă ore­ cari > folose din acesta curată stare de lu­cruri : „nici mai nainte nu se făcea mai multă/ Mai ântâiă acesta nu este adevărată. Ce locuitoră ală capitalei nu’și am­in­­tesce că mai nainte, la uă óre­care oră a nopții, nu putea circula pe stradele orașiului, căci pretutindeni se mătura, și căruțele adunaă necurățeniele strîn­!1) Se pare că cea mai mare parte din oposi­iune nu s’a presintatu în Cameră ca să ie parte a acestű votii. Numai asta­felü se poate ’nțelege redu­sul a numerű de 393 votanți. Nota Redacțiunii. se în grămezi ? Pe ce strade se mai curăță are astăzi ? puțină pe podul­ Mogoș0i’e și în celo mai nimică. Jară cu săptămânele și putre­zeaCă, chiară pe strade pavate, bălți, cari­nară are trebuință de câtă de ună mică canală, făcută cu sapa, spre a se scurge; cu tote aceste, nici ună măturătoră de ală comunei nu se găsesce se fiică acésta lucrare de nimică ; cândă este case vorba de-a bate pe alegători ș’a’l­isgoni de pe lingă urne, ca se se potá eși consiliari ca cei actuali, atunci se găsescă măturători. Ș’apoi chiară de-ară fi adevărată că nici nainte nu se făcea multă pentru buna stare a orașiului, este are acesta ună cuvântă pentru ca nici acum să nu se facă, cândă tre­buințele s’aă împătrită ? Astăzi este de ajunsă să nu facă mai multă de câtă mai nainte, pentru ca roua stare a orașiului se fia împătrită mai mare. Poporațiunea s­a îndesită; mai nainte erau locuințe mai puține și mai mici, acum sunt­ mai dese și mai mari, prin urmare și necurățenieie ce producă și usarea ce facă să crescută în propor­­țiune, trebuia dată ca totă în aceași proporțiune se cresea și servițiele co­munei. In locă cnse de acesta, onora­­rabila primărie a sporită numai dările la proporțiune înzecită, le risipesce nu se scie cum și unde, și starea ser­­vițielor­ este în realitate totă ca a­­cum zece ani. E că dară ce felă de lo­gică este a­celoră cari obiecteza, ca scuză pentru actuala autoritate comu­nală, că „nici mai ’nainte nu se făcea mai multă de­câtă acum.“ Mai nainte umbla celă puțină câte ună vătășelă din casă în casă, întrebândă cu glasă mare „sănătoși?“ pe cândă acum o­­raulă sărmană pere, fără nici ună a­­jutoral, și déca cade de h­oleră pe stradă, îlă iéü aginții poliției și’să ducă la spitalul­ Colțea, ca se móra și cei ce jacă acolo de alte bóle. E că uă diferință. E că cum era mai nainte și cum este astăzi, cândă platimă con­­tribuțiuni pe totă ce ne înconjură și n’avemă în schimbu-le de câtă sustra­gerea unoră drepturi ce trebuiaă se fie garanția nóstru în tote, de câtă bătăi și torturi, cândă ne încercămă a le esercita și, în fine, de câtă ună acră înveninată, ună acră de marte, ori în cotro ne intercerați. Acestea sunt­ demnele fructe ale unui regim­, care, străină cu sufle­­tul­, și domnindă pentru satisfacerea intereselor­ străine, nu se póte men­ține de­câtă prin față-de-lege și falsi­ficare. Uă faia din capitală, care se in­spiră din sala de mâncare a d-lui președinte ală consiliului de miniștrii, anunțândă convocarea corpurilor­ le­­giuitare , recomandă soluțiunii loră trei cestiuni, pe cari ea însăși le re­­cunosce de „ardinți și durerese, pen­tru asigurarea viitorului nostru po­litică și economică.“ Aceste cestiuni sântă cele urmă­­tore : funcțiunile căreloră ferate pe la punctele pe unde le cere Austro-Un­­garia, revizuirea codului penale, „în cee­a ce concerne libertatea presei“, și legea juriului. Aceste cestiuni ardinți și dure­rose, noi cari ge-amă tratată în des­tulă , promitemă a reveni asupră-le atunci când o vomă vede că foculă , stinsă vă­dată, ară amenința se isbuc­­nescă din nou în facia Adunării. Erise de nă­cam­dată două din aceste trei cestiuni, și anume călușul­ presei și aducerea ’naintea tribunalelor, or­dinare­a mai tutoră fapteloră califi­cate astăzi crime, tocmai pentru cu­­vântulu că suntă ardinți și dure­rose, corpurile legiuitóre ară face bine se le dea la uă parte până ce țara va fi pregătită se se stingă bine, pentr­u totü­de­una și fără dureri. Dară pen­tru­­ ia se nu se mai impune în alte­­loră corpuri legiuitore că consumă multă, fără se producă nimică, noi l­­am­ă propune, în schimbulă țliseloră cestiuni, se se ocupe cu soluțiunea u­­nei cestiuni nu tocmai așia de ar<Jă­­tare, nici așia de durerosa, căci, din câte vedemă, se pare că nu arde nici nu dóre așia tare pe cei ce atinge, de vreme ce ei, preoți ai dreptului, tacă și’și­ placă capulă în facia celoră mai destructare consecințe. Propunerea nóstru este simplă, ea se póte resuma într’ună singură ar­ticula : desființarea tribunalelor­ și mai cu semn a tuturora curților­ din țară, împreună cu înalta curte de casa­­țiune, și concentrarea tuturor a drep­­turilor­ acestor­ instanțe judiciare în mâna ministrului justiției. Acesta este ideia cea mai practică, cea mai espeditivă, cea mai comodă în starea lucrurilor­ de az i. Și probă este că astă­ felă se și practică de către ministrul­ justiției. In adevără , ce atâți magistrați și instanțe judiciar­e? De ce se nu se ur­meze și în justițiă cum se urmeza și în alte ramure de organisațiune? Spre exemplu , în psaltichiă suntă optă glasuri ; tóte cânturile se potă énse cânta și pe ună singură glasă, numai dascălulă se se simtă in pu­tere de a­ le cânta. D. ministru de justiția dorit și­ a zisă : suntă multe organele prin cari se potă judeca plângerile și aplica legile, deri aceste legi se pot­ aplica și de uă singură instanță, care se fie ministrulă jus­tiției singură, numai ministrulă se se simtă vigurosă și capabile. Cum cugetă d. ministru de justiție, asta și execută. Câte­va exemple: Tribunalul­ de Botoșiani înscrie m­ă imobile, după cererea unei persone pre­­care, pentru nă creanță. Ministrul­ de justiție i­ice­­rcă ai urmată și, de­și esiste­nă altă instanță superioră, cur­tea, care va aprecia cum ai judecată, mă sciű énsc capabile și ’n dreptă se judecă și să resolvă că acesta cestiune în altă modă, prin urmare te destitui, fiindă­ că n’ai urmată asia cum mă taie pe mine capulă. Totă asemenea cu tribunalul­ de Bacău, care, asupra unei contestațiuni rădicată în materie de urmăriri, pen­tru vinderea averii unui debitore­al­ statului, judecase nu după articululă 25 din legea de urmăriri, cum crede d. ministru că trebuia se se judece, ci după legea comună, posterior­ legii de urmărire. Aceași procedere acum cu tribu­­nalul­ deniferă secțiunea II-a. Doui ju­decători infirmă uă creanță ipotecară posedată de d. Scarlată Crețulescu asu­­pra averii repausatului Ion Heliade Râ­­dulescu, ca făcută în timpul ă pe cândă repausatulă Heliade nu era în condi­­țiuni d’a pute se facă asemeni acte c’m­ă efecte legale. Răn ați judecată, le zice ministrulă de justiție, sunteți dați a­­fară. Dreptatea, după mine, o­are sea trebuie s’o aibă fratele colegului meu. E că cum înțelege regimulă actuale aplicarea drepturilor­ uneia din cele trei puteri ale statului. Când o doru ună magistrată de tri­bunal nu mai este liberă în facia ministrului de justiție se aibă opini­­unea sea, fie bună, fie chiară rea, — îndestulă se nu fiă de rea credință, și atunci legea prevede ce trebuie se se facă,— și cândă se reduce astă­felă rolulă curțiloră, căci ministrulă ju­decă singură sentințele și se pronunță asupră-le în modă oficiale, nu s’ară pute cere are desființarea acestoră instituțiuni, cari nu rămână de­câtă ca ună luxă? Credemă că ’u urma acestoră des­lușiri, chiară aceia ce sară fi mirată de propunerea nostru vară înțelege logica iei. Se susține că noul­ ministru de justiție ară fi voită se anuleze sé v­ară fi și anulată actele oficiale pen­tru depărtarea celor­ doui magistrați de la tribunalele sforă. Debutală ară fi bună; ne tememű éase ca nu mai târziiă influința ce are asupra d-lui actuale ministru scrierile marelui cu­­getätorü Montesquieu, răă traduse și mai răm încă interpretate, se nu’să facă a cadé în aceleași erori soldă­țesc!, în cari căzuse predecesorele săă. Reproducem­ soriile urmatore după edițiunea de dimindța a fa­rului nostru din numărulü trecutü: Henăaye, 31 Octombre. — Generarele Loma a intrată în Irun. Carliștii au fostă respinși cu perderî mari. — Orașiul­ Oyar­­zun s’a aprovisionată. Generarele Morrones înainteză spre Alava. Don Carlos a pără­sită Estella, pentru a se stabili la Salvia­­terra. Madrid, 81 Octombra. — Scrisorea comi­telui de Chambord preocupă aci forte multă spiritele, fiarele carliste aprobă pe deplină atitudinea s­a. Insurgenții din Cartagena sunt­ în lipsă de bani. — Aă sosită în tabăra republica­­nilor, 2000 ómeni ca ajutore. — Flota este totă în facia portului. — Ministrul­ co­­lonieloră va pleca mâne din Cadix pentru Cuba. — D. Pieltain, căpitanulă generale alu Cubei, a depusă comanda­rea în manele gu­vernului militară, și s’a ’mbarcatu pentru Spania. Consiliulă de miniștrii nu s’a putută în­truni asta, din causa unei ușiare indisposțiuni a d-lui Castelar. Madrid, 31 Octom­bre. — Cacerta publi­că mai multe numiri de guvernatori militari. La Mora­mbro, 40 voluntari au resistată, de la 25 sera pene la 28 dimineța, unui a­­tacă de 2500 carliști, pe cari i-a silită se se retragă, causându-le și perderi însemnate. Ministrul­ de stată a dată ieri visite mai multor­ represintanți ai puterilor­ străine. Jedăo, (Japonia) 13 Octombre. —S’a fă­cută schimbări importante în cabinetă. D. Jwacova a fost­ numită președinte ad-in­­terim al­ ministrului. Domneste un mare incertitudine și nemulțumire pentru viitoră. Paris, 2 Noembre. — (Isvoră monarhică). Marea majoritate a membrilor­ Adunării pare favorabile ideiea de a propune prorogarea puterilor­ mare și ale lui Mac-Mahon. — Este forte si­gură că materialele va deschide Adu­narea c’ună mesagiă. — Toți șefii de cor­puri de armată au primită instrucțiuni, cari le comandă cea mai mare energia în casulu d’a se face tulburări, orî­care ară fi pretestată.— Numerose depeși și mulțime de culoarî s’a r espediată alaltă-ierÎ seră și feri cjiua de că­tre miniștrii străini guvernelor- soră res­pective. Versailles, 2 Noembre. — Journal officiel înregistreză a$i alegerea d-lui Germain Casse, republicană, ca deputată al­ Guade­­lupei. Paris, 2 Noembre.—S’a adunată pene a<fi 10,000 franci în favorea personajului tea­trului arsă­­nițiloră •— ce suntă aceași în, tóte ța­rele—luă cuvânturi, vorbi și, respin­­gându coróna de rege, astă-felă pre­cum se prefăcea că i-o presintă in­triga parvenițiloră, se ’ncununa cu acea­a a omului onestă, și remase astă-felă regele nominale, déra onora­bile, ală adevăraților­ nobili, fiindă totă-d’uă­ dată stimată de către toți ómenii onești din tote partitele. Credă, domni redactori, că noi Ro­mânii , de­și cu totul ă desinteresați în cea­a ce s’atinge de onórea indi­viduală a comitelui de Chambord ș’a nobililor­ săi partisani, avemă dato­ria se privimă faptele și să cugetâmă, ca să putemă culege pentru noi învă­țămintele ce ele conțină. Din acestă punctă de vedere, credă că Românii voră citi cu luare a­minte epistola comitelui de Chambord și’mi voră per­mite și mie să culegă câte-va din măr­găritarele ce curgă din gura celui după urmă din adevărații nobili ai lumii celei vechi. Cornițele de Chambord începe prin a $ice d-lui Chennelong :­­­ „îți mulțămescă cai înțelesă atâtă de bine trudele sufletului meu și că n’ai ascunsă întru nimică nestrămu­tata tăriă a otărîrilor­ mele.“ D. Chennelong, burgesă care voiesce să traiască între boiarii cei vechi și să se dea de nobile, a cotită adevărată, cum îlă cotescă toți cei carii se ruși­­nezu de originea loră, și cornițele de Chambord îlă pâlmui, precum văd Ju­­răți, domni redactori, cu fineța și cu tăria unui adevărată nobile. Celă după urmă vlăstară ală vechiei regalități francese, vor fonda intrigele orleaniștiloră din centrală dreptă, cari luptă d’a ’ncela și pe legitimiști și na­țiunea, le rupse masca și’i palmui în facia națiunii ș’a lumii întregi,­­zicén­­du-le : „Fiindă cnsé că vă ’ncercați se ’ntunecați politica mea lumi­nósá ca sórele, détorescu adevărulă acestei țări, ce mă póte mecunosce , dérű care salută sinceritatea mea, fiindă­­că scie că n’am încetată-o și nici vă­ dată n’o voiă amăgi.“ Parveniții renegați, ciocoii cei noui, cum le fiicăi la noi, și dibacii din centrală dreptă, sau mai clară și mai nemerită „ceapcînii“, cum i-a nu­mită iu Cameră d. Ion Oteteleșianu, se ’ncercară se convingă pe viitorul­ rege, cum făcură la noi suptă dom­­niia principelui Cuza , și cum facă suptă domnia, actuală, că „totulă este prin putință ș’onorabile“ pentru Dom­nitori, ca se salve poporulă loră. Dornițele de Chambord­­ nferâ pe a­­cești ómeni, politica loră și pe Dom­nitorii cari îi ascultă, dlicendu-le : „Mi­ se cere as­cătat sacrificiulă o­­norii mele.“ Și mai la vale : „Nu potă inaugura că domină de reparațiune și tare printr’ună actă de slăbiciune.“ Și ca s’arate și mai limpede Dom­­nitoriloră și națiuniloră, c’uă dată pornită pe calea necinstei, nimene nu se mai póte opri, elă adauge: „Pretențiunile, cerințele de a<sh îmi daă măsura cerințeloră de mâne, și nu potă, etc. „Mie și orată astăzi, mâne voi fi neputinciosă. „Onorea este patrimoniulă casei Burbonilorfl, și p’acesta terama este peste putință se nu mă ’nțelegă cu armata/ No. 71. 1‘aris, pue de Renne«, 97. 31 Octombre, 1873. E­lorii redactori ai ROMANULUI. Telegrafulă v’a făcută cunoscută , domni redactori, că legitimiștii, cu celă după urmă vlâstară ale regalității loră, potă striga cu dreptă curentă, în 1873 ca ’n 1525: „Totulă este perdută, afară de o­­nore.“ Cornițele de Chambord, înțelegendă în sfirșitu vitr­igele orleaniștiloră — des­pre cari­vamă vorbită—și cunoscentă speculele de torgula Cucului ale parve*

Next